Pildă VIDEO: De ce nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunile….

Pildă VIDEO: De ce nu ne ascultă Dumnezeu rugaciunile….

39. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei de curând a trecut în rândul Sfinţilor pe Cuviosul Mucenic Efrem cel Nou, Făcătorul de Minuni, cel din Sfânta Mănăstire a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu de pe muntele Neprihăniţilor, de lângă Nea Makri

 

SFÂNTA MITROPOLIE

A KIFISIEI, AMAROUSI-ULUI ŞI OROPOS-ULUI

Nr. Prot. 256

Kifisia, 5 aprilie 2011

 ENCICLICA cu nr. 10

Către evlaviosul sfinţit cler,către frăţiile monahale şi către poporul numit sfânt din Sfânta noastră Mitropolie

„Trecerea în rândul Sfinţilor a Cuviosului Mucenic Efrem cel Nou, Făcătorul de Minuni”

 Iubiţi fii ai Bisericii,

„vieţile fericiţilor bărbaţi,

predate nouă în  scris,

ca nişte icoane însufleţite …

spre imitarea faptelor bune

ne sunt puse înainte”

(Sfântul Vasilie cel Mare)

 Cercetarea vieţii sfinţilor, ale cuvioşilor şi martirilor credinţei noastre atot-neprihănite este o datorie sfântă a tuturor. Îndeletnicirea credincioşilor cu cercetarea acestei mulţimi nesfârşite a aleşilor lui Dumnezeu constituie o posibilitate prielnică şi de Dumnezeu hărăzită de a dobândi puteri duhovniceşti, de a ne întări credinţa şi de a ne îmbărbăta, aşa încât călcând pe urmele paşilor Sfinţilor şi imitând viaţa şi luptele lor şi ţinând poruncile Domnului să devenim împreună-cetăţeni cu Sfinţii, aşa cum literal întăreşte Pavel, Apostolul Neamurilor.

Sfinţenia nu se limitează, desigur, la o anumită perioadă a vieţii Bisericii noastre, nici nu este un fruct oprit pentru cei mai mulţi. Este o aspiraţie comună şi o poruncă, o invitaţie a Domnului adresată tuturor. Sfinţi întâlnim neîntrerupt din primele veacuri creştine – uneori mai mulţi, alteori mai puţini – până în zilele noastre. Printr-o credinţă profundă şi prin faptele noastre bineplăcute lui Dumnezeu, prin ţinerea cu credincioşie a poruncilor Domnului şi prin viaţa noastră în Hristos să ne înălţăm treptat la sfere mai înalte de duhovnicie, să ne sfinţim, să ne desăvârşim, aşa încât la sfârşitul nostru să ni se dăruiască cununa sfinţeniei ca preţioasă biruinţă, ca preafrumos câştig al vieţii noastre în Hristos.

Această înaintare către desăvârşire şi sfinţenie nu este lesnicioasă. Lupta este dură şi războiul nevăzut necruţător. De aceea mulţi dintre noi ne vlăguim, ne descurajăm, abandonăm efortul. Cu toţii însă suntem „chemaţi” la lăcaşurile raiului.

Sfinţii sunt locuitori ai raiului, aproape de tronul Domnului. Nu s-au rupt însă de om şi nu sunt nepăsători faţă de el, de nevoile şi de problemele lui.  Sunt foarte multe mesajele pe care ni le trimit şi foarte clare mărturiile lor de dragoste faţă de cei care apelează la ei. Ţin mereu urechea deschisă, aleargă înainte spre a ajuta, sunt împreună-pătimitori şi îmbărbătează, scapă din nevoii şi vindecă de boli.

Un asemenea locuitor al raiului, martir al credinţei şi cuvios, este şi cel de curând trecut în rândul Sfinţilor Bisericii noastre, Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, Făcătorul de Minuni, cel din Sfânta Mănăstire a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu de pe muntele Neprihăniţilor, de lângă Nea Makri, din Sfânta noastră Mitropolie.

Socotim că este binecuvântarea lui Dumnezeu să ni se rânduiască nouă, celui mai mic între episcopi, să pornim demersurile de recunoaştere şi trecere a acestuia în rândul Sfinţilor Bisericii Ortodoxe, spre folosul tuturor.

De aceea, cu deosebită bucurie şi veselie duhovnicească, prin prezenta noastră enciclică vă anunţăm că Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, prin enciclica cu nr. de protocol 1664/958/22-3-2011, a adus la cunoştinţă cu bună-plăcere că „potrivit scrisorii cu numărul de protocol 217, din ziua a 11 a lunii martie, a.c., a Prea Fericitului Patriarh Ecumenic Bartolomeu al Sfintei şi Marii Biserici a lui Hristos din Constantinopol, urmând practica şi rânduiala în vigoare a Sfintei noastre Biserici, a fost înscris de curând în dipticele Sfinţilor Bisericii noastre Sfântul şi Slăvitul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, cel din muntele Neprihăniţilor, care s-a săvârşit în chip martiric şi a cărui pomenire se săvârşeşte pe 5 mai a fiecărui an, iar găsirea moaştelor sale se sărbătoreşte pe 3 ianuarie a fiecărui an”, după cum consemnează actul patriarhal şi sinodal emis cu privire la aceasta.

Prin urmare, părinteşte vă îndemn ca la Dumnezeieştile Liturghii să cinstiţi şi cu imne de laudă să prăznuiţi pe Sfântul şi Slăvitul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, Făcătorul de Minuni, în zilele de pomenire ale acestuia, ca totdeauna să avem mijlocirea lui către Dumnezeu.

Potrivit celor de mai sus şi în concluzie ne rugăm ca Domnul şi Dumnezeul nostru, Cel minunat întru Sfinţii Săi, pentru rugăciunile Sfântului şi Slăvitului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, Făcătorul de minuni, să ne acopere şi să ne păzească pe noi pe toţi, care cu evlavie îl cinstim pe Sfântul Făcător de minuni şi să ne călăuzească la păşunile mântuitoare.

 Al Vostru rugător înflăcărat către Domnul şi către Sfântul Efrem,

 Mitropolitul Vostru,

† Chiril al Kifisiei, Amarousi-ului şi Oropos-ului

Sărbătoarea canonizării  Sfântului Efrem cel Nou va avea loc în data de 5 mai 2011

Traducere Anna Theodorou

Viata Sfantului Efrem cel Nou

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.

Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.

La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.

Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.

Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.

Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).

Colina Neprihanitilor

Nu este o intamplare faptul ca Domnul Dumnezeu a calauzit pasii Sfantului Efrem spre Colina Neprihanitilor. Din veacul al X-lea pana in al XI-lea, dupa traditie, Colina a cunoscut o perioada infloritoare, cu un mare numar de sihastrii risipite prin padurile de pin, de maslini, de roscovi si de alti pomi care acopereau intregul munte. Privelistea si frumusetea dealului il faceau pe calator sa se intristeze la gandul ca trebuie sa paraseasca un loc atat de minunat, unde tasnesc asemenea ape limpezi. Foarte numeroase erau persoanele evlavioase, chiar si imparati, care cu dor ravneau viata ingereasca a Sfintilor Monahi si lepadau zadarnicia placerilor trecatoare ale acestei lumi. Aprins de o dumnezeiasca dorire si miscat de pilda acestor Sfinti Nevoitori, Sfantul Efrem a ales sa duca o viata de asceza la manastirea stavropighiala a Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acest lacas, altadata stralucitor, era centrul calugaresc al calugarilor si nevoitorilor. Acolo, Sfantul si-a trait viata ascetica asemenea unui inger si, pentru acest lucru, Domnul i-a daruit harul si taria de a marturisi in valtoarea chinurilor sale inspaimantatoare, care au durat de la 14 septembrie pana in 5 mai 1426, ziua infricosatorului sau sfarsit ca Mucenic al lui Hristos. Prin mucenicia sa plina de suferinta, Sfantul Efrem a straluminat inca o data si a umplut de slava Colina Neprihanitilor. Acolo s-au implinit cuvintele psalmistului: “Cine se va sui in muntele Domnului si cine va sta in locul cel sfant al Lui? Cel nevinovat cu mainile si curat cu inima” (Psalm 23, 3-4).

 

Intre ruinele vechii manastiri

Asezata intre ruinele vechii manastiri, unde sfanta Pronie imi calauzise pasii, mi-am intors gandurile catre anii care s-au scurs, catre vremurile de demult, cand peste tot erau risipite osemintele sfintilor care au inrosit si au hranit cu sangele lor arborele Ortodoxiei.

Curatind aceste ruine, ma gandeam ca ma aflu intr-un loc sfant si ma rugam asa: “Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma pe mine, smerita roaba a Ta, sa vad pe unul din parintii care au trait aici”. Dupa un timp oarecare, in care eu m-am rugat fara incetare, am auzit inlauntrul meu un glas zicandu-mi: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti” si mi s-a aratat minunat, in chip tainic, un coltisor de pamant in pridvorul manastirii. Timpul trecea, iar glasul, si mai puternic si mai inflacarat, imi porunci: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti“.

Atunci i-am aratat acel loc muncitorului pe care il chemasem in acele zile pentru o mica reparatie. Doar ca el nu a vrut sa sape in locul pe care glasul launtric mi-l insemnase. El voia sa sape undeva mai departe. In fata incapatanarii lui, l-am lasat sa sape unde voia, dar am ramas acolo, rugandu-ma sa nu poata plini lucrul, sa dea de piatra si sa fie silit sa vina la locul aratat de tainicul glas. Si, in sfarsit, in vreme ce el incerca in trei sau patru locuri, dadu de fiecare data de pietre si, pana la urma, se intoarse la locul pe care i-l aratasem la inceput. Acolo – vatra, trei nise, peretele pe jumatate prabusit – totul arata ca in acel loc fusese candva chilia unui monah si ca din ea ramasesera doar ruinele, pentru a ne vorbi de drama care s-a savarsit in acel loc. Am curatat locul de pietrele care il acoperisera si lucratorul a inceput sa sape. Era destul de agitat, putin manios si ma temeam sa nu faca vreo stricaciune.

I-am zis:

- Nu te grabi, nu te obosi, lucreaza usurel.

Si, ca si cand nu m-ar fi auzit, a continuat sa sape in acelasi fel.

I-am spus:

- Poate ca cineva este ingropat aici si s-ar putea sa strici ceva. Te rog, fii cu luare – aminte!

Atunci a inteles si mi-a zis:

-Tu chiar crezi ca este adevarat ceea ce-ti trece prin cap?

Si, intr-adevar, eram atat de sigura, ca si cum as fi vazut. Sapand tot mai mult si ajungand la o adancime de putin peste 1,7 metri, harletul aduse mai intai la lumina craniul omului lui Dumnezeu. Si, in aceeasi clipa, o mireasma de nespus se raspandi de jur imprejurul nostru. Muncitorul pali pe data, limba ii amuti si i se taie rasuflarea.

- Lasa-ma singura, te rog, i-am zis, si el se indeparta.

Am ingenuncheat cu evlavie si am imbratisat ramasitele Sfantului, presimtindu-i adanc maretia martiriului. Sufletul meu s-a umplut de bucurie. Aflasem o mare comoara. Apoi, inlaturand cu grija pamantul, am descoperit sfintele sale moaste intregi, care, in ciuda sederii lor de multe veacuri in pamant, nu putrezisera.

Am inteles ca era vorba de un cleric, caci, dand la o parte pamantul din dreptul sfintelor sale maini, am zarit marginile manecii unei rase. Haina nu avea pe ea nici cea mai mica urma de praf, era foarte curata, cusuta mai grosolan, cu o lucratura precum cele din vremurile de demult, iar grosimea firului era mai mare de un milimetru. Dezvelind locul unde se aflau picioarele, iata din nou tivitura rasei curate, ca si cea a manecilor, in vreme ce urma picioarelor Sfantului se imprimase pe sol.

N-am stiut ce sa fac mai intai – sa ma bucur, ori sa plang -, intrebandu-ma cum ajunsese omul lui Dumnezeu ca sa fie ingropat acolo. Ce se intamplase? Ce vazusera ochii lui? Ma gandeam ca trebuie sa se fi intamplat o drama cutremuratoare. Am incercat sa-i curat moastele de noroi, dar oasele mainii se faramitau; ploaia patrundea in mormant. De aceea, am asezat osemintele, asa cum erau, intr-o nisa deasupra mormantului. Dar ce sa va spun despre ploaia care incepu sa cada? S-ar fi zis ca cerul arunca frunzulite argintate cu care il stropea pe Sfant si mormantul lui. Era seara, asa ca am citit vecernia; eram inca singura in acel loc sfant in care ma calauzise Dumnezeu.

Deodata, am auzit pasi care pornisera dinspre mormant si inaintau spre curte: au ajuns pana la usa bisericii. Erau pasi puternici si hotarati si am simtit ca erau ai unui barbat viguros. A fost singurul moment cand mi-a fost teama. Am simtit cum tot sangele imi ingheata si, paralizata de spaima, nici nu m-am putut intoarce inapoi.

Atunci i-am auzit glasul, zicandu-mi:

- Pana cand ma vei lasa acolo? Si el, care mi-a pus capul asa…!

M-am intors si l-am vazut: era inalt de statura, cu ochi mici, rotunzi si cu usoare riduri pe la colturi. Barba ii acoperea gatul si de aici se despartea intr-o parte si in alta si in fata, era putin buclata si de culoare neagra. Purta imbracaminte calugareasca, in mana stanga tinea o faclie foarte stralucitoare, iar cu mana sa dreapta binecuvanta. Sufletul meu se umplu de fericire si de o bucurie de nespus. Am dobandit din nou curaj si putere. Frica disparu, l-am simtit aproape de mine si i-am spus:

- Iarta-ma, maine, de indata ce Dumnezeu va face sa rasara zorii zilei, ma voi ingriji de tine.

Intr-o clipa s-a facut nevazut, iar eu am incheiat in tihna vecernia. A doua zi, dupa slujba utreniei, am luat sfintele moaste, le-am curatat, le-am spalat si le-am pus intr-o firida, in Sfantul Altar, aprinzand o candela alaturi. In seara aceleeasi zile, l-am vazut in somn pe Sfantul barbat al lui Dumnezeu stand in picioare in biserica, in partea dreapta, si tinand alaturat o icoana stralucitoare, avand pe ea chipul lui. Icoana era in marime naturala, imbracata in argint vechi si lucrata de mana. Langa el se afla un mare policandru sub care am aprins o lumanare de ceara curata.

L-am auzit zicandu-mi:

- Iti multumesc mult. Ma numesc Efrem.

Cu cat timpul trecea, aveam in mine o nesiguranta cu privire la cele intamplate. Intr-o zi, dupa vecernie, cand am intins mana sa inchid usa bisericii, am auzit trei batai, ca si cum cineva ar fi lovit cu un sirag de matanii de chihlimbar in usa. Am inteles ca era Sfantul. Am intrat in Altar, unde ii asezasem sfintele moaste si, dupa ce am aprins o lumanare, m-am inchinat. Dar ce sa va spun? Cum as putea cuprinde in cuvinte simtamantul pe care l-am avut inaintea miresmei ceresti care se raspandea din sfintele moaste? Un adevarat noian mi-a invaluit intreaga fiinta, am simtit in mine insami Raiul, dar, in acelasi timp, si micimea mea in fata acestei maretii.

Numele manastirii noastre

In seara zilei de 24 martie 1965, savarseam priveghere de toata noaptea in cinstea sarbatorii Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu si sarbatoream si izbavirea noastra de sub jugul turcesc. Noaptea inainta, linistita si tihnita. Slujba isi urma cursul, se cantasera frumoasele tropare ale Buneivestiri. Era o atmosfera de mare reculegere. Ajunsesem la momentul infricosator al Prefacerii Sfintelor Daruri. Ma aflam in proscomidiar si urmaream sfintele rugaciuni pline de umilinta pe care parintele Nicolae le citea in fata Mesei Sfantului Altar cu mare evlavie. Si, deodata, Altarul se umplu de lumina si stralucire, ca si cum ar fi fost din aer curat. In locul unde o veche fresca infatisa Bunavestire, raze subtiri coborau din cer, sclipind intr-un chip cu totul deosebit si raspandind lumina pana la pamant. S-a auzit un glas zicand:

- Iata! Astazi se cuvine sa praznuim. Astazi, ca in vremurile de demult, manastirea praznuieste cea mai mare sarbatoare a ei.

De indata am vrut sa aflu daca Sfantul nostru traia la acea data si am intrebat:

- Sfantul Efrem traia in vremea cand manastirea praznuia aceasta sarbatoare?

Iar glasul imi raspunse:

- Sfantul Efrem lua parte la acest praznic cu multa bucurie, dar acum, la ce bun? La ce bun? La ce bun?

Nu vedeam pe nimeni, dar auzeam acest glas si priveam aceasta splendoare, pe care limbii mele de tarana ii este cu neputinta sa o infatiseze in cuvinte. Glasul acela spunea fiecare cuvant cu putere, pe un ton diferit de cel de dinainte. Cele trei intrebari “La ce bun?” au fost rostite cu mahnire si cu o durere nespusa. Asa s-a incheiat aceasta priveghere, care m-a miscat adanc. Dorinta mea este de a implini, inainte de a pleca din aceasta lume, ascultarea pe care am primit-o. Iar numele de netagaduit al manastirii noastre este cu adevarat cel al Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, orisice ar fi scris privitor la aceasta mai multi clerici ori laici.

Cele doua vedenii

Manastirea noastra are un orfelinat. Intr-o seara, una din fetitele ingrijite aici l-a vazut pe Sfant apropiindu-se de ea, pe cand era asezata in pat, dar inca treaza. I-a fost frica. Dar Sfantul i-a spus:

- Nu te teme, copila mea, sunt Sfantul Efrem, si a mangaiat-o pe cap.

Intr-o alta seara, bunica acestei fetite a venit sa ma vada dupa miezul noptii. Era foarte speriata si mi-a povestit urmatorul fapt:

- Maica, tocmai l-am vazut pe Sfantul Efrem, stand afara, aproape de fereastra dormitorului. Crezand ca sunteti dumneavoastra, v-am strigat, dar deodata am vazut o lumina care a luminat manastirea de jur imprejur. In aceasta lumina l-am vazut pe Sfant. Tinea in mana o biserica bizantina cu patru cupole mici si una mai mare in mijloc si, de asemenea, si o cruce luminoasa. Mi-a zis cuvintele acestea: “Mare Mucenic Efrem”. De indata am ingenuncheat inaintea lui si el a continuat: “M-am nascut pe 14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci si am dat marturie prin moarte muceniceasca la 42 de ani. Spune-i maicii Macaria sa-mi construiasca un paraclis la cotitura drumului. Acolo voi sta si ma voi odihni“.

Ce a binevoit sa spuna Sfantul prin aceste cuvinte? Vorbea despre odihna trupului sau cea a sufletului? Oamenii lui Dumnezeu nu au nevoie de odihna trupului, iar sufletul lor inseteaza dupa Cer; iar Cerul coboara inlauntrul lor, daruindu-le bucuria nestricacioasa care preface pamantul in Rai si spinii durerii in trandafiri revarsand bucuria. Sfantul Efrem a mai spus: “Scorbura copacului mi-a fost mormant si necredinciosii m-au chinuit chiar si mort”.

