ARHIEPISCOPUL IERONIM AL ELADEI:

 „NU ESTE NESEMNIFICATIV

CĂ ANGELA MERKEL ESTE FIICĂ DE PASTOR PROTESTANT”

 

        

Despre scrisoarea pe care a trimis-o prim-ministrului referitoare la noul acord de împrumut şi la rolul pe care Biserica este chemată să-l joace în criza prin care trece ţara, a vorbit printre altele la ΣΚΑΪ  100,3 şi cu Ari Portosalte, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada, Ieronim.

          Referitor la scrisoarea către domnul Papadimos, a declarat: „Sunt atent să nu intervin până în punctul în care să fiu răstălmăcit. Există tăcerea indiferenţei – departe de mine – şi tăcerea înţelepciunii care este una din însuşirile mele”. „Scrisoarea a venit în urma unei indignări lăuntrice” – a explicat.  „Urmăresc sărăcirea statului” – a declarat, aducând exemple din gravele probleme de birocraţie cu care se confruntă oamenii simpli.

           Arhiepiscopul a declarat: „În situaţia în care am ajuns, lucrurile sunt foarte, foarte dificile. Am greşit, vom plăti; dar care Drept ne asigură că este corect să se ipotecheze viitorul nepoţilor noştri? Nu avem dreptul să facem acest lucru! Eu nu am votat pentru asemenea lucruri şi n-am dat împuternicire”. A adăugat că trăim într-un regim de tragică cămătărie, „recoltare de sânge” şi stoarcere de bani din partea asociaţilor noştri.

          „Avem o istorie, o cultură şi o demnitate. Mi-e ruşine când aud că vom avea un guvernator inspector. Suntem atât de incapabili? Cum şi unde va fi în vigoare Dreptul englez? Nu este această Europă cea din visul nostru!”, a declarat semnificativ. Aşa cum a subliniat, poporul elen nu-şi cunoaşte istoria şi tradiţiile şi o sensibilitate la mimetism. „Nu e nesemnificativ că Merkel este fiică de pastor protestant. Protestantismul susţine că unii s-au născut pe o poziţie supremă, iar alţii pe cea mai de jos”, a menţionat despre cancelarul german. A mai menţionat că lucrurile, care se scriu despre catastrofa din Asia Mică, ca despre o învălmăşeală, sunt „crime pe care le plătim”. „Să participăm cu adevărat la durerea aproapelui”, a declarat arhiepiscopul şi a cerut o sinceră colaborare între stat şi Biserică pe toate marile teme ale Bisericii, ca şi cea a averii ei. „Din 100% – averea Bisericii, 96% s-a risipit. Imobilele nu mai oferă nimic (…) Oferim lumii o imagine falsă”, a subliniat printre altele despre averea Bisericii. „În sfera fanteziei se află câte zic unii despre salariile mitropoliţilor. Salariul meu este de 1 920 de euro şi nu este suficient nici pentru 5-6 zile”, a spus referindu-se la lucrarea filantropică pe care ar vrea să o desfăşoare.

          Despre egumenul mănăstirii Vatopedi – Efrem, a accentuat că banii care se adună ar fi trebuit să fie canalizaţi în opere şi servicii pentru popor. Cu toate acestea a adăugat că atunci când toate acestea se vor sfârşi, egumenul va avea dreptate.

MITROPOLITUL ALEXANDRU DE MANTINIA:

,,NU E VINOVATĂ TROIKA, CI GUVERNUL ELEN!”

          Folosindu-şi dragele lui referiri la istoriile din vremurile de demult, Mitropolitul Alexandru de Mantinia şi Kinuria, în cadrul sfeştaniei oficiate pentru inaugurarea ,,Coşului fratelui sărac”, iniţiativă a Mitropoliei de Mantinia şi Kinuria, a vorbit şi despre momentele grele ale ţării noastre (ale Greciei – n.tr.)

          Nu a omis să se refere la starea pe care o trăim cu toţii şi, fireşte, să se pronunţe critic împotriva tuturor acelora care sunt vinovaţi pentru această situaţie şi, în principal, împotriva conducerii politice şi a Guvernelor din toţi aceşti ultimi ani.

          Mitropolitul, referindu-se la visul Faraonului Egiptului cu vacile grase şi slabe şi la explicarea visului de către Iosif cel Preafrumos, a subliniat că astăzi, după ce a trecut perioada vacilor grase, ne aflăm ca ţară în perioada vacilor slabe şi că deja am fost privaţi de multe bunuri şi, de aceea, Biserica a creat ,,coşul fratelui sărac” cu anticipaţie (în opoziţie cu alţii care n-au făcut la fel) şi ca să poată să înfrunte momentele dificile.

