Acasă

IMPORTANT ! Critica documentelor pregătitoare pentru Marele Sinod din Creta și reactiile lumii ortodoxe față de acestea * ”SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD”. Mare pregătire, nici o așteptare – Simpozion tradus în limba română– Grecia 2016

2 comentarii


«Comunicare susținută în cadrul Simpozionului «SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD» Mare pregătire, fără rezultate  organizat de Sfintele Mitropolii  ale Gortinei și Megalopoleos, Glifada, Chitira, Pireu și Sinaxa Clericilor și a Monahilor la Stadionul ” Pace și prietenie”,  Sala „Melina Mercuri”  Pireu. Miercuri, 23 martie 2016, orele 9-22.

Mare Simpozion cu tema

«SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD»  Mare pregătire, fără rezultate

                              Simpozion științifico-teologic 
Εικόνα (269)

«SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD» 

Mare pregătire, fără rezultate

Prima parte 
Presedinte: Protoprezbiterul Gheorghe Metallinos

Profesor Emerit al Universitatii de Teologie din Atena

9:00-  9:05 Rugaciunea

9:05-  9:40 Deschiderea simpozionului – Salutări

În descidere  Surpriza! Episcopul Longhin prezent la Simpozionul «SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD» Mare pregătire, fără rezultate. A spus: FRAȚILOR NU-S MAI MULTE BISERICI

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/03/24/11647/

În deschidere – MESAJUL MITROPOLITULUI DE LOVECI (Bulgaria), GAVRIIL CĂTRE PREAFERICITUL PATRIARH AL BULGARIEI, NEOFIT

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/24/mesajul-mitropolitului-de-loveci-bulgaria-gavriil-catre-preafericitul-patriarh-al-bulgariei-neofit-din-cadrul-conferintei-cu-tema-sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire-nici-o-astepta/

9:40- 10:00 Cuvântul de început și Declararea deschiderii lucrărilor Simpozionului de către Mitropolitul Serafim al Pireului

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/02/sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire-nici-o-asteptare-salutul-inaltpreasfintitului-mitropolit-al-pireului/

10:00-10:20 Mitropolitul Ieroteos Vlahos de Nafpaktos

Tema: Teologie și politică

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/02/mitropolitul-ierotheos-vlachos-teologia-si-politica-comunicare-sustinuta-in-cadrul-conferintei-sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire-nici-o-asteptare-atena-2016/

10:20-10:40 Mitropolitul Pavlos de Glifada

Tema: Întrebări privitoare la Sfântul și Marele Sinod

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/06/mitropolitului-glifadei-pavlos-intrebari-privitoare-la-sfantul-si-marele-sinod-comunicare-sustinuta-in-cadrul-conferintei-sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire-nici-o-asteptare/

10:40-11:00 Mitropolitul Serafim de Kithiron

Tema: Probleme eclesiale și pastorale care decurg din neparticiparea tuturor Episcopilor Ortodocși la Sfântul și Marele Sinod

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/28/probleme-eclesiale-si-pastorale-care-decurg-din-neparticiparea-tuturor-episcopilor-ortodocsi-la-sfantul-si-marele-sinod-mitropolitul-serafim-al-kithirelor-din-cadrul-conferintei-cu-tema-sf/

11:00- 11:15 Intrebări

11:00- 11:35 Pauză

PARTEA A II-A:

Presedinte: Mitropolitul Ieroteos Vlahos de Nafpaktos

11:35- 11:55 Mitropolitul Ieremia de Gortina

Profesor Emerit al facultatii Teologice din Atena, catedra Vechiul Testament

Tema: LUPTELE PROROCILOR PENTRU CURĂȚIA CREDINȚEI ÎN IAHVE

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/16/luptele-prorocilor-pentru-curatia-credintei-in-iahve-sincretismul-sau-ecumenismul-religios-din-epoca-prorocilor-din-cadrul-conferintei-cu-tema-sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire/

11:55-12:15 Protoprezbiter Gheorghe Metallinos

Profesor Emerit al Universitatii de Teologie din Atena

Tema: DIALOGURILE TEOLOGICE ȘI EȘECUL ACESTORA

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/09/

12:15-12-35 Protoprezbiter Theodoros Zisis

Profesor Emerit al Facultatii Teologice din Salonic

Tema: VECHIUL ȘI NOUL CALENDAR ȘI PRĂZNUIREA COMUNĂ A PAȘTELUI. De ce Sfântul și Marele Sinod a retras de pe ordinea de zi acest subiect arzător?

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/21/vechiul-si-noul-calendar-si-praznuirea-comuna-a-pastelui-de-ce-sfantul-si-marele-sinod-a-retras-de-pe-ordinea-de-zi-acest-subiect-arzator-pr-theodoros-zisis-din-cadrul-conferintei-cu-tema/

12:35-12:55 Domnul Dimitrie Tselenghidis

Profesor al Facultatii de Teologie din Salonic

Tema:”Poate un Sinod al Ortodocșilor să acorde caracter eclesial eterodocșilor și să definească diferit indentitatea de până acum a Bisericii?”

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/08/11794/

12:55- 13:10 Intrebări

PARTEA A III-A :

Presedinte: Protoprezbiter Theodoros Zisis

Profesor Emerit al Facultatii de Teologie din Salonic

17:30-17:50 Arhimandrit Sarandis Sarantos

Doctor în teologie al Universității din Atena

Tema: Problemele morale și sociale și instituția postului

17:50- 18:10  Arhimandrit Athanasie Anastasiu

Proegumen al Marii Manastiri Marele Meteor

Tema:  Participarea clerului și a poporului. Un Sinod Panortodx fără pliroma ortodoxă

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/06/01/participarea-clerului-si-a-poporului-un-sinod-panortodx-fara-pliroma-ortodoxaarhimandritul-athanasios-anastasiou-proegumenul-sfintei-manastiri-a-marelui-meteor-din-cadrul-conferintei-cu-tema/

18:10- 18:30 Protoprezbiter Peter Heers (Statele Unite ale Americii)

Doctor în teologie al Universității din Tesalonic

Tema: Recunoașterea botezului eterodocșilor ca bază pentru o nouă ecleziologie (în consonanță cu Conciliul Vatican II)

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/06/14/12132/

18:30- 18:45 Intrebări

18:45- 19:05 Pauza

PARTEA A IV-A:

Presedinte: Domnul Dimitrie Tselenghidis

Profesor al Facultatii de Teologie din Salonic

19:05-19:25 Protoprezbiter Anastasios Gotsopulos

Tema: Canoanele Bisericii și textul ”Relația dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine”

19:25-19:45 Arhimandritul Pavlos Dimitrakopulos

Tema: Deschiderea inter-religioasă a Ortodoxiei în tematica „Sfântului și Marelui Sinod”

19:45-20:05 Domnul Stavros Bozovitis

Teolog și scriitor

Tema: Ortodoxia în fața provocării ,,religiei universale”

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/06/08/ortodoxia-in-fata-provocarii-religiei-universale-destavros-bozovitis-teolog-filolog/

20:05-20:25 Protoprezbiter Anghelos Anghelacopulos

Tema: RECUNOAȘTEREA PANORTODOXĂ A SINOADELOR VIII ȘI IX DIN TIMPUL SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA, UN SUBIECT ARZĂTOR, DAR CARE LIPSEȘTE DE PE ORDINEA DE ZI A ”SFÂNTULUI ȘI MARELUI SINOD”

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/30/recunoasterea-panortodoxa-a-sinoadelor-viii-si-ix-din-timpul-sfantului-grigorie-palama-un-subiect-arzator-dar-care-lipseste-de-pe-ordinea-de-zi-a-sfantului-si-marelui-sinoddin-cad/

20:25-20:40 Intrebari

20:40- 21:00 Concluzii – hotărâri

*Interviu cu Prea Sfințitul Longhin de la Simpozionul-Teologic cu tema ”Sfântul și Marele Sinod”

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/03/26/

**Documentele pregătitoare pentru Sfântul și Marele Sinod din Creta și care au fost criticate în public la Pireu în luna martie 2016

http://corortodox.blogspot.gr/2016/03/dosar-cu-documentele-pregatitoare.html#!/tcmbck

*** Mitropolitul Serafim al Pireasului la TVR 1 într-un interviu despre Sinodul Panortodox din Creta

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/30/mitropolitul-serafim-al-pireasului-la-tvr-1-intr-un-interviu-despre-sinodul-panortodox-din-creta/

Traducere Graiul Ortodox

Pr. Ciprian Staicu: Biserica Ortodoxă și Sinodul aranjat din Creta

Lasă un comentariu


parintele_ciprian_staicu_preotul_ortodox_care_a_blocat_o_actiune_de_pro_mediumOrtodoxia este acolo unde adevărul credinței este păstrat nealterat, nemicșorat și nefalsificat, cu orice preț, chiar și cu jertfa propriei vieți. Ortodoxia este acolo unde se mărturisește dreapta credință de către oameni porniți pe calea spre îndumnezeire, spre unirea cu harul necreat al Duhului Sfânt. Ortodoxia și ortopraxia sunt ca două fețe ale aceleiași monede. Ortodoxia este învățătura revelată nouă de Hristos Însuși, prin Duhul Sfânt, iar ortopraxia este nevoința noastră, tot în Duhul Sfânt și având drept unic Cap al Bisericii pe Hristos, spre a ne uni cu Dumnezeu prin har, a deveni cu adevărat moștenitori ai înfierii de către Tatăl ceresc.

