[SION]

ÎN NUMELE RELIGIEI UNIVERSALE,

MIŞCAREA NOUA EPOCĂ [NEW AGE]

INTERZICE TOATE SIMBOLURILE RELIGIOASE

 

de Gheorghios Zervós, Directorul Ziarului „Orthódoxos Týpos”

 Stabileşte un nou simbol religios, care îi va uni pe toţi credincioşii participanţi la Jocurile Olimpice. Despre caracteristicile acestui nou simbol religios.

 Mişcată de curente subterane şi obscure din America, Mişcarea Noua Epocă [New Age], care urmăreşte:

 1)     guvernarea mondială,

2)     crearea unei noi religii universale prin intermediul panereziei ecumenismului,

3)     crearea unui Guvernator-Învăţător mondial (Antihrist),

 are un rol activ la Jocurile Olimpice care vor avea loc în curând la Londra. Mişcarea New Age şi centrele subterane [de decizie] din America, care se află în spatele acesteia au impus Guvernului de la Londra şi „Bisericii” Anglicane interzicerea simbolurilor religioase şi crearea unui nou simbol religios comun, care va cuprinde cuvântul „credinţă”, va înfăţişa globul pământesc şi logotipurile Jocurilor Olimpice. „Născocirea” şi impunerea acestui simbol religios urmăresc  ca să nu se işte fanatisme şi ciocniri între credincioşii diferitelor religii. În esenţă, Mişcarea New Age face pasul decisiv prin intermediul Jocurilor Olimpice, ca să impună simbolul ei religios, care e posibil să nu fie ultimul.

După această evoluţie, constatăm că forurile subterane de decizie din America:

 1) Controlează Masoneria, în care fiecare membru, atunci când se întruneşte Loja, îşi leapădă sau aruncă la „coşul de gunoi” credinţa lui, ca să nu existe în tagmele masonice ale nenumăratelor loji neînţelegeri şi conflicte „interne” şi se roagă Marelui Arhitect al Universului (dumnezeul masonilor).

2) Au invadat şi în Biserica Ortodoxă şi o controlează prin diferite inovaţii creştine, prin erezii şi mai ales prin Panerezia Ecumenismului, pe care o slujesc, din păcate, şi „capii” Bisericii noastre. Aceste curente subterane care direcţionează Noua Ordine Mondială a Noii Epoci promovează Unirea „Bisericilor”, punând semnul egal între lumină şi Adevărul Ortodoxiei şi întunericul şi înşelarea diferitelor erezii creştine.

Planul Noii Epoci pentru unirea „Bisericilor” prevede în prima fază unirea ortodocşilor cu toţi creştinii eretici sub Papa. Prin aceasta, şi Dialogurile teologice ale Ortodocşilor cu creştinii eretici iau dimensiuni tragice pentru Ortodoxie, de vreme ce arhiereii de limbă greacă sau slavă, slujitori ai Noii Epocii şi ai Panererziei Ecumenismului, propovăduiesc că: Unul este Hristos, multe credinţele, multe dogmele şi mult mai multe tainele. Înainte de proclamarea  acestei „dogme”, centrul de coordonarea al Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică (prin răposaţii Patriarhi Atenagora şi Dimitrios, dar şi prin actualul, kir Bartolomeu) a recunoscut toate Bisericile eretice ca „Biserici” canonice propovăduind în mod indirect cât se poate de clar că nu mântuieşte doar Biserica Ortodoxă, deţinătoarea Adevărului, ci toate „Bisericile” eretice, precum este cea papistaşă, „Biserica” monofiziţilor etc. Mâine, pentru nevoile curentelor subterane ale Americii, care promovează religia universală a Noii Epoci, ne vor spune că Buda, Mahomed, Confucios şi alţii au fost „Hristoşi” şi că adevăratul Hristos nu a venit încă în lume. (După prima unire cu Papa, va veni a doua, sub Mesia Noii Epoci, adică sub Antihrist).

