ABSURDUL SINUCIDERILOR

          Poziţiile Sfinţilor Părinţi şi ale Sfintei Scripturi despre această chestiune.

În ziarul „Peloponnisos” din Patra s-a publicat pe 13 mai ac. un articol foarte interesant al predicatorului Sfintei Mitropolii a Patrelor, Arhimandritul Chiril Kostopoulos – un fervent apologet anticatolic –, articol în care pune în lumină absurdul sinuciderilor. Vă prezentăm mai jos articolul predicatorului, care este doctor în Teologie şi profesor la Universitatea Deschisă Elenă:

„Este o constatare de fiecare zi că mai cu seamă omul contemporan trăieşte haosul nonsensului vieţii. Una gândeşte, alta crede, alta spune, alta face. Se adevereşte spusa lui Albert Camus că ne aflăm într-un «teatru al absurdului».
Şi asta pentru că în epoca noastră toate valorile umane au fost răsturnate. Valori morale, adevăruri religioase, convingeri ştiinţifice şi sociologice – care altădată erau fundamentul activităţii umane – devin toate obiect de zeflemisire şi de critică acidă. Cu adevărat trăim «teatrul absurdului»…
Dacă sentimentul absurdului poate fi definit drept conştientizarea «non-sensului» acţiunilor umane, atunci toate în viaţă sunt în afara raţiunii şi, astfel, sunt lipsite de scop. Din acest motiv, urmarea «logică» a «lipsei de scop» a acestei vieţi este – potrivit nihilistului Schopenhauer – sinuciderea. Sinuciderea în zilele noastre tinde să devină o modă având ca justificare criza economică. Cu toate acestea, problema sinuciderii este veche. A intrat în existenţa omului din clipa în care el a crezut că este stăpânul vieţii sale şi prin urmare poate să îi pună capăt când vrea şi când judecă el că este necesar. Mulţi filosofi din antichitate prezintă sinuciderea ca act de eroism şi nu de laşitate, precum stoicii, Hegesias din Cyrene şi alţii. Dar şi filosofi contemporani sunt susţinători ai poziţiei de mai sus şi promotori ai sinuciderii. Menţionăm pe câţiva, precum Hume, Voltaire, Schopenhauer, Morselli.
În paralel, sunt mulţi filosofi – atât din antichitate, cât şi moderni – care au dezaprobat acest act disperat ca fiind nelegiuit; astfel sunt orficii şi pitagoreicii, dar şi Kant, Fichte, Heger şi alţii. Platon spune în acest sens: «Îşi nedreptăţeşte sufletul cel care se grăbeşte să pună capăt vieţii sale de timpuriu, împiedicând astfel ca sufletul să se îmbunătăţească. Obligat fiind sufletul să părăsească forţat trupul înainte de a se curăţi deplin de răutate,  nu poate să fie primit într-un loc curat de  răutăţi» (Theaitetos 177a.3). Potrivit aceluiaşi filosof, omul este dator să nu se grăbească să iasă din viaţă, ci să rabde, «dacă se află în sărăcie, dacă se află în boli sau în altele din cele considerate rele, totuşi acestea reprezintă un bine faţă de sfârşitul vieţii şi de moarte» (Politeia 613a.5).
Aristotel, la rândul lui, dezaprobă şi el sinuciderea ca act fiind un act de laşitate, iar nu de bărbăţie. Subliniază: «A-ţi lua zilele pentru a fugi de sărăcie sau de [nefericirea în] dragoste sau de orice altceva aduce mâhnire nu este o faptă de bărbăţie, ci mai degrabă de laşitate, e o slăbiciune să fugi de cele dureroase» (Etica Nicomahică 1116a.12). Şi în altă parte: «Oamenii de nimic dintre muritori spun că e mai bine să mori, decât să suferi» (Etica Nicomahică, 1230a1).