A trecut și Adunarea din Creta, iar istoria o va judeca, pozitiv sau negativ, așa cum i se cuvine. M-am bucurat să aud că delegația românească a încercat să își facă datoria înaintea lui Dumnezeu și că a avut un cuvânt de spus la această Adunare. Însă, după cum s-au desfășurat lucrările ei, impresia cu care mulți am rămas este aceea că directorul Academiei Ortodoxe din Creta avea, din păcate, dreptate, că această Adunare a fost de fapt UN SCENARIU. Unii ierarhi au mai schimbat câte ceva, dar scenariul a rămas în esență același, fiind pus la cale nu de iubitori de Hristos, ci de iubitorii Noii Ordini Mondiale. Putem spune că ceea ce s-a întâmplat bine este că nu s-a făcut în Creta unirea cu catolicii. În acest sens, informații grecești arată că de câțiva ani există o Comisie ortodoxo-catolică în America (mai exact în SUA), formată din cardinali papistași și episcopi ortodocși ecumeniști (Comisie condusă de cardinalul Sean Patrick O΄Malley, Arhiepiscop papistaș de Boston și mitropolitul grec ortodoc Metodie de Boston), care în ședința din 22 – 24 mai 2016 a accentuat faptul că scopul acestei Comisii este de a contribui la restabilirea comuniunii depline dintre Bisericile Ortodoxă și Catolică. Acest deziderat – în condițiile în care papistașii nu ar fi renunțat la multipelele lor erezii – nu s-a împlinit în Creta, motiv pentru care în ședința solemnă de la finalul Adunării din Creta, patriarhul Bartolomeu oarecum și-a cerut scuze de la invitații-observatori (în fapt toți eretici) și i-a asigurat că în viitorul apropiat se vor face eforturi pentru restabilirea comuniunii depline. Of, măcar de era așa, dacă tot au participat ereticii la slujba de Rusalii, măcar se împărtășeau cu ortodocșii, vedeam și noi clar că arhiereii ortodocși respectivi sunt niște apostați și făceam la fel ca înaintașii noștri: îi lăsam singuri, să slujească în bisericile goale, să îi judece Hristos.

Arhiepiscopul Albaniei a declarat, încă de la începutul Adunării din Creta, că este vorba despre ceva care ”nu copiază vechile sinoade, ci este un nou tip de sinod.” Mă întreb și eu, ca umil preot al lui Hristos, însă nu ecumenist vândut satanei, ce fel de sinod? Răspunsul l-am aflat astăzi în scrisoarea Sinaxei clericilor și monahilor din Grecia, alcătuită de pr. Theodor Zisis, pr. Gheorghe Metalinos, domnul Dimitrie Tseleggidis, arhimandritul Athanasie Anastasiu etc: deoarece prerogativa de primus inter pares (primul între egali) nu i-a ajuns patriarhului ecumenic, iar acesta a încercat în ultimii doi ani să o schimbe cu primus sine paribus (primul fără egali), adică să se proclame un fel de papă al Ortodoxiei, însă acest gest eretic a fost puternic contestat de pliroma ortodoxă universală, ce s-au gândit ecumeniștii: dacă tot i-am câștigat pentru cauza noastră ecumenistă pe majoritatea întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, să îi momim pe toți cu primos sine paribus(primii fără egali)! În practică: doar întâi-stătătorii au votat hotărârile Adunării din Creta, restul doar au semnat.

Scopul Adunării din Creta nu a fost unul misionar, administrativ și nedogmatic, ci exact invers:

a) a avut un scop anti-misionar, pentru că nu a combătut și anatematizat panerezia ecumenismului, ci i-a oferit, prin denumireaBiserici eterodoxe, Adică s-a vrut unirea luminii cu întunericul. Stau și mă întreb: acești ierarhi, mari teologi, doctori în teologie, cu atâtea diplome și titluri, nu au citit – sau poate nu Îl cred – cuvintele lui Hristos: ”lumina întru întuneric luminează și întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5)? Doar este un text teologic fundamental! Răspunsul este simplu: când mintea se întinează cu erezia, pur și simplu ea își iese din fire sau, cum ar spune omul de la țară, o ia razna! Și atunci, dacă nu este pocăință, căderea este ”cu sunet mare”, poate chiar unul televizat! Prin semnătura lor pe actul eretic referitor la Relațiile Ortodoxiei cu restul lumii creștine, din păcate ierarhi participanți la Adunarea din Creta și-au semnat o grea osândă înaintea Celui care este Adevărul, Calea și Viața (Ioan 14, 6);

b) scopul administrativ propus în Creta este crearea unei adunări de întâi-stătători, care să aibă putere de papi în Ortodoxie, iar cei care încearcă să se opună în vreun fel ideilor lor mărețe, să fiescoși din joc. Însă la noi nu se va întâmpla aceasta, căci Patriarhul nostru a declarat că de acum înainte Ortodoxia va fi mărturisită în România cu și mai multă tărie! Slavă lui Dumnezeu, înseamnă că trecem și peste neo-comunism și poate ajungem la ceea ce simțeau și trăiau marii întâi-stătători ai neamului precum Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu sau Ștefan cel Mare, alături defundamentaliștii lor supuși ortodocși, fiii neamului românesc!

c) s-a batjocorit la această Adunare cretană, prin procedura șiregulamentul ei, toate principiile sinodalității pe care le-au stabilit Sfinții Părinți de-a lungul secolelor, ca oameni îndumnzeiți care nu urmăreau nici slava lumii, nici manipularea creștinlor, nici obținerea de întâietăți lumești, ci voiau SĂ SE MÂNTUIASCĂ !

Va urma

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/07/01/biserica-ortodoxa-si-sinodul-aranjat-din-creta/

Facebook Comments

De ce nu am semnat textul „Legăturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine”? Mitropolitul Ierotheos Vlahos. Și actualizare: “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” – traducerea documentului SINODULUI PANORTODOX cu evidentierea diferentelor fata de textul pre-sinodal

Lasă un comentariu


”De ce nu am semnat”

Mitropolitul Ierotheos Vlahos, de Nafpaktos și Agios Vlasios:

27799297452_cadc4a1f52_k-1024x683

S-au publicat diferite comentarii referitoare la poziția pe care am avut-o la Sfântul și Marele Sinod față de textul intitulat: ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine”. Unii scriu că nu l-am semnat, alții că l-am semnat cu rețineri, iar alții că l-am semnat pur și simplu.

Prin această declarație a mea confirm că într-adevăr nu am semnat acest text și că, în plus, mi-am exprimat reținerile față de textele ”Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” și ”Taina Nunții și impedimentele la aceasta”, la anumite puncte pe care le-am dezvoltat în intervențiile mele din timpul sesiunilor Sinodului.

Mai ales cu privire la primul text menționat, ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine”, vreau să spun că, într-adevăr, nu am semnat, și aceasta după o cugetare profundă, bazându-mă pe criterii teologice.

Nu este încă timpul să dezvolt toate argumentele mele istorice și teologice, lucru pe care îl voi face când voi analiza mai general toate procedurile și atmosfera pe care am constatat-o pe durata desfășurării sesiunilor Sfântului și Marelui Sinod. Aici voi menționa succint câteva motive particulare.

  1. [În decizia mea de a nu semna,] am avut în vedere faptul că nu au fost acceptate toate hotărârile unanime ale Sinodului Bisericii Greciei, nu doar în ce privește formularea ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a celorlalte confesiuni și comunități creștine”, dar și în alte 4-5 cazuri.

Am fost de acord de la început să particip la Sfântul și Marele Sinod ca membru al delegației Bisericii Greciei, mai înainte însă am așteptat hotărârile Sinodului din mai 2016, pentru a decide definitiv dacă voi fi prezent sau nu la Sinod. Când am constatat că hotărârile Sinodului Elen sunt importante și unanime, am decis să particip la Sfântul și Marele Sinod ca să le susțin.

  1. Încă de la început mă problematiza întreaga structură și modul de gândire al textului, pentru că acesta a rezultat din combinarea a două texte diferite, dar până la sfârșit am tot sperat că va fi corectat și prin propunerile altor Biserici. Însă în cele din urmă am observat că amendamentele care au fost propuse de Biserici nu au fost toate acceptate în text din diferite motive.