Auzind dorinta Sfantului, am cugetat si l-am rugat sa ne spuna locul precis in care ar fi vrut sa-i fie ridicat paraclisul. Cateva zile mai tarziu, o doamna a venit si mi-a spus:

- L-am vazut pe Sfantul Efrem, sedea intr-un loc ceva mai departe de aici si mi-a zis: “Sofia, spune-i maicii Macaria ca vreau ca paraclisul meu sa fie in acest loc, aici obisnuiam sa sed sa ma odihnesc”.

Ne-am dus atunci sa vedem locul aratat de Sfant si acolo, cu ajutorul Sfantului, am ridicat paraclisul care exista acum. Este un locas mic, dar placut, un fel de capela. Catava vreme mai tarziu, un anume Barba Gheorghios a venit la manastire pentru Sfanta Liturghie si ne-a povestit faptele care urmeaza:

- Acum 35 de ani lucram la Marathon si, intr-o zi, trecand pe acest drum, ca de obicei, m-am oprit in locul in care se afla acum paraclisul. Acolo am vazut un calugar stand in picioare, care privea spre manastire. Era trist si m-am intrebat: “Ce face calugarul in acest loc?” Dar acum, ca vad aceasta sfanta icoana, inteleg ca acel calugar era un Sfant.

I-am mai vedea si azi pe sfintii lui Dumnezeu, daca am avea inima curata.

Vestirea muceniciei sale (29 aprilie 1966)

Pe tot parcursul acelei nopti am fost prada unei grozave nelinisti si nu am putut sta intinsa. La orele 3 dimineata, pe cand stateam culcata pe patul meu, am vazut in fata mea si putin mai la stanga un calugar cu un chip marcat de viata dusa intru nevointa. Parul sau neingrijit ii cadea pe umeri. Era usor adus de spate. Rasa ii era uzata, de culoare neagra spre verde, chipul ii era palid si ascetic si era murdar. De indata ce l-am vazut, nelinistea a disparut: o mare pace si o bucurie de nespus m-au invaluit. Si, dupa ce l-am vazut in fata mea, intr-o clipa a fost langa mine, fara sa fi facut vreun pas. S-a aplecat foarte aproape de urechea mea si mi-a zis cu o evlavie adanca:

- Sfantul Efrem si-a savarsit viata ucis de turci, la 5 mai 1426, la 9 dimineata.

Cum voiam sa scriu aceste cuvinte pentru ca sa nu le uit, calugarul mi le repeta de sapte-opt ori si fiecare cuvant a fost repetat pe un ton aparte. Dimineata le-am povestit surorilor lucrul uimitor care mi se intamplase. In noaptea urmatoare, una din surori se vazu in vis intr-o incapere plina de ofrande si vru sa ia doua pentru Sfantul Efrem. In acel moment, vazu pe o masa o placuta de marimea unei icoane, care il reprezenta pe Sfant cu capul in jos. Ii infipsesera in buric o bucata de lemn aprins si maruntaiele sale ardeau, in vreme ce trupul ii era strapuns cu multe cuie, din acelea cu care fusese rastignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce. Si in timp ce Sfantul se ruga, flacarile si fumul il inconjurau, dar flacara iubirii lui Hristos biruia numeroasele chinuri si grozavele dureri din acele clipe. Tesatura cu care ii legasera mijlocul era si ea inrosita din pricina numeroaselor chinuri la care il supusesera acesti lupi sangerosi, care stateau putin mai departe si priveau.

Din ziua in care am aflat, prin aceasta vedenie, cand si cum fusese mucenicit Sfantul, i-am luat sfintele moaste si le-am asezat in fata icoanei sale. Atunci, fratilor, s-a intamplat ceva nemapomenit, iarasi in timpul unei slujbe: icoana Sfantului a inceput sa trosneasca atat de tare, ca si cum s-ar fi spart mai multe geamuri deodata. In acelasi timp, trosneau si sfintele sale oseminte, mai intai cele mari, mai apoi cele mici si la sfarsit toate deodata. In acelasi timp, noi l-am vazut pe Sfant trecand prin mijlocul nostru, incaltat cu papuceii sai si imbracat cu vesmantul sau de preot. Sfanta mireasma pe care o raspandea ne-a invaluit si ne-a inaltat sufletele.

Intr-o alta zi pe la amiaza, fiind obosita, m-am intins pe pat pentru a ma odihni. Fiind pe jumatate adormita, am auzit apropiindu-se mai multe voci care psalmodiau cu dulceata. Ascultandu-le, am inceput si eu sa psalmodiez, caci stiam troparele pe care acele glasuri le cantau. Aveam impresia ca era vorba de o procesiune sfanta care se apropia din ce in ce mai tare de chilia mea. Parea sa vina dinspre staretie, din cealalta parte a peretelui chiliei mele, si se deplasa spre interiorul constructiilor. Am vazut atunci cum se deschide peretele chiliei, ca si o perdea pe care o tragi la o parte, si procesiunea ajunse in chilia mea. Trupul Sfantului Efrem era purtat pe umerii tuturor celor care fusesera vindecati de el si pe ai celor carora le facuse bine in felurite chipuri. Ei cantau imnuri si psalmodiau, multumindu-i Sfantului pentru toate binefacerile sale. Ii asezara trupul sfant in bratele mele si, in vreme ce il tineam astfel, i-am vazut, prin rasa in care era imbracat, trupul aproape scheletic. Il tineam astfel, asteptand ca preotii sa-i savarseasca slujba ingroparii. Apoi m-am aflat intr-o foarte frumoasa biserica bizantina inchinata Sfantului. Acolo se incheie visul.

Mult mai tarziu, o sora din manastire vazu intr-o vedenie cum fusese ingropat Sfantul in acel loc. Ea vazu cum un caine din manastirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care traise in vremea Sfantului, se tinea pe aproape de copacul scorburos. Era foarte nefericit si lacrimile ii curgeau din ochi. Atunci, trei tarani intrara in manastire: pe data cainele incepu un du-te-vino intre tarani si copacul cel scorburos, latrand. Unul din barbat a inteles ca se intampla ceva. Se apropiara si vazura trupul insangerat si ciopartit al Sfantului. Au sapat o groapa si au asezat trupul in ea. Dupa ce ei au luat trupul Sfantului, cainele alerga la scorbura si lua o bucata din trup, cazuta in urma numeroaselor chinuri la care fusese supus si, tinand-o cu delicatete intre dinti, o puse in mormant laolalta cu trupul Sfantului. Apoi oamenii acoperira mormantul si plecara.

Marturia unui paralitic

Intr-un an, un bolnav paralizat ceru sa participle la privegherea pentru praznicul Sfantului. Cu cateva ore inainte de inceperea slujbei, ai sai l-au dus la manastire. Bolnavul plangea in biserica de ti se rupea inima si isi marturisea cu sinceritate pacatele.

- Iarta-ma, Sfantul meu Efrem, e vina mea. Sufar pentru pacatele mele. Ai mila de mine si reda-mi sanatatea. Scena era atat de emotionanta, incat noi plangeam cu totii impreuna cu el. I s-a spus sa taca, dar el striga si mai tare.

- Sfinte al lui Dumnezeu, fie-ti mila de mine si de copiii mei! Sosi si momentul sa mergem la mormant pentru a canta slujba litiei. In vreme ce purtam sfintele moaste si alaiul iesea din biserica in directia mormantului Sfantului, bolnavul striga inca si mai tare. Si deodata l-am vazut cu totii ridicandu-se brusc, fara ajutor, facandu-si semnul Sfintei Cruci si insotind procesiunea pana la mormant, porni la drum singur. Ce mare minune! Mergea singur! Casa in care locuia acest om era situata pe o culme inalta, iar el cobora de atunci adesea pana la cafenele si bodega, devenind un marturisitor al minunilor lui Dumnezeu. El zicea:

- Priviti-ma, voi, care ma stiati paralizat! Acum ma vedeti stand pe picioarele mele. Aveti credinta si dati slava lui Dumnezeu. Intr-o duminica, in vreme ce acest barbat vindecat se afla la manastire, au adus un copil paralizat. Vazandu-l, barbatul incepu sa planga si il ruga pe Sfantul Efrem, zicandu-i:

- Sfinte al lui Dumnezeu, vindeca-l pe copil, asa cum m-ai vindecat si pe mine. Nu departe de manastirea noastra, locuia un paralitic tintuit la pat. Ai sai veneau adesea in genunchi si il rugau staruitor pe Sfant, plangand, sa-i ajute. Rugaciunea lor nu a intarziat sa fie implinita. Paraliticul dobandi vindecare. Acum el lucreaza pentru familia lui si impreuna dau slava lui Dumnezeu si Sfantului Efrem pentru marea minune care li s-a intamplat.

 

(…)

Sfantul este intru totul viu

Nenumarate sunt semnele prezentei adeverite a Sfantului. Iata ce ne-a spus un pelerin evlavios:

- Nu mi-am crezut ochilor cand, in timpul procesiunii cu sfintele moaste, l-am vazut pe Sfantul insusi, intru totul viu, plimbandu-se printre noi, in ziua praznicului sau. Si o alta persoana, adanc impresionata, povesteste:

- Cum as putea uita acele cantari ceresti care veneau din partea din spate a bisericii?

In acea seara, am auzit, venind dinspre paraclis si dinspre mormantul sau, dulcea si emotionanta psalmodie a Sfantului nostru. Foarte adesea oamenii ne povestesc ca l-au vazut pe Sfant fiind cu noi la rugaciune sau ocrotindu-ne manastirea; si de multe ori ne-a vestit ca s-a stins candela de la icoana sa si ca trebuie sa o aprindem din nou. In timpul Postului Mare, o sora l-a vazut pe Sfant de mai multe ori la rand in timpul slujbei. Parea foarte trist, se insemna cu semnul Sfintei Cruci, ingenunchea, ridica mainile in semn de rugaciune staruitoare si se ruga Parintelui Ceresc pentru lumea intreaga. Sora s-a intrebat daca nu era vorba de inselare, intr-atat de real il vedea. Il vedea gol, acoperit de rani, chinuit, mort fara de ingropare. Sfantul a inceput sa se tanguiasca foarte tare si cand si-a facut semnul Sfintei Cruci, sora l-a auzit spunandu-i:

- Tot ce vezi nu e altceva decat realitatea. Iata de ce trebuie sa-mi tii aprinsa candela. O, preasfantul meu Efrem, atlet al lui Hristos si Mare Mucenic, te rog si noi toti, nevrednicii robii tai, ne rugam tie, acopera-ne cu sfanta si puternica ta ocrotire, pana cand vei infatisa sufletele noastre mantuite inaintea Mantuitorului si Dumnezeului nostru.

Sfantul izgoneste demonii

Ma aflam intr-o incapere foarte luminoasa, unde maica Macaria picta icoana Sfantului Efrem. Deodata, o femeie bolnava intra in incapere, spunand ca avea nevoie de rugaciunea noastra. Pe data, am inceput sa ne rugam si sa facem metanii inaintea icoanei neterminate a Sfantului Efrem. Ne-am oprit o clipa si m-am dus langa femeia bolnava, care era cazuta la pamant si parea pe jumatate moarta. I-am spus:

- Eu stiu ce boala ai tu. Ai un diavol in tine. Pe data femeia deschise ochii si, cu o privire salbatica, a spus aceste cuvinte:

- De unde stii ca ma aflu in ea?

Mi s-a facut foarte frica si voiam sa ma intorc spre Sfant, dar nu am mai avut vreme. O fiinta cu infatisare ingrozitoare se afla deja in fata mea si imi zise:

- Nu ati facut sa ies decat eu prin rugaciunile voastre, dar nu sunt singur, se afla o intreaga legiune in ea.

Atunci ne-am intors privirea spre icoana care era in lucru si icoana Sfantului prinse viata si, printr-un semn, dansul ne porunci sa continuam rugaciunea. Este adevarat, ce dar ceresc si ce arma poate fi mai de temut impotriva diavolilor decat rugaciunea?! Daca am simti adanc in sufletul nostru puterea rugaciunii, am afla vindecare suferintelor noastre, mangaiere in deznadejde, putere statornica in orice slabiciune si izbanda in toate greutatile vietii noastre. De aceea, il rugam pe Sfant sa ne daruiasca si noua harul rugaciunii catre Domnul nostru, catre Preasfanta Sa Maica si catre toti Sfintii.

Odata, in timpul somnului, ma aflam in biserica si l-am vazut pe Sfant imbracat cu bogate vesminte preotesti. Slujea si inainta in fata Usilor Imparatesti, tinand in maini Sfantul Potir si zicand:

- Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati! Imi porunci sa ma apropii pentru a ma impartasi. Atunci am baut de trei ori din Sfantul Potir, pe care il tinea cu mare evlavie in sfintele sale maini. Sfanta Impartasanie a fost atat de dulce, inacat i-am simtit gustul timp de mai multe zile.

(…)

Vindecarea Georgiei Zambetaki

Aveam dureri groaznice in regiunea inimii si la cap din pricina unei paralizii a nervilor cordului. Nu ma puteam tine pe picioare. Se implinisera patru ani de cand eram tintuita la pat, zacand intr-o mare deznadejde, in vreme ce durerile cresteau pe zi ce trece. Intr-o zi, un suflet binevoitor mi-a adus cartea despre Sfantul Efrem Tamaduitorul. Am citit-o din scoarta in scoarta si nu mica mi-a fost admiratia fata de minunile lui atat de multe. De asemenea, L-am rugat pe Domnul Hristos sa mi-l trimita si mie pe Sfant. Ce sa va spun? Ma rugam inca, pe cand l-am vazut langa mine si i-am auzit glasul bland:

- Ce ai, copila mea?

I-am raspuns:

- Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, Sfinte al meu!

Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat:

- Ajunge, o, Sfinte al meu!

Si Sfantul mi-a raspuns:

- Copila mea, lasa-ma sa te vindec.

Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si si-a rezemat capul de pieptul meu. Dar, va pot spune, fratii mei iubiti, ca i-am simtit rasuflarea calda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai apoi mi-a luat capul intre maini, l-a apasat cu putere spre dreapta si spre stanga, in sus, apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul vindecata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa mine, mi-a spus:

- Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem!

Iar eu am zis:

- Sfantul meu Efrem!

Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvintele, asa ca Sfantul mi-a spus:

- Spune-l mai tare, copila mea!

Si am zis a doua oara:

- Sfantul meu Efrem!

Mi-a poruncit din nou:

- Mai tare!

Adunandu-mi toate puterile, am strigat:

- Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul meu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit.

Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ridicat, am aprins candela si am stat asa, bucuroasa, pana dimineata, rugandu-ma si multumindu-I lui Dumnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre dimineata am adormit si m-am vazut in vis in biserica unde se afla mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi:

- N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa!

Atunci i-am raspuns:

- Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa ma inchin lui!

Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara care ducea la mormant si am zis:

- Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa mor!

Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele mi se inmuiasera din pricina miresmei mirului. Cand am iesit din mormant, m-am trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului. Acolo am vazut o femeie purtand doliu, care tinea in maini un disc cu Ingeri de jur imprejur, si am intrebat:

- Cine este aceasta femeie in negru?

Mi s-a raspuns:

- Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii. Dar ce sa va spun mai mult, fratilor! Cand am putut sa merg pentru prima oara sa ma inchin Sfantului Efrem, biserica si mormantul Sfantului nostru erau exact ca si cele din visul meu! Sub insuflare dumnezeiasca, aceasta femeie a alcatuit un imn, spre a-i multumi Sfantului Efrem:

Am vazut un barbat mare

si masliniu la infatisare

apropiindu-se de urechea mea

si graindu-mi cu blandete:

<<Ce ai, copila mea?>>

<<Iata locul unde ma doare>>, am zis

si mi-am plecat capul.

Mana sa blanda

mi-a adus harul dumnezeiesc.

Sfantul mi-a spus raspicat:

<<Ma numesc Efrem, copila mea,

vino la manastirea mea,

inchina-te la racla mea.

Acolo imi vei vedea mormantul,

imi vei vedea candela.

Aprinde-o,

fa-mi aceasta bucurie”.

Acesta este locul

in care am gasit izbavirea,

eu, nefericita.

Am aflat un Parinte,

un Tamaduitor,

eu, care greu patimeam.

O, Sfantul meu Efrem,

iti multumesc,

slavesc numele tau,

izbaveste lumea de rele patimiri,

ocroteste-i pe copiii tai”.

(din: “Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator de minuni“, editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2006, pp.13-43)

Unor credincioși din Grecia, care se întrebau dacă Sfântul Efrem va mai face minuni și în viitor, Cuviosul li s-a arătat îndată de față și le-a zis: „ Nu voi înceta să vin ”.

Încredințați de aceste cuvinte ale Sfântului, am socotit că și printre noi, românii, se vor afla unii care vor fi ajutați  de către dânsul. Celor care vor voi să dea mărturie despre cele petrecute în viața lor le punem la dispoziție două adrese ( sign@personal.ro și CP 872, OP 12, Cluj- Napoca)

(din: “Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator de minuni“, Cuvânt Înainte  la ediția românescă de L.S. Desartovici. Editura Sophia , Bucuresti, 2008 – ediția a doua revizuită și adăugită)

 

                 

 

ACATISTUL Sfantului Efrem cel Nou

 

Obisnuitul inceput pentru orice acatist

Mai intai se zic

Rugaciunile incepatoare

De este preot, începe aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

In continuare se zic

Troparele de umilinta, glasul al 6-lea

 Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi

Crezul (Simbolul credintei)

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Psalmul 50

 Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fii îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

 Troparul Sfantului Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, Grecia

 Ai stralucit ca soarele pe Colina Neprihanitilor si ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dandu-ti sufletul sub loviturile necredinciosilor, Sfinte Parinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai facut ca dumnezeiescul har sa se reverse neincetat spre cei ce cu evlavie iti striga tie:

Slava Celui Ce ti-a daruit putere!

Slava Celui Ce ti-a daruit harul tamaduirilor!

Slava Celui Care da tuturor tamaduiri prin tine!

 Condacul Sfantului Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, Grecia

 Pe Colina Neprihanitilor te-ai intarit vietuind intru nevointa, Parinte de Dumnezeu inteleptite, si de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta Cel Care daruieste lumii viata, cu indoita cununa te-a incununat, Mare Mucenice Efrem, si te-a daruit noua ca in tot locul sa te avem ajutator si sa te rugam cu staruinta: miluieste-i pe cei ce te cinstesc pe tine!

