Arestarea Părintelui Efrem al Vatopedului în contextul tensiunilor actuale în domeniul relaţiilor Biserică-Stat

de Pr. Dr. Patriciu Vlaicu.

În alte circumstanţe ar fi suficient să scriu o singură frază: Arestarea Părintelui Efrem mi se pare o mare nedreptate şi îmi manifest şi eu în nume personal indignarea şi în acelaşi timp solidaritatea cu Părintele căruia în loc de colind i s-a adus vestea pătimirii. Ţinând însă cont că intervenţia mea este în primul rând în faţa studenţilor de la Cluj, cursul din acest semestru având ca temă analiza realităţilor din Ţările Uniunii Europene în scopul înţelegerii direcţiei în care se îndreaptă relaţiile dintre Biserică şi Stat în Europa contemporană şi impactul acestora asupra vieţii Bisericii de azi, cred că este util să subliniez unele aspecte de ordin global pe care le-am putut observa în ultimii ani, iar apoi, cum nu dispun de documente oficiale privind acest caz, voi pune câteva întrebări retorice, în baza elementelor necontestate ale acestei speţe.

Contextul european

În ultimii ani, în Europa pot fi observate acţiuni sistematice care vizează contestarea locului pe care îl ocupă cultele majoritare în ţările europene considerate ca fiind influenţate de un puternic sentiment religios. Cele mai cunoscute în acest sens fiind legate de problematica dezvoltată în Italia privind prezenţa crucifixul în instituţiile publice, de purtarea la vedere a însemnelor religioase în instituţiile publice din Franţa, precum şi de problematica orelor de religie şi a prezenţei icoanelor în şcolile publice din România. Odată cu manifestarea crizei economice, pe lângă subiectele amintite a fost adusă în dezbaterea publică problematica finanţării cultelor şi a patrimoniului Bisericilor majoritare. Belgia, Franţa, Italia, România, Grecia, au fost subiecte de analiză pentru mai multe organizaţii şi instituţii care au ca preocupări monitorizarea influenţei cultelor în Statele Uniunii Europene, iar ca un numitor comun al acestor analize sau campanii de presă poate fi identificată concluzia că Bisericile sunt mari consumatoare de finanţe publice, finanţe care ar putea servi la susţinerea unor acţiuni de ieşire din criză. În mai multe ţări europene au apărut articole de presă pe aceste subiecte (Cel mai dur privind BOR a apărut în Le Monde, în perioada sărbătorilor Crăciunului de anul trecut-26 decembrie 2010).

Nu putem să nu observăm că problematica finanţării cultelor a fost utilizată ca temă far şi că de mai multe ori analizele respective erau însoţite de afirmaţii directe sau voalate în sensul că acele resurse ar putea fi folosite mai judicios de către Stat, pentru măsuri în favoarea cetăţenilor afectaţi.

Alături de Belgia, Franţa, Italia, România, Bulgaria şi Cipru, Grecia a fost şi ea ţinta unor astfel de analize şi campanii de presă, care au scos în evidenţă în principal privilegiile şi scutirile de impozite de care Biserica Ortodoxă beneficiază. Cel mai recent articol de presă europeană în acest sens este cel apărut în publicaţia şi portalul francez Le Point, în data de 23 decembrie 2011. Pe lângă aceste aspecte legate de finanţarea directă şi indirectă a cultelor, au fost puse în prim plan situaţii care stârnesc indignare în rândul opiniei publice, cu scopul evident de a diminua prestigiul Bisericii.

Cazul Mănăstirii Vatoped

Cazul Mănăstirii Vatoped poate fi integrat în această schemă generală iar victima vizată este una dintre cele mai pregnante personalităţi ale ortodoxiei contemporane, persoana care pe lângă o intensă lucrarea misionară şi duhovnicească, într-un timp foarte scurt a transformat o mănăstire aflată în ruină într-o bijuterie a ortodoxiei şi a Patrimoniului cultural-spiritual european. Nu este lipsit de sens faptul că Părintele Efrem a fost premiat în Europa cu premiul pentru cea mai bună restaurare a unui monument de cultură spirituală, Mănăstirea Vatoped. Această lucrare de restaurare nu s-a putut face decât cu bani, ori nevoia de fonduri pentru cauze bisericeşti şi de patrimoniu (buna chivernisire a patrimoniului Bisericii este un angajament făcut de preot prin jurământ explicit-în cazul BOR şi implicit în cazul altor Biserici ortodoxe surori) a făcut ca obştea şi prietenii mănăstirii să caute surse de finanţare. Pentru noi este clar al cui ochi este banul şi nu mă surprinde încâlceala survenită în momentul amestecului dorinţei de a restaura o lucrare duhovnicească, cu interesul financiar bisericesc justificat, interesul politic, pro sau contra şi cu invidia sau ranchiuna manifestată în toate mediile societăţii greceşti şi nu numai.