Mitropolitul Pergamului, care, evident, în calitate de consilier, la îndemnul Patriarhului, era ultimul evaluator al propunerilor, fie le respingea, fie le corecta, fie le adopta și evaluarea lui era acceptată de către Biserica Constantinopolului și de către celelalte Biserici.

Astfel, după părerea mea, textul nu era gata pentru a fi emis de Sfântul și Marele Sinod, dat fiind că până în ultima clipă, înainte de semnarea lui, se tot corecta și prelucra, încă și la traducerea acestuia în celelalte trei limbi – franceză, engleză și rusă – s-a lucrat până în ultima clipă.

Acesta este motivul pentru care unele Biserici, încă de la început, au cerut retragerea textului pentru o mai amplă elaborare. De asemenea, se cuvine precizat că textul este mai degrabă diplomatic și fiecare poate să îl folosească după cum preferă.

Așa cum am susținut la sesiunea Sfântului și Marelui Sinod, textul nu are o bază eclesiologică riguroasă, iar subiectul referitor la definiția Bisericii și a membrilor acesteia a fost unul dintre cele aproximativ 100 de subiecte propuse pentru Sfântul și Marele Sinod, dar între timp a fost scos de pe ordinea de zi, cu perspectiva că va avea loc o mai amplă discuție și dezbatere, și ulterior se va decide în acest sens.

Trebuia, prin urmare, mai întâi să se discute și să se definească ce este Biserica și care sunt membrii acesteia și abia apoi să se stabilească poziția eterodocșilor. De asemenea, dacă semnam acest text, în fapt aș fi tăgăduit tot ce am scris de-a lungul timpului pe teme de eclesiologie pe baza Sfinților Părinți ai Bisericii. Și nu puteam face acest lucru.

  1. Nu se poate înțelege deplin de ce am refuzat să semnez, dacă nu dau și unele informații despre felul cum reprezentanții Bisericii Greciei în acel moment au schimbat hotărârea omofonă a Sinodului Bisericii Greciei, [pe care au fost mandatați să o reprezinte.]

După cum se știe, inițial Sinodul Elen, în sesiunea din mai 2016, a hotărât în plen să propună amendamentul ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a altor confesiuni și comunități creștine” și acesta a fost modificat prin propunerea: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe”.

Diferența dintre cele formulări este evidentă. Vineri, când s-a discutat textul respective, discuția a ajuns într-un impas la paragraful 6, unde se vorbea despre denumirea eterodocșilor. Biserica României au propus să fie numiți ”Confesiuni și Comunități Eterodoxe”. Biserica Ciprului a propus să fie numiți ”Biserici Eterodoxe”. Și Biserica Greciei a propus să fie numiți ”Confesiuni și Comunități Creștine”. Întrucât Biserica României și-a retras propunerea, se discuta între propunerea Bisericii Ciprului, care a fost acceptată de celelalte Biserici, și propunerea Bisericii Greciei.

La o discuție particulară a delegației noastre, care a avut loc vineri la prânz, s-a hotărât să rămânem statornici în hotărârea plenului Sinodului și să se propună soluții alternative, adică să se scrie ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența eterodocșilor sau ”a altor creștini” sau ”a creștinilor neortodocși”.

Pentru că propunerile Bisericii Greciei nu au fost acceptate, Patriarhul Ecumenic, la sesiunea din după-amiaza de vineri a propus în public să aibă loc o discuție între Mitropolitul Pergamului și mine [Mitropolitul de Nafpaktos], pentru a se găsi o soluție. Mitropolitul Pergamului nu s-a arătat dispus pentru așa ceva, iar eu am declarat că aceasta nu este o chestiune personală, ca să îmi asum o asemenea răspundere, ci este o chestiune care privește întreaga delegație a Bisericii Elene. Atunci Patriarhul Ecumenic i-a propus Arhiepiscopului Atenei să se găsească în orice caz o soluție.

Sâmbătă dimineață, înainte de sesiunea Sinodului, delegația noastră s-a întâlnit pentru a decide în acest sens. Arhiepiscopul Atenei și întregii Grecii, Ieronim, într-o abordare democratică, a menționat că există trei soluții concrete. Prima este să rămânem statornici în hotărârea plenului Sinodului Elen; a doua să depunem o nouă propunere, despre care nu știu cum a apărut și cine a propus-o, adică să propunem formularea: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni Creștine eterodoxe, cu o rațiune a ei particulară; și a treia, să acceptăm propunerea Bisericii Ciprului, care propus formularea ”Biserici eterodoxe”.

A avut loc o discuție și membrii delegației noastre au decis prin vot asupra celor trei propuneri. Eu, personal, am susținut prima propunere, cu formulările alternative care au fost menționate anterior, în timp ce toți ceilalți prezenți au votat noua propunere, cea de-a doua.

Am considerat că această propunere nu a fost cea mai adecvată din punct de vedere istoric și teologic și am declarat imediat în față tuturor celor prezenți că nu voi semna textul acesta, dacă va fi depusă această propunere, însă, de dragul unității, mă voi abține de la orice discuție. Prin urmare, și din acest motiv, nu pot semna textul.

  1. Încă un motiv, care nu este, desigur, esențial, dar are o greutate specială, este că s-a exercitat o puternică critică verbală față de Biserica Greciei pentru hotărârile acesteia. Desigur, Arhiepiscopul Atenei și Întregii Grecii, Ieronim, a respins printr-un cuvânt foarte important această atitudine injurioasă.

În cele din urmă însă, această reacție a jucat un rol psihologic în configurarea celeilalte propuneri. Asupra mea personal, cel puțin, s-a exercitat o presiune serioasă și o abordare injurioasă din partea unor ierarhi, datorită poziției mele, și am fost informat că s-au exercitat presiuni și asupra altor arhierei ai Bisericii Greciei. Și pentru că întotdeauna acționez cu calm, sobrietate și în mod liber, nu puteam să accept asemenea practici injurioase.

Acestea sunt cele mai importante motive care m-au determinat ca, deplin conștient și într-o abordare teologică, să refuz să semnez.

Desigur, în ultimul text care a fost publicat [pe situl Sfântului și Marelui Sinod] a fost folosit și numele meu, cum că, chipurile, aș fi semnat textul, cu siguranță, pentru că am fost membru al Delegației Bisericii Greciei.

Închei spunând că acestea sunt doar câteva date din cele petrecute legat de acest subiect. Mai multe voi scrie ulterior, când voi analiza și problematica propunerii finale pe care a depus-o Biserica Greciei – din punct de vedere istoric și teologic, și care a fost acceptată în textul oficial.

Sursa: http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/9157-naupaktou-ierotheos-giati-den-upegrapsa

Traducere: Tatiana Petrache

Actualizare: “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” – traducerea documentului SINODULUI PANORTODOX cu evidentierea diferentelor fata de textul pre-sinodal/ 

Documentul de baza (în varianta sa si mai rea pre-sinodala semnat de toti intai-statatorii, din pacate) este mult prea eclectic si profund ecumenist in insasi substanta sa. Ar fi avut nevoie de corecturi structurale pentru a arata altfel. Imaginea de ansamblu ne arata ca amendamentele acceptate ale delegatiei romanesti au fost numai niste “petice” necesare, dar inca prea slabe, pentru a salva ce se mai putea salva dintr-un demers ce, in sine, NU avea, din pacate, premisele unei gandiri ortodoxe si nici ale bunei-credinte… Astfel incat impresia generala este una a unui angajament oficial in slujba organului sincretist numit Consiliul Mondial al Bisericilor, care a fost “edulcorat”, “imblanzit” si corectat dupa dreptarul ortodox pe alocuri, atat cat s-a putut. Nu poti insa sa nu te intrebi: de ce s-a ajuns aici? Fiindca nu s-a reusit (sau nu s-a incercat destul de curajos?) contestarea radicala a acestui program, fiindca am facut prea multe compromisuri decenii la rand, pentru ca ne-am inhamat mult prea zelos pana acum la jugul unei ideologii dizolvante, antihristice, ca sa mai avem verticalitatea si forta sa dam inapoi cu totul, permitandu-ne doar sa facem pasi mici si sovaielnici in spate, neavand taria unor gesturi hotarate (cum ar fi retragerea din CMB) si a unor atitudini consecvente (neparticiparea la sindrofiile ecumeniste inutile)?

Dincolo de toate, legitimitatea acestor documente insa este, din punctul nostru de vedere, una mai mult decat subreda, relativa si simbolica, din pricina incalcarii insesi conditiilor fundamentale ale sinodalitatii si unanimitatii ortodoxe.

Textul tradus remaniat dupa originalul grecesc. Sunt evidențiate, cu BOLD, amendamentele aduse, iar cu TAIAT sunt parțile eliminate. De reținut că amendamentele, în afara celui ”grecesc”, au fost aduse de Patriarhia Română. Unele au suferit, însă, modificări în urma dezbaterilor.

