Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic

de Ioannis Tatsis, teolog

 

            În ultimele luni se observă o intensă preocupare, mai ales din partea Fanarului şi a Moscovei, de a se accelera activitatea comisiilor pregătitoare şi de a se ajunge la convocarea Marelui Sinod. Sunt semnificative cele spuse de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu despre Sinod în august anul trecut: „Ortodoxia va trăi, va convoca Sfântul şi Marele ei Sinod, pe care îl pregăteşte Sinodul Panortodox, iar acum ne aflăm la sfârşitul pregătirii acestuia. La începuturile lui 2011 cel mai probabil vom avea penultima şedinţă pregătitoare în cadrul Centrului nostru Patriarhal de la Geneva şi va avea loc acest mare eveniment. Nu a mai avut loc un asemenea eveniment din 787, din secolul al VIII-lea nu s-a mai organizat un Sinod Ecumenic de asemenea proporţii, de o asemenea anvergură”.

           

Dincolo de caracterul discutabil al temelor care trebuie să preocupe un asemenea Sinod, dar şi dincolo de presupusa decizie „panortodoxă” prin care se promovează principiile ecumenismului, este important să cercetăm premizele duhovniceşti ale persoanelor care ar participa la acest Sinod.

 

            Sunt foarte lămuritoare învăţăturile marelui teolog, ale Părintelui Ioannis Romanidis, asupra acestei teme, publicate de curând în primul volum al Dogmaticii Empirice. La fel de importante sunt şi observaţiile Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, care a redactat volumul de mai sus. Redau aici doar câteva gânduri ale Părintelui Ioannis Romanidis:

 

            „Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice. Această învăţătură a infailibilităţii Sinoadelor Ecumenice, aşa cum se descrie ea astăzi, presupune că ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care să deţină infailibilitatea Bisericii … Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic. Desigur, Sinodul Ecumenic este infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă …

            Părerea că Părinţii unui Sinod Ecumenic sunt inspiraţi de Dumnezeu, deoarece s-au întrunit în Sinod Ecumenic şi, prin urmare, adică, sunt inspiraţi de Dumnezeu, eu, cel puţin, nu am găsit-o nicăieri …

            Dacă am avea 150 de episcopi care înainte de a merge la Sinod nu erau inspiraţi de Dumnezeu, aceştia, care nu erau inspiraţi de Dumnezeu înainte de Sinod, vor deveni inspiraţi de Dumnezeu după rugăciunea de deschidere a Sinodului? Şi vor înceta să mai fie inspiraţi de Dumnezeu după încheierea Sinodului?

            … aflăm de la ortodocşii contemporani că Sinodul Ecumenic este marea autoritate a Bisericii şi pun la îndoială faptul că autoritatea sunt Părinţii Bisericii. Adică au pus Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii.

            Şi când cineva citeşte aceleaşi acte ale Sinoadelor observă că Sinodul Ecumenic îi invocă pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. De aceea spunem «cei 318 Părinţi au spus» … Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii”.

 Comentează Mitropolitul Nafpaktei, Ierotheos:

       „Faptul că Sinoadele Ecumenice sunt inspirate de Dumnezeu este legat de prezenţa la acestea a Părinţilor care erau inspiraţi de Dumnezeu. Nu Sinodul este inspirat de Dumnezeu ca instituţie, ci prin participarea la Sinod a celor îndumnezeiţi … Din păcate, există unii astăzi care răstălmăcesc pe Părinţii îndumnezeiţi şi aşează Sinoadele mai presus de Părinţi, câtă vreme este valabil contrariul … Episcopii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, care Îl vedeau pe Dumnezeu şi aveau comuniunea cu El şi prin aceasta deveneau Părinţi ai Bisericii, constituie temeiul Sinoadelor Ecumenice”[1].

Este deci important să răspundem sincer la întrebarea: Câţi dintre Episcopii care vor participa la un posibil Mare Sinod „au ajuns la vederea lui Dumnezeu”? Sunt ei „teologi trăitori” sau „îndumnezeiţi”? Oponenţii desigur vor întreba dacă Duhul Sfânt a încetat să lucreze în Biserică sau dacă s-au epuizat Sfinţii. Nu, desigur. Există şi azi episcopi, clerici, monahi şi laici îndumnezeiţi. Dar în ce măsură sunt ascultate vocile lor pline de discernământ de către ceilalţi episcopi care sunt doar „urmaşi tronurilor”, nu şi „părtaşi obiceiurilor” Sfinţilor Părinţi? Câţi monahi îndumnezeiţi sau văzători de Dumnezeu au fost aleşi în ultimii ani pentru a deveni episcopi? Nu cumva înainte de pregătirea Marelui Sinod suntem datori să mergem pe calea ascetică a curăţirii, ca să dobândim dumnezeiasca luminare şi să participăm (…) la îndumnezeire, asemenea Sfinţilor Părinţi care au întrunit Sinoadele Ecumenice?

 Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie

Aici puteți citi → 40) Ce se va discuta la Marele Sinod Ecumenic?

Via PELERIN ORTODOX

Un plan frumos al părintelui Ioannis Romanidis pentru unirea ortodocşilor şi catolicilor

Spunea părintele Ioannis Romanidis:

“Într-o discuţie cu un papistaş l-am întrebat:
- Dar dumneavoastră vreţi într-adevăr unirea?
- Da, o vrem cu adevărat.
- Să vă dau un plan pentru unire, i-am spus, şi unirea se va realiza imediat.
Pentru a realiza unirea dintre ortodocşi şi catolici pe baze catolice, sunteţi obligaţi să convingeţi pe fiecare ortodox în parte. Sunt două sute de milioane de ortodocşi, imaginaţi-vă câţi ani vor trebui să treacă ca să convingeţi pe fiecare în parte… În schimb, din partea voastră, unul singur trebuie convins să se schimbe: papa. La noi trebuie să se schimbe două sute de milioane. Mergeţi, deci, să-l convingeţi pe acest unul, pe papa, şi unirea se va realiza imediat”.

Sursa:  Mitropolitul de Nafpaktos şi Sf. Vlasie Ierotheos, “Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Soborniceşti după cursurile orale ale pr. Ioannis Romanidis”, volumul al – II – lea, ed. Sf Mănăstiri a Naşterii Maicii Domnului (Pelaghias) 2011, pag. 428 – 429.

Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”.

Aici puteți citi → 43) Arhimandritul Marcu Manolis, Evghenicul  ”Părintele Marcu  arăta un respect deosebit şi preţuire faţă de pururea pomenitul părinte Ioannis Romanidis, principal reprezentant al teologiei patristice în zilele noastre, dar şi faţă de continuatorii operei sale, precum sunt Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Nafpaktei, Ierotheos Vlachos, părintele Maximos Lavriotis şi părintele Gheorghios Metallinos.”

[1] Fragmentele din învăţătura Părintelui Ioannis Romanidis şi a Mitropolitului Nafpaktei, Ierotheos, au fost preluate din opera Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, Dogmatica Empirică a Bisericii Soborniceşti Ortodoxe – potrivit învăţăturilor orale ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, Editura Sfintei Mănăstiri a Naşterii Maicii Domnului (Pelaghia), pp. 250-254.