Apoi se zic:

Condacele şi Icoasele din Acatistul Sfantului Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, Grecia

Condacul 1

 Stralucitu-ne-ai tuturor, ca o noua stea, cand s-au descoperit Sfintele tale Moaste, Parinte, iar cu stralucirea minunilor tale luminezi intreaga lume. Prin mila si smerenia ta, plineste cererile celor care se apropie cu credinta si care iti striga tie: Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Icosul 1

 

Ca un Inger nemaivazut ai fost trimis din Cer si ne-ai aratat noua harul Preasfantului Duh, cu care ii mangai pe toti credinciosii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, “Preafericit” te numim si iti strigam tie:

Bucura-te, caci odinioara lupta cea buna ai purtat!
Bucura-te, caci acum tu stralucesti prealuminat!
Bucura-te, cela ce ne daruiesti noua veselie!
Bucura-te, caci pricinuiesti in Ceruri bucurie!
Bucura-te, stea cu totul noua a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu!
Bucura-te, sabie cu doua taisuri impotriva nebuniei celui rau!
Bucura-te, caci tuturor te-ai facut pilda de sfanta nevointa!
Bucura-te, caci in ale tale lupte ai dobandit cununi de biruinta!
Bucura-te, intarirea cea noua a credintei!
Bucura-te, rana si surparea necredintei!
Bucura-te, ca esti putere daruita celor credinciosi!
Bucura-te, ca preschimbi inimile celor necredinciosi!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 2-lea

 

Viata ta sfanta si sfarsitul preafericit au fost nestiute de oameni, dar prin descoperirea Sfintelor tale Moaste, Preafericite Efrem, te-ai facut cunoscut pana la marginile pamantului, indemnandu-i pe toti sa laude dumnezeiasca Iconomie si sa cante Preasfintei Treimi: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

 

Dobandind noi cunostinta dumnezeiasca a vietii tale intru Domnul, prin aratarea Sfintelor tale Oseminte, laudam pe Cel Care te-a proslavit prin multime mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele tu daruiesti mangaiere celor care iti canta cu umilinta:

Bucura-te, ca lui Hristos-Dumnezeu Ii esti slujitor!
Bucura-te, ca al luminii nematerialnice esti vazator!
Bucura-te, urmator plin de sarg al nevointei pustnicesti!
Bucura-te, fierbinte ravnitor al luptelor mucenicesti!
Bucura-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiasca insuflare!
Bucura-te, floare sfanta raspandind tainica inmiresmare!
Bucura-te, intelepte care ai lepadat desertaciunea cea lumeasca!
Bucura-te, caci in chip tainic ai vazut lumea cea Cereasca!
Bucura-te, caci multime de inviforari ai potolit!
Bucura-te, ca dorirea cea buna a duhului ti-ai hranit!
Bucura-te, ca prin dragostea ta sfanta pavaza ne esti!
Bucura-te, ca inselaciunile diavolesti tu le starpesti!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 3-lea

 

Prin sfintele tale aratari, ai descoperit celor ce te-au vazut, o, Sfinte Efrem, Mucenice al Domnului, slava cea ascunsa pe care ai dobandit-o de la Dumnezeu. Iar prin multimea minunilor umpli de nadejde pe toti cei ce striga Domnului cu credinta: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea

 

Ai stralucit odinioara pe Colina Neprihanitilor, aratandu-te placut lui Hristos prin sfanta vietuire, iar acum, Sfinte, sfintesti cu Sfintele tale Moaste manastirea ta, care se veseleste duhovniceste si iti striga:

Bucura-te, luminator preastralucit al isihiei!
Bucura-te, chip al cumpatarii si trezviei!
Bucura-te, caci veselesti mintile cele credincioase!
Bucura-te, ca amesteci cugetele inimilor necredincioase!
Bucura-te, ca vesmintele sufletului tau sunt cu sange impurpurate!
Bucura-te, caci cu pecetea muceniceasca faptele ti-s incrustate!
Bucura-te, caci caznele paganilor le-ai indurat cu rabdare!
Bucura-te, ca ai ravnit sa dobandesti cununile nepieritoare!
Bucura-te, far straluminat ce ne scoti la neclatit liman!
Bucura-te, cela ce indepartezi sagetarile celui viclean!
Bucura-te, ca manastirii tale ii esti bucurie roditoare!
Bucura-te, cupa vesnic primitoare a Intreitului Soare!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 4-lea

 

Risipind tulburarea si aducand incredintare, te-ai aratat cinstitei egumene si i-ai descoperit in chip limpede ca Sfintele Oseminte pe care le gasise erau ale tale. Iar ea, vazandu-te, s-a umplut de dumnezeiasca insuflare si a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea

 

Egumena, careia i te-ai aratat, o, intru tot Fericite, ti-a auzit glasul si te-a vazut ca ii vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele si chipul mortii tale. Pentru aceasta, iti canta unele ca acestea:

Bucura-te, Mare Mucenic din ceata calugarilor!
Bucura-te, cel proslavit intru soborul Sfintilor!
Bucura-te, caci ai vietuit in chipul ingeresc!
Bucura-te, ca te-ai invrednicit de rodul cel ceresc!
Bucura-te, cununa aurita a sfintei tale manastiri!
Bucura-te, pom pururea nevestejit, plin de sfintele rodiri!
Bucura-te, ca pe Colina Neprihanitilor ai vietuit intru nevointa!
Bucura-te, ca dragostea de Dumnezeu ti-a fost arma si iscusinta!
Bucura-te, ca ai sfaramat puterea celui pizmas si dusmanos!
Bucura-te, ca te-ai impodobit cu frumusetea Domnului Hristos!
Bucura-te, caci sufletele intinate de pacat le curatesti!
Bucura-te, caci multimea credinciosilor o veselesti!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 5-lea

 

Prin uimitoare minuni si prin multimea aratarilor tale, tu descoperi tuturor, in vis ori in stare de trezie, slava pe care ai dobandit-o de la Dumnezeu, Sfinte Parinte Efrem! Pentru aceasta, privind cu bucurie catre slava ta, strigam Celui Care te-a invesmantat in lumina: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea

 

Racla cu Sfintele tale Moaste revarsa tamaduiri, bucurie si sanatate celor care vin sa se inchine in sfanta manastirea ta si-ti cer staruitor ajutorul, Sfinte Parinte Efrem. De aceea, coplesiti fiind de darurile tale care se revarsa atat de bogat, strigam catre tine cu credinta:

Bucura-te, cela care ne esti izvor de tamaduire!
Bucura-te, ca suferinzilor le esti neincetata izbavire!
Bucura-te, ca te arati celor ce dorm, dar si celor ce vegheaza!
Bucura-te, ca vii degrab la cei ce dupa ajutorul tau inseteaza!
Bucura-te, ca tainic ii sfintesti pe cei ce cheama numele tau!
Bucura-te, veselia negraita a celor ce vad slava chipului tau!
Bucura-te, caci tu tamaduiesti de bolile ce nu au vindecare!
Bucura-te, ca ne ridici poverile ce le purtam prin draceasca insuflare!
Bucura-te, ca prin Pronia de Sus, multor credinciosi te-ai aratat!
Bucura-te, caci ii umpli de bucurie pe cei care ti s-au rugat!
Bucura-te, caci Cortului ceresc ii esti locuitor!
Bucura-te, preafierbinte si minunat ocrotitor!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 6-lea

 

Cei care au dobandit facerile tale de bine s-au facut solitori ai minunilor tale celor fara de numar si prin razele cuvintelor au intraripat sufletele tuturor credinciosilor. Pentru aceasta, Sfinte Parinte Efrem, multimile alearga la sfanta manastirea ta si dobandesc har din belsug prin Sfintele tale Moaste, cantand Preasfantului Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 6-lea

 

Stralucind ca un alt soare, te-ai aratat si ti-ai facut auzit glasul pogorat din Cer, pe Colina Neprihanitilor. Nestiut fiind de catre pamanteni, te-ai facut cunoscut acum Bisericii lui Hristos, prin descoperirea Sfintelor tale Moaste, facandu-i pe toti oamenii sa iti aduca dulce cantare:

Bucura-te, stalp al patimirilor mucenicesti!
Bucura-te, vita a dreptarelor dumnezeiesti!
Bucura-te, sfesnic al luminii lui Hristos!
Bucura-te, cel nou aratat noua, celor de jos!
Bucura-te, scara nou zidita a Bisericii Mantuitorului!
Bucura-te, ca nevointa virtutilor ti-a zugravit chipul teoforului!
Bucura-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicesti!
Bucura-te, ca tiranilor cugetului trupesc li te impotrivesti!
Bucura-te, ca intru slava muceniciei ai suit calea cea cereasca!
Bucura-te, cel ce preamaresti bunatatea dumnezeiasca!
Bucura-te, cela ce ti-ai vadit barbatia sufletului!
Bucura-te, tu, care abati turbarea vrajmasului!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 7-lea

 

In sanurile pamantului ai ramas ascuns vreme de mai multe veacuri, Purtatorule de Dumnezeu, iar in anii din urma te-ai aratat prin bunavoirea Domnului, ca o comoara sfanta, Parinte Efrem, imbogatindu-i cu harul tau pe cei care-I striga lui Hristos: Aliluia!

 

Icosul al 7-lea

 

Te-ai aratat ca un nou astru in Biserica lui Hristos, luminand-o cu dumnezeiestile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu ravna mijlocirea ta cea calda ii izbavesti din asuprirea intunecatelor patimi. Pentru aceea, si noi, Sfinte Parinte Efrem, iti strigam fara de incetare:

Bucura-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcesti!
Bucura-te, caci amarele mahniri tu risipesti!
Bucura-te, tamaduire minunata a celor aflati in grele patimiri!
Bucura-te, izbavire a celor ce sunt impovarati de multe ispitiri!
Bucura-te, ca esti purtator de Dumnezeu si Sfintilor urmator!
Bucura-te, atlet preaiscusit si Mucenic al Imparatului tuturor!
Bucura-te, ca nevointa cu lupta muceniceasca ai impreunat!
Bucura-te, cela care slava cea de Sus ne-ai aratat!
Bucura-te, ca intunericul patimilor tu il risipesti!
Bucura-te, ca in inima dreptilor bucurie zamislesti!
Bucura-te, ca sangerosilor pagani le-ai biruit nebunia!
Bucura-te, ca fara de stramutare ti-ai purtat mucenicia!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 8-lea

 

Harul pe care-l daruiesti, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheama in ajutor se revarsa asupra lor in chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale s-a raspandit in toata Attica, iar noi, care alergam cu grabire la Sfintele tale Moaste, Ii strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 8-lea

 

Intru totul luminat fiind de stralucirea dumnezeiasca, nu te indepartezi nici o clipa de sfanta ta manastire, Sfinte Mare Mucenice Efrem, aratandu-te in felurite chipuri celor cu inima curate si daruind har imbelsugat celor ce cu ravna iti canta tie:

Bucura-te, slava a calugariei!
Bucura-te, stalpule al Ortodoxiei!
Bucura-te, curcubeu al luminii nezidite!
Bucura-te, ca esti partas al firii indumnezeite!
Bucura-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilinta!
Bucura-te, suras de bucurie izvorat din aspra nevointa!
Bucura-te, jertfa sfintita prin razboi pana la sange!
Bucura-te, ca prin tine nebunia necredintei se infrange!
Bucura-te, viata invesmantata cu monahiceasca haina!
Bucura-te, mireasma buna a vietuirii fara de prihana!
Bucura-te, stea care pe Colina Neprihanitilor rasare!
Bucura-te, ca in bezna vremurilor noastre esti precum un soare!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 9-lea

 

Tu dezlegi legaturile celor slabanogi, ii tamaduiesti pe cei indraciti si faci sa inceteze multimea bolilor fara de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din Pireu si din imprejurimi se zoresc in numar mare spre manastirea ta, Parinte Efrem, laudandu-te pe tine si cantand Celui Care te-a incununat: Aliluia!

 

Icosul al 9-lea

 

O, preaminunate Parinte Efrem, cand tanara cea evlavioasa te-a vazut stralucind cu o slava care nu era din lumea aceasta si a auzit dumnezeiestile tale cuvinte, a marturisit tuturor grija pe care tu o porti manastirii tale. Pentru acestea toate, dupa cuviinta iti cantam:

Bucura-te, slava calugarilor din vremea de acum!
Bucura-te, ca spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum!
Bucura-te, ca ocrotitor neobosit al manastirii tale esti!
Bucura-te, caci cu Sfintii Ingeri dimpreuna locuiesti!
Bucura-te, ca i-ai tamaduit pe cei cuprinsi de noianul durerii!
Bucura-te, ca pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul infierii!
Bucura-te, caci cu darul tau ai risipit groaznice dureri de cap!
Bucura-te, ca boala diabetului tot prin darul tau a incetat!
Bucura-te, potir ceresc ce te pogori in revarsari de har!
Bucura-te, nestemata data firii omenesti in dar!
Bucura-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor!
Bucura-te, icoana preaslavita a cetei calugarilor!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 10-lea

 

Cuvioasele monahii te-au vazut in dumnezeiasca vedenie ori in vis, preumblandu-te prin locasul tau, Sfinte Parinte Efrem, si umplandu-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept Sfantul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii striga catre Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

 

Adunand in sufletul tau mirul cel de taina dobandit intru adancul smereniei, daruiesti mangaiere inimilor celor credinciosi, iar din racla cu Sfintele tale Moaste raspandesti minunata mireasma tuturor celor care, cu capetele plecate, iti canta cu evlavie:

Bucura-te, mir al smereniei preabinemirositor!
Bucura-te, ca turmei tale ii esti dumnezeiesc pastor!
Bucura-te, rai ce raspandesti ale nestricaciunii bune-nmiresmari!
Bucura-te, chiparos inalt al sfintei nepasari!
Bucura-te, ca pe potrivnicul cu rastignirea ta l-ai biruit!
Bucura-te, ca prin chinurile mucenicesti Hristos te-a proslavit!
Bucura-te, ca Moastele tale in tainita pamantului s-au aflat!
Bucura-te, caci din dumnezeiasca porunca tu te-ai aratat!
Bucura-te, ca intinaciunea sufletelor noastre tu o curatesti!
Bucura-te, ca rautatea credinciosilor degrab o parjolesti!
Bucura-te, ca tu in toata vremea daruiesti tamaduire!
Bucura-te, caci ne ocrotesti fara de contenire!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 11-lea

 

Noroadele credinciosilor de pretutindeni L-au laudat pe Domnul cand au fost aflate Sfintele tale Moaste, caci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a tinut tainuite in pamant si nestricate de curgerea atator ani. Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, si noi ne inchinam inaintea Imparatului Vietii, zicand: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

 

Prin mijlocirea ta la tronul Mantuitorului Hristos pazeste-ti manastirea de toata nevoia si necazul, daruindu-i binecuvantarea ta, Parinte Efrem, caci iat-o alergand spre dobandirea darului tau si strigand cu umilinta catre tine:

Bucura-te, zidul nostru nesurpat!
Bucura-te, al credinciosilor turn nestramutat!
Bucura-te, pazitorul de nadejde al manastirii tale!
Bucura-te, caci pe copii ii tii sub ocrotirea trezviei tale!
Bucura-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sarguinta!
Bucura-te, tainica slava a maicilor iubitoare de nevointa!
Bucura-te, cela care cererile credinciosilor plinesti!
Bucura-te, caci rugamintile copiilor tai primesti!
Bucura-te, ca ne daruiesti toate bunatatile!
Bucura-te, ca alungi de la noi toate rautatile!
Bucura-te, ca pentru lumea intreaga te rogi neincetat!
Bucura-te, ca prin tine mangaiere mare am aflat!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 12-lea

 

Din destul reversi daruri si belsug de veselie si de fericire dumnezeiasca, Parinte Efrem, iar racla cu Sfintele tale Moaste veseleste sufletele noastre si ne sfinteste chiar si trupurile, noua, celor sarmani, ce indraznim sa graim Preasfintei Treimi: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea

 

Laudandu-ti luptele in cantarile noastre, Parinte Mucenice Efrem, slavim darul de care te-ai invrednicit si, apropiindu-ne de Sfintele tale Moaste, iti cerem sa ne ocrotesti pana la sfarsitul vietii noastre pamantesti. Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arati in toata vremea, iti aducem aceasta cantare:

Bucura-te, cela ce esti asemenea cu toti Sfintii!
Bucura-te, cela ce te numeri dimpreuna cu Mucenicii!
Bucura-te, caci ai dobandit cununile netrecatoare!
Bucura-te, ca ai cuprins lumina Intreitului Soare!
Bucura-te, aparator nepretuit al celor ce traiesc in manastire!
Bucura-te, temelia nou aratata Bisericii, vrednicule de cinstire!
Bucura-te, ca multimi de credinciosi ai umplut de veselie!
Bucura-te, ca tu inalti sufletele, intarindu-le in curatie!
Bucura-te, caci tu ma slobozesti de grijile pierzatoare!
Bucura-te, ca ma scoti din patimile cele stricatoare!
Bucura-te, ca la tronul lui Hristos esti mijlocire!
Bucura-te, cela ce ma izbavesti dintru mahnire!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 13-lea

 

O, de trei ori Preafericite Parinte, Sfinte Mucenice Efrem, impreuna-locuitorule cu Sfintii, roaga-L pe Hristos, dimpreuna cu ei, sa ne izbaveasca din toate nevoile, facandu-ne partasi Vietii celei Vesnice, pe noi, cei ce-I strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest condac se rosteste de trei ori.

Apoi se zic din nou Icosul intai si Condacul intai:

Icosul 1

 

Ca un Inger nemaivazut ai fost trimis din Cer si ne-ai aratat noua harul Preasfantului Duh, cu care ii mangai pe toti credinciosii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, “Preafericit” te numim si iti strigam tie:

Bucura-te, caci odinioara lupta cea buna ai purtat!
Bucura-te, caci acum tu stralucesti prealuminat!
Bucura-te, cela ce ne daruiesti noua veselie!
Bucura-te, caci pricinuiesti in Ceruri bucurie!
Bucura-te, stea cu totul noua a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu!
Bucura-te, sabie cu doua taisuri impotriva nebuniei celui rau!
Bucura-te, caci tuturor te-ai facut pilda de sfanta nevointa!
Bucura-te, caci in ale tale lupte ai dobandit cununi de biruinta!
Bucura-te, intarirea cea noua a credintei!
Bucura-te, rana si surparea necredintei!
Bucura-te, ca esti putere daruita celor credinciosi!
Bucura-te, ca preschimbi inimile celor necredinciosi!
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul 1

 

Stralucitu-ne-ai tuturor, ca o noua stea, cand s-au descoperit Sfintele tale Moaste, Parinte, iar cu stralucirea minunilor tale luminezi intreaga lume. Prin mila si smerenia ta, plineste cererile celor care se apropie cu credinta si care iti striga tie: Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Apoi se zice aceasta

Rugaciune catre Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, Grecia

O, Sfinte Parinte Efrem, cazand inaintea ta, cu umilinta ridicam acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare sa te numim: minunat urmator al Domnului Hristos, mare Nevoitor si Pustnic, Cuvios Parinte, Mare Mucenic, Preot al Dumnezeului Celui Preainalt, Izvorator de mir, Facator de minuni, Grabnic ajutator, mare Tamaduitor de multe feluri de boli, Slobozitor din multe necazuri si primejdii, Mangaietor in deznadejde sau Ajutator intru toate nevoile? Cu adevarat, toate aceste numiri le porti dintru darul Duhului Sfant si de aceea te rugam sa nu ne treci cu vederea, ci degraba venind intru intampinarea noastra, mijloceste-ne mare mila de la Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si fie ca prin puterea minunata a rugaciunilor si a pildei tale sa dobandim intarire in a purcede si noi pe calea cea stramta ce duce spre Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Amin.

Si apoi se face

Otpustul

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului Efrem cel Nou si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

 

Aici puteți citi → Sfantul Efrem cel Nou – MARE MUCENIC din Nea Makri, Grecia

38. CIRCULARĂ PASTORALĂ PASCALĂ 2011 – SERAFIM, MITROPOLITUL PIREULUI, DRAPETZONEI ŞI SFÂNTULUI IOAN

CIRCULARĂ PASTORALĂ PASCALĂ 2011

 

SERAFIM, MITROPOLITUL PIREULUI, DRAPETZONEI ŞI SFÂNTULUI IOAN

 

 

Părinţi şi fraţi, iubiţi şi râvniţi fii în Domnul, HRISTOS A ÎNVIAT!