Deja papistaşii şi ortodocşii semnează convenţii potrivit cărora nu evreii L-au răstignit pe Hristos. Prin aceste semnături îi aruncă efectiv la coşul de gunoi pe Sfinţii Evanghelişti şi „corectează” Sfânta Scriptură potrivit poruncilor Sionismului Internaţional şi ereziilor pe care acesta le-a născocit. Câtă vreme, înainte de semnarea acestor convenţii, arhierei ortodocşi avându-l în frunte pe Patriarhul Ecumenic au vorbit şi vorbesc despre „Sfânta Scriptură” a diferitelor religii. La consfătuirile interreligioase dintre ortodocşi, musulmani şi iudei, la care a participat Patriarhul Ecumenic s-a vorbit despre eliminarea din „Sfânta Scriptură” a acelor elemente care cultivă ura, fanatismul şi războiul. Toate acestea, câtă vreme Sfânta Scriptură este una, cea a credinţei creştine ortodoxe, şi câtă vreme Noul Testament desfiinţează ura şi propovăduieşte dragostea şi iertarea.

Dezvăluiri ale ziarului „Telegraph”

 Dezvăluirile despre interzicerea oricăror simboluri religioase la Jocurile Olimpice de la Londra şi despre crearea şi impunerea unui simbol religios care nu va deranja nici un credincios au fost făcute de către ziarul „Telegraph” din Londra, un ziar cotidian care se vinde în sute de mii de exemplare. Tema a fost adusă la cunoştinţă de site-ul politic, militar şi diplomatic „defencenet.gr”. Potrivit celor postate pe internet de acest site:

 „Când «corectitudinea politică (political correctness)» întâlneşte «duhul ecumenist», avem un însemn «neutru» pentru funcţionarii religioşi care se vor afla la Jocurile Olimpice de la Londra, câtă vreme justificarea oficială pentru interzicerea oricărui simbol religios este «respectul pentru popoarele care au altă religie»”. «Telegraph» menţionează că simbolurile religioase vor fi interzise de pe însemnele pe care le vor purta preoţii la Jocurile Olimpice de la Londra. Motivul principal este «să nu îi provoace pe oamenii care doresc să poarte doar simbolul lor de credinţă». Insigna de pe rever, care are ca scop să arate rolul pe care îl au conducătorii religioşi la Jocurile Olimpice din 2012, a devenit centrul unei  adevărate dispute, după ce simbolurile religioase ale diferitelor religii au fost eliminate din proiect. Comisia Organizatorică a Jocurilor Olimpice şi Paraolimpice (LOCOG) a cerut unei comisii de consiliere formată din reprezentanţi ai diferitelor religii să prezinte idei pentru crearea unui asemenea însemn.

Deşi, se pare, au existat proiecte care cuprindeau simboluri ale celor nouă religii prezente în comisia reprezentanţilor, factorii de decizie le-au refuzat. Justificarea principală a fost că persoanele care vor purta acest marcaj nu se vor simţi bine să poarte simbolurile religioase ale altor religii.

 Telegraph continuă:

 Ultimul însemn – car s-a prezentat Arhiepiscopului de Canterburry şi altor opt lideri religioşi prezenţi în Parcul Olimpic – conţine, simplu, cuvântul “credinţă” şi un glob pământesc, precum şi logotipurile Jocurilor Olimpice şi Paraolimpice. […]

jh2[1]

Ochi cu nervuri si piramide ?

Însemnul va fi purtat de 193 de funcţionari religioşi – care se vor ocupa de sportivi, de funcţionari, de personal şi de membrii mijloacelor de informare. Deşi a existat propunerea pentru un însemn care să cuprindă nouă simboluri religioase – printre care şi crucea, şi semiluna – organizatorii spun că un asemenea însemn va avea un ecou „limitat” printre sportivii şi spectatorii religioşi. Comisia a refuzat şi alte propuneri pentru proiect, propuneri care cuprindeau fie o imagine cu nişte mâini în poziţie de rugăciune, fie altă imagine cu o lumânare aprinsă.

nadiac-telegraph[1]

Compas ?