  1. Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștine în lumea contemporană.
  2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică și ea este trăita până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.
  3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine.
  4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor“, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, a fost chiar în fruntea căutării contemporane a căilor și modalităților pentru restabilirea unității celor ce cred în Hristos, a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia. De altfel, datorită duhului ecumenic și filantropic care o caracterizează, care cere prin poruncă divină “ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat pentru refacerea unității creștine. De aceea, participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unitățiicu ceilalți creștini în Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, nu este deloc străină de natura și istoria Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.
  5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea Ecumenică se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza a devărului de credință și a tradiției Bisericii vechi a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a tuturor creștinilor.
  6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată. Cu toate aceasta, Biserica Ortodoxă acceptă existența istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede că relațiile pe care le are cu acestea din urmă trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a toată problema ecleziologică și în special a învățăturii mai generale de la ei cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice, cât și pastorale,a fost dispusă, în mod favorabil, să  ia parte la dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la Mișcarea Ecumenică a timpurilor mai noi, cu convingerea că, prin dialog, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea care duce la unitate.
  7. În acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și majoritatea dintre ele la diferite organisme intercreștine, regionale și internaționale în ciuda crizei profunde din Mișcarea Ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că înțelegerea reciprocă șicolaborarea și eforturile comune spre o unitate creștinăsunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).
  8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu restul creștinilor, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; totuși le consideră obstacole în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare/vechi și a nădejdii că Duhul Sfânt,Care toată rânduiala/așezarea Bisericii o plinește/instituie(Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va plini pe cele cu lipsă (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii creștine, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă dialogurile, ci se bizuie înainte de toate pe protecţia Duhului Sfânt și pe harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).
  9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, exprimă decizia unanimă a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemateau îndatorirea să participe în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală a vrut să se decidă să nu-și desemneze delegați la vreun dialog sau întrunire de dialog, dacă această decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi  înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză  să fie cercetată de Comisia ortodoxă responsabilă de dialog pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.
  10. Problemele care apar în cursul dezbaterilor teologice din Comisiile teologice mixtenu constituie întotdeauna justificări suficiente pentru retragerea unilaterală a delegaților ei sau chiar suspendarea definitivă a participării ei din partea unei Biserici Ortodoxe locale. Ca regulă, trebuie evitată retragerea unei Biserici de la dialog, depunându-se eforturile necesare la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând motive serioase ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică, aceasta sau acele Biserici comunică în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu practicile panortodoxe. În timpul consultării pan-ortodoxe Patriarhul Ecumenic urmărește consensul celorlalte Biserici Ortodoxe pentru cele ce trebuie făcute în continuare, inclusiv reevaluarea cursului dialogului teologic în chestiune dacă acesta este unanim considerat ca necesar.
  11. Metodologia urmată în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice tradiționale sau la cele care au putut apărea recent și căutarea elementelor comune ale credinței creștine, dar presupune informarea pliromei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice concrete, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și a fost împărtășit acest dezacord cu toate Bisericile Ortodoxe Locale în privința celor ce trebuie făcute ulterior.
  12. Este evident că, în desfășurarea dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea unității în credința cea dreaptă și în iubire. Totuși diferențele teologice și ecleziologice prin care se trece permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care intervin în calea realizării acestui scop acreditat stabilitla nivel pan-ortodox. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere a scopului, pentru că scopul este unitar pentru toate dialogurile.
  13. Printre acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activității diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă aexistentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și să se manifeste și în cadrul acestor dialoguri.
  14. Împlinirea oricărui dialog teologic anunțat oficial se încheie prin completarea lucrării Comisiei Teologice Mixte corespunzătoare, când Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.
  15. În cazul în care activitatea unui dialog teologicse încheie cu succes, decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale trebuie să se poată baza peunanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.
  16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor(CMB). Anumite Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare și, în continuare, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre ale lui. CMB este un organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu cuprinde toate Bisericile și Confesiunile creștine  În paralel, există și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, după CMB, îndeplinesc o misiune importantă în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie proprie cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, astfel, nu participă la activitățile lui și ale altor organizații intercreștine.
  17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care dispun ele, la mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilorpromovarea coexistentei pașnice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul de funcționare ale CMB.
  18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale și învăţăturii Bisericii primare/vechi a celor șapte Sinoade, nu admite nicidecum ideea egalității confesiunilorși nu poate primi nicidecum unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul acordurilor teologice, ci și al unităţii de credinţă păstrată și trăită în Biserica Ortodoxă în Taine.
  19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB articolul de bază al Constituției acestuia, conform căruia pot fi membri ai lui numai Bisericile și Confesiunile care recunosccei câți cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor conform Scripturii și în Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolitan.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB] au convingerea adâncă cum că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu este și nu îngăduie în nici un caz să constituie o “super-Biserică”. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea între Biserici, lucru ce-l pot face numai Bisericile care lucrează din propria lor inițiativă; ci să pună Bisericile într-o legătură vie între ele și să promoveze studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină. Nici o Biserică nu se angajează să schimbe ecleziologia ei după intrarea în Consiliu. […] Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să le considere pe celelalte drept Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2,3.3, 4.4).
  20. Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine celelalte Biserici și Confesiuni creștinesunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe și acriteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja formate. (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).
  21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze lucrarea Comisiei  “Credință și Ordine” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, cu contribuția apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creștiniBiserici. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele capitale legate de credință și ordine, pentru că Bisericile și confesiunile eterortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească.
  22. Biserica Ortodoxă consideră că trebuie condamnată orice rupere a unității Bisericii din partea unor persoane sau grupuri sub pretextul păstrării sau apărării chipurile a Ortodoxiei autentice. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care a constituit dintotdeauna în Biserică autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultimîn materie de credință și de reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).
  23. Biserica Ortodoxă are conștiința comună a necesității dialogului teologic intercreștin, de aceea consideră că este necesar ca acesta să fie călăuzit mereu de mărturia în lume prin acțiuni de înțelegere reciprocă și dragoste, care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), fiind exclus orice act de prozelitism, de uniație sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca toți creștinii, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evanghelieicredinței noastre, să ne străduim să dăm un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul idealal omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporanepe care ni le pune lumea contemporană.
  24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea pentru restabilirea unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față noilor provocări ale lumii contemporane. Continuarea mărturiei Bisericii Ortodoxe este indispensabilă în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale. Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună ca să fie aproape ziua este aproape când Domnul va împlini nădejdea Bisericilor Ortodoxe și “va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10, 16).

Roman Ortodox în Franta: 

Cum a fost modificat la Sinodul din Creta documentul “ Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” (Detalii pe text)

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine 

(textul cu detalierea modificărilor)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștinilor creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica o trăiește până în ziua de astăzi. și ea a fost trăită până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice [“precum și misiunea ei universală” cf. tr. Basilica] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine [“sacramentală” cf. tr. Basilica].

4. Rugându-se neîncetat “pentru unirea tuturor“, Biserica Ortodoxă care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care au plecat, depărtați sau apropiați cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, ea fiind chiar în fruntea căutării [“a condus chiar cercetarea contemporană” cf. tr. Basilica] Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților pentru restabilirea unității creștinilor credincioșilorîn Hristos. Ea a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale contribuind, și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului [“spiritului” cf. tr.Basilica] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și a voinței divineporuncii lui DumnezeuCare voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat [“s-a străduit” cf. tr. Basilica] pentru refacerea unitățiicreștinilorcreștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea[“refacerea” cf. tr.Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare [“vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a  tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbatăruptă [“distrusă” cf. tr.Basilica]. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirearecunoaște existența istorică a altorBiserici și Confesiuni biserici și confesiunicreștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urma, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a întregii problemeiecleziologice [“a întregii lor eclesiologii” cf. tr. Basilica], în ansamblul ei și, în special a învățăturii generale pe care o mărturisesc cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice cât și pastorale, Ea este dispusă, în mod favorabil,atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la orice dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral, diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la MișcareaEecumenică a timpurilor moderne contemporană, în convingerea convinsă că, prin dialogpe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor înaintea celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.