 Noi, neoelinii, trăim Sfântul Paşte sub multiple aspecte. Este unul din acele momente când, cu întreaga noastră fiinţă şi în multe chipuri, primim imboldul dumnezeiesc şi îl facem să rodească, trebuie să îl facem să rodească, în mod corect.

Avem o fire umană. Trăim într-o fire umană care este reînviată preafrumos în lumina dumnezeiască şi neînserată, fire care umple lumea lăuntrică a omului de lumină, care îi transfigurează aspirațiile din materiale în spirituale, care îi înflăcărează entuziasmul, ca să se lupte din nou şi din nou cu sine însuşi şi cu potrivniciile vieţii, care-l inspiră să biruiască această lume şi să o replăsmuiască, pecetluind-o cu propria sa viziune. Având aceste însuşiri şi posibilităţi, poporul nostru prăznuieşte Paştele ca pe un fapt al nădejdii nesecătuite: biruinţa morţii şi triumful veşniciei spirituale a omului.

După căderea omului, întreaga făptură suspină şi suferă (Rom. 8, 22) împreună cu omul, ca să iasă împreună cu El, împreună cu Dumnezeul Biruitor, la o lumină desăvârşită şi permanentă, dând astfel sens primelor cinci zile ale creării lumii de către Dumnezeu. În acest spaţiu, pe aceste stânci, natura – lirică, dorică, tragică – niciodată nu a fost străină de peripeţiile grecilor. Uneori îi însoţeşte în tăcere, reflectând suferinţele sau bucuriile lor, alteori în chip tainic este împreună-părtaşă cu ei la evenimente. Şi cândva un cercetător devotat ar trebui să revadă din această prismă întreaga noastră literatură modernă, pe Solomos, pe Kalvos şi pe Papadiamantis.

După asemenea rânduieli, ale unei armonii mai profunde, şi-a plăsmuit elinul istoria modernă. Învierea naturii – învierea sufletului – învierea neamului: era o rânduială solidă ca o cheie de boltă, capabilă să încapă şi să întărească chiar şi cea mai simplă inimă elinească. Şi timp de patru sute ani de grea sclavie, această rânduială s-a ţinut cu sânge, cu martiri şi cu jertfe.

Învierea, înrădăcinată în suflete prin creştinism, prin Biserica Ortodoxă, creştea năzuinţa după libertate a neamului, libertate care însemna învierea acestuia. Viaţa trebuia să se armonizeze cu lumina şi cu înflorirea pământului, să se armonizeze cu lumina şi cu eliberarea omului din moartea veşnică prin Mântuitorul Hristos.

Pe cât firea înfloreşte, pe cât sufletul îşi sărbătoreşte veşnicia pecetluită prin evenimentul dumnezeiesc, adică prin biruinţa asupra morţii şi ruperea legăturilor întunericului, pe atât neoelinul, care prin firea neamului său tânjeşte după trăiri luminoase şi armonioase, se luptă pentru a impune aceeaşi lege a libertăţii şi a triumfului spiritual în viaţa sa naţională. Suntem emoţionaţi şi ne entuziasmăm noi, fiii risipitori şi păcătoşi ai acestui veac, când citim memoriile luptătorilor de la ’21[1], care nu doar că au legătură cu libertatea neamului, după voia Domnului nostru înviat din morţi, dar ne şi arată că adesea îşi stabileau începutul luptelor, în apropierea Paştelui, atunci când biruiește în inimi Libertatea.

Există aici o taină adâncă, neatinsă şi plină de sens. Ortodoxia a păstrat ca praznic principal al ei Sfintele Paşti. Este Biserică a suferinţei şi a  biruinţei, a morţii şi a învierii. Biserica Ortodoxă Universală Nedespărţită a păstrat acest praznic, nu doar pentru că se potriveşte cu clima şi cu lumina locurilor unde această Biserică luminează spiritual, ci pentru că se potriveşte etosului ei, pentru că se armonizează substanţial cu învăţăturile sale. L-a păstrat ca o revelare a faptului că Preasfânta noastră Biserică a lui Hristos cel Înviat armonizează trecutul cu viitorul, ca o prefigurare a viitorului, martiric, plin de lupte şi dureri, ud de lacrimi, ca o prevestire, care acum, în chip unic şi excepţional, are o mare importanţă, alegând Paştele pătat cu sânge ca simbol ultim şi suprem al ipostasului ei spiritual, spre deosebire de creştinismul Occidentului [centrat pe praznicul Crăciunului, n.tr.], prosper, de multe ori lipsit de nerv, rupt de trupul Bisericii celei Una.

Crăciunul este un praznic celebrat cu glasuri suave, dulci, catifelate, în care toate sunt delicate şi imaculate. Paştele este însă punctul culminant al creştinismului, bărbăţia duhului, o mare luptă, răni şi sânge, suferinţă, pogorâre în Iad, creştere în lumina duhovnicească veşnică şi bucuria unică a omului: bucuria că s-a revelat şi s-a confirmat veşnicia sa. De Crăciun suntem iubitori şi răbdători. De Paşti însă tânjim după libertatea pe care ne-a promis-o venirea lui Dumnezeu în lume, pentru care acum trebuie să ne luptăm, ca să o dobândim. “Să ne răstignim cu Hristos, ca să ne ridicăm împreună cu El”. Paştele, culme a sărbătorilor, este pentru cei cu coloane vertebrale puternice, pentru frunţile cuviincioase şi curate. „Praznic al praznicelor”. Asemenea staturi a ridicat şi a oţelit, asemenea frunţi a luminat neamul nostru în timpul robiei.

Durerea acestui neam, încercările lui, înjosirea lui de către ocupantul hulitor de Dumnezeu, erau echivalente cu înjosirea omului şi cu condamnarea lui la moarte, echivalente cu preacuratele Patimi ale lui Hristos. Cu o astfel de armonie, cu o asemenea înţelegere duhovnicească, fără filozofii prea multe şi lipsite de conţinut, în chip vizionar aş spune, elinul şi-a trăit încercările, iar învierea lui Hristos i-a înflăcărat duhul cu certitudinea învierii sale naţionale şi a libertăţii. Paştele era viziune şi trăire. Având ca măsură Învierea, biruinţa ei asupra întunericului robiei şi triumful vieţii libere şi responsabile, neoelinul a trăit şi a luptat. Ortodoxia, Biserică a Învierii, a fost cea care l-a hrănit.

Întregul ’21 este modelat după tonul eroic al Învierii. Refuzul demn al supunerii faţă de întuneric, suferinţă şi dor de libertate, sfidare a morţii în numele lui Hristos Care a învins moartea, credinţă în nemurire. Întregul neoelenism este rodul unei asemenea purificări creştine care s-a realizat când iconomia divină a ajuns la Înviere, şi de acolo către slava Înălţării.

În antichitate, moartea era o osândă cumplită. Şi sclavia era o osândă cumplită pentru neam, pentru că era echivalentă cu moartea. Şi pentru că moartea fusese biruită de Hristos, şi sclavia trebuia biruită în numele Său! Virtutea are nevoie de însoţirea faptelor. Şi faptele sunt responsabile doar atunci când se făptuiesc în mod liber, într-o viaţă care se mişcă şi se dezvoltă liber. Nici o virtute nu are valoare atunci când este produsul constrângerii, pentru că virtutea se trăieşte doar în libertate. Astfel, libertatea se leagă nedespărţit de Învierea lui Hristos şi El devine părintele adevăratului neoelinism, şi Paştele, sursă a insuflărilor şi înflăcărărilor neamului.

Pentru că acum ochii şi inimile noastre se umplu de lumina pascală, nu dorim să rostim cuvinte neplăcute, vrem să îndepărtăm toţi norii, să uităm de acest materialism care devastează viaţa neoelinească, care o trădează şi care devine o nouă sclavie exterminatoare. Să uităm puţin de necredinţa fiilor acestui neam, necredinţă care, cu cât înaintează, cu atât ucide sufletele şi le privează de temeiul pe care s-a sprijinit ’21 şi viaţa noastră neoelină.

Fără îndoială, astăzi, în această criză foarte puternică, Paştele este, trebuie să fie, unica perspectivă şi trăire neoelinească, rânduială de viaţă şi de acţiune, pentru că înseamnă libertate şi armonie, pentru că rodeşte virtutea nefalsificată, pentru că exprimă tot ce are mai profund, mai mântuitor, mai bărbătesc, mai vital neamul nostru.

Pe inimi puternice stă Hristos, pe inimi puternice stă şi păşeşte libertatea.

 

HRISTOS A INVIAT!

 

Mitropolitul vostru,

† Serafim al Pireului

 Sursa:

Traducere Anna Theodorou

---

[1] 1821,’21, anul începerii eliberării de sub jugul otoman.[n.tr.]

ECUMENISMUL FARA MASCA – O carte ce cuprinde tot ce nu s-a spus pana acum despre erezia ereziilor: ecumenismul

Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.

Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.

Arhim. Haralambie Vasilopoulos (autorul cartii)

 

                                   

   

 

 

Comenzi se pot face si la adresa atitudini.pv@gmail.com sau prin formularul de aici.

Iata o descriere a cartii aparuta in “Ortodoxia si ecumenismul”:

Ecumenismul este supus unei critici dure de catre numerosi greci ortodocsi, inainte de toate de arhimandritul Haralambie Vasilopoulos (+1982) – presedintele „Uniunii Ortodoxe Elene” si revista oficiala a acesteia, „Orthodoxos Thypos”, deseori citat de noi pana acum. Sa ne oprim putin asupra interesantei sale carti, „Ecumenismul fara masca”, aparuta in Atena la a doua editie in anul 1972.
In chiar prefata cartii, la intrebarea „Ce reprezinta ecumenismul de astazi”, autorul raspunde: „Reprezinta o miscare ce-si propune unirea confesiunilor occidentale eretice mai intai cu Ortodoxia, ca mai apoi, la etapa urmatoare, a tuturor religiilor intr-o monstruoasa pan-religie.
In sfarsit, la ultima etapa a obscurului sau plan, ecumenismul isi pune drept scop sa inlocuiasca slujirea Dumnezeului Unic prin slujirea satanei!”
In capitolul intai este aratata istoria ecumenismului antihristic (catolic si protestant), dirijat in taina de sionism si masonerie. Sunt descrise etapele miscarii ecumenice, incepand cu organizatiile laice de tineret ale masonilor (Y.M.C.A., Y.W.C.A., boy-scouts s.a.) si terminand cu comisiile ecumenice pregatitoare: „Viata si activitate” si „Credinta si organizare”, care au dat nastere in 1948 la Consiliul Mondial al Bisericilor. In capitolele II si III sunt dezvaluite obiectivele si planurile ecumenismului privind dezmembrarea statelor crestine si distrugerea Bisericii.
In capitolul IV, „Ecumenismul se autodemasca”, se analizeaza activitatea celor patru adunari generale ale C.E.B., iar intre analizele Adunarilor II si IV este plasat un interesant compartiment, „Ce afirma ieri si ce face azi Biserica Rusa”, in care este descrisa evolutia relatiilor Patriarhiei moscovite cu ecumenismul – de la condamnarea acestuia in anul 1948 si intrarea in C.M.B. in anul 1961.
In capitolul V, „Mijloacele folosite de ecumenism”. autorul se opreste in mod special asupra asa-numitelor „Consfatuiri general-crestine”, care au fost convocate in anii 1961 si 1963 in insula Rhodos. Presedinte al primei Consfatuiri, la care au fost trasate planurile reformelor in Ortodoxie, a rost mitropolitul grec al Filipinelor, Hrisostom, care in anul urmator a fost ales Arhiepiscop al Atenei, cu numele de Hrisostom al II-lea (1962-1967). Cand in 1968, Patriarhul ecumenic Athenagoras a convocat cea de-a doua consfatuire, insistand asupra participarii Bisericii Elene, Arhiepiscopul Hrisostom II, cunoscand planurile ecumenice ale primei consfatuiri, a refuzat categoric, sustinut de intreaga ierarhie greaca. Arhim. Haralambie descrie in culori vii aceste evenimente ca martor ocular al faptei marturisitoare a arhiepiscopului Hrisostom. El se opreste pe larg asupra modului in care se fac pregatirile pentru Sinodul al optulea Ecumenic, denumit ulterior „Sinodul cel Mare si Sfant”, citand cele spuse in legatura cu viitorul for de alt militant contemporan impotriva ecumenismului – mitropolitul grec Augustin al Florinei: „Nu suntem impotriva Sinodului, dar suntem pentru unul care ar condamna odioasa erezie, erezia ereziilor – ecumenismul”.
In capitolul VI sunt aratati intermediarii folosiri de ecumenism: ereticii, reprezentantii laici ai autoritatilor, ierarhiile bisericesti vandute etc.
In a doua parte a cartii Arhimandritului Haralambie sunt dezvaluite uneltirile iudeilor impotriva crestinilor, amintindu-se, in baza textelor istoricului antic Amian Marcelin (Istoria, v. 23. cap. 1), despre incercarea lor nereusita de a restaura, cu ajutorul imparatului Iulian Apostatul, templul vechi-testamentar din Ierusalim, distrus de romani in anul 70: „Din temelia ramasa intreaga a templului au izbucnit ingrozitoare limbi de foc si au ars pe cei ce lucrau.”
In capitolul intai al partii a doua se demonstreaza ca „islamul este o creatura a iudaismului”, conceputa de evrei pentru subminarea crestinismului, care insa, in chip providential, s-a intors impotriva lor insisi. In capitolul al doilea au fost publicate fotografii documentare, cazuri inspaimantatoare si scene cumplite din sangeroasele prigoniri la care papistasii au supus pe ortodocsii din Serbia in timpul celui de-al Doilea razboi mondial, cazand victime 800.000 de oameni, ca si prigonirile Ortodoxiei din anul 1968 in Cehoslovacia.
In capitolul final, autorul concluzioneaza: „Crestinii ortodocsi sunt datori sa nu ingaduie blestematului ecumenism sa pangareasca Ortodoxia!”
Din randul teologilor greci, un mare adversar al ecumenismului este Constantin Murathydis, profesor la Facultatea de Teologie a Universitatii din Atena, care, intr-o conferinta publica tinuta la 21 octombrie 1970, a caracterizat ecumenismul ca demonism, iar intr-un discurs televizat rostit la 15 mai 1972 a subliniat trei mari pericole la care ecumenismul expune Ortodoxia: inabusirea sentimentului ortodox, destramarea unitatii religioase a poporului grec si influenta pagubitoare a C.E.B. dirijata de pan-erezia protestanta.
Referitor la ultimul punct, profesorul Murathydis a spus: „Este foarte ingrijorator faptul ca unii teologi ortodocsi, influentati de teologia ecumenista, fara sa se gandeasca, inainteaza propuneri pagubitoare pentru dogmatica si randuiala canonica a Bisericii Ortodoxe”.
Dupa cum stim, cea mai insemnata lucrare teologica antiecumenista din ultimul timp este cea a teologului grec A. D. Delibasi, „Erezia ecumenismului” (Atena, 1972, 304 p.), avand subtitlul „Mantuirea intru Hristos, ereziile si pan-erezia ecumenismului” si epigraful „Decaderea cea din urma este decaderea sufletului”.
Raportand la erezie acest epigraf, preluat de la Sfantul Grigorie de Nissa, autorul remarca: „Adoptarea unei erezii este intr-adevar decaderea cea din urma a sufletului. Super-erezia ecumenismului este cel mai mare rau de pe pamant, caci lupta impotriva celui mai mare bun, care este credinta crestina ortodoxa.
Luptand cu Credinta Ortodoxa, ecumenismul lupta impotriva Adevarului inspirat de Dumnezeu, care este insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Ecumenismul lupta impotriva lui Hristos si impotriva lui Dumnezeu… Luptand impotriva lui Dumnezeu ecumenismul ataca si Biserica Ortodoxa care este „trupul lui Hristos” (I Cor. 12, 27) si vistieria adevarului si al harului dumnezeiesc. Ecumenismul reprezinta cea mai mare erezie anticrestina, antiumana si inumana a tuturor veacurilor!”
Respectiva lucrare consta din patru parti: mantuirea noastra intru Hristos, ereziile ca dusmani ai mantuirii intru Hristos si a omenirii, erezia ecumenismului contemporan si teologia moderna.
In capitolul patru sunt aratate cauzele pentru care „numerosi ortodocsi tolereaza in acest sens ecumensimul si chiar adera la el, facandu-se promotorii lui, demni de dispret, dar si periculosi”. Potrivit autorului, cauza principala rezida in „recurgerea teologiei rasaritene la filosofarea teologica „stiintifica” a Occidentului eretic, drept care noua teologie ortodoxa nu-si are originea pe teren propriu, ci e adusa din straini, adica nu mai este cea intemeiata de Sfintii Parinti, asa cum a fost pana odinioara. Aceasta „noua” teologie se caracterizeaza prin necunoasterea Sfintilor Parinti, in schimb cunoasterea autorilor heterodocsi. Faptul cel mai regretabil insa este ca teologii ortodocsi, in majoritatea cazurilor, afla despre „conceptiile Sfintilor Parinti din surse heterodoxe”, spune cu durere prof. P. Trembelas, un dogmatic ortodox de seama. Facand scoala la invatatori straini, ortodocsii nu-si insusesc ceea ce ne invata de fapt Sfintii Parinti, ci ceea ce vorbesc despre Sfintii Parinti si despre invatatura lor ereticii!”
Dupa cum stim, „teologia” eretica nu este propriu-zis teologie, ci o disciplina despre om, fiindca teologia heterodocsilor nu este intemeiata pe Cuvantul lui Dumnezeu, ci pe cuvantul omului, care supune criticii rationaliste ceea ce insusi Dumnezeu a binevoit sa ne descopere prin invatatura Sa, talmacita corect de Sfintii Parinti.
„Dupa toate acestea, rezuma autorul, face sa ne mai miram ca teologii, patrunsi de „stiinta” imprumutata de la eretici, actioneaza in sprijinul ereziei ecumenismului si in detrimentul Bisericii Ortodoxe, manifestand ostilitate fata de Ortodoxie si fiind ingaduitori cu erezia. Simpatizand cu erezia, ei nu sunt in stare sa predice drept cuvantul adevarului lui Dumnezeu si nici capabili sa apere cauza Bisericii Ortodoxe.”
Autorul isi incheie lucrarea cu un apel catre adevaratii crestini ortodocsi de a fi „credinciosi pana la moarte” (Apoc. 2, 10) in lupta cu pan-erezia ecumenismului, insufletindu-i o exclamatie liturgica: „Sa stam bine, sa stam cu frica!”

Aici puteți citi mai multe  de același autor → 64) Luptătorul înflăcărat 

Au trecut deja douăzeci de ani de la moartea marelui luptător pentru credința noastră, a fericitului gherondas, părintele Haralambos Vasilopoulos, iar amintirea lui a rămas vie în inimile oamenilor, care l-au cunoscut.

            Poate părea exagerat, dar credem, și din mărturiile altora, că Părintele Haralambos a fost unul dintre cei mai mari luptători ai Ortodoxiei noastre din ultimii ani. Pretutindeni se elogia înălțimea lui morală. Era prezent la toate invitațiile. Nu se sfia niciodată. Credința lui în Dumnezeu era vie și fermă.