„Am discutat multe idei – este totdeauna greu să avem un simbol cu care toţi să simtă în largul lor”, a declarat Duncan Green, care slujeşte ca preot anglican şi este coordonatorul-şef al funcţionarilor multi-religioşi ai Jocurilor Olimpice. Am dorit ceva pe care oamenii tuturor religiilor să poată să îl poarte şi să se simtă în largul lor şi care să arate că religiile lumii merg împreună. Dacă dorim ceva care să se adreseze tuturor religiilor lumii, trebuie să fie ceva neutru”. Numai că aceşti domni uită că crearea unui simbol religios presupune şi crearea unei religii. Oare în viitor îi vom vedea pe sportivi şi sub un steag comun, ca să nu se mai insulte între ei şi vom vedea că steagurile [naţionale] vor fi aruncate definitiv în depozite? De altfel, pentru a se realiza un guvern mondial e nevoie de trei lucruri: conducători mondiali (vezi, conducătorii „verzi” pentru „fenomenul efectului de seră”), credinţă comună (vezi, un simbol religios comun) şi steag comun (vezi ONU).

olympic_medals_summer_442

Zeiță ?

Vremurile sunt viclene. Totuşi, cu un asemenea simbol religios, este foarte posibil să credeţi în… Micky Mouse”.

 Observaţii despre religia universală şi „New Age”

 Orthódoxos Týpos atrage atenţia:

 1)                    New Age este o mişcare care a căpătat prestigiu mondial în 1975, în America. Rădăcinile mişcării trimit la „medium-ul” Elena Blavatski, care a întemeiat în 1875 societatea teosofică, teosofia. Însă rădăcinile istorice ale „Noii Epoci” sunt masoneria, rozicrucienii, illuminati şi alţii. În Grecia, masoneria, iehoviştii, Rotary, Lions, diferitele centre Yoga, metoda silva şi sute de alte organizaţii servesc scopurilor „New Age” de instalare a unui guvern mondial. Mişcarea New Age este susţinută de posturi de radio şi televiziune, de ONU, de UNESCO, de Consiliul Mondial al Bisericilor (citeşte Consiliul Mondial al Ereziilor, n.a.), de fundaţiile Rockfeller, de Clubul Bilderberg şi de un organism editorial internaţional, Curcubeul, care susţine periodice luciferice. Simbolurile New Age sunt soarele, curcubeul, zvastica, numarul 666, piramida, torţa şi multe altele. Scopul mişcării New Age este „naşterea” religiei universale, care va exprima pe propriul ei „Mesia”, adică pe Antihrist.

2)                   Religia universală este sinteza tuturor religiilor de pe pământ, într-un creuzet ecumenist (aşa cum se vorbeşte în limbajul ecumenist); o sinteză a vechilor religii şi învăţături mistice.

 Învăţăturile fundamentale ale New Age despre religia universală sunt:

 a) „Crede ce vrei, dar credinţa ta nu este adevărul unic” (Din păcate, pentru ortodocşi, această „dogmă” a Noii Epoci este urmată de arhierei şi patriarhi ortodocşi la consfătuirile interreligioase unde propovăduiesc că toţi suntem copiii lui Dumnezeu, contestând în felul acesta, în fapt, pe Dumnezeul Treimic al credinţei ortodoxe.

b) Reîncarnarea.

c) Karma.

d) Astrologia.

e) „Toate sunt dumnezeu” sau „toate sunt una”. Dintre cele mai importante învăţături ale ei este, însă, aceea care susţine că Hristos nu a venit în lume şi că nu există iad sau rai.

Mişcarea New Age cultivă printre adepţii şi cadrele ei aşteptarea lui „Mesia”, ale cărui caracteristitic sunt strâns legate de Antihrist.