La fel şi credinţa iudaică condamnă sinuciderea ca fiind potrivnică poruncii lui Dumnezeu «să nu ucizi». Iosipos scrie: «Sinuciderea este înstrăinarea de firea comună a tuturor animalelor şi lipsă de evlavie faţă de Dumnezeu, Ziditorul nostru» (Despre societatea iudaică 3, 369, 1).
În creştinism, credinciosul cunoaşte esenţa acestui lucru. Şi este una singură, anume că sinuciderea nu este soluţia. Şi nu este soluţia din următoarele motive:
În primul rând, fiinţa umană nu s-a creat pe sine şi ca atare nu este omul acela care şi-a dat sieşi viaţă. Prin urmare, este inadmisibil să îţi iei viaţa pe care altul ţi-a dat-o, nu ţi-ai dat-o tu însuţi. Şi acest Altul este Dumnezeul Treimic, Creatorul nostru.
În al doilea rând, omul – potrivit adevărului descoperit de Însuşi Domnul Dumnezeu-Omul Care S-a revelat pe Sine – există ontologic şi după încheierea acestei vieţi trecătoare. Deci, este de la sine înţeles că sinuciderea nu rezolvă în esenţă şi în mod definitiv problema. Dimpotrivă, o extinde şi dincolo de această viaţă, făcând-o veşnică.
În secolul al II-lea, creştinii, în timpul prigoanelor nu îşi mărturiseau credinţa decât dacă  erau întrebaţi, ca să nu-şi pună viaţa în pericol şi acest lucru să fie considerat sinucidere. În afară, desigur, de unele excepţii asupra cărora a hotărât însăşi Biserica.
Sfântul Ioan Gură-de-Aur, reprezentând concepţia bisericească mai generală, caracterizează sinuciderea drept o crimă mai mare şi mai condamnabilă decât uciderea: «Cel care prin moarte violentă îşi distruge viaţa este criminal. Pentru că Dumnezeu pe sinucigaşi îi trimite în iad… şi toţi aceştia Îi sunt potrivnici» (PG 61, 618). Canonul al 14-lea al Sfântului Timotei, care a primit autoritate ecumenică de la canonul al 2-l1 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, interzice să se săvârşească pomenire pentru sinucigaşi.
Părerea Sfinţilor Părinţi faţă de sinucidere se sprijină pe Sfânta Scriptură. Scriind Corintenilor, Apostolul Neamurilor, Pavel, subliniază: «De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el» (I Corinteni 3, 17). Asta înseamnă, tâlcuieşte Sfântul Ioan Gură-de-Aur, iadul veşnic. Şi asta pentru că suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, după cum tot Apostolul Pavel arată: «pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui» (Efeseni 5, 30).
Soluţia, aşadar, în orice problemă – oricât ar fi de gravă – nu se poate găsi în sinucidere, ci în viaţă şi în adevăr. Şi, după cum trebuie să ştim, viaţa de sine stătătoare şi adevărul de sine stătător este Iisus Hristos. El ne-a dăruit această viaţă. El este Domnul vieţii şi al morţii, pentru că prin moartea pe Cruce a omorât moartea.
Astfel, omul trebuie să fie ca un ostaş al lui Hristos, credincios datoriei lui, paznic al darului preţios al vieţii şi să îşi urmeze cursul vieţii cu răbdare şi cu nădejde până la vremea de Dumnezeu rânduită a plecării lui în patria cerească”.