Nu îmi permit să fac o analiză a fondului juridic al problemei deoarece nu am alte informaţii decât cele puse la dispoziţie de presă, dar nu pot să nu îmi pun câteva întrebări:

Având în vedere că măsura arestului preventiv este una care are menirea să protejeze Bunul mers al anchetei, cum se face că această măsură a fost luată după ani de zile de la începerea anchetei, după ce toate probele au fost conservate prin măsuri administrative şi judiciare? Care ar putea fi genul de elementele noi care să arate că Părintele Efrem este o persoană ce prezintă pericol public şi care poate pune în pericol ancheta acum mai mult decât la început? Singurul element clar afirmat de toate sursele citate de presă este că bunurile revendicate de mănăstire ar fi fost supraevaluate. Chiar dacă nu s-ar face uz de principiile de drept care arată clar că într-un contract sunt întotdeauna cel puţin două părţi, principiile de bun simţ arată că nu poate fi acuzat de supraevaluare doar cel care cere un preţ pentru proprietatea sa, deoarece proprietarul poate avea o părere subiectivă asupra proprietăţii, ci în primul rând acela care dă un preţ ce din punct de vedere al calculelor de piaţă reiese că ar fi fost exagerat. Cum se face că în toată această afacere penală există un singur arestat?

Mă rezum doar la aceste întrebări deşi sunt încă multe alte nedumeriri.

Deşi este dureroasă situaţia în care s-a ajuns şi personal simt din tot sufletul că arestarea aceasta este o mare nedreptate, sunt convins că zilele de încarcerare prin care trece acum Părintele Efrem sunt timp de pătimire mântuitoare.

Scrisoarea Mănăstirii Sihăstria Putnei de susţinere a părintelui Efrem adresată, Preşedintelui Republicii Elene, Primului ministru al Guvernului Elen, Procurorul General al Curţii Supreme de Justiţie

ROMÂNIA Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor Mănăstirea Sihăstria Putnei 727455, Putna, jud. Suceava www.sihastriaputnei.ro 24.12.2011

Către, Preşedintele Republicii Elene Primul ministru al Guvernului Elen Procurorul General al Curţii Supreme de Justiţie Onoraţi domni,

Cu durere în suflet, am aflat despre decizia judecătorească din data de 23 decembrie 2011, care priveşte persoana Părintelui Efrem, Stareţul Mănăstirii Vatoped. Suntem surprinşi de graba cu care s-a procedat la reţinerea preventivă a unui stareţ aghiorit, pe deasupra şi bolnav, despre care ştim că şi-a arătat disponibilitatea de a conlucra cu organele de anchetă.

Gheronda Efrem se distinge prin viaţa sa îmbunătăţită şi a contribuit hotărâtor prin atitudinea sa jertfelnică la refacerea mănăstirii Vatoped, pe care a preluat-o aproape ruinată şi a reuşit să o reîntemeieze ca aşezământ duhovnicesc, cu o însemnată lucrare monahală, dar şi social-filantropică. De aceea în jurul său s-a adunat o obşte numeroasă, plurietnică – printre care şi numeroşi români – care dă astăzi o mărturie vie a lui Hristos, înaintea tuturor mădularelor Bisericii Ortodoxe şi a întregii lumi.

De asemenea, între Mănăstirea Vatoped şi Mănăstirea Sihăstria Putnei s-a creat în ultimii ani o rodnică legătură duhovnicească prin acceptul obştii vatopedine de a primi pentru o perioadă de timp părinţi şi fraţi din mănăstirea noastră, care să cunoască mai bine rânduielile de viaţă monahală păstrate cu sfinţenie în acel loc sfânt. Astfel încât contactul nemijlocit cu viaţa duhovnicească a Mănăstirii Vatoped nu numai că ne-a ajutat în efortul de regăsire şi aprofundare a adevăratelor principii de vieţuire în mănăstire, dar dă şi o mai mare credibilitate mărturiei pe care o facem acum.

Personal, şi împreună cu întreaga obşte, suntem din toată inima alături de Părintele Stareţ în încercarea prin care trece, nevăzând nimic blamabil în felul în care s-a comportat în problema apărării patrimoniului mănăstiresc. Ne simţim datori să transmit împreună-durerea noastră şi să cerem eliberarea din custodie a Părintelui stareţ Efrem. Rugăm pe Hristos Domnul să lumineze persoanele abilitate în domeniu, pentru a cântări cu luciditate întregul caz şi astfel să înţeleagă că zgomotul făcut în jurul acestui pseudo-scandal a fost stârnit fără temei, din pricina unor interese lipsite de onestitate, şi să restabilească numele pe nedrept pătat al Părintelui Stareţ şi al obştii sale, prin care, implicit, a fost pătată imaginea întregului monahism ortodox.