 Orthódoxos Týpos, nr. 1927, 18 mai 2012, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie(G.O)

JO 2012: Flacăra olimpică a fost aprinsă cu ajutorul razelor solare, în antica Olympia

Flacăra olimpică pentru Jocurile Olimpice de vară de la Londra a fost aprinsă joi, 10 mai, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Olympia, situl în care au avut loc primele Jocuri ale antichităţii.

Pe o vreme însorită şi călduroasă, o actriţă îmbrăcată în mare preoteasă a aprins torţa cu ajutorul razelor solare şi al unei oglinzi concave, în faţa Templului Herei, vechi de 2.600 ani.

După un periplu de opt zile şi 2.900 km prin Grecia, flacăra olimpică urmează să ajungă pe 18 mai în Marea Britanie, unde va începe apoi o călătorie de 70 de zile prin insulă, urmând să parcursă 12.875 km, punctul final fiind Stadionul Olimpic din Londra, pe 27 iulie, când este programată festivitatea de deschidere a JO 2012.

Londra, care a mai găzduit Jocurile Olimpice în 1948, devine astfel singurul oraş din lume care primeşte flacăra olimpică pentru a doua oară în istoria sa.

http://www.financiarul.ro/2012/05/10/jo-2012-flacara-olimpica-a-fost-aprinsa-cu-ajutorul-razelor-solare-in-antica-olympia/

Istoria Jocurilor Olimpice

ancient-olympicsOlimpiade. Întreceri sportive de importanţă fundamentală în istoria, religia şi mitologia greacă, care se desfăşurau o dată la patru ani în câmpia Olimpia, în nord-vestul Peloponesului (regiunea Elidei), loc de cult închinat din vremuri străvechi lui Zeus Olimpianul. Jocurile olimpice au avut loc cu regularitate, conform indiciilor furnizate de istoricul Timaios, începând cu anul 776 î.Hr., dată convenţional acceptată a primei olimpiade; importanţa lor a devenit enormă în întreaga Grecie, nu numai pentru că jocurile, panelenice, s-au evidenţiat într-o măsură mult mai mare decât toate celelalte competiţii panelenice, ci şi datorită convenţiei adoptate de istoriografia elenistică de a data evenimentele istoriei greceşti făcând referire la numerotarea olimpiadelor.

La jocurile olimpice participau atleţi proveniţi din toate cetăţile Greciei, care – sub protecţia lui Zeus, zeul suprem, mai presus de luptele continue ce opuneau una alteia cetăţile greceşti -, beneficiind de armistiţiul sacru stipulat pentru toată durata întrecerilor, puteau ajunge nevătămaţi la locul competiţiei din centrele aflate în luptă, transferând astfel rivalităţile din planul militar în cel atletic.

Necesitatea găzduirii unui mare număr de spectatori şi de atleţi şi de a le oferi acestora din urmă structurile necesare antrenamentelor şi desfăşurării concursurilor a făcut ca pe câmpia Olimpiei, între râurile Alfeu şi Cladeu, să apară numeroase construcţii monumentale, ale căror ruine oferă şi astăzi privirilor un ansamblu extrem de sugestiv: palestre, stadion, gimnaziu, hipodrom, clădiri pentru primirea oaspeţilor, alături de edificiile templiere închinate lui Zeus şi Herei.

Întrecerile, care vor suferi diverse transformări de-a lungul secolelor, se limitau iniţial la concursul de alergare pe o distanţă de 200 metri; treptat, programul competiţiilor a fost extins şi diversificat, astfel că în jurul secolului al V-lea ele includeau concursuri de alergare pe diferite distanţe (200, 400, 4300 metri), curse în care participanţii alergau înarmaţi pe o distanţă de 400 metri (hoplitodromia), lupte, pugilat, Pancration, pentatlonul – cuprinzând concursul de alergare, lupta, aruncarea discului, aruncarea suliţei, săritura în lungime; de asemenea, întreceri călare şi curse de bige şi cvadrige (care cu două, respectiv cu patru roţi), fără a mai vorbi de faptul că unele întreceri (cursa de 200 metri, pugilatul, lupta) erau rezervate tinerilor cu vârste cuprinse între doisprezece şi optsprezece ani, iar între cursele călare existau unele destinate mânjilor. Jocurile erau deschise de spectaculoasele curse ale cvadrigelor şi se încheiau cu hoplitodromia.