7. In acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, la diferite organisme intercreștine, bilaterale și multilaterale. În plus, și ia parte la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale; în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate ecumenicăpluridimensională [“intercreştină multidimensională” cf. tr. Basilica] izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistența, înțelegereamutuală reciprocă, și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștină sunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; în plus, ea cunoaşte Totuși Ea le consideră obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradițieiBisericii primare [+”nedespărţite” cf. tr. Basilica], și speră că Duhul Sfânt,Care toată rânduiala Bisericii o plinește [“care constituie întreagă instituţia Bisericii” cf. tr. Basilica] (Stihar din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile [“va plini pe cele cu lipsă” cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu alți creștini, dialogurilor teologice precum și în cadrul participării sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă Ea nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartăaceste dialogurile, ci se bizuie înainte de toate de asemenea, pe adumbrirea[“protecţia” cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea de a participea în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide să de a nu desemnaezedelegați [“reprezentaţi” cf. tr. Basilica] – pentru unul dintre Ddialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea [“revocarea” cf. tr. Basilica] unilaterală a delegaților ei sau chiarretragerea suspendarea definitivă a participării unei Biserici Ortodoxe locale. [“întreruperea definitivă a participării ei la dialog” cf. tr. Basilica]. Este importantDde regulă generală, a evita trebuie să evitam ca o Biserică să nuse retragă de la dialog, și ca toate făcând toate eforturile necesare să fie făcute la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixtea unui dialog anume, invocând din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea [“ordinea“cf. tr. Basilica] panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe [+”ulterioare” cf. tr. Basilica] Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru rezolvarea situatiei  a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv posibilitatea reevaluări procesului unui reevaluarea progresuluidialogului teologic în chestiune concret [“inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic” cf. tr. Basilica ], în cazul în care acest lucrudacă acesta este unanim considerat ca necesar., în unanimitate, ca fiind indispensabil.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergentele teologice [“are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice” cf. tr. Basilica] moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, aducerea la curent a pleromei Bisericii[“informarea corespunzătoare a întregii Biserici” cf. tr. Basilica] cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale, în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilireafinală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea [“în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea” cf. tr. Basilica] realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților [“sarcinii” cf. tr. Basilica] diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitateaontologică indisolubilă a existentă în sânulBisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia [“Finalizarea” cf. tr. Basilica] oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop; Atunci Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic și, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes Ddecizia [“Hotărârea“cf. tr. Basilica] panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes, trebuie să poată se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB, ca organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu regrupează toate Bisericile și Confesiunile creștineprecum și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor, cu toate că nu reunesc toate bisericile și confesiunile creștine [+ “în cadrul său” cf. tr. Basilica], joacă un rolîndeplinește o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la procedurile organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacifice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice. mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și predaniei [“învăţăturii” cf. tr. Basilica] Bisericii primare, participând, în același timp la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe [+ “în nici un caz” cf. tr.Basilica] unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul [“exclusiv al” cf. tr. Basilica] acordurilor teologice, ci de asemeni şi al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, așa cum a fost trăită și păstrată tainic în în Tainele Bisericăii.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza [“fundamental” cf. tr. Basilica] al Constituției acestuia, conform căruia numai bisericile și confesiunile Bisericile și Confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și cred în Sfânta Treime, Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliulmenționat. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o “super-Biserică” și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numaiBbisericile însele din propria lor inițiativă; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (…) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele Ddialogurilor Tteologice angajate de ale Bisericiile Ortodoxe cu ceilalți creștini celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe  și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite existente(Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze [“susțină” cf. tr. Basilica]activitatea lucrarea Comisiei  pentru “Credință și Constituție” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum și cu contribuțiavaloroasă apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Eecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie [+ “din aceste documente” cf. tr.Basilica], caci Bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe divizaunitatea Bisericii din partea persoanelor sau a grupurilor, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii,constituie autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice [canoane n.n.]. [“Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă“. cf. tr. Basilica]

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin;, de aceea este indispensabil ca dialogul să meargă împreună cu marturia care trebuie să fie totdeauna însoțit de mărturie în lume și cu acțiunile de acțiuni care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acțiuneprovocatoare de antagonism confesional de antagonism sectar [“confesional” cf. tr. Basilica] provocatoare. În acestspirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca noi, toți creștinii de bună voință,inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinței noastre, să încercăme să dămea un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal, prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea vizând să restabilească unitatea creștinilor  pentru refacerea [“restaurarea” cf. tr.Basilica] unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii de astăzi.Este indispensabil esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe, când “va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16). [Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape” cf. tr. Basilica].

Traducere si editare Roman Ortodox in Franta

 

Declarația și petițiile Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America privind Sfântul și Marele Sinod. Noi ne susținem identitatea ca Biserică Ortodoxă în America !

Lasă un comentariu


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America

Declarație privind Sfântul și Marele Sinod, convocat pe insula Creta intre 16 și 27 iunie 2016

Noi ne susținem identitatea ca Biserică Ortodoxă în America!

descărcare

Noi vă întâmpinăm în numele Domnului Nostru Iisus Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14:6).

descărcare (1)De multe decenii, Biserica Ortodoxă a asistat la eforturile de organizare a unui Mare și Sfânt Sinod ca mărturie contemporană la sfânta noastră credință ortodoxă. Inițiativa acestui demers (modern) a aparținut Patriarhul Ecumenic Athenagoras. Lungul pelerinaj către Sfântul și Marele Sinod a început în anii 1960. Au existat pauze lungi în acest pelerinaj, urmate de o nouă perioadă de pregătire intensă la inițiativa Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. De-a lungul timpului, prin conferințe pan-ortodoxe, consultări și întâlniri ale patriarhilor și arhiepiscopilor s-a revizuit lista subiectelor. Pe parcursul ultimelor luni, când bisericile au analizat proiectele de documente și au analizat formulările lor, s-au făcut propuneri noi și au apărut diverse dezacorduri.

Chiar și în acest stadiu avansat, participarea la Marele și Sfântul Sinod este incertă, iar rezultatul său este la fel de impredictibil. În toată această stare de incertitudine, există o certitudine: Biserica Ortodoxă din America, care nu a fost universal recunoscută ca o biserică autocefală, nu este invitată să participe. Reacția noastră la aceasta este una de tristețe, dar nu și de înstrăinare. Cu mulțumiri aduse lui Dumnezeu, noi ne susținem identitatea ca Biserică Ortodoxă în America. De asemenea, susținem cu recunoștință față de Dumnezeu autocefalia noastră, așa cum ne-a fost acordată de Biserica Ortodoxă Rusă și recunoscută de către Bisericile din Georgia, Bulgaria, Polonia, Cehia și Slovacia. Noi afirmăm cu profundă recunoștință față de Dumnezeu comuniunea euharistică cu toate Bisericile Ortodoxe, începând cu Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, vom accepta și afirmăm dreptul și datoria noastră de a participa la Marele și Sfântul Sinod cu dragoste, cugetare și rugăciune.
Discuțiile și dezbaterile din jurul proiectelor de documente exprimă îngrijorarea și obiecțiile care apar în Bisericile Ortodoxe. Se susține că intensitatea obiecțiilor demonstrează că Sfântul și Marele Sinod ar trebui să fie amânat, astfel încât să se evite posibila schismă. O astfel de concluzie pare a respinge viziunea conciliantă și practica Bisericii Ortodoxe. Provocările timpului nostru necesită mai multă analiză teologică și dezbatere, nu mai puțină. Urgența unei astfel de analize teologice și dezbatere implică mai multă conciliere, nu mai puțină.

În centrul preocupărilor și obiecțiilor adresate Sinodului și proiectelor de documente este frica de erodare a identității ortodoxe și de interpretare proprie/auto-înțelegere (?), diluând teologia ortodoxă (adevărul despre Dumnezeu) și eclesiologia (adevărul despre Biserică). Provocarea de astăzi a Bisericii Ortodoxe este aceeași ca dintotdeauna: să aducă tuturor oamenilor pe Iisus Hristos, care este calea și adevărul și viața, să aducă înaintea tuturor oamenilor Evanghelia lui Hristos cu dragoste și credință, ca să se închine lui Dumnezeu euharistic în Duh și Adevăr. În înțelegerea acestui mod ortodox stă eliberare de frică, evoluția, credința și înțelegerea spirituală (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur).

Angajamentul Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu pentru ajungerea la consens, așa cum reiese din convocarea periodică a Soborului Patriarhilor și arhiepiscopilor, a deschis calea către Sfântul și Marele Sinod. Chiar și în aceste ultime momente de pregătire obstacolele apar în calea organizării lui parcă mai numeroase decât înainte. Semnul cel mai recent al crizei a venit la ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse pe 3 iunie 2016. Procesul-verbal al acestei întâlniri enumeră provocările procedurale și de fond cu care se confruntă Bisericile Ortodoxe în ajunul Sinodului – inclusiv disputa nerezolvată dintre Patriarhiile Antiohiei și Ierusalimului, cererile de schimbări în unele proiecte de documente care provin din Bisericile din Georgia, Serbia și Grecia, precum și din Mănăstirile de la Muntele Athos și, în cele din urmă, decizia Bisericii din Bulgaria care insistă asupra amânarii Sinodului și declară categoric că nu va participa la Sinodul programat pentru sfârșitul lunii iunie 2016. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse concluzionează că această situație extraordinară poate fi rezolvată prin convocarea unei consultări extraordinare Presinodale panortodoxe până la data de 10 iunie Această consultare ar avea ca scop o trecere în revistă a situației existente și studiul modificărilor propuse la documentele Sinodului. Pe baza concluziilor acestei consultări a Bisericilor s-ar putea stabili dacă convocarea Sinodului la datele anunțate este posibilă.