Semnăm rândurile de faţă încredinţaţi de propria conştiinţa de adevărul celor de mai sus.

Stareţ, Arhimandrit Nectarie Clinci Dimpreună cu fraţii mei cei întru Hristos.

Scrisoarea de susţinere a părintelui Efrem din partea Mănăstirii Dervent

Arhiepiscopia Tomisului Sfânta Mănăstire Dervent, Jud. Constanţa

Către: Obştea Sfintei Mănăstiri Vatopedu

Noi, obştea Mănăstirii Dervent, dimpreună cu dreptmăritorii creştini români, am aflat cu surprindere şi cu întristare despre gestul autorităţilor elene de a-l aresta pe Arhimandritul Efrem, stareţul Mănăstirii Vatopedu, în ajunul sfintei sărbători a Naşterii Domnului.

Prin această scrisoare dorim să vă încredinţăm că suntem cu gândul şi cu sufletul alături de Preacuviosul Stareţ, Arhimandritul Efrem şi de întreaga obşte a Mănăstirii Vatopedu. Ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, ocrotitoarea Sfântului Munte şi a tuturor vieţuitorilor săi, ca Preacuviosul Stareţ, Arhimandritul Efrem să fie redat cât de curând obştii Mănăstirii Vatopedu, spre folosul duhovnicesc al întregii comunităţi ortodoxe.

Vă scriem acestea în numele întregii obşti a Mănăstirii Dervent şi al tuturor celor 270 de semnatari ai petiţiei adresate Preşedintelui Republicii Elene.

Fie ca Mântuitorul nostru Iisus Hristos să vă aducă în anul ce vine veşti de bucurie, răspuns bun rugăciunilor voastre, linişte, pace şi mântuire.

Cu frăţească dragoste, Arhimandrit Andrei Tudor Stareţul Mănăstirii Dervent (România)

Pr. Florin Botezan din Alba Iulia alături de printele Efrem și de obșteaMănăstirii Vatoped

Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia Parohia Ortodoxă „Mihai Viteazul” cu hramul „Sfânta Treime” şi „Sfântul Siluan Athonitul” Alba Iulia, str. Mitropolit Simion Ştefan, nr. 5 Către obştea Sfintei Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte Athos,

Cu multă durere am aflat despre întemniţarea total nejustificată, chiar de Crăciun, a Părintelui Egumen Efrem. Cunoscând remarcabila personalitate duhovnicească şi darurile Duhului Sfânt ale acestui om al lui Dumnezeu, am înţeles că arestarea Părintelui Efrem nu este nici pe departe un act de justiţie ci o lovitură dată lui personal, obştii Mănăstirii Vatoped, Sfântului Munte şi întregii Biserici. De peste 15 ani am avut binecuvântarea ca, în aproape fiecare an, împreună cu alţi pelerini, să ne bucurăm de ospitalitatea Mănăstirii Vatoped şi să ne întărim duhovniceşte adăpându-ne de la izvoarele tradiţiei ortodoxe prin participarea la slujbe şi integrarea în viaţa mănăstirii. În toată aceasta perioadă dragostea şi rugăciunile Părintelui Efrem, precum şi cuvintele sale de învăţătură, ne-au încălzit inima şi ne-au călăuzit viaţa. Am fost martorul sprijinului duhovnicesc şi material pe care Părintele Efrem, Mănăstirea Vatoped, le-au acordat Arhiepiscopiei Alba Iuliei, mănăstirilor, şcolilor teologice, parohiilor, inclusiv parohiei noastre. Ca director al Seminarului Teologic Mitropolit Simion Ştefan din Alba Iulia am participat direct la acordarea de către această mănăstire a unui premiu în bani celui mai bun elev al şcolii precum şi la sprijinirea elevilor şi studenţilor teologi de a vizita Sfântul Munte şi a petrece anumite perioade de timp la Mănăstirea Vatoped.

În aceste momente de grea încercare pentru obştea Mănăstirii Vatoped, împreună cu enoriaşii parohiei suntem întru totul alături de Părintele Efrem şi de obşte, rugându-ne ca Dumnezeu să vă dea răbdare şi să vă ajute să depăşiţi întăriţi duhovniceşte această încercare. În acelaşi timp ne rugăm ca Dumnezeu să dea înţelepciune şi pocăinţă celor care au avut iniţiativa şi au pus în aplicare acest cumplit act de nedreptate care este arestarea Părintelui Efrem, astfel încât această nedreptate să fie cât mai curând îndreptată.

Preot Florin Botezan Alba Iulia 29.12.11

DE CE ANUME ARE NEVOIE GHERONDA EFREM?

«Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele» (Col. 4,18).