Data de începere a jocurilor, care se desfăşurau vara, era adusă la cunoştinţa întregii Grecii, cu mult înainte, de crainici speciali ce străbăteau diferitele regiuni şi anunţau armistiţiul sacru, care începea cu o lună înaintea întrecerilor şi se încheia la o lună după terminarea acestora. Atleţii trebuiau să îndeplinească anumite condiţii fundamentale: trebuiau să fie în primul rând cetăţeni greci liberi şi să nu fi suferit nicio condamnare; trebuiau să se prezinte cu o lună înaintea începerii concursurilor la Olimpia, unde îşi definitivau antrenamentul şi erau supuşi unui fel de examen de admitere, care avea şi scopul de a încadra fiecare concurent în categoria de vârstă corespunzătoare.

????????????????????????????????????????Apoi, începeau jocurile; acestea durau cinci sau şase zile, cel puţin în faza în care ajunseseră în epoca clasică, când desfăşurarea lor pare să fi fost organizată după un program destul de regulat şi consolidat; din cele cinci sau şase zile o bună parte era destinată ritualurilor religioase. Printre cele mai importante amintim jurământul solemn prestat în prima zi în faţa altarului lui Zeus Orkios, adică „protector al jurămintelor”, de către atleţi, antrenorii lor şi arbitri, care jurau cu toţii să participe la jocuri cu lealitate şi să respecte regulile acestora; grandiosul sacrificiu a o sută de boi, care avea loc în faţa templului lui Zeus, pe altar, în ziua a treia; şi procesiunea din ultima zi, ce preceda încununarea învingătorilor cu ramuri de măslin, precum şi fastuosul banchet cu sacrificiile finale. Pentru învingători, sărbătoarea continua la întoarcerea în patrie, unde erau de asemenea întîmpinaţi cu toate onorurile; în cinstea lor era oferit un banchet public la care se cânta un imn (special compus în onoarea lor şi care le preamărea victoria), aveau parte de onoruri publice şi, de obicei, li se ridica o statuie.

Jocurile prilejuiau un extraordinar aflux de public, care potrivit unor calcule putea atinge, în momentele de maximă strălucire a întrecerilor, chiar şi două sute de mii de spectatori (douăzeci de mii, exclusiv bărbaţi, puteau găsi loc pe stadion), atraşi nu numai de evenimentul sportiv, ci şi de dimensiunea religioasă, de importanţa târgului ce se ţinea cu această ocazie, de frumuseţea operelor de artă adunate la Olimpia (printre care şi statuia din fildeş şi aur a lui Zeus, aflată în sanctuarul zeului, operă a lui Fidias considerată una dintre cele şapte minuni ale lumii).

În epoca romană jocurile olimpice au cunoscut o deosebită dezvoltare datorită împăratului Nero, care la întrecerile tradiţionale a adăugat şi concursuri de muzică şi de poezie: la acestea din urmă a participat şi el însuşi, câştigând de şapte ori. Semnificaţia originară a jocurilor era însă de-acum pierdută; ele vor cunoaşte un declin inevitabil, sancţionat prin suprimarea lor în anul 393 d.Hr. de către împăratul Teodosius, în contextul politicii sale de eliminare a oricărei urme a vechilor culte păgâne.

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

 http://istoriiregasite.wordpress.com/2014/06/22/istoria-jocurilor-olimpice/#comment-23215

 

About these ads