            A demascat prin predicile lui înflăcărate, prin cărțile lui revelatoare, pe cei care luptă Ortodoxia și națiunea noastră. I-a demascat pe iehoviști, pe masonii evrei, pe ecumeniști și orice erezie și dușman al credinței noastre. A organizat manifestări temerare, a înființat o asociație antieretică, POE (Presa Ortodoxă Grecească) și a scris o mulțime de articole îndrăznețe și entuziaste. De asemenea, este autorul a sute de cărți cu duh patristic, care zidesc, întăresc și trezesc sufletele credincioșilor. A publicat temerarul ziar „ Presa Ortodoxă”, care este, probabil, realizarea lui cea mai importantă.Clik aici → Luptătorul înflăcărat

 

 

Sursa: http://apologeticum.wordpress.com/2011/04/22/ecumenismul-fara-masca-o-carte-ce-cuprinde-tot-ce-nu-s-a-spus-pana-acum-despre-erezia-ereziilor-ecumenismul/

37.(Video) Ucenicul cuviosului Paisie Aghioritul, Ieromonahul Isaac, autorul cărții ”VIAȚA CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL”, ne vorbește despre buletinele biometrice

 

Cu două luni în urmă frații de la Apologeticum  ne-au pus următoarea  întrebare ” Cine este acest parinte? Dacă e de folos poate ne spuneți si noua ce zice?”  Iată textul tradus :

 

 Ucenicul cuviosului Paisie Aghioritul, Ieromonahul Isaac, autorul cărții ”VIAȚA CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL”, ne vorbește despre buletinele biometrice

Părintele (Isaac): 666 este numărul numelui lui Antihrist.

Interlocutor (I): Astea, părinte, trebuie spuse.

P: Citiţi!

I: „Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apoc. 13, 16). Să continuu?

P: Da, da.

I:  „Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apoc. 13, 17).

P: Fiţi atenţi, acest „sau”. Propoziţiile care sunt coordonate prin „sau” sunt disjunctive, adică au aceeaşi valoare, aceeaşi valabilitate, „fie se întâmplă asta …, fie se întâmplă ailaltă …”. Adică, fie avem pecetea fiarei, fie numărul fiarei, este acelaşi lucru. Le spune textul. Un filolog poate să facă asta [analiză].

I: “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apoc. 13, 18).

P: Na, asta este, 666. Fie pecetea, fie numărul, acest număr al numelui lui Antihrist. Sfânta Scriptură nu vrea să bage în paginile sale numele lui Antihrist şi îl descrie cu acest număr. Le spune. Îl întrebăm pe om: „De ce vrei să iei buletinul sau paşaportul?” „Dacă nu iau, zice, nu pot să călătoresc, nu pot să iau bani, nu pot să fac cutare, nu pot să fac cutare.” Nu pe-astea le spune Apocalipsa?

I: Astea, părinte, trebuie să le spuneţi şi să ajungă şi în străinătate.

P: Acum în 2008 sau 2009 sau cel târziu 2010 se va desfiinţa banul de plastic şi ajungem direct la pecetluire, dar Dumnezeu nu ne va lăsa, ne va ajuta. Va micşora zilele, va micşora intervalul zilei. Ne va da posibilitatea să nu ne lepădăm. Pentru cei aleşi o va face. Luaţi o mică proprietate, să aveţi acolo o iarbă, ceva … Va trece. Zice Sfântul Apostol Luca „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Lc. 4, 4). Omul poate să trăiască şi doar cu apă, şi cu aer.

I: Omul nu are nevoie de multe, poate să trăiască cu puţine.

P: Evreii cum au petrecut 40 de ani în pustie doar cu mană? Atunci Dumnezeu ce e? Există ceva imposibil pentru Dumnezeu? El toate le poate.

I: Deci, trebuie să refuzăm buletinele [biometrice]?

P: Da.

I: Se dă mare luptă împotriva acestor acte în Atena. Şi politicienii încearcă să ne facă să le luăm.

P: Da, mulţi zic: „Iau buletinul şi îl însemnez cu semnul crucii” şi alte asemenea …

I: Şi aici, părinte, sunt părinţi în Sfântul Munte care nu au această problemă. Paşapoartele [biometrice] le-au luat.

P: Şi vor lua, ca să călătorească.

I: Unii ca să plece în străinătate. Adică şi părerile în Biserică sunt împărţite.

P: Da, vor lua. Nu se vor mântui, nu se vor mântui. Le spune Apocalipsa.

P: V-am spus, întrebarea asta este actuală. Dacă întrebi: “De ce să iei buletinul?” “Pentru că altfel nu pot să trăiesc, altfel nu voi putea să cumpăr sau să vând.” Şi nu le spune pe astea Apocalipsa, eu le spun? Nu zice că nu va putea „cumpăra sau vinde”?

I: La fel spunea şi Părintele Paisie.

P: Nu se întreabă oare omul că ajungem acele vremuri?

    Un teren acolo, pune ceva în el, ca să poţi să trăieşti. Altfel, nu există … Acum, fie vom lua acest buletin şi ne vom lepăda de Domnul, fie vom primi să murim pentru Domnul … Mai bine să murim, decât să ne lepădăm de Domnul şi să fim pe veşnicie în iad. Mai bine să mor de foame decât să mă lepăd de Domnul.

    Iadul nu se mai termină. Dacă aş şti că după 1000 de ani am nădejdea să iau o picătură, că se va termina, dar nu există … Iadul nu se mai termină. Aşa cum plecăm din această viaţă, aşa vom rămâne dincolo, nu avem nădejde să ne îmbunătăţim starea, nu se schimba locul nostru. Unul care aici face o crimă are şanse să renască prin har, dar dacă ajunge cineva în iad nu mai are şanse … . O spune Domnul.

I: Totuşi, părinte, dacă eşti singur e mai uşor, poţi să iei poziţie, să spui că nu primesc cutare, nu primesc cutare, dar dacă eşti căsătorit şi ai familie şi depind alţi oameni de tine, nu este uşor …

P: Ce să facem? Legea lui Dumnezeu aceasta este. Fiii Sfintei Solomoni [mama Macabeilor], şapte copii, Antioh îi prinde şi îi pune să mănânce carne jertfită idolilor. Oare Solomoni nu putea să le spună: “Ei, fac politică. Acum mâncaţi carnea, dar la noi acasă nu mâncăm”? Dar legea lui Dumnezeu spune că nu putem să mâncăm carnea aceea. Şi pe toţi şapte i-au omorât înaintea ei.

         Martirii cât au suferit? Nu ne putem lepăda de Domnul. Sfântului Varlaam i-au pus tămâie aprinsă direct în mână şi i-au spus: „Acum arunc-o idolului!“. Şi nu a aruncat, i s-a ars mâna. Dumnezeu va găsi o cale să îi ajute pe cei care cred. Dacă luăm buletin sau paşaport sau orice altceva are legătură cu pecetluirea, s-a terminat. Împărăţia lui Dumnezeu nu o mai vedem.

I: Ce vreţi să spuneţi? Unde are 666 buletinul?

Alt I: Noul paşaport are, în cip.

P: Toate astea sunt nevăzute, dar într-acolo ne îndreptăm, sunt anii Apocalipsei, unii se pecetluiesc deja în străinătate.

I: ÎnAmerica.

I: Şi nici buletinul nu trebuie să îl luăm?

P: Nu le daţi pe cele vechi. Nu mergeţi să le schimbaţi. Şi eu iau o pensie. Nu voi mai putea să o iau. Ce să facem? Să ne lepădăm de Domnul? Mai bine să suferim de foame, o zi, două, trei şi să mergem în rai, decât să fim pe veşnicie în iad fără speranţă de scăpare.      

Acum haideţi să vă deschid să vă închinaţi!

I: Spuneţi-ne istoria icoanei!

P: Este făcătoare de minuni, izvorăşte mir chiar şi din fotografiile mele. […]

I: Totuşi, părinte, situaţia se îngreuiază.

P: Da, se îngreuiază. Către sfârşit merge timpul omenirii pe pământ. Către sfârşit mergem.

Al doilea Părinte, Părintele Gavriil

I: Sfinţia-voastră, ce ziceţi, Părinte Gavriil, despre cei care au luat AMKA (Numărul Matricol al Asigurării Sociale)?

P: Trebuie să îl înapoieze, este o datorie sfântă, pentru că AMKA este introducere şi logodnă a pecetluirii.

I: Este mărturisire să înapoiezi AMKA?

P: Da, este o formă de mărturisire, pentru că [omul respectiv] îşi asumă toate consecinţele [lipsei de asigurări medicale], până la moarte.

I: Adică creştinii care nu îl vor lua şi vor prefera să moară, vor merge [dincolo] ca martiri?

P: Da, ca martiri ai conştiinţei sunt egali cu martirii, dar nu au suferit martiriul sângelui.

I: Şi ce îi sfătuiţi pe oameni să facă?

P: Să înapoieze carnetul de sănătate, să nu îl mai folosească, pentru că acum pare simplu, dar apoi când vor introduce cardul inteligent va înlocui toate celelalte acte.

I: Lumea se teme că îşi va pierde locurile de muncă.

P: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10, 32-33).

P:I: Deci, nimeni nu trebuie să se teamă.

P: Asta înseamnă credinţa vie care crede că există viaţă după moarte. Aţi înţeles?

I: Pentru că există mulţi care au îndoieli şi spun: „Nu suntem siguri că este [pecetea], nu este încă …”.

P: După cum se prezintă documentul [legii], AMKA este un cod care se va transforma şi va înlocui toate celelalte documente.

I: Da, se spune că în cinci ani va fi înlocuit.

I: Ce altceva i-aţi sfătui pe oameni?

P: Asta, să nu primească şi să mărturisească. Nu există soluţie de mijloc în această chestiune.

„Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Mt. 10, 37).

Şi în alt loc „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie” (Mt. 10, 34).

I: Mulţumim, părinte, rugaţi-vă pentru noi.

P: Ceea ce vă spunem noi deja am făcut, am preferat să nu ne mai luăm pensiile [neavând AMKA].

* * *

P: Mi-au trimis răspuns de la Guvern, că se face excepţii pentru motive de conştiinţă. 

I: Ce aţi spune lumii?

P: O bună mărturisire! Ca să nu-şi piardă sufletul, căci dacă câştigăm lumea toată şi ne pierdem sufletul, ce vom face?

I: Toate sunt deşarte.

 * * *

Prezentarea power-point: „A venit ceasul!”

• Dictatorul mondial Antihrist (666) a venit!
• Antihrist va pecetlui omenirea prin BAR CODE (666).
• Pecetea lui Antihrist este BAR CODE (666) şi ameninţă să-i pecetluiască pe toţi grecii.
• Prin BAR CODE şi fiecare număr care i se atribuie omul devine număr! Încetează să mai fie chip al lui Dumnezeu şi îşi dă sufletul diavolului!
• Cardurile „inteligente”, noile acte de identitate ale Uniunii Europene.
• Urmărirea electronică prin intermediul microcipului.
• Vrei să fii persoană sau număr?
• Serviciile secrete controlează Grecia.
• Schimbă numele buletinului electronic, „botezându-l” „cardul cetăţeanului”.

„Guvernul, ca să îi amăgească pe cetăţeni, în prima fază nu va desfiinţa buletinele existente, ca să credem că acest „card al cetăţeanului” este altceva şi să îl luăm.

• Noua Eră luptă împotriva patriei noastre ortodoxe. Cardul Cetăţeanului are legătură cu 666. (Memoriul Părintelui Sarandos Sarantis http://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/05/se-face-inscrierea-in-guvernarea-electronica-care-ne-introduce-in-statul-lui-antihrist-sa-ia-pozitie-ierarhia-fata-de-cardul-electronic-al-cetateanului-%e2%80%a6se-face-inscrierea-in-guvernarea-elec/  ).
• Fragment dintr-o emisiune a postului de radio Piraiki Ekklisia în care este prezentat memoriul Părintelui Sarandos Sarantis despre Cardul Cetăţeanului, adresat Sfântului Sinod al Bisericii Grecii, cu binecuvântarea Mitropolitului din eparhia sa, Kirilos, al Kifisiei şi Amarousi-ului.

 

36. Comunicarea domnului Hristos Papasotiriou, avocat al Curţii Supreme de Justiţie, în cadrul conferinţei GUVERNAREA ELECTRONICĂ ŞI DREPTURILE OMULUI, organizată de Εστία Πατερικών Σπουδών (Vatra de Studii Patristice), sub egida Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Atena pe data de 31 martie 2011

Cardul cetăţeanului, un instrument conceput exclusiv

pentru privarea de libertatea individuală

 

Comunicarea domnului Hristos Papasotiriou,

avocat al Curţii Supreme de Justiţie, în cadrul conferinţei

GUVERNAREA ELECTRONICĂ ŞI DREPTURILE OMULUI,

organizată de Εστία Πατερικών Σπουδών (Vatra de Studii Patristice),

 sub egida Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Atena

pe data de 31 martie 2011

 

            În noiembrie 2011, Minister al Internelor, care mai nou se numeşte Ministerul Internelor, Decentralizării şi Guvernării Electronice, a stabilit într-o consultare publică introducerea Cardului Cetăţeanului.

            Potrivit conţinutului propunerilor făcute de Minister în cadrul consultării, ca teme importante ale problemei, în viziunea oficialilor, au fost exprimate mai ales următoarele:
          1.Valorificarea şi extinderea serviciilor electronice existente şi dezvoltarea unora noi de către Administraţia Publică.
           2.Protecţia datelor personale şi a vieţii private a cetăţenilor.
           3.Protecţia siguranţei tranzacţiilor.
           4.Introducerea şi valorificarea unor noi servicii electronice.
           5.Propuneri tehnice pentru proiectarea şi realizarea cardului.

 Scopurile şi cadrul folosirii cardului cetăţeanului vizează în primul rând, potrivit Ministerului, identificarea fizică a cetăţeanului, fapt pentru care este necesară înlocuirea prezentului buletin de identitate eliberat de poliţie.

Totodată se propune utilizarea cardului cetăţeanului în toate detaliile vieţii cotidiene şi de aceea se are în vedere înlocuirea treptată a documentelor personale şi a cărţilor de credit în tranzacţiile cetăţeanului cu autorităţile publice.

De asemenea, caracteristica principală a cardului cetăţeanului, potrivit Ministerului, se prevede a fi încorporarea cipului în acest act de identitate prin care se vor  îndeplini scopurilor şi se va crea cadrul de utilizare a cardului, adică în vederea cuprinderii tuturor informaţiilor şi datelor relative la scopurile şi cadrele pomenite mai sus.

Încorporarea cipului în card permite responsabilului cu baza de date şi celui care execută prelucrarea informaţiilor şi a datelor, dar şi oricărui terţ să afle în orice moment atât tranzacţiile deţinătorului, cât şi locul exact în care se găseşte acesta.

                                                                                   

A se vedea:  http://www.zeit.de/datenschutz/malte-spitz-data-retention

Prin urmare, reuşita acestor scopuri ale cardului presupune decretarea legii referitoare la crearea unui suport tehnologic şi electronic şi crearea şi funcţionarea unei baze electronice centralizate, în care se vor colecta şi respectivele informaţii şi date care vor constitui obiectul prelucrării.

Tocmai din acest motiv, acelaşi Minister al Internelor, Decentralizării şi Guvernării Electronice a pus în discuţie respectivul proiect de lege într-o consultare publică cu tema „GUVERNAREA ELECTRONICĂ”.

 

Potrivit conţinutului propunerilor Ministrului, dl. Ragkousis, scopurile legii despre care este vorba sunt următoarele:

1. Îmbunătăţirea deservirii cetăţenilor şi a afacerilor de către serviciile administraţiei publice, având ca miză eficienţa şi transparenţa.
2. Diminuarea birocraţiei prin valorificarea Tehnologiilor Informaticii şi Comunicaţiilor.
3. Protecţia datelor personale şi a vieţii private a cetăţenilor,
4. Protecţia securităţii tranzacţiilor

Însă problemele care rezultă din introducerea cardului cetăţeanului şi din decretarea dispoziţiilor proiectului de lege referitoare la guvernarea electronică sunt insurmontabile şi determinante pentru cele mai importante drepturi constituţionale, precum libertatea personală şi respectul faţă de personalitatea individului.

Prin urmare, reglementările propuse, atât cu privire la cardul cetăţeanului, cât şi la guvernarea electronică, violează dispoziţiile constituţionale privitoare la drepturile individuale menţionate şi care au valabilitate supra-legislativă.

Trebuie să semnalăm că în cadrul legal existent sunt întărite şi protejate dreptul libertăţii personale şi dreptul respectului faţă de personalitatea individului.

CADRUL LEGAL EXISTENT

Potrivit articolului 5, par. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului se stabileşte: „Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legii:

a)                             dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;

b)                             dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;

c)                             dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;

d)                            dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţilor competente;

e)                             dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f)                              dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă ilegal pe teritoriul ţării sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.”

De altfel, potrivit articolului 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului se prevede că:

            „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale.

            2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

            În cele ce urmează, potrivit articolului 5 al Constituţiei Greciei se subliniază că:

„1. Orice persoană are dreptul să-şi dezvolte în mod liber personalitatea şi să participe la viaţa socială, economică şi politică a ţării, în măsura în care nu periclitează drepturile celorlalţi şi nu violează Constituţia şi bunele moravuri.

2. Toate persoanele care trăiesc pe teritoriul grecesc se bucură de protecţia deplină a vieţii lor, a cinstei şi libertăţii indiferent de naţionalitate, rasă, limbă şi convingerile religioase şi politice. Excepţii sunt permise doar în cazurile pe care le prevede dreptul internaţional.

3. Libertatea personală este inviolabilă. Nimeni nu poate fi urmărit sau arestat sau închis sau în orice alt mod constrâns, în afară de situaţiile pe care le prevede legea”.

           Mai mult încă, potrivit paragrafului 4 al articolului 5 al Constituţiei, se prevede că:

„Sunt interzise măsurile administrative individuale care restricţionează vreunui grec mişcarea liberă sau stabilirea oriunde în ţară, precum şi ieşirea şi intrarea liberă din şi în ţară. Asemenea măsuri pot fi impuse în cazuri excepţionale de urgenţă şi doar cu scopul de a preveni comiterea de acte criminale, prin decizia tribunalului, aşa cum prevede legea”.

            În plus, potrivit articolului 9 al Constituţiei se stabileşte:

„1. Locuinţa fiecăruia este azil. Viaţa privată şi familială a individului este inviolabilă”.

            Dar reglementarea care întăreşte deplin dreptul individului de a refuza colectarea, prelucrarea şi utilizarea datelor personale cu mijloace electronice, precum şi protecţia individului de asemenea demersuri este articolul 9a) al Constituţiei, adăugat recent, şi care prevede următoarele:

            „Oricine are dreptul de a fi protejat împotriva colectării, prelucrării şi utilizării, mai ales cu mijloace electronice, a datelor personale, după cum stabileşte legea. Protecţia datelor personale se asigură de către o autoritate independentă, care se constituie şi funcţionează după cum stabileşte legea”.

            În cele ce urmează, potrivit articolului 25 al Constituţiei care întăreşte principiul analogiei, adică al obligaţiei autorităţilor de stat de a evita măsuri care limitează în mod disproporţionat drepturile individuale, câtă vreme scopul acelor măsuri poate fi realizat şi prin măsuri mai puţin constrângătore, prevede următoarele:

            „1. Drepturile omului ca individ şi ca membru al întregului social şi principiul statului social de drept se exercită prin garanţia Statului. Toate organele de stat se obligă să asigure exercitarea fără impedimente şi eficientă a acestora. Aceste drepturi sunt valabile şi în relaţiile dintre persoanele private după cum prevede legea. Orice fel de restricţii care potrivit Constituţiei pot să se contravină drepturilor acestora trebuie să fie prevăzute fie direct de Constituţie, fie de către lege, câtă vreme există reţinere asupra acesteia şi să se respecte principiul analogiei.