Este îndeobşte cunoscut faptul că Gheronda Efrem aparţine unui şir de părinţi duhovniceşti al căror element comun este purtarea crucii prin diverse necazuri, dispreţuiri şi insulte. Cel dintâi dintre ei, Cuviosul Gheron Iosíf Isihastul, încă din timpul vieţii fusese considerat înşelat de unii monahi care nu puteau înţelege viaţa lui isihastă. Astăzi cunoaştem şi vedem roadele sale: renaşterea monahală din Sfântul Munte şi din străinătate este strâns legată de persoana sa, după cum mărturisesc diferiţi cercetători ai lucrării lui.

Urmaşul său, pe care harul lui Dumnezeu ne-a învrednicit să-l cunoaştem pe când se găsea la Mânăstirea Sfintei Cruci din Míthnis, Cipru, şi-a petrecut viaţa defăimat şi prigonit. Maica Domnului, însă, l-a rânduit să locuiască în Mânăstirea ei. Cei care au trăit îndeaproape repopularea ei ştiu că bătrânii care locuiau acolo şi care, mai apoi, au fost îngrijiţi de obştea actuală a lui Gheronda Efrem, nu l-au înscris în actele mânăstirii, nici mâncare nu i-au dat. Cu toate astea, tot voia Maicii Domnului s-a plinit.

Astăzi a venit rândul lui Gheronda Efrem să păşescă pe urmele bătrânului lui [Gheronda Iosíf Vatopedinul] şi ale „bunicului”, Gheron Iosíf Isihastul. Gheronda Efrem plineşte cu fapta ceea ce a promis odată cu tunderea sa întru monahism, anume că trebuie să fie pregătit „pentru ocări, pentru necinste şi pentru răbdarea a multe necazuri” şi nu numai, ci a dat şi jurământ de „cruce şi moarte”. De obicei, atunci când un monah începe să fie slăvit, urmează ispite mari, dure şi grele, care sunt însoţite, însă, de mângâieri cereşti ale Harului pe care le trăieşte doar el, şi pe care noi, care nu avem experienţă şi suntem ignoranţi, nu putem să le înţelegem. De aceea, şi în focul ispitelor, el este plin de pace şi blând, iar înăuntru simte bucuria lui Hristos. Ce, altceva, ar putea însemna cuvintele lui Gheronda Efrem, „sunt afierosit Maicii Domnului şi voii ei” ?

Acum, însă, când se găseşte în celula închisorii, îmi aduce aminte de Apostolii lui Hristos.Are nevoie de susţinerea noastră. Mulţi dintre noi ne găsim foarte departe şi ne este cu neputinţă să-l vizităm. Trebuie însă să ne aducem aminte de porunca Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup” (Evr. 13,3), „Parte făcându-vă privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea” (Evr. 10,33). Nu trebuie să ne ruşinăm de faptul că Gheroda este în închisoare. „Nu te ruşina […] de mine, cel pus în lanţuri pentru El” (2Tim. 1,8) îi scria Apostolul Pavel lui Timotei.

Are nevoie Gheronda Efrem de susţinere? După cuvintele Apostolului Pavel, da, are nevoie. „Bine aţi făcut că aţi împărtăşit cu mine necazul” (Filip. 4,14) le scria el filipenilor. Cum putem să-l sprijinim ? Să urmăm practica Bisericii primare a Ierusalimului. Ce făceau puţinii ei membri atunci când Irod, după tăierea capului Apostolului Iacov, l-a luat şi pe Petru şi l-a închis, bine păzit, în lanţuri ? „Iar Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică” (Fa. 12,5).„Rugăciunea necontenită” ascunsă, nevăzută de nimeni, şi-a avut roadele ei. A ajuns la ceruri, iar Dumnezeu a trimis un înger care l-a eliberat pe Petru din legături. La fel, pe când era întemniţat, Apostolul Pavel scria: „rugaţi-vă totodată şi pentru noi” (Col. 4,3).

Fac aici o propunere către cei care îl iubesc pe Gheronda. Să se întâlnească şi să se unească în rugăciune la o anumită oră. Propun ca între 10 şi 10:15 în fiecare seară să facem rugăciune pentru el şi pentru obştea lui. Cei care au komboskini să zică „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte pe Gheronda Efrem şi obştea lui”. Cei care nu ştiu felul acesta, să citească Binecuvântările Maicii Domnului [din Acatistul Buneivestiri].

Să ne rugăm cu smerenie şi atenţie, ştiindu-ne nevrednicia noastră, căci pentru păcatele noastre suntem datori lui Dumnezeu, cel Care, cu îngăduinţă şi milostivire, va trece cu vederea greşelile noastre şi ne va da răspuns mângâietor.

Aléxandros Hristodoúlou

Sursa: http://www.pemptousia.ro/ , http://presaortodoxa.wordpress.com/