Orthódoxos Týpos, nr. 1930, 8 iunie 2012, p. 3.
Traducere Mihail Ilie( G.O.)

                        

                             Câte o sinucidere pe zi, în armata americană

Potrivit unui raport al Pentagonului, într-un interval de 155 de zile armata americană a înregistrat 154 de sinucideri. Din ianuarie până în iunie, s-a produs în medie o sinucidere pe zi, numărul lor total depăşind cu 50 % numărul militarilor americani ucişi în Afganistan în aceeaşi perioadă, conform Le Monde. Cifrele arată o creştere cu 18 % a ratei sinuciderilor în armata americană, în raport cu datele pentru perioada similară a anului trecut. Sinuciderea este acum prima cauză a mortalităţii în rândul armatei americane, după cei căzuţi pe câmpul de luptă. Mulţi dintre soldaţii care şi-au luat viaţa nu au fost niciodată expuşi la lupte, potrivit agenţiei Associated Press. Armata americană a înregistrat, de asemenea, o creştere a agresiunilor sexuale, a consumului de alcool şi a violenţei domestice.

Oficialii din Pentagon dau vina pe stresul posttraumatic, pe abuzul de medicamente, dar și pe situația economică. De la începutul campaniei împotriva terorismului, numărul sinuciderilor în armata SUA a crescut cu aproape 20 %. Anul acesta, numărul sinuciderilor a ajuns să depăşească numărul soldaților morți pe câmpul de luptă. Traumele suferite pe câmpul de luptă, distanța de casă, despărțirea de cei dragi și depresiile suferite la întoarcere sunt doar câteva dintre motivele care îi împing pe soldații americani să își pună capăt zilelor. Acestor lucruri se adaugă lipsa siguranței pentru ziua de mâine. De aproape un deceniu, armata SUA încearcă să-i convingă pe soldați să caute ajutor la psihologii unităților. Armata a înființat chiar și linii telefonice anonime și a angajat psihologi militari pentru teatrele de operațiuni. Prea târziu, însă, pentru unii soldați.

Sursa: http://www.mytex.ro/fapt-divers/cate-o-sinucidere-pe-zi-in-armata-americana_318097.php

                                    

Autorul atacului armat din Oak Creek, un fost soldat specializat în război psihologic

Autorul atacului armat de duminică dintr-un templu sikh din Oak Creek , Wisconsin, care a ucis şase persoane înainte de a fi împuşcat de poliţie, este un fost soldat specializat în război psihologic, a anunţat luni Pentagonul, relatează AFP.

Presupusul atacator, numit Wade Michael Page, a fost înrolat în armata SUA în perioada 1992-1998 ca militar de rang înalt şi a primit mai multe decoraţiuni pentru bună purtare, a afirmat armata terestră. Intrat în armată la 20 de ani, el a părăsit forţele armate şase ani mai târziu fără să fi fost trimis într-un teatru de operaţiuni în afara graniţelor ţării. El şi-a desfăşurat activitatea la baza Fort Bliss, Texas şi la Fort Bragg, Carolina de Nord. Activitatea lui Wade Michael Page, ca specialist în operaţiuni de război psihologic, consta în colectarea de informaţii de la populaţie şi desfăşurarea de operaţiuni pe care le influenţa într-o manieră favorabilă intereselor americane. O sursă din cadrul poliţiei afirmase mai înainte pentru AFP că autorul atacului este “un bărbat alb în vârstă de 40 de ani care avea un trecut militar”.
Conform mai multor surse din mass-media americană, Wade Michael Page ar fi fost un adept al teoriilor rasiste privind supremaţia rasei albe, o informaţie pe care autorităţile locale şi federale nu au dorit să o confirme. El avea un tatuaj referitor la atacurile de la 11 septembrie pe braţ, conform mărturiilor raportate de presa americană.

Sursa:http://www.puterea.ro/articol/autorul_atacului_armat_din_oak_creek_un_fost_soldat_specializat_in_razboi_p#When:14:27:05Z

Autorul atacului de la templul indian din statul american Wisconsin s-a sinucis

Autorul atacului armat de duminică, de la templul indian din oraşul american Oak Creek, care a ucis 6 oameni, s-a sinucis. Anchetatorii au concluzionat că decesul acestuia a survenit din cauza unei răni la cap pe care şi-a provocat-o singur, prin împuşcare. Bărbatul fusese împuşcat de un poliţist în zona stomacului. Iniţial, autorităţile  anunţase că individul, un fost militar şi activist neonazist, murise din cauza acestei răni. O fostă prietenă a atacatorului a fost reţinută, duminică, pentru deţinere ilegală de arme de foc. Totuşi, surse din cadrul FBI au declarat  că femeia nu pare să aibă legătură cu masacrul comis la templu din statul american Wisconsin. 