            2. Recunoaşterea şi protecţia drepturilor fundamentale şi inalienabile ale omului de către stat urmăreşte realizarea progresului social în libertate şi dreptate.”

            Mai mult încă, articolul 93, par. 4. al Constituţiei stabileşte că:

„Tribunalele sunt obligate să nu aplice o lege al cărei conţinut este contrar Constituţiei”.

            Dar şi legea 2472/1997 referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal, la numărul 5, paragraful 1 stabileşte următoarele:

            „1. Prelucrarea datelor cu caracter personal este permisă doar când subiectul datelor şi-a dat acordul.”

            Acesta este cadrul legal al protecţiei drepturilor constituţionale referitoare la libertatea personală şi la respectul personalităţii şi al vieţii private care are legătură cu cardul cetăţeanului şi guvernarea electronică.

            Astfel, problemele juridice care rezultă din neconstituţionalitatea decretării legii guvernării electronice şi din emiterea cardului cetăţeanului sunt următoarele:

 Încorporarea cipului în cardul cetăţeanului face posibilă în orice moment localizarea deţinătorului cardului oriunde în interiorul ţării.

În acest mod se violează direct drepturile cetăţenilor, consfinţite constituţional, la respectul absolut al personalităţii lor, al vieţii lor personale şi private şi dreptul libertăţii lor personale în care este cuprins dreptul liberei mişcări în ţară.

Totodată, se violează principiul analogiei, prevăzut de dispoziţia articolului 25 al Constituţiei, deoarece se permite crearea unei situaţii disproporţionate între scopul declarat al cardului, şi anume identificarea fizică a cetăţeanului şi facilitarea tranzacţiilor acestuia cu autorităţile publice, şi măsurile luate pentru atingerea acestui scop.  Şi aceasta, deoarece scopul legii poate fi realizat în alte moduri, nu atât de constrângătoare precum introducerea cardului cu cip, şi fără să se încalce deloc drepturile individuale de mai sus, prin păstrarea mijloacelor de identificare deja instituţionalizate (adică, prin buletinul de identitate în vigoare, eliberat de poliţie, prin paşaport).

            De altfel, scopul propus de guvern, de identificare a cetăţeanului şi de executare a tranzacţiilor cu autorităţile publice prin intermediul cardului cu cip, în aşa fel încât să facă posibilă în orice moment localizarea cetăţeanului în interiorul ţării, constituie o măsură nu doar disproporţionată faţă de scopul declarat, dar şi absolut inutilă într-o societate democratică. Siguranţa naţională şi publică, bunăstarea economică a ţării, păstrarea ordinii şi preîntâmpinarea contravenţiilor penale, protecţia sănătăţii şi a bunelor moravuri, precum şi a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi se pot asigura foarte eficient şi fără instalarea guvernării electronice.

            În plus, dreptul garantat prin articolul 9 al Constituţiei privitor la protejarea cetăţeanului de colectarea, prelucrarea şi utilizarea, mai ales prin mijloace electronice, a datelor personale este întărit prin dispoziţiile articolului 5, par. 1 al legii 2472/1997, care prevede că prelucrarea electronică a datelor personale nu se poate face decât prin consensul exprimat în prealabil, singura cale tolerabilă într-o societate democratică. Conform legilor în vigoare, nimeni nu poate să oblige pe nimeni să primească şi să folosească cardul, aşa cum acesta a fost propus.

            Deci, cetăţenii care refuză să primească noul act de identitate şi nu sunt de acord cu colectarea, prelucrarea etc. a informaţiilor şi datelor lor personale trebuie să continue să poată fi identificaţi cu mijloacele deja existente care sunt mai puţin constrângătoare în comparaţie cu cardul cetăţeanului, altfel se încalcă principiul analogiei.

            Prin urmare, este de la sine înţeles că se impune prevederea în paralel cu cardul cetăţeanului, pentru cei care refuză să îl primească şi să îl folosească, a posibilităţii folosirii buletinului de identitate sub forma în care se emite astăzi şi neînlocuirea acestuia pentru cei care nu sunt de acord cu acceptarea şi utilizarea noului card cu cip.

            Cu toate acestea, cea mai mare problemă dintre cele care rezultă din introducerea cardului cetăţeanului este încorporarea numărului matricol al asigurării sociale, adică a renumitului „AMKA”, în cardul cetăţeanului.

            Şi aceasta deoarece, fără exagerare, articolul anticonstituţional 153 al respectivei legi 3655/2008 referitoare la „AMKA” urmăreşte să elimine individul din viaţa economică şi socială în cazul în care nu foloseşte „AMKA”. Neacceptarea numărului matricol al asigurării sociale echivalează cu o adevărată catastrofă personală, deoarece este însoţită de privarea de drepturile constituţionale fundamentale ale omului la supravieţuire.

            Concret, conform articolului 153 Nr. 3655/2008 privitor la AMKA se stabileşte că începând cu data de la care această lege intră în vigoare „… nimeni nu poate lucra ca angajat sau ca liber profesionist, nu poate fi asigurat şi nici nu poate achita cotizaţiile asigurărilor, nu i se poate emite sau înnoi carnetul de sănătate, nu are dreptul de a  încasa pensii şi în general orice fel de încasări, indemnizaţii şi ajutoare dacă nu deţine AMKA, număr care trebuie înscris obligatoriu pe toate documentele corespunzătoare, aşa cum s-a arătat mai sus”.

           Nu este nevoie să mai adăugăm ceva. Dispoziţia descrie cât se poate de exact ce se va întâmpla dacă cetăţeanul nu foloseşte AMKA.

            Cu toate acestea, numărul matricol al asigurării sociale despre care vorbim (AMKA) şi ameninţătoarele consecinţe, foarte grave, ale articolului 153 în cazul nefolosirii AMKA, prejudiciază personalitatea individului şi „legitimează” eludarea şi desfiinţarea drepturilor individuale fundamentale la muncă, asigurare socială, îngrijire medicală, spitalicească şi farmaceutică şi la protecţie juridică.

            Sancţiunile prevăzute mai sus sunt neconstituţionale, pentru că încalcă grosolan principiul analogiei şi al echilibrului rezonabil, stabilit prin dispoziţia articolului 25 al Constituţiei, în măsura în care sunt în mod flagrant disproporţionale faţă de pretinsul scop al legii pomenite mai sus referitoare la numărul AMKA, care intenţionează chipurile „să asigure” transparenţa şi facilitarea tranzacţiilor asiguratului cu autorităţile de stat şi juridice şi cu serviciile de sănătate. Ameninţările legii referitoare la AMKA despre care vorbim încalcă în mod ilegal dreptul consacrat prin Constituţie la respectul absolut al personalităţii. Dar şi privarea de dreptul protecţiei juridice pe care o prevede articolul 153 este întru totul de neconceput şi scandaloasă, în măsura în care şi acuzaţii – atenţie! – care au delapidat banul public sau au primit mita „sponsorizărilor” preelectorale, au dreptul la protecţie juridică fără să li se ceară AMKA, evident datorită lipsei de utilitate a acestuia în exercitarea dreptului individual respectiv. Prin urmare, acest articol 153 este un exemplu specific de abuz de principiul echilibrului rezonabil.

            Acest avorton legislativ, adică legea privitoare la Numărul Matricol de Asigurare Socială (AMKA), prin ameninţătoarele sancţiuni prin care se urmăreşte impunerea forţată a acestuia, constituie o situaţie unică de integrare în sistemul juridic al ţării noastre a unei dispoziţii atât de evident anticonstituţionale şi antidemocratice.

            Sancţiunile prevăzute de lege pentru neutilizarea acestui număr echivalează cu moartea economică, socială, profesională, dar şi biologică a cetăţeanului, deoarece nu i se va permite nici să fie liber profesionist şi nu-i va rămâne decât să trăiască din mila altora şi din mila lui Dumnezeu.

 

            Cetăţeanul care nu foloseşte AMKA nu va putea să facă absolut nimic pentru supravieţuirea sa şi a familiei sale, va fi considerat în afara legii şi se va situa în afara cadrului social.

            Din păcate, cei care uneltesc şi pun la cale guvernarea electronică anunţă încorporarea numărului AMKA în cardul cetăţeanului, aşa încât nimeni dintre cei care nu au AMKA sau cardul cetăţeanului să nu mai poată „lucra ca angajat sau ca liber profesionist, să nu mai poată fi asigurat şi nici să nu mai poată achita cotizaţiile asigurărilor, să nu i se mai poată emite sau înnoi carnetul de sănătate, să nu aibă dreptul de a  încasa pensii şi mai general orice fel de încasări, indemnizaţii şi ajutoare”

.

Sursa: http://anavaseis.blogspot.com/2011/04/blog-post_259.html

Traducere Mihail Ilie

35. Mitropolitul Serafim al Pireului: despre Cardul Cetăţeanului

                                             

Mitropolitul Serafim al Pireului:

GUVERNUL ELEN A ACHIZIŢIONAT DEJA
9 MILIOANE DE BULETINE ELECTRONICE

Interviu acordat emisiunii de internet „Dialog” din cadrul AmenTV,
realizat de Nikos Papahristou şi Antonios Triandafillou

•  Guvernul a achiziţionat deja 9 milioane de microprocesoare RFID (Cardul Cetăţeanului), depozitate la sediul  Unităţilor de Restabilire a Ordinii Publice din Kesariani (Atena).                                                                                                     
•   De ce au achiziţionat înainte de ratificarea legii?
• Aşa-numitul progres tehnologic şi aşa-numita deservire a populaţiei constituie un pericol maxim pentru personalitatea umană.

 R(eporter): În urmă cu două săptămâni au atins punctul culminant protestele împotriva Cardului Cetăţeanului din partea organizaţiilor bisericeşti. Comisia preoţilor şi laicilor „Lupta împotriva Cardul Cetăţeanului” are binecuvântarea Înalt Preasfinţiei-Voastre. Binecuvântarea şi mesajul Înalt Preasfinţiei-Voastre au fost citite la manifestaţia de la Pedio Areos (27 martie 2011). În acelaşi timp însă Biserica Greciei a păstrat o poziţie mai neutră, aşteptând evoluţia lucrurilor.

M(itropolitul) S(erafim): Biserica Greciei este un organ oficial prin care se exprimă întregul Bisericii, administrează întreagă viaţă bisericească şi, desigur, are o responsabilitate mult mai mare decât un episcop izolat sau un om anume. Însă, v-o spun, aşa cum percep eu lucrurile, poziţia Bisericii este aceea pe care o exprimă şi creştinii care au protestat … […]

R: O precizare! Consideraţi că Biserica Greciei va trebui să organizeze şi ea adunări populare împotriva Cardului Cetăţeanului?

MS: Nu, nu consider că este corect acest lucru. Cred că este o măsură neadecvată, pentru că răstălmăcirile intenţionate [relative la acest eveniment] au furnizat material pentru presa dirijată şi pentru publicaţiile electronice. Spre exemplu, despre ultima manifestaţie [de protest împotriva Cardului Cetăţeanului] am avut informaţia că au participat 150 000 de oameni. În prezentările [din presă] însă se vorbea de 5000, să zicem, încă 1000-1500 în plus. […]
Ceea ce trebuie să facă Biserica este să spună poporului său care este realitatea.
În privinţa Cardului Cetăţeanului, nu mă refer acum la numărul fiarei, care desigur pentru toţi este cumplit şi respingător, dar care nu va fi vizibil în acest act provocator. Conţine, potrivit deosebit de importantei, nu păreri, ci judecăţi a profesorilor specialişti în informatică, conţine un sistem de microprocesoare al unei tehnologii foarte avansate RFID, care tehnologie, ce reuşeşte? Reuşeşte reprogramarea. Adică în Cardul Cetăţeanului sunt conţinute date, care sunt date personale sensibile, pe care le poţi re-programa, re-situa, re-crea, re-trata, dintr-alt loc, de la o rază de 30 de metri. Devii astfel obiect al unor procesări de date, fără ştiinţa ta, fără judecata ta.
Şi problema este că aceste date nu vor fi stocate într-un server din Grecia, ci într-un server central al Uniunii Europene. Şi se pune întrebarea cine este cel care va administra aceste date? Deci se alterează personalitatea umană. […]
Biserica nu poate lua poziţie în legătură cu aceasta dacă nu are în faţa ei cadrul legal respectiv. În acest moment, Ministrul de Interne, domnul Ragouzis …

R: Deci, Înalt Preasfinţiei-Voastre nu vă temeţi că acest card se corelează cu 666 şi cu toate celelalte?

MS: Nu cred că va exista la vedere [această legătură]. Acum, ce poate să survină în privinţa acestor lucruri, este altceva. Însă în acest moment, primordială, periculoasă este alterarea personalităţii umane, pentru a cărei libertate Biserica a dat râuri de sânge şi din acest motiv şi textele şi comunicatele Bisericii arată că [Biserica] are reţineri, că vede o confuzie, o perfidie şi, în sfârşit, ceva care nu este absolut limpede.
Voi spune şi altceva. Ştiu că Guvernul Elen – o spun şi să se înregistreze! – a contractat deja cu firma Toppan din Japonia, a achiziţionat deja 9 milioane de microprocesoare RFID. Sunt depozitate la sediul Unităţilor de Restabilire a Ordinii Publice (MAT) din Kesariani (Atena). Şi întreb: Cum a făcut [Guvernul Elen] acest contract şi achiziţionarea micriprocesoarelor înainte de ratificarea legii?

R: În microprocesoare nu au intrat încă datele personale.

MS: Nu, dar vedeţi însă acţiunea de pregătire sistematică, planul, că înainte de ratificarea legii, înainte de a deveni lege a statului, înainte de a trece prin Parlament …

R: Deci este hotărâre din oficiu.

MS: Exact, asta vreau să spun! Este o hotărâre din oficiu! Şi care este al doilea stadiu? Al doilea stadiu este să fie furate unele carduri […]. Veţi vedea acest lucru. Şi ne vor conduce apoi la implantare, prin care omul, din persoană va deveni, nu individ, va deveni număr, robot, va deveni masă socială. Implantarea este scopul.

R: Ce vreţi să spuneţi prin implantare?

MS: Înseamnă că RFID va deveni o capsulă, care deja a fost creată şi deja se foloseşte [la implantări] în America, în Israel şi în alte părţi şi se implantează sub piele. Şi despre această capsulă se poate considera că se identifică cu pecetluirea la care se referă Apocalipsă.

R: Să întreb ceva?

MS: Întrebaţi!

R: Reprogramarea, cum aţi spus, cum poate să mă afecteze pe mine ca persoană fizică?

MS: Dacă discutaţi cu profesori de informatică, aşa cum am avut marea binecuvântarea şi şansa să o fac, vă vor informa ce înseamnă acest lucru şi cât de uriaşe sunt posibilităţile reprogramării unui asemenea mecanism.

R: Adică, poate Antonios Triandafillou …

MS: Poate Antonios Triandafillou … Va lua datele dumneavoastră personale cutare X care este interesat şi apoi va introduce alte date personale şi va apărea că Antonios Triandafillou s-a însurat de 25 de ori, că are 500 milioane în cutare bancă, că are cutare şi cutare …. Acestea nu sunt lucruri simple, sunt colosale … şi trebuie să fim foarte atenţi.
Să vă spun o situaţie din Mitropolia Pireului, despre care nu ştiam nimic. Că sitemele electronice centrale ale Mitropoliei sunt înregistrate în New-York, în Londra şi în (insula) Kos. Şi abia acum am făcut demersurile necesare … Nu ştiam …

R: Adică pe internet?

MS: Da, exact. Şi acum făcut demersurile ca să avem un server asupra căruia să am controlul prin anumite coduri. Ar fi putut deci oricine să introducă acolo afirmaţii pe care eu nu le-am făcut şi dacă apoi eu nu aş putea dovedi contrariul … e de la sine înţeles!
Profesorul de drept constituţional, rectorul profesorilor de drept contituţional, domnul Gheorghios Kasimatis, a spus: „Aşa-numitul progres tehnologic şi aşa-numite deservire a populaţiei constituie un pericol maxim pentru personalitatea umană”.
Aşa se lansează maselor, că „veţi fi deserviţi, vă veţi face treburile etc”. Ne ascund însă realitatea din spatele acestora.

R: În acelaşi timp însă există cărţi de credit şi mii de alte …

MS: Acolo nu există însă date personale …

R: Cum nu există? Ştiu şi obiceiurile noastre de consum.

MS: Nu există date personale în sensul în care vor exista în Cardul Cetăţeanului.

R: Dar prin cărţile de credit se pot constata şi cumpărăturile pe care le face cineva.

MS: Acestea sunt foarte puţine în comparaţie cu multele şi serioasele date pe care le va conţine Cardul Cetăţeanului

 Surse:http://orthodox-watch.blogspot.com/2011/04/9000-000-rfid-microchips.html și http://www.amen.gr/index.php?mod=x-video&op=viewv&id=2

Traducere Mihail Ilie

Citiți vă rog și → 32. În Atena 150.000 de greci au protestat timp de patru ore împotriva cardului cetățianului (potrivit celor declarate de Părintele Nektarios Moulatsiotis)

Despre guvernarea lumii de catre Dumnezeu – emisiunea Credinta si traditii nemtene cu tanarul Silvian Emanuel Man

Credinta si traditii nemtene va propune o discutie interesanta cu tanarul Silvian Man, elev în clasa a XII-a la Colegiul National “Calistrat Hogas” din Piatra Neamt, despre guvernarea lumii de catre Dumnezeu, despre viziunea crestina referitoare la pronia divina.
Planul lui Dumnezeu fata de lumea sa a fost si ramane o doctrina fundamentala a Bisericii crestine. Cum ne integram în acest plan, cum se împaca un plan divin cu libertatea noastra si cum reusim sa ne facem datoria pe care Dumnezeu o asteapta de la noi? Care este locul Duhului Sfant în planul de conducere a lumii în aceasta etapa istorica.

De la viziunea unei lumi conduse de Dumnezeu-Creatorul la deismul viziunilor francmasonizante care populeaza gandirea contemporana, infiltrandu-se chiar si la nivelul viziunii unora dintre crestini.
Urmariti-l pe Silvian Man dand raspunsuri aplicate la toate aceste intrebari si probleme. Felicitari pentru raspunsuri!

 

Sursa: † Apologeticum

34. Actualitatea panortodoxă prezentată de Părintele Theodoros Zisis

La propunerea fraților de la Apologeticum  am ascultat cele două înregistrări şi am scris rezumatele lor:

1. cea lungă, de 32 min.