          N-a omis nici să lanseze săgeţi împotriva conducerii politice, care propagă zvonul că averea bisericească este mare, lucru care – aşa cum am spus – este neadevărat şi o calomnie, de vreme ce chiar statul a secularizat averea bisericească şi i-a lăsat doar un procent de 5%,  în timp ce 95% a luat statul, desigur, fără nicio răsplată pentru averea pe care a înstrăinat-o.

          Şi a semnalat: ,,Nu e vinovată Troika, ci Guvernul Elen, unul după altul… Aceştia, care au mâncat atâţia ani, vor fi opriţi …!

          Problema este: Cui vom fi vasali?” – a completat, vrând să semnaleze că politicienii eleni au cea mai mare răspundere pentru situaţia de astăzi.

          Referindu-se la ,,Coş”, mitropolitul a subliniat că Biserica va da lucruri puţine, dar necesare, ca prin cele pe care le avem să putem să ţinem piept cruntei realităţi; în paralel însă, ar trebui să ne nutrim şi sufletul cu credinţă în Dumnezeu, de vreme ce credinţa ne va ajuta să creăm.

          Deviza noastră în seara aceasta este: ,,Să ne iubim unii pe alţii… Din prisosul nostru să dăm celor care sunt în lipsuri. Astfel, avându-L Conducător pe Hristos,  vom renaşte şiîi vom îndepărta pe cei care ne vor bucată a globalizării.

          Avem fenomenul unirii acoperişurilor caselor noastre, dar inimile noastre sunt departe una de cealaltă… – a adăugat Înalt Preasfinţitul şi a subliniat că trebuie să ne îmbrăţişăm pe altul, avându-L păstor pe Hristos…

          ,,Pe noi, creştini-ortodocşi eleni, ne invidiază!”, a semnalat Mitropolitul şi a subliniat că elenilor deja le e ruşine pentru starea în care i-au adus cei care au condus ţara şi cei care fac cele pe care le vor străinii.

          Nu trebuie însă să ne decepţionăm, de vreme ce – ca popor – am trecut prin multe şi am ieşit biruitori… La fel vom face şi acum, în ciuda faptului că cei mai tineri au dărâmat cele pe care le-au construit bătrânii… ,,trădându-ne şi arzând aripile sufletului nostru”; dar cu speranţă în Dumnezeu şi cu dragoste faţă de popor vom răsturna situaţia… şi Hristos va fi cu noi”, a încheiat Înalt Preasfinţitul.

Predica Preafericitului Patriarh Kiril la vecernia cu cinul iertării în catedrala Hristos Mântuitorul

Seara, la 26 februarie, în Duminica iertării, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat vecernia cu cinul iertării în catedrala Hristos Mântuitorul. După otpustul vecerniei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi este o zi deosebită şi o oră deosebită, când cerem unul de la altul iertare. Acest obicei bisericesc minunat, care a ajuns la noi din timpurile străvechi, ne ajută să înţelegem ceva foarte important referitor la viaţa cotidiană reală.

Fiecare om trece prin conflicte, prin scârbiri, fiecare are anumite neînţelegeri cu cei din jur, fie în familie, fie la serviciu sau printre prieteni. Într-un fel sau altul, conflictele sunt prezente în permanenţă în viaţa noastră şi anume de conflicte este legată ceea ce numim noi o nenorocire, fiindcă deseori conflictele trec în certuri, sunt însoţite de ură, răutate, ceea ce duce deseori pe oameni la limita extremă. Cunoaştem că în rezultatul conflictelor cei mai apropiaţi oameni se pot separa – soţul de soţie, copiii de părinţi. Scindările uneori distrug şi unitatea poporului, unitatea societăţii – inclusiv în cazurile când poporul stă în faţa necesităţii de soluţionare a sarcinilor istorice foarte importante. Iar dacă e să privim în trecut, inclusiv în trecutul ţării noastre? Cât de des din cauza incapacităţii de a se împăca, de a ieşi din conflict, poporul nostru pierdea foarte multe, iar uneori aproape totul! Există vreo reţetă, vreun brevet absolut privind depăşirea conflictelor?

Astăzi în timpul Dumnezeieştii liturghii a fost citită epistola apostolului Pavel către Romani şi Evanghelia după Matei. O mărturie deosebit de clară la tema despre care discutăm acum, o găsim  în fragmentul care s-a citit din Evanghelia după Matei – cuvinte Dumnezeieşti, clare, simple, care posedă o mare putere: ”Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc” (Mt. 6:14).