Convocarea Sfântului și Marelui Sinod ca semn de unitate și mărturie a unității este o acțiune/viziune însemnată pentru toată ortodoxia, urmărită cu răbdare și interes de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Dificultățile întâmpinate în realizarea acestei reuniuni au fost întotdeauna evidente. Pericolele pe drumul către această viziune sunt văzute acum mai pregnant, dar frumusețea viziunii este clară ca niciodată. Astăzi, Bisericile Ortodoxe se arată în fața lumii neputând să ascundă rănile relațiilor noastre frânte. Cu toate acestea, viziunea unității nu va fi negată, deoarece vine din inima credinței ortodoxe și este intrinsecă Veștii Bune a lui Hristos. Oricare ar fi dificultățile pe care le întâmpinăm și rănile pe care le purtăm, noi urmăm calea lui Hristos Cel înviat și suntem împuterniciți de Rusalii să acultăm Evanghelia lui Hristos pretutindeni și în orice moment.

Sperăm cu sinceritate și ne rugăm fierbinte ca pelerinajul spre convocarea Sfântului și Marelui va da roade pentru unitatea Bisericii Ortodoxe, cât și pentru misiunea și mărturia ei în lume. La fel cum ne rugăm în Sfânta Liturghie pentru coborârea Duhului Sfânt asupra noastră și asupra darurilor care sunt puse înainte, să ne rugăm ca Duhul Sfânt să coboare peste noi toți și pe darurile sinodalității, care sunt oferite de Dumnezeu.

Invocație pentru Sfântul și Marele Sinod

Pentru a fi inclusă în Ectenie și la toate slujbele

Domnului să ne rugăm: Doamne Atotputernic și veșnic Dumnezeu, Sursa a toată înțelepciunea și înțelegerea! Așa cum ai trimis Tu pe Preasfântul Tău Duh peste apostoli și ucenicii Tăi, când s-au adunat în ziua cea mare a Cincizecimii, binecuvântându-i întru plinătatea credinței pe care au vestit-o până la marginile pământului, umple inimile și mințile Sfinților Părinți care s-au adunat în Sinod cu același Duh, şi ajută-i să înţeleagă voia Ta sfântă, ca să Te slujească și să Te slăvească pe Tine, luminat cu judecata ta dreaptă și cu scopul bun de zidire a Bisericii Tale sfinte în întreaga lume, ne rugăm Ție, auzi-ne și te milostiveşte de noi…

Domnului să ne rugăm: Doamne, Dumnezeul nostru, Dătătorule de orice dar bun, priveghează asupra Bisericii Tale, binecuvântează și călăuzeşte inimile și mințile celor strânşi în Numele Tău, pogoară peste noi toţi darul Duhului Tău Sfânt întru credință și înțelegere, întru priveghere vigilență, ca prin post și rugăciune ei să poată înţelege voia Ta sfântă, cu toată inima și mintea, ne rugăm Ție, auzi-ne și ne miluieşte…

Domnului să ne rugăm: Doamne, Dumnezeul nostru, trimite Duhul Tău cel Sfânt asupra lor și asupra noastră, astfel încât, inspirați de darurile tale de discernământ și înțelegere, să se facă voia Ta în întreaga lume, în aceste vremuri tulburi, pentru binele tuturor popoarelor Tale, ca toți să fie una, cu Tatăl, Fiul și Sfițntul Duh, ne rugăm Ție, auzi-ne și te milostiveşte de noi…

Domnului să ne rugăm: Doamne, Dumnezeul nostru, în grija Ta sfântă și dumnezeiască pentru Biserica Ta, dă-le Sfinților Părinți adunați în Sinod înțelepciune, înțelegere, iubire, respect, sfințenie, credința și speranța de a gândi și de a dezvălui dragostea Ta preaplină întregii lumi, pentru ca Sfânta Ta Biserica să fie ca lumina sfeșnicului și sarea pământului întru slujirea cu dragoste a lui Hristos, Dumnezeul nostru și astfel, împreună, ne rugăm Ție, auzi-ne și ne miluiește …

http://oca.org/news/headline-news/holy-synod-issues-statement-petitions-on-the-holy-and-great-council

Traducere Bobdan Necule (G.O.)

Graiul Ortodox

MITROPOLITUL IEROTHEOS VLACHOS DENUNȚĂ PRESIUNILE LA CARE AU FOST SUPUȘI IERARHII BISERICII ELENE DE CĂTRE TABĂRA PATRIARHULUI ECUMENIC LA DEZBATERILE ASUPRA DOCUMENTULUI “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”

2 comentarii


MITROPOLITUL IEROTHEOS VLACHOS

DENUNȚĂ PRESIUNILE LA CARE AU FOST SUPUȘI IERARHII

BISERICII ELENE DE CĂTRE TABĂRA PATRIARHULUI ECUMENIC LA DEZBATERILE ASUPRA DOCUMENTULUI “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”

241128.p

Mitropolitul Hierotheos Vlachos a descris problemele legate de modul in care au decurs dezbaterile asupra documentului “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”, explicand, astfel, ratiunea pentru care nu a aprobat si nu a semnat textul final al Sinodului Panortodox. Potrivit celor transmise prin intermediul Romfea.gr, vladica Hierotheos a invocat “motive teologice” pentru ne-semnarea textului amintit. In schimb, ierarhul a semnat, cu rezerve, textele “Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana” si “Taina cununiei si impedimentele sale”. 

Conform relatarilor inaltului ierarh, toate amendamentele aduse de delegatia Bisericii Greciei la documentul referitor la relatiile cu celelalte confesiuni crestine au fost, de fapt, respinse. Cel care ar fi jucat principalul rol in acceptarea sau respingerea amendamentelor ar fi fost IPS Ioan Zizioulas. Mai mult decat atat, textul ar fi fost amendat si modificat pana in ultimul moment posibil (chiar si in stadiile traducerii sale in limbile rusa, franceza si engleza). 

IPS Hierotheos a explicat faptul ca, in ziua dezbaterilor dedicate documentului relatiilor cu lumea crestina, delegatia Bisericii Române si-ar fi retras propriul amendament adus paragrafului al saselea (termenul propus a fost ”confesiuni crestine si comunitati” in loc de”biserici crestine si confesiuni”), ramand in discutie amendamentul propus de delegatia greaca (”confesiuni si comunitati heterodoxe”) si cel propus de delegatia cipriota (”biserici heterodoxe”). 

In dupa-amiaza zilei dezbaterilor, in cadrul unei intruniri de urgenta, delegatia Greciei a decis sa isi apere pozitia pana la sfarsit, propunand si alternative la versiunea initiala: ”Biserica ortodoxa este constienta de existenta heterodocsilor” sau ”a altor crestini” sau ”crestinilor non-ortodocsi”. 

Insa toate aceste optiuni au fost respinse, iar Patriarhul Constantinopolului a propus o intrunire, seara, cu IPS Ioan Zizioulas si IPS Hierotheos pentru a gasi o solutie. Desi IPS Ioan Zizioulas ar fi fost de acord, IPS Hierotheos a raspuns:”nu este o problema personala, ci ceva care priveste intreaga delegatie a Bisericii Greciei”. 

27799297452_cadc4a1f52_k-1024x683

Atunci Patriarhul Ecumenic i-a spus Arhiepiscopului Atenei, Ieronim, ca este absolut necesar sa se ajunga la o decizie. Delegatia Bisericii Greciei a avut o alta intrunire duminica dimineata si a decis sa propuna optiunea: ”Biserica Ortodoxa accepta numele istoric al altor biserici crestine heterodoxe”. Mitropolitul Hierotheos a reactionat afirmand ca nu va semna o astfel de formulare. 

Vladica a mai relatat ca ierarhia greaca a fost criticata aspru la Sinod pentru pozitia sa. Probabil presiunile psihologice au contribuit la formularea de compromis care a fost, in cele din urma, acceptata. ”Eu insumi m-am confruntat cu presiuni serioase si comportament abuziv din partea ierarhilor. Conform informatiilor mele, si alti membri ai Bisericii Greciei au suferit aceeasi presiune”, a spus Mitropolitul Hierotheos. 

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/07/01/ips-hierotheos-vlachos-denunta-presiunile-la-care-au-fost-supusi-ierarhii-bisericii-greciei-de-catre-tabara-patriarhului-ecumenic-la-dezbaterile-asupra-documentului-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-a/

–––––––––––––––––––––––––––

          –––––––––––––––––––––––––

IPS Atanasie de Limassol declară public motivele pentru care NU a semnat documentul “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine” din Creta

Lasă un comentariu


IPS Atanasie de Limassol declară public motivele pentru care

NU a semnat documentul

“Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine” din Creta

atanasie-sinod-panortodox

IPS Atanasie de Limassol a explicat public abtinerea sa de la aprobarea, prin semnatura, a documentului “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”. Ierarhul, care a facut parte din delegatia Arhiepiscopiei Ciprului (cea care a propus, de altfel, folosirea termenului de “biserica” pentru celelalte confesiuni crestine), a afirmat că reținerea sa e datorată motivelor de conștiință. 