În primul rând, trebuie spus că este o prezentarea a actualităţilor ortodoxe pe care Pr. Zisis, se pare, o face în fiecare duminică după slujbă enoriaşilor săi. A prezentat următoarele teme:

Mai întâi situaţia Mitropolitului Artemie al Raşcăi. Schimbul de scrisori dintre Artemie şi Mitropolitul Serafim al Pireului (scrisoarea lui Artemie către toţi episcopii ortodocşi, luarea de poziţie a lui Serafim, răspunsul de mulţumire al lui Artemie), pe care noi le-am tradus toate din Ὀρθόδοξος Τύπος (Presa Ortodoxă) . De asemenea spune că la o liturghie pe care a săvârşit-o Artemie undeva la o mănăstire au venit creştini din toată Serbia, ca să îl susţină. Artemie şi-a exprimat bucuria că Mitropolitul Serafim, precum şi monahi şi eremiţi din Sfântul Munte şi-au exprimat sprijinul prin scrisori de solidaritate.Pr. Zisis a citit de asemenea şi scrisoarea metohului Marii Lavre, care se află în Volos, Ano Gazea, şi pe care o semnează stareţul metohului, Arhim. Grigorie Hatzinikolaou, care condamnă caterisirea necanonică a lui Artemie. Aceste veşti despre luările de poziţie împotriva caterisirii lui Artemie le consideră dădătoare de bucurie şi de speranţă, pozitive.
Urmează şi veştile proaste:

Ultima săptămână a lunii ianuarie a fost declarată ca săptămână de rugăciune împreună cu neortodocşii. Astfel, la Tesalonic şi în Kerkira, spre exemplu, au avut loc asemenea rugăciuni comune la care, din păcate, au participat profesori de teologie ortodoxă de la Tesalonic, printre care şi un cleric, doctorand al Pr. Zisis. Un motiv în plus de mâhnire. Iar la Kerkira a participat un reprezentant al episcopului ortodox. În Serbia a luat parte la aceste rugăciune comune cu eterodocşii Mitropolitul Irineu Bulovici, prof de teologie la Facultatea de Teologie Ort. din Belgrad, unul dintre prigonitorii Mitropolitului Artemie.
Mitropolitul Hrisostom de Messinia, şi el unul dintre doctoranzii Pr. Zisis – încă un motiv de mâhnire! -, a participat la lansarea cărţii unui autor papistaş ca unul dintre cei trei prezentatori, alături de un cardinal şi de un teolog catolic. O carte cu titlul Compediul învăţăturii sociale a Bisericii, unde prin Biserică se înţelege desigur “Biserica papistaşă”.
Preşedintele rus a fost în vizită la Papă. Pr. Zisis arată că, din păcate, nici Rusia nu este scutită de “închinarea la Papă”. De curând Rusia a stabilit relaţii diplomatice cu Vaticanul. Amintea că atunci când acest lucru s-a petrecut în Grecia au avut loc puternice proteste din partea Sinodului Bisericii Greciei, a Facultăţii de Teologie şi din partea multor părinţi duhovniceşti, mai ales din Sfântul Munte. Recunoaşterea diplomatică a statului Vatican înseamnă recunoaşterea faptului că o biserică poate funcţiona ca stat, ceea ce este inadmisibil. “Speram ca măcar Rusia să fie ferită de asemenea sminteli”. Anunţă de asemenea că de curând a avut loc în Rusia un festival interreligios de muzică. De asemenea, Mitropolitul Ilarion Alfeev participă la întâlniri interreligioase cu rabini.
În Serbia s-a anunţat pentru 2013 primirea oficială a Papei. Pr. Zisis subliniază că acest lucru nu ar fi fost posibil cu Artemie în Sinod.
Serioase ameninţări ecumeniste din SUA. Anumite grupări de protestanţi din Statele Unite propun ca creştinii şi musulmanii să renunţe la diferenţele lor dogmatice şi istorice şi să formeze o unică religie, CRISLAM– O NOUĂ AMENINŢARE ECUMENISTĂ DIN S. U. A. – UN SINCRETISM DINTRE CREŞTINISM ŞI ISLAM, NUMIT CRISLAM. Deja în anumite centre religioase din Huston, Atlanta etc. pastorii protestanţi ţin Coranul alături de Biblie!
În final citeşte mesajul unei misionare ortodoxe din Taiwan, de origine chineză, care le transmite grecilor să ia aminte la marele tezaur duhovnicesc pe care îl deţin şi faţă de care sunt nepăsători. Le arată că, în ciuda crizei sunt foarte bogaţi duhovniceşte, spre deosebire de Taiwan, o ţară aflată în creştere economică, dar foarte foarte săracă spiritual.

2. cea scurtă, de 16 min.

Este vorba de asemenea de o prezentare duminicală a actualităţii ortodoxe, 10.04.2011.

 Un preot din Tesalonic, Părintele Nikolaos Manolis de la Biserica Profetului Ilie din Tesalonic, originar din Kozani, care are o parohie foarte bună, cu o linie bună şi o foarte intensă lucrare  misionară printre tineri, a adresat de curând o scrisoare de protest Mitropolitului Pavel de Servi şi Kozani. Protestează împotriva unui eveniment pe care îl va organiza numita Mitropolie pentru a sărbători 10 ani de activitate a Academiei de Studii Teologice din Volos, din cadrul Mitropoliei Dimitriadelor. Menţionează Pr. Zisis că unul dintre mentorii Academiei de la Volos este Miltiadis Konstantinou, prof. de Vechiul Testament al Facultăţii de Teologie din Tesalonic, recunoscut pentru viziunile sale catolice şi ca unul care este foarte implicat în organizarea săptămânii de rugăciune împreună cu eterodocşii. Pr. Nikolaos Manolis îl întreabă pe Mitropolitul Pavel: “Cum puteţi să binecuvântaţi activitatea unei asemenea academii teologice într-o perioadă în care Mitropolitul Pireului Serafim, Mitropolitul de Nafpaktos Ierotheos, Mitropolitul Kithirelor Serafim, Mitropolitul Glifadei, Pavel, au luat poziţie fermă împotriva activităţii şi învăţăturii acestei academii?” Ultimul, Mitropolitul Glifadei a afirmat că teologia acestei academii “denaturează adevărul Bisericii şi este o adevărată catastrofă pentru Biserica noastră“. Profesori de teologie şi părinţi duhovniceşti, mai ales din Sfântul Munte, au afirmat că Academia din Volos susţine poziţii eretice, de factură protestantă şi papistaşă. Este Academia “denaturării teologiei ortodoxe“. La aceste afirmaţii, Pr. Zisis comentează: “Ca să spui aceste lucruri e nevoie de curaj. Nu o spun episcopii şi o spune un preot de mir, care în felul acesta îşi primejduieşte poziţia.” Pr. Nikolaos îl roagă pe Mitropolitul Pavel de Servi şi Kozani să anuleze evenimentul, pentru că altfel va aduce laude unei academii care seamănă confuzie şi sminteală în Biserică. Pr. Zisis comentează că asemenea poziţii, precum cea a Pr. Nikolaos Manolis, fac cinste clerului nostru.

În continuare vorbeşte despre un congres teologic internaţional organizat de Facultatea de Teologie din Tesalonic, Departamentul Teologie, împreună cu Consiliul Mondial al Bisericilor. Este a doua oară când se organizează la Tesalonic un asemenea eveniment, primul a avut loc pe timpul Arhiepiscopului Hristodul care a afirmat atunci că “nu se pune problema ieşirii Greciei din Consiliul Mondial al Bisericilor”. Atunci, Pr. Zisis a luat o poziţie fermă împotriva congresului. “De data aceasta însă nu ne-au mai anunţat, pentru că se tem că vom lua poziţie. Pe dl Tselenghidis, spre exemplu, nici măcar nu l-au anunţat. Şi a protestat dl Tselenghidis: “Cum e posibil acest lucru? În departamentul meu şi eu să nu ştiu acest lucru?”. Se ascund pentru că se tem. Din program vă citesc doar numele preşedinţilor sesiunilor de comunicări şi ale conferenţiarilor: Mitropolitul Ghenadios Sassima al Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul Hrisostom al Messiniei, Marina Kolovopoulou, Dimitra Koukoura, Mitropolitul Elpidofor al Patriarhiei Ecumenice etc.

Cardul cetăţeanului: “Mă întreabă foarte multă lume asupra acestui lucru şi se pare că mulţi nu înţeleg ceea ce spun, unii chiar din cercul nostru. Ei pun în gura mea lucruri pe care eu nu le spun, nu înţeleg sau vor să denatureze? Mi-a telefonat un monah din Sfântul Munte şi o monahie a telefonat Pr. Serafim de la Ierusalim cum că circulă zvonul că Pr. Theodoros Zisis a făcut o declaraţie în favoarea cardului cetăţeanului. Spun asta ca să se audă, pentru că toate aceste lucruri sunt false. Eu nu am făcut niciodată declaraţie în favoarea cardului cetăţeanului. Ceea am spus şi o repet este că chestiunea cardului cetăţeanului ca act politic ne priveşte pe toţi, îndosarierea ne priveşte pe toţi. De vreme ce suntem cetăţeni ai acestui stat, toţi suntem neliniştiţi de perspectiva îndosarierii. Iar dacă s-ar organiza o mişcare politică împotriva cardului cetăţeanului, evident, eu aş fi împotriva cardului cetăţeanului. Dar pentru că problema cardului cetăţeanului a fost corelată cu anumite vederi şi consecinţe teologice, cu 666, cu Antihrist şi cu sfârşitul lumii, eu am declarat doar că nu abordez chestiunea din punct de vedere teologic, am reţineri. Pentru că, dacă accept faptul că acest card al cetăţeanului ne aduce pecetea lui Antihrist şi pe 666, înseamnă că Antihrist a venit şi a venit şi sfârşitul lumii. Dar eu mă tem să fiu neascultător faţă de ceea ce spus Însuşi Hristos: “Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Mt. 24, 36). Nimeni nu ştie când va veni ziua aceea şi când va veni Antihrist. Printre exagerările care au loc se numără şi cazul unui ieromonah, foarte zelos şi entuziast, care a publicat o carte în care spune că Antihrist a venit, s-a născut. Suntem în pericolul să păţim ceea ce au păţit Martorii lui Iehova care au stabilit date ale celei de A Doua Veniri şi până la urmă s-au dovedit mincinoşi. Respectivul ieromonah a scris că Antihrist s-a născut în 1980 şi se va arăta în 2013, la vârsta de 33 de ani. Această carte circulă cu titlul “Antihristul a venit: 1980-2013″ şi se vinde foarte bine.
        Nu sunt doar eu care am rezerve, sunt şi alţi părinţi, dar nu le voi pomeni numele acum doar ca să-mi întăresc eu poziţia.
        În orice caz, o repet: sunt împotriva cardului cetăţeanului ca act politic, ca act de îndosariere, dar am rezerve faţă de corelarea acestuia cu 666 şi cu Antihrist.”

——————————————————-

Traducere Mihail Ilie

Aici puteți cititi mai multe despre temele prezentate mai sus: →

41) Ierarhia filopapistă a Serbiei l-a caterisit pe Episcopul Artemie

 Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Serbiei l-a caterisit pe Artemie, Episcopul antipatist, antiecumenist, mare patriot, care se împotrivea „vânzării” regiunii Kosovo de către Serbia. Războiul împotriva lui a început de la alegerea Patriarhului filopapist Irieneu. După caterisire, Episcopul Artemie a acordat un interviu ziarului Vecernje Novosti. În acest interviu, printre altele subliniază:   „Decizia [...]

52) PERICOLUL EVIDENT AL SCHISMEI ÎN CADRUL BISERICII ORTODOXE A SERBIEI

 Cele două scrisori ale Mitropolitului antiecumenist al Rașcăi şi Prizreniei Artemie, caterisit în mod necanonic și neregulamentar, adresate tuturor arhiereilor Bisericii Ortodoxe din toată lumea, prin care avertizează asupra pericolului schismei în Biserica Ortodoxă a Serbiei şi asupra mersului acesteia către Uniaţie.  /   și

56) Învocând canoanele Sfinţilor Apostoli şi hotărârile Sinoadelor Ecumenice, MITROPOLITUL PIREULUI, SERAFIM, DEMONSTREAZĂ NECANONICITATEA CATERISIRII MITROPOLITULUI RAŞCĂI, ARTEMIE  și

57) Scrisoarea de mulțumire a Mitropolitului Artemie către Mitropolitul Serafim al Pireului

1.)Încercări unioniste după schismă şi dialogul contemporan al Bisericii Ortodoxe cu Biserica Latină

(Discursul Părintelui Gheorghios Metallinos în cadrul conferinţei Primatul-Sinodalitate şi unitate a Bisericii, desfăşurate la data de 28.04.2010, în oraşul Pireu)

Înalt Prea Sfinţiile Voastre, Sfinţiţi Părinţi şi Maici, iubiţi fraţi, Hristos a înviat! Voi enumera, voi citi doar câteva fragmente ale lucrării mele, cine doreşte va citi restul în textul care se va edita.

Schisma de la 1054 este un eveniment complex al istoriei Bisericii, pentru că arată sfârşitul dramatic al unui proces de lungă durată al separării Bisericii şi creştinătăţii apusene de cea răsăriteană şi al reducerii ei la papism. Istoricii consemnează următoarele cauze fundamentale ale schismei.

2.)Uniaţia ca prototip al falsei uniri. Limitele diversităţii în unitate.

 (Discursul Părintelui Teodoros Zisis în cadrul conferinţei Primatul- Sinodalitate şi Unitate a Bisericii, desfăşurate la data de 28.04.2010, în oraşul Pireu)

 O caracteristică fundamentală a secolului anterior la nivel eclezial a fost încercarea lumii creştine de a-şi restabili unitatea. După ruperea papismului de Biserică la începutul celui de al doilea mileniu, în 1054, şi în continuare prin ruperea protestantismului de papism, în secolul al XVI-lea, Răsăritul şi Apusul erau în profunzime separate, Apusul fiind deja foarte fărâmiţat în sine.

3.)Mesajul adresat de Arhiepiscopul Atenei, Ieronimos

(în cadrul confrinței Primatul-Sinodalitate și Unitate a Bisericii, desfăşurate la 28.04.2010 în   orașul Pireu)

Înalt Prea Sfinţia Voastră, Mitropolit al Pireului, Serafim, şi iubite frate în Hristos, Înalt Prea Sfinţiile Voastre, Prea Cuvioşi Părinţi, Prea Cuvioase Maici şi iubiţi fraţi, aş dori să vă mulţumesc din inimă pentru generoasa voastră invitaţie, pentru ocazia pe care mi-o daţi de a fi astăzi alături de voi şi să vă felicit, şi pe cei care aţi avut idea, şi pe cei care v-aţi ostenit, pe toţi, pentru acest eveniment, pentru studiul acestei teme serioase.

4.)Intrebări și răspunsuri din cadrul conferinței Primatul-Sinodalitate și Unitate a Bisericii desfașurate la data de 28.04.2010 în orașul Pireu .

1. Din punct de vedere ecleziologic şi pastoral este corectă reconstituirea Patriarhiei Romei prin alegerea unui papă ortodox, căruia să i se dea în grijă comunităţile ortodoxe din Occident?

Nu va fi reconstituire, dar poate fi continuare. Episcopul ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Italia, cu reşedinţa la Roma, este continuatorul vechii Biserici din perioada când papismul era ortodoxie. Pentru mine, lucrul acesta nu constituie o problemă. Ortodocşii unionişti însă sunt cei care nu sunt de accord cu acest lucru, pentru că fac tot posibilul ca papa să fie validat aşa cum este el astăzi la Roma şi să fie considerat ca reprezentant şi continuator al Vechii Biserici în Roma. Ei acceptă papismul ca Biserică şi mulţi au şi comuniune sacramentală cu Roma, a anunţat-o public răposatul Patriarh Atenagora în 1971-1972.

11) „Bombă” asupra Mitropolitului de Mesinia din partea Profesorului D. Tselenghidis

Domnul Dimitrios Tselenghidis, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tessalonic a trimis răspuns Mitropolitului Mesiniei, Hrisostom. Mitropolitul se referise la profesor într-o scrisoare pe care o trimisese către Arhiepiscop şi către membrii Ierarhiei, după scrisoarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit al Kythirelor, Serafim, către Ierarhie, prin care acesta: 1) cere ca Mitropolitul Mesiniei să se pocăiască pentru foarte serioasa lui greşeală ecleziologică în cele ale credinţei, 2) să fie trimis Tribunalului Sinodal competent cu cererea de caterisire. Ambii Mitropoliţi l-au invocat din unghiuri diferite pe profesorul Tselenghidis. Mitropolitul Kythirelor, ca să dovedească greşeala ecleziologică în ale credinţei a Mitropolitului Mesiniei, iar Mitropolitul Mesiniei, pentru a preîntâmpina o evoluţie nefavorabilă lui, suţine că „domnul Dimitrios Tselenghidis nu a exprimat până astăzi nici oral, nici în scris rezerva Mitropolitului Kythirelor”. În răspunsul său către Mitropolitul Mesiniei, domnul Tselenghidis subliniază că: „ca dogmatolog cunosc că se rupe de trupul Bisericii orice credincios – şi cu atât mai mult un cleric – care în mod conştient pune la îndoială sau respinge în parte sau în totalitate Credinţa Bisericii, aşa cum se exprimă ea cu exactitate în termenii Sinoadelor Ecumenice”. Atrage, de asemenea, atenţia Mitropolitului Mesiniei că prin poziţia sa ecleziologică deformează substanţial adevărul dogmatic al Bisericii.

Scrisoarea (…)

 24) Prea Fericite, credeţi că papismul aparţine Bisericii divizate, aşa cum spune Mitropolitul Messiniei, sau că este erezie?

Mitropolitul Messiniei, Hrisostom, un mitropolit care se luptă să promoveze poziţiile ecumeniste ale Mitropolitului Pergamului  Ioannis Zizioulas.

17) Criza teologiei Mitropolitului Ioannis Zizioulas

 Ecumenism sau teologie ? Criza teologiei lui Iannis Ziziulas. de dl. Megas L. Farantos  În cele ce urmează mă voi ocupa cu prezentarea şi evaluarea critică a ideilor şi părerilor teologice ale Mitropolitului de Pergam şi profesorului Ioannis Zizioulas, aşa cum sunt ele prezentate în cartea sa: Creaţia ca euharistie, abordare teologică a problemei ecologice, [...]

48) Se cere caterisirea Mitropolitului Ignatie al Dimitriadei și cenzurarea poziţiilor eretice ale Academiei Teologice de la Volos

Aşteptăm cererea de iertare a Mitropolitului Dimitriadei. De altfel, cererea de iertare este începutul fundamental al credinţei noastre. Aşteptăm de la Mitropolitul Dimitriadei să dizolve ceea ce a numit Academia Teologică de la Volos, gândind că, dacă mâine Începătorul vieţii, Hristos, l-ar lua pe neaşteptate din această lume în care suntem trecători va lăsa în urmă această Şcoală care păgubeşte Biserica. Îl chemăm pe fostul Mitropolit al Pireului, Egumen al Mănăstirii Xrysopighi şi părinte duhovnicesc al Mitropolitului Dimitriadei să îşi exercite toată autoritatea duhovnicească cu scopul ca Mitropolitul Dimitriadei să renege poziţiile eretice al Academiei sale.

27. Părintele Sarandis Sarandos, împotriva introducerii noilor acte de identitate electronice

Atena. Duminică, 6 februarie 2011, orele 12-14,15, aproximativ 15.ooo de oameni au manifestat în piața Syntagma din fața Parlamentului împotriva introducerii noilor acte de identitate electronice. Părintele Sarandis Sarandos a fost organizatorul manifestării.

55) Mii de creştini ortodocşi au strigat cu putere la manifestaţia de protest din Atena: NU Cardului Cetăţeanului! Nu 666! Nu închisorii electronice!