Sursa:http://www.reporterntv.ro/stire/autorul-atacului-de-la-templul-indian-din-statul-american-wisconsin-s-a-sinucis

                                                  O armată de sinucigași

Pentagonul si-a exprimat ingrijorarea fata de rata in crestere a sinuciderilor din randul militarilor americani. Potrivit unui raport al oficialilor, cel putin un soldat din armata Statelor Unite ale Americii isi pune capat zilelor in fiecare zi.

O explicatie ar fi, potrivit raportului, ca acestia recurg foarte usor la sinucidere pentru ca vor sa puna capat problemelor emotionale.

“Militarii americani isi pun capat zilelor pentru ca vor sa scape de suferinta psihologica si fizica (…) Problema acestora nu este ca incearca sa-si faca rau, ci ca nu pot scapa de durerea fizica sau psihica. Nu vad alta scapare decat suicidul”, a declarat Craig Bryan, unul dintre autorii studiului, citat de USA Today. Numarul tentativelor de sinucidere a crescut considerabil din 2005, iar in acest an rata sinuciderilor a ajuns la un nivel record. Cei care recurg cel mai des la sinucidere sunt militari care au trecut printr-un divort sau sunt despartiti. Craig Bryan a mai spus ca specialistii vor oferi servicii de consiliere psihologica pentru a-i ajuta pe soldatii americani sa faca fata problemelor emotionale.

Sursa: http://rapcea.ro/2012/07/13/o-armata-de-sinucigai/

“Soldatul universal” va deveni realitate. SUA isi doreste o armata de oameni manipulati genetic

Pentagonul vrea sa creeze, prin manipulare genetica, soldatul perfect. Acesta va reziste zile in sir fara hrana sau somn, va alerga la fel de repede precum campionii olimpici si chiar isi va putea regenera membrele pierdute in lupta. Informatia a fost facuta publica de scriitorul Simon Conway, care a primit acces la tehnologia foarte avansata a Pentagonului. Proiectul va fi realizat de Agentia de cercetare avansata in aparare. Aceasta institutie a fost infiintata in anul 1958, dupa succesul primei misiuni spatiale a URSS si are ca scop asigurarea suprematiei Statelor Unite in domeniul tehnologiei de lupta. Bugetul anual al Agentiei este de aproximativ 2 miliarde de dolari. Unul din proiectele sale este realizarea unui exoschelet care va permite soldatilor sa alerge foarte repede si sa poata cara greutati enorme.Insa cel mai controversat plan este manipularea genetica. Mutatiile vizeaza capacitatea organismului de a transforma grasimea in energie si de a rezista zile in sir fara hrana. Cel mai socant lucru este insa posibilitatea acestor organisme de a “creste” la loc membrele pierdute in lupta. Agentia cheltuie multi bani pentru a afla care gena poate declansa acest fenomen de regenerare. Ei au studiat deja cazuri in care degetele taiate ale unor copii au crescut la loc, sustine Conway. Domeniul in care agentia de cercetare a inregistrat un success este privarea de somn.Cu ajutorul unui nou medicament, care il va inlocui pe cel bazat de amfetamine, soldatii pot rezista fara odihna timp de 40 de ore, fara ca puterea lor de concentrare sa aiba de suferit. Agentia, despre care se spune in gluma ca are angajati “savantii nebuni” din armata americana, cerceteaza deja si posibilitatea valorificarii la maximum a rezervelor de grasime din trup. Daca vor reusi, nu doar ca vor fi cu un pas inainte in crearea soldatului perfect, dar vor distruge practic “industria dietelor”, care inseamna anual peste 40 de miliarde de dolari.

Soldatul viitorului va avea ochelari speciali, care ii vor oferi informatiile necesare, transmise de sateliti direct pe retina. El va beneficia si de caschete speciale, care vor permite echipei sa comunice telepatic. Cercetarile in acest domeniu au primit deja finantare.

Sursa: http://saccsiv.wordpress.com/2012/08/13/sua-lucreaza-la-o-armata-de-soldati-universali-manipulati-genetic/

cititi si http://www.descopera.ro/stiinta/3286641-ranile-invizibile-ale-soldatilor