IPS Atanasie a dezvoltat argumentele sale intr-o scrisoare deschisa pe care o redam integral:

Scrisoarea

Către Sfântul și Marele Sinod Panortodox al Preasfintei Biserici Ortodoxe

Preasfințiți, Preafericiți, Sfințiți Întâistătători, Sfințiți frați,

În textul celei de-a 5-a Conferințe Panortodoxe presinodale, care a fost la Chambesy-Geneva în 10-17 octombrie 2015 și care se intitulează „Decizie – Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, am de arătat următoarele:

Sunt de acord absolut cu primele trei articole ale textului.Totuși la articolul 4 și mai jos am de remarcat cele ce urmează: Biserica Ortodoxă, care se roagă mereu „pentru unirea tuturor”, cred că înțelege întoarcerea și unirea împreună cu ea a tuturor acelora care s-au tăiat și s-au îndepărtat de ea, eretici și schismatici, după ce au lepădat erezia sau schisma lor și au fugit de ea și s-au încorporat și s-au înrolat – s-au unit – cu pocăință și cu procedura prevăzută de canoane în Biserica Ortodoxă.

Biserica Ortodoxă a lui Hristos n-a pierdut niciodată „unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Duh” și nu primește teoria restabilirii unității „celor ce cred în Hristos” pentru că crede că unitatea celor ce cred în Hristos deja există în unitatea tuturor fiilor ei botezați între ei și cu Hristos prin dreapta ei credință, care nu există la eretici sau schismatici și pentru aceasta se roagă pentru întoarcerea lor prin pocăință la ortodoxie.

Cred că referința de la punctul 5 la „unitatea pierdută a creștinilor” este greșită pentru că Biserica nu a pierdut niciodată unitatea ei ca popor al lui Dumnezeu unit în el însuși și cu capul Bisericii, Care este Hristos, și nu are nevoie, prin urmare, de regăsire sau să caute pentru că mereu a existat și există și va exista cât timp Biserica lui Hristos niciodată n-a încetat sau nu va înceta să existe.Ceea ce s-a întâmplat este că grupuri sau popoare sau indivizi singulari au plecat din trupul Bisericii și Biserica se roagă și trebuie să facă eforturi de misiune ca ei să se întoarcă toți prin pocăință pe cale canonică la Biserica Ortodoxă.Adică nu există alte Biserici, ci numai erezii și schisme, dacă vrem să vorbim precis în definițiile noastre. Formularea „pentru restabilirea unității creștine” este greșită pentru că unitatea creștinilor – mădulare ale Bisericii lui Hristos – nu a fost perturbată niciodată, cât timp ei rămân uniți cu Biserica. Despărțirea de Biserică și plecarea din Biserică s-a făcut într-un mod nefericit, de multe ori în urma unor erezii și schisme, însă niciodată pierderea unității interne a Bisericii.

Mă întreb de ce textul face de multe ori referire la „Biserici” și ”confesiuni”? Care este diferența lor și ce element le caracterizează, încât unele să se numească Biserici și altele confesiuni? Care este Biserică și care erezie și care este grup schismatic sau confesiune? Noi mărturisim o Biserică și toate celelalte sunt erezii și schisme.

Nu se face deloc referire în textul acesta că singura cale care conduce la unirea cu Biserica este numai întoarcerea ereticilor și a schismaticilor prin pocăință la Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească a lui Hristos, care, în acord cu punctul 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referința la „înțelegerea Bisericii vechi” dă senzația că există o diferență ontologică între Biserica veche a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea ei autentică până astăzi, care este Biserica noastră Ortodoxă. Credem că nu există absolut nici o diferență între Biserica din secolul al XXI-lea și Biserica primului veac pentru că una dintre caracteristicile Bisericii este și faptul că mărturisim în Simbolul de credință că ea este apostolică.

La punctul 12 se face referire că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în dreapta credință și în dragoste”. Se dă impresia că și noi, ortodocșii, căutăm restabilirea noastră în dreapta credință și în unitatea dragostei, ca și cum le-am fi pierdut cu neortodocșii. Consider că această concepție este neprimită teologic de noi toți.

Referința textului la Consiliul Mondial al Bisericilor îmi dă prilejul să formulez poziția contrară la diferitele sincretisme care s-au făcut necanonic care s-au făcut în el, dar și la însăși denumirea lui, după care în el Biserica Ortodoxă este concepută ca „una dintre Biserici” sau ramură a Bisericii celei una, care caută și se luptă pentru realizarea ei în Consiliul mondial al Bisericilor. Dar pentru noi una și singură este Biserica lui Hristos, pe care o mărturisim în Simbolul de credință și nu multe.

Punctul de vedere că păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată prin sistemul sinodal ca singurul „judecător competent și ultim în privința temelor de credință” are o doză de exagerare și se sustrage adevărului, pentru că în istoria bisericească multe Sinoade au învățat și au legiferat dogme eronate și eretice și poporul credincios le-a respins și a păzit credința ortodoxă și Mărturisirea Ortodoxă a triumfat. Nici Sinodul fără popor, plinătatea Bisericii, nici poporul fără Sinodul Episcopilor nu pot să se considere pe ei înșiși trup al lui Hristos și Biserică a lui Hristos și să exprime în mod corect viața și dogma Bisericii.

Înțeleg, Preafericite și Sfințiți frați sinodali, că nu se poate ca în textele bisericești contemporane de felul acesta să se formuleze expresii rigide și problematice și cred că nimeni nu vrea expresii de acest gen. Totuși adevărul trebuie exprimat cu precizie și limpezime mereu, sigur, cu discernământ pastoral și dragoste făptuitoare pentru toți. Avem nevoie să fim sinceri la modul absolut și cu frații noștri care se găsesc în erezii și schisme și să ne rugăm cu dragoste și durere și să facem toate pentru întoarcerea lor la Biserica lui Hristos.

Cu smerenie consider că textele de o asemenea însemnătate și asemenea autoritate ale Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe trebuie să fie foarte minuțioase și formulate cu toată precizia teologică și canonică, încât să respingă din ele neclaritățile sau definițiile teologice inadmisibile și formulările incorecte, care pot să conducă la răstălmăciri și denaturări ale cugetului Bisericii Ortodoxe. Pentru ca un Sinod să fie valabil și canonic trebuie mai ales să nu se abată deloc de la duhul și învățătura Sfintelor Sinoade dinainte de el, de învățătura Sfinților Părinți și a Sfintelor Scripturi și să nu aibă nici o umbră în formularea precisă a dreptei credințe.

Când au numit Sfinții noștri Părinți și când au fost numiți în textele sfintelor canoane și a definițiilor Sfintelor Sinoade Ecumenice și Locale ereticii sau grupurile schismatice drept Biserici? Dacă sunt Biserici ereziile, atunci unde este singura și una Biserică a lui Hristos și a sfinților apostoli?

Cu smerenie îmi formulez și dezacordul meu și în privința faptului că a fost desființată practica tuturor Sfintelor Sinoade de până acum, locale și ecumenice, în care fiecare episcop are drept de vot și niciodată această formulă, o Biserică – un vot, cu membrii Sfântului și Marelui Sinod stând jos ca elemente de decor, în afară de Întâistătători, luând de la ei dreptul la vot.

Am și alte dezacorduri parțiale și contestații la alte puncte din texte, dar nu vreau să vă obosesc peste măsură cu asta, mă limitez la subiectele pe care le consider de mai mare importanță și prin care cu smerenie îmi formulez dezacordul, punctul meu de vedere și credința mea.

Nu vreau să întristez pe cineva cu cele ce le-am scris și nu vreau să se înțeleagă că învăț sau judec pe frații și părinții mei în Hristos. Pur și simplu simt nevoia de a exprima acestea la care mă împinge conștiința.

Vă rog să fie cuprinse observațiile mele în actele Sfântului și Marelui Sinod Panortodox.

Cerând sfintele voastre rugăciuni, cel mai mic frate în Hristos, Atanasie”

traducere pentru Cuvantul Ortodox de m.l.

Romfea.gr

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/07/01/ips-atanasie-de-limassol-explica-de-ce-nu-a-semnat-documentul-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-nu-exista-alte-biserici-ci-numai-erezii-si-schisme/

Biserica Ortodoxă e singura Biserică creştină. ”Sfântul și Marele Sinod” și retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii, Mihai-Silviu Chirila teolog și realizator de emisiuni tv

Un comentariu


Biserica Ortodoxă e singura Biserică creştină

 ”Sfântul  și  Marele Sinod” și retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii

de  Mihai-Silviu Chirila teolog și realizator de emisiuni tv

eu2Dacă relatările din presă sunt adevărate, atunci, cu părere de rău, la sinodul din Creta au participat şi unii episcopi vânduţi, care vorbesc direct în retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii, numindu-i pe creştinii practicanţi şi pe teologii ortodocşi „fanatici şi fundamentalişti”, exact aşa cum îi numeşte presa mondialistă sau discursul ateist-secularist.
 