Mii de oameni s-au adunat la apelul mişcării „Luptătorii pentru o Conştiinţă Ortodoxă” şi au venit pe 6 februarie în Piaţa Syntagma, ca să strige Guvernului şi Parlamentului că nu acceptă închisoarea electronică pe care o va institui Cardul Cetăţeanului, nu vor accepta cardul şi nu se vor înregimenta în statul mondial antihristic care se pregăteşte.

32. În Atena 150.000 de greci au protestat timp de patru ore împotriva cardului cetățianului (potrivit celor declarate de Părintele Nektarios Moulatsiotis)

Dintre vorbitori trebuie menţionaţi reprezentanţii INKA-ΓΟΚΕ (Ιnstitutul Consumatorilor/Federaţia Generală a Consumatorilor din Grecia, organizaţie membră a Comisiei Europene pentru Sănătatea şi Protecţia Consumatorilor, http://www.inka.gr)[1], experţi în ştiinţele economice care au prezentat riscurile actelor cu cip şi ale îndosarierii datelor personale. Domnul Stathis Adamopoulos, specialist în ştiinţe economice, membru al INKA, a semnalat în discursul său că „în esenţă, cardul va înregistra toate acţiunile individului cu rezultatul că va modifica fundamental sistemul de valori al societăţii noastre”, adică omul va fi supus unei urmări continue, 24 de ore din 24, şi a completat că aceste date care ţin de viaţa privată a omului vor putea fi extrase în orice moment, fapt care va constitui un obstacol major în dezvoltarea personalităţii umane.

 13) Se face înscrierea în guvernarea electronică, care ne introduce în statul lui Antihrist

Memoriu

Către Prea Fericitul Arhiepiscop al Atenei şi întregii Grecii, Ieronim, Preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, către Înalt Prea Sfinţiţii şi Prea Sfinţiţii Arhierei ai Ierarhiei Bisericii Greciei, prin Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit al Kifisiei, Amarousios şi Oropos, Chiril[1]

65) Mitropolitul Gortinei, Ieremia: ”Pentru ortodocşii adevăraţi nu exista alt mod de unire decât prin întoarcerea romano-catolicilor la credinţa ortodocşilor”

 

 

A remarcat Mitropolitul Gortinei

la parastasul de nouă luni al răposatului ieromonah

 Părintele Marcu Manolis a ţinut cu toată puterea hăţurile luptei împotriva duşmanilor credinţei şi a papismului

 

A fost avvă a mii de credincioşi, neadormit păstor şi luptător pentru credinţa ortodoxă. A avut ca model pe Sfântul Părinte al Bisericii noastre, pe Sfântul Marcu Evghenicul, cel care a luptat împotriva unirii politice cu papistaşii. Nu a murit, ci trăieşte. Fiii săi duhovniceşti sunt chemaţi la noi lupte împotriva papiştilor, împotriva necredincioşilor şi a ereticilor cu mai multe nume.

 

«Ὀρθόδοξος Τύπος» redă întreaga predică a Mitropolitului Gortinei şi Megalopoleosului, Ieremia, pe care a ţinut-o la Duminica a 12-a a lui Luca (Duminica celor zece leproşi) la Biserica Sfântului Gheorghe Dionysiou pe 16 ianuarie 2011, la care s-a săvârşit parastasul de nouă luni a răposatului Arhimandrit, Părintele Marcu Manolis. Mitropolitul s-a referit în predica sa la preoţii şi arhiereii buni şi sfinţi. Aşa cum a afirmat, un astfel de preot a fost şi cel cu bun nume printre creştinii ortodocşi din toată lumea, răposatul ieromonah Marcu Manolis, care a fost un luptător şi a ţinut frâiele luptei împotriva duşmanilor credinţei şi mai ales ale luptei împotriva papismului. În continuare a spus că Părintele Marcu avea ca model pe sfântul său omonim şi protectorul său, pe Sfântul Marcu Eugenicul, Arhiepiscopul Efesului, sfântul antipapist al Bisericii noastre. Încheindu-şi predica s-a adresat fiilor duhovniceşti ai Părintelui Marcu spunând următoarele: „Avem nevoie de voi pentru noi lupte împotriva necredincioşilor şi ereticilor, împotriva papistaşilor, împotriva tuturor diavolilor iadului. Precursor în luptele noastre vom avea pe Părintele nostru Marcu Manolis. Nu a murit, ci trăieşte! Şi când, la porunca Bisericii, va trebui să ieşim în stradă îl vom avea cu noi drept conducător al nostru pe părintele Marcu, îi vom face o icoană mare şi o vom ridica sus, ca să ne aducem aminte de sfântul lui chip”.

 Întregul text al predicii

 Textul complet al predicii Mitropolitului Gortinei şi Megalopoleosului, Ieremia, este următorul:

„1. Astăzi, fraţii mei creştini, aici în această sfântă biserică am săvârşit Dumnezeiasca Liturghie, care, după cum o spune şi cuvântul, este lucrare a poporului. Λεῖτος – ἔργον (lucrare publică, lucrare a poporului)[1], λειτουργία (liturghie). Mulţi, ostili Bisericii, spun cu necuviinţă: Şi ce face Biserica pentru popor? Şi noi le răspundem: Biserica pentru poporul ei, pentru fiii ei, săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie!

2. În Dumnezeiasca Liturghie, iubiţii mei, avem arătarea lui Dumnezeu. De aceea, când se încheie Dumnezeiasca Liturghie, auzim pe protopsalt spunând: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc”. Această arătare a lui Dumnezeu se dă însă după curăţia inimii fiecăruia. În aceasta, fraţilor, avem o mare diferenţă dintre spiritualitatea ortodoxă şi Occidentali. Aceştia susţin că omul Îl cunoaşte pe Dumnezeu prin educaţia sa. Însă spiritualitatea ortodoxă susţine că fiecare Îl trăieşte şi Îl primeşte pe Dumnezeu în funcţie de curăţia inimii sale. Astfel a spus Domnul: „Cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu”.

3. Inima omului, sufletul său adică, se pângăreşte cu păcatul. Evanghelia de azi, care vorbeşte despre vindecarea celor zece leproşi, ne-a dat o imagine a păcatului: Păcatul este lepră. Însă lepra este contagioasă, prin urmare se transmite, iar prin mass-media de azi, păcatul se răspândeşte din capitală până în cele mai mici sate ale patriei noastre. Şi la fel cum lepra provoacă mâncărime a pielii şi tulburare, la fel de tulburat şi de neliniştit este şi păcătosul.

4. Vindecarea de păcat se numeşte curăţire, curăţire a sufletului de patimi. Şi cine face această curăţire? Evanghelia de azi ne spune că Hristos îi vindecă pe cei 10 leproşi. Dar a fost nevoie şi de preoţi. Hristos i-a trimis la preoţi pe cei zece leproşi, ca să confirme aceştia vindecarea lor. Astfel încât, putem să spunem că Hristos prin Biserica Sa îi vindecă pe păcătoşi şi îi curăţă şi îi luminează dăruindu-le mântuirea.

5. Dar cum este preotul care vindecă? Este vindecător, pentru că se înţelege că el însuşi este vindecat.

Trei sunt etapele drumului nostru către Dumnezeu, fraţii mei: prima este curăţirea, să ne luptăm, adică să curăţim inima de patimi. A doua este iluminarea, pentru că atunci când se curăţă sufletul de patimi, atunci vine Hristos şi locuieşte în ea. Hristos a spus deci: „Eu sunt lumina”, de aceea se şi numeşte iluminare a doua etapă. Şi când drumul devine statornic în această etapă, atunci sufletul se îndreaptă către a treia etapă, către îndumnezeire. Trei sunt deci etapele drumului duhovnicesc, la fel cum trei sunt şi treptele preoţiei. Şi fiecare treaptă corespunde fiecărui stadiu. Diaconul corespunde treptei curăţirii, preotul, luminării şi episcopul, îndumnezeirii. Adică: Biserica hirotonea diacon doar pe cel care se conducea cu succes în stadiul curăţirii. Şi când – cu încredinţarea duhovnicului şi a întregii Biserici – devenea clar că progresa cu succes în stadiul acesta, atunci Biserica îl hirotonea preot. Şi hirotonea episcop pe acel preot care era luminos prin curăţia sa şi ajunsese la îndumnezeire.

 

 

                                              (In pelerinj cu parohia p.Marcu)

            Mitropolitul Gortinului și Megalopoleului Ieremia Funda, Profesor emerit la Catedra

                       de Vechiul Testament de la Universitatea din  Athena, arătâdu-i P. Marcu

                   cinstea și respectul de Mitropolit, prin înmânarea  toiagului și  engolpionului,

                                                                               28.11.2009

 

Astfel încât deci, fraţi creştini, preotul poate curăţa sufletul, pentru că se înţelege din cele spuse că el însuşi este curăţit şi cunoaşte, ca unul care s-a curăţit, arta şi metoda curăţirii sufletului de patimi. Ştie, ca învăţat în cele duhovniceşti, să corecteze „scurt-circuitul” pe care îl suferă mintea şi o va întoarce din nou către Dumnezeu.

6. Există asemenea preoţi curăţiţi? O, fraţilor, să ne doară şi să plângem, pentru că, odată cu creşterea păcatului, care „s-a răspândit pe pământ” (Osea 4, 3) după cuvântul profetului, s-au împuţinat preoţii şi arhiereii curăţiţi şi sfinţi. Nu au lipsit aceştia şi este păcat şi blasfemie, dacă spunem că nu mai sunt. Pentru că sfinţii preoţi şi arhierei se vădesc prin harul Duhului Sfânt care există în Biserică. Dacă spunem deci că au lipsit este ca şi cum am spune că a plecat harul lui Dumnezeu din Biserică şi acest lucru este într-adevăr păcat şi blasfemie.

Nu au lipsit deci bunii şi sfinţii preoţi şi arhierei şi azi săvârşim pomenirea unui adevărat sfânt ieromonah, a unui avva de mii de suflete, a unui păstor neobosit şi luptător pentru credinţa ortodoxă, cu bun nume printre creştinii ortodocşi din toată lumea, a răposatului părinte Marcu Manolis.

 

            ” Trebuie să arătam mai întâi supunere lui Dumnezeu și apoi oamenilor ” (P.Marcu)

 

7. Da! Părintele Marcu – să avem rugăciunea lui – era luptător şi ţinea frâiele luptei împotriva duşmanilor credinţei şi mai ales împotriva papismului. Ni se prezintă unii ca luptători şi mărturisitori. Dar vreau să vă spun, fraţilor, următorul lucru serios: combativitatea duhovnicească este o harismă în Biserică şi această harismă nu se dobândeşte printr-o oarecare voinicie omenească, ci este darul Duhului Sfânt către acel preot şi acel creştin care trăieşte în pocăinţă şi se luptă pentru curăţirea sufletului său de patimi. Astfel, cu acest temei pe care îl aşează Sfinţii Părinţi, nu putem să numim luptător pe unul iubitor de slavă deşartă, pe altul care iubeşte traiul bun sau pe cutare purtat de mânie şi de nebunie sau de alte patimi. Adică, combativitatea nu este o virtute separată de celelalte virtuţi şi anume, separată de blândeţe şi de răbdare. Acest gheronda al nostru, Părintele Marcu, era cu adevărat un luptător, recunoscut ca atare de întreaga Biserică, şi ne înclinăm cu respect înaintea lui. Era luptător recunoscut şi spun asta, pentru că întâi de toate era un foarte evlavios preot care trăia Sfânta Liturghie, era un om al rugăciunii, era blând şi îngăduitor faţă de toţi, era jertfitor mai presus decât ceilalţi, era un părinte duhovnicesc sârguincios şi afectuos faţă de foarte numeroşii săi fii duhovniceşti şi veghea pentru ei. De aceea i s-a şi dat harisma combativităţii pentru credinţa ortodoxă. Asemenea luptători hăruiţi cu harismele Duhului Sfânt dorim să avem şi în aceştia doar ne încredem. Unul dintre aceştia era şi Părintele Marcu căruia acum îi săvârşim pomenirea de nouă luni.

 

                                              Smerenia lui a întrecut puterea minții omenești

 

8. Un astfel de om s-a dovedit şi Părintele Marcu, ca unul care a avut ca model pe sfântul său omonim şi protectorul său, Sfântul Marcu Arhiepiscopul Efesului, Evghenicul, a cărui pomenire o serbează Biserica noastră miercurea viitoare (19 ianuarie). Sfântului Marcu, fraţilor, Dumnezeu i-a dat harisma să devină luptător şi mărturisitor al credinţei. Şi i-a dat această harismă pentru motivul pe care l-am spus mai înainte. Adică pentru faptul că era curat şi trăia în nevoinţă. Trăia aspră nevoinţă şi în rugăciune, dar şi cerceta cu osârdie Sfinta Scriptură şi pe Sfinţii Părinţi. În vremea sa existau mulţi care doreau unirea cu catolicii avându-l de partea lor pe împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul. Dorim, iubiţilor, ca ortodocşi, unirea şi ne rugăm pentru „unirea tuturor”, dar pe linia Sfântului Marcu Evghenicul. Adică: Pentru Sfântul Marcu şi pentru ortodocşii adevăraţi nu exista alt mod de unire decât prin întoarcerea romano-catolicilor la credinţa ortodocşilor. La Sinodul de la Ferrare-Florenţa mulţi arhierei s-au arătat trădători şi manipulaţi de puterea politică au semnat unirea. Doar Sfântul Marcu Eugenicul nu s-a lăsat manipulat şi nu a semnat. Ceilalţi arhierei au exercitat presiuni asupra lui, încă îl şi înjurau pentru atitudinea lui, dar el a rămas ferm şi spunea şi mărturisea: „Nu este îngăduit să facem compromisuri în cele ale credinţei”. La toate însă a dat ultimul răspuns şi ultima soluţie poporul credincios. Ajungând la Constantinopol, promotorii unirii mincinoase au fost primiţi de popor cu dispreţ şi dezaprobare. Creştinii nu mergeau în bisericile unde slujeau clerici filo-uniaţi. Nu sărutau mâna arhiereilor care semnaseră unirea. Cu toţii erau ataşaţi de Sfântul Marcu, pe care îl primeau ca pe un mărturisitor al credinţei şi stâlp al Bisericii. Iar Sfântul Marcu, mai întâi prin rugăciunea sa şi prin predicile sale şi ulterior prin scrierile sale, a început lupta împotriva unirii. Spunea: „Sunt convins că pe cât mă îndepărtez şi mă despart de uniatişti, pe atât mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii şi mă unesc mai mult cu adevărul”!

    Sfântul Marcu Evghenicul îngenunchind pe papa la Sinodul de la Ferrara- Florența (1438 – 1439)

 

9. Pe acesta, pe Sfântul Marcu Eugenicul l-a avut ca model şi părintele nostru Marcu, de aceea s-a dovedit şi acesta apărător al credinţei şi luptător antipapist. Nu lipsesc, nu, „nu vor lipsi din Biserică ostaşii”! Unii ca aceştia, ostaşi ai Ortodoxiei şi „fruntea creştinilor ortodocşi” sunteţi şi voi, iubiţilor, fii duhovniceşti ai Părintelui Marcu. Avem nevoie de voi pentru noi lupte împotriva necredincioşilor şi ereticilor, împotriva papistaşilor, împotriva tuturor diavolilor iadului. Ca model al luptelor noastre îl vom avea pe Părintele Marcu, îi vom face o mare icoană şi o vom ridica sus, ca să ne inspirăm din sfântul său chip.

Veşnică să-i fie pomenirea, să avem rugăciunea sa şi să mijlocească la Domnul pentru noi, pentru Biserica noastră grecească şi pentru întreaga noastră Ortodoxie.

 

† Mitropolitul Gortinei şi Megalopoleos, Ieremia

Ὀρθόδοξος Τύπος, 28 ianuarie 2011, pp. 1, 7.

Traducere Anna Theodorou

Citiți mai multe despre Pr. Marcu Manolis → 9.)“Predica antiortodoxă a ecumeniştilor este o dezmembrare a Bisericii”

Patruzeci de ani încheiaţi a rămas nepublicat textul monumental care urmează, ieşit din pana apărătorului conştiinţei ortodoxe părinteşti şi călăuzitorului nostru duhovnicesc, vrednicului de pomenire, Marcu Manolis.

 38) O nouă stea pe cer

 Având ca model pe Sfântul Marcu Eugenicul, al cărui nume îl purta, ne-a învăţat din sinaxare drumul adevărat către îndumnezeire, pe care l-au urmat Sfinţii noştri. Era luptător al credinţei noastre împotriva ereziilor şi ecumenismului. Şi sămânţa sa a înflorit nu doar în parohia sa, nu doar în ţara noastră (Grecia), ci şi dincolo de acestea.

51) doi bănuți (EDIȚIE SPECIALĂ)

                      

43) Arhimandritul Marcu Manolis, Evghenicul

Era în primul rând un om al dragostei dezinteresate şi nediscriminatorii faţă de toţi oamenii. Problema oricărui om care venea la el devenea şi problema lui personală. A scos mulţime de oameni din situaţii grele, mai ales economice, împărţind până la ultimul cent din banii pe care se întâmpla să îi aibă la el. Salariul lui dispărea din prima zi a plăţii. Îl împărţea la nevoiaşi. Pentru sine nu păstra absolut nimic. De aceea el însuşi trăia şi mânca sărăcăcios. Deşi afla că unii oameni exploatau bunăvoinţa sa, niciodată nu îi mustra. Totdeauna le vorbea cu nobleţe, cu bunătate şi cu smerenie. Din noblețe sufletească nu supăra nici un om. Era extrem de nobil( εὐγενής)[4], titlu cu care îl numim în acest articol.

63) Părintele Marcu Manolis şi jurnalismul ca lucrare a lui Dumnezeu

 Părintele Marcu nu practica jurnalismul în mod lumesc, ci duhovniceşte, pe temeiul criteriilor şi premizelor pe care le-am enunţat mai sus.

A inaugurat un jurnalism care se identifică cu viaţa duhovnicească, a orientat ziarul către toate laturile vieţii cotidiene a credincioşilor şi nu doar către temele liturgice şi ecleziale şi a oferit tribună chiar şi contestatarilor pentru desfăşurarea unui dialogul prolific asupra temelor teologice şi pastorale critice, precum ecumenismul, relaţiile dintre Biserică şi Stat şi multe altele.

62) Minunea Uniunii Ortodoxe Panelene

Era 21 noiembrie 1958 când în Biserica Maicii Domnului din Romvi, într-o atmosferă emoţionantă, cucernică, s-a înfiinţat Uniunea Ortodoxă Panelenă (POE, după iniţialele greceşti: Πανελλήνιος Ὀρθόδοξος Ἕνωσις).

Părintele Haralambos Vasilopoulos, conducătorul duhovnicesc al POE, părintele Marcu Manolis, fiul său duhovnicesc, şi colaboratorii lor, au văzut cum ia fiinţă un vis. Pentru că era un vis, dacă ne gândim la condiţiile şi greutăţile care existau atunci şi cu care s-au confruntat. Dar credinţa vie face minuni.

64) Luptătorul înflăcărat

Poate părea exagerat, dar credem, și din mărturiile altora, că Părintele Haralambos a fost unul dintre cei mai mari luptători ai Ortodoxiei noastre din ultimii ani. Pretutindeni se elogia înălțimea lui morală. Era prezent la toate invitațiile. Nu se sfia niciodată. Credința lui în Dumnezeu era vie și fermă.

---

[1] gr. λεῖτος provine din gr. λαός, λεώς, „popor”.