Nu poate exista fericire fără iertare de la Dumnezeu. Fiecare om are păcate, slăbiciuni, vicii. Ele  aidoma glodului fizic care îngreuiază trupul nostru, îngreuiază şi trupul duhovnicesc – sufletul nostru; şi nu există altă modalitate să aruncăm de pe noi povara extrem de grea a păcatului, decât să iertăm apropiaţilor noştri păcatele lor. Iertarea este o mare forţă, este recăpătarea bunăvoinţei lui Dumnezeu, depăşirea conflictelor omeneşti. Această mare înţelepciune Dumnezeiască este pecetluită în tradiţia bisericească care, ajungând până în zilele noastre, oferă fiecăruia care păşeşte pe câmpul Postului mare, care conştientizează păcatele sale, care doreşte să-şi curăţe sufletul de orice întinare, care doreşte să depăşească greutatea conflictelor şi a certurilor, să ierte oamenilor păcatele lor.

Aceste cuvinte Dumnezeieşti cer răspuns de la noi. Noi nu vom putea să ne prefacem că nu le cunoaştem şi nu le auzim. Şi răspunsul poate fi diferit. Noi putem cu bucurie să răspundem la această chemare Dumnezeiască, să conştientizăm înţelepciunea ei profundă şi puterea vitală şi să procedăm în conformitate cu ea. Să iertăm celor care sunt alături de noi ceea ce ne-a rănit, ceea ce a amplificat înstrăinarea dintre noi şi apropiaţii noştri, ce le-a adus durere. Să le iertăm fără nici un fel de condiţii, deoarece Domnul nu vorbeşte de condiţii. Dar putem să ne sinchisim să ne apropiem de vreo persoană ca să-i cerem iertare. Această sinchiseală este condiţionată în mare măsură de trufia noastră, de obişnuinţa de a conştientiza întotdeauna că avem dreptate, de obişnuinţa de a judeca pe alţii de la înălţimea autorităţii proprii, propriei poziţii, indiferent de faptul dacă posedăm o autoritate reală sau nu.

Într-un anumit sens Duminica iertării este un oarecare determinator al hotărârii şi capacităţii noastre de a auzi glasul lui Dumnezeu şi de a proceda conform poruncilor Lui. Ne-am adunat astăzi în biserică pentru a cere unul de la altul iertare, iar venind acasă, haideţi să cerem iertare de la rudele noastre, apropiaţii noştri, mai ales de la cei cu care suntem în vrajbă. Dacă eşti cu vreo persoană în relaţii bune, atunci cinul iertării se transformă într-un obicei oarecare frumos. Oamenii care nu sunt separaţi prin ceartă, cer iertare unul de la altul cu zâmbet, ştiind că nu au făcut nimic rău unul altuia. Iar acolo unde este un conflict real, unde este o ceartă reală, unde este atins amorul nostru propriu, unde vedem o oarecare nedreptate din partea apropiaţilor noştri – acolo, vai, cât e de greu să păşeşti peste propriul orgoliu, să îngenunchezi în faţa omului pe care îl consideri vinovat, să-i ceri iertare.

De aceea cuvintele lui Dumnezeu cer de la noi un răspuns curajos, cer o forţă interioară. Mulţi din cei care se consideră puternici, nu sunt în stare să facă acest pas. Biserica propune astăzi tuturor – şi celor puternici, şi celor slabi, şi celor cu dreptate şi celor vinovaţi – să se împace unul cu altul, să restabilească acele relaţii care aduc bucurie, linişte şi pace. Nu este întâmplător că Postul cel Mare începe cu cinul iertării. Dacă noi nu suntem în stare să cerem iertare unul de la altul în sinceritatea şi curăţenia inimii, atunci slabă nădejde că vom fi în stare să trecem zilele Sfintei Patruzecimi cu folos pentru suflet. Înţelegând importanţa prezentului moment, să cerem de la Domnul puteri pentru iertarea sinceră, cordială şi să ne rugăm ca prin această acţiune purificatoare măreaţă noi să intrăm în mod mântuitor pe tărâmul Postului mare.

Conştientizez că în calitate de Patriarh pot obijdui pe cineva – prin cuvânt şi poate printr-o anumită neatenţie, fiindcă de la Patriarh mulţi aşteaptă atenţie, dar nu întotdeauna îmi ajung puteri, iar uneori şi înţelepciune să fac aşa cum ar fi corect. Fiecare om poartă pe sine pecetea nedesăvârşirii şi îmi dau seama pe deplin că nu întotdeauna, se prea poate, cuvintele şi acţiunile mele bucură pe toată lumea. Astăzi conştientizând această vină în faţa multora, cer de la voi toţi iertare. Binecuvântaţi şi iertaţi-mă, părinţi, fraţi şi surori.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Traducere: http://acvila30.wordpress.com;http://acvila30.wordpress.com/2012/02/28/inca-un-ierarh-marturisitor-din-grecia-pe-fata-impotriva-globalizarii-mitropolitul-alexandru-de-mantinia/ , surse: romfea.gr, ΣΚΑΙ.gr, http://www.patriarchia.ru