Îndrăznesc să aspir şi eu bucuros (dar fără a merita această cinste) la titulatura de teolog „fundamentalist şi fanatic”, deoarece cred şi marturisesc că:
 
1. Nu există nicio părtăşie între Ortodoxie şi heterodoxie, canoanele Sfinţilor Părinţi nepermiţând nici măcar şederea la masă cu heterodocsii, în niciun caz participarea la slujbe cu ei sau împreuna-liturghisire.
 
2 Biserica Ortodoxă este cea Una pe care o mărturisim în Crez, afirmaţia acelui episcop fiind de un eretism pentru care el trebuie caterisit imediat. Dacă am admite că Biserica este alcătuită şi din heterodocşi, atunci de fapt Ortodoxia nu ar avea niciun rost, de vreme ce te poti mântui peste tot în comunităţile creştine şi nu trebuie să fii ortodox şi să trăieşti după asprimea canoanelor ortodoxe. Mai mult, acceptarea ideii că Biserica din Crez îi cuprinde şi pe heterodocsi (eretici) înseamnă a spune că Biserica e în sine plină de contradicţii, de vreme ce în Biserică s-ar afla şi unii care o cinstesc pe Maica Domnului, şi unii care o înjura, unii care se închină la icoane, altii care le consideră idoli etc. Asemenea idee este incalificabilă şi desfiinţează practica tuturor celor Şapte Sinoade Ecumenice, care s-au desparţit clar prin anatemă de toate ereziile timpului lor, arătând că acei eretici nu sunt în Biserică, ci în afara şi împotriva ei.
Se cuvine să nu cădem în capcana de a crede că ectenia din Sfânta Liturghie „pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm” se referă la ideea ecumenistă de unire a Bisericii Ortodoxe cu comunităţile heterodoxe. Ectenia se referă la unirea Bisericilor Ortodoxe între ele, la armonia din interiorului oekumene-ului ortodox, nicidecum la unirea drept-credincioşilor cu ereticii.
 
3. Celelalte culte creştine nu sunt „biserici nedepline”, pentru că Hristos nu a întemeiat Biserici depline şi Biserici nedepline, nici nu poate fi Capul mai multor Biserici, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel : „Există un Domn, ocredinţă, un botez” (Efes. 4,5, s.n.). Există o singură Biserică, cea care a rămas fidelă curăţiei învăţăturii divine cuprinse în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, şi care din acest motiv e capabilă să aibă „dreapta slăvire” a lui Dumnezeu şi „opinia corectă” cu privire la învăţătura de credinţă (care în greceşte se numescorthodoxia). Celelalte culte sunt atât de puternic influenţate de gândirea lumească, încât nu mai pot avea pretenţia continuităţii cu tradiţia biblică şi apostolică (nici nu o au, cele mai multe dintre ele).
Daca celelalte culte creştine ar fi „biserici nedepline”, ar însemna că şi Biserica Ortodoxă este „nedeplină”, de vreme ce ar exista bucăţi de Biserică în afara ei. Acest lucru este inadmisibil. A afirma că în afară de Biserica Ortodoxă mai există şi alte „biserici nedepline” este o contradicţie în termeni, deoarece ceva nu poate fi deplin, atât timp cât are părţi de aceeaşi substanţă cu sine în afara sa.Deplinătatea Bisericii Ortodoxe implică şi unicitatea sa.
Din câte am citit, această idee halucinantă a „bisericilor nedepline”, preluată din eclesiologia catolică, în care ortodocşii şi protestanţii sunt numiţi „biserici nedepline”, a fost susţinută în baza argumentului că termenul ekklesia (biserică) apare la Clement Alexandrinul şi la Teodoret de Cir ca desemnând şi comunităţile eretice. Clement Alexandrinul a trăit înainte de prima mare erezie, cea a lui Arie, într-o perioadă în care Biserica nu se confrunta cu opinii atât de puternic contrare adevărului de credinţă. La primele două sinoade ecumenice s-a făcut definirea clară a Bisericii, ca fiind „Una”, „Sfântă”, „Sobornicească” şi „Apostolească”. În acelaşi timp, ereziarhii au fost anatematizaţi şi daţi afară din Biserică. Aşadar, argumentarea este puerilă. Mai mult, Teodoret de Cir a fost condamnat la Sinodul al V-lea Ecumenic ca eretic.
Termenul ekklesia apare şi în organizarea cetăţilor greceşti antice, desemnând adunările publice în care se luau deciziile cu privire la treburile cetăţii. Numim şi acele adunări precrestine „biserici nedepline”? E ridicol.
 
4. Nu există nicăieri în tradiţia ortodoxă instituţia sinodului ecumenic permanent şi infailibil. Infailibilitatea în Ortodoxie aparţine lui Hristos şi Bisericii Sale în general, nu unei structuri administrative, mai ales compusă din episcopi ca cei care au sustinut că Biserica Una nu e cea ortodoxă, că ortodocşii practicanţi sunt fanatici etc. Dacă ar fi dorit să aibă un sinod permanent ecumenic, Sfinţii Părinţi l-ar fi creat ei, cu multe sute de ani în urma. Sinodul ecumenic a fost conceput ca o armă extremă de luptă contra dezbinării în Biserică, atunci când acea dezbinare nu mai poate fi combătută prin celelalte arme spirituale (predica, scrierea, apologia, polemica, sinoadele locale etc.). Prin urmare, ideea este complet irealistă, dictatorială şi necanonică. Ca să nu mai vorbim de faptul că încalcă principiul receptării textelor sinodale în Biserică de către popor, prin transpunerea lor în cult (hotărârile sinoadelor ecumenice au devenit parţi ale cultului, fie prin practici de cult, fie prin cântări inspirate din ele, fie prin arhitectura bisericească etc.).
 

Faţă de astfel de inovaţii doctrinare, dacă ele se vor transpune într-un document oficial, orice creştin ortodox cu frică de Dumnezeu trebuie să îşi reamintească faptul că ascultarea se face până la păcat, cu alte cuvinte, creştinul nu are nicio datorie a ascultării faţă de cel ce îl îndeamnă la păcat şi la erezie. 

Aştept cu nerăbdare o proclamare oficială a deciziilor oficiale ale sinodului, aşa cum e şi firesc pentru un sinod de asemenea anvergură şi o publicare a documentelor conciliare. Atunci fiecare va vedea ce este de făcut. 

Sursa: http://mihaisilviuchirila.blogspot.gr/2016/06/biserica-ortodoxa-e-singura-biserica.html

Revista ATITUDINI: Cine aprobă acest Sinod din Creta (numit ilegitim panortodox) aprobă implicit ecumenismul!

Lasă un comentariu


Cine aprobă acest Sinod din Creta (numit ilegitim panortodox) aprobă implicit ecumenismul!

 

Coperta-ATITUDINI-42-mare

de Redacția Revistei Atitudini

Știm de la Sf. Iustin Popovici ca ecumenismul este panerezie. Totuși la acest Sinod s-a legitimat ecumenismul, ca fiind o continuitatea a traditiei apostolice si patristice. Ecumenismul este insă un fals, combătut de foarte multi sfinti parinti. Atât in documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cât si in așazisa Enciclică a Sinodului, scrie negru pe alb că ecumenismul este o datorie a Bisericii. Cităm din Enciclică, pct 3: „Biserica noastră gândindu-se la datoria de a mărturisi Adevărul și credința apostolică, acordă o mare importanță dialogului, în particular cu creștinii eterodocși. În acest mod, restul lumii creștine cunoaște mai exact autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu semnifică în nimic un compromis în materie de credință„.

De asemeni la acest Sinod s-a afirmat ca Tradiția înseamnă fundamentalism. Citat, tot din encilică: „Explozia fundamentalismului care se observă în diferite tradiții religioase reprezintă expresia unei religiozități morbide. Un dialog interreligios sobru [cu trezvie] contribuie într-un mod semnificativ să favorizeze încrederea reciprocă, pacea și reconcilierea„ (pct. 4). (preluat de pe Român ortodox în Franța)

Despre documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, nesemnat de 8 Mitropoliti, nici nu mai are sens sa discutăm. El a fost analizat in articolele anterioare de pe acest site. Amintim doar o fraza din acest document si e destul: Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi. (preluat de pesinodul talharesc).
De asemeni Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea [„refacerea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare [„vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice.
 
 Notă: Ce este subliniat a fost modificat. Și chiar dacă textul a suferit într-adevăr îmbunătățiri, nu este suficient, in document persistând incă abateri de la dogma ortodoxă, inclusiv acordarea termenului de biserică si altor confesiuni crestine. Și a nu se confunda textul enciclic ca mesaj final cu documentele semnate sinodal. Adică trebuie avute în vedere ambele, si documentele semnate (în primul rând) si enciclica, ce pare mai mult un mesaj bine periat pentru presă și ochii lumii).

Older Entries

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,129 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: