Acasă

ȘOC!!! Noua președintă a Asociației Părinților pentru Ora de Religie filiala Cluj, propune transformarea orei de religie ortodoxă în ISTORIA RELIGIILOR. Oare asta ne dorim noi ortodocșii?

Lăsați un comentariu


 ȘOC!!! Noua președintă a Asociației Părinților pentru Ora de Religie filiala Cluj, propune transformarea orei de religie ortodoxă în ISTORIA RELIGIILOR. Oare asta ne dorim noi ortodocșii?

religie[1]

 •Se observă din mass-media că ințiativa BOR de a continua predarea orei de ”religie”, care pentru noi ortodocșii reprezintă ora de cateheză ortodoxă,  este răstălmăcită și considerată formă de îndoctrinare, speculată de ”atei”.  •Se dorește, se pare că de foarte mult timp,  ca  prin sofism, folosind arta de a argumenta, păcălirea cetățenilor prin  transfomarea orei  de  „religiedintr-o cateheză ortodoxă  într-o cateheză atee de tip ecumenist, chipurile  – după modelul  lui Mircea Eliade – unde să ni se prezinte nouă ortodocșilor, care suntem 16,3 mil. adică 86,45 %  sincretismul religios asemanator epocii viețuirii lui Hristos pe pamânt. •Se dorește să se propună o noua oră de religie după modelul, chipurile, Istoriei Religiei a lui Eliade, așa încât elevii să aibă posibilitatea să cunoască și celelalte religii, punând astfel în umbră dreapta credință de origine divină moștenită de la însuși Domnul nostru Iisus Hristos aici pe pământ, prin Apostoli și apoi, prin Sfinții Părinți, de  altfel aceasta fiind dorința ereticilor de 2000 de ani.•Așadar suntem puși în fața unei capcane ecumeniste, ca și fiii noștri ortodocși pe ”nesimțite” să accepte prin noua oră de religie noua erezie a ecumenismului, după cum spunea Sfântul Iustin: ”atunci când dumnezeiasca pâine a ortodocşilor este împărtăşită, credincioşii devin un trup; în acelaşi mod împărtăşania eretică împlineşte acelaşi lucru în cazul celor ce se împărtăşesc din ea, făcându-i pe aceştia un trup care este împotriva lui Hristos”. (Credinta Ortodoxă și viața în Hristos)

ora_de_religie_colaj_personalitati[1]

 Mai jos sunt prezentate comentariile Președintei Elena Ivanca din data de 1 martie/ Facebook:

Elena Ivanca ”Ceea ce sadesc eu in copilul meu, inca din pantece, dintr-o iubireDSC_1510 Divina, nu o va putea face mai bine, nici ora de religie, nici BOR, nimeni! Dar, are si scoala rolul ei. Fixeaza niste repere morale, descopera si slefuieste minti…, poate fi locul in care aceste energii se unesc intr-un gand. Sustin ora de religie in scoli, oricare ar fi ordinul nostru religios si orice nume ar purta Dumnezeul in care eu cred.”

Elena IvancaDespre ora de religie, care se practica acum in scoli, am putea vorbi multe si din pacate balanta inclina! Despre BOR si derapajele unor prelati la fel, dar nu e vorba despre asta. .Cred ca prezenta acestei ore de religie alaturi de toate celelalte materii, discutabile unele dintre ele, formeaza imaginea curata a unui popor, armonizeaza tabloul cunoasterii si imblanzeste necredintele si temerile copiilor nostri. Sunt atatea lucruri care nu au raspuns imediat si totusi lucreaza tainic in noi!”

DSC_1512Elena Ivanca ,,Discuția valoroasă nu este așadar, după părerea mea, dacă religia creștină trebuie să se studieze sau nu, ci cum trebuie să se facă acest lucru astfel încât materia să nu conțină stridențe (discuție valabilă și în cazul istoriei sau literaturii), și toți copiii să profite în ordine etică, intelectuală și culturală. Nu eliminând din școală orice noțiune de religie creștină vom educa cetățeni români și europeni mai capabili să-și înțeleagă identitatea și lumea în care trăiesc. E mai util să adăugăm la predarea religiei creștine (ortodoxe, catolice sau protestante) contextul care îi lipsește, decât să o eliminăm pe aceasta. Repet: consider util ca elevii să studieze, pe lângă tradiția religioasă majoritară a țării în care trăiesc, propria tradiție religioasă, precum și elemente ale celorlalte religii avraamice, mitologie comparată și istoria religiilor. De asemenea, nu văd nicio problemă ca în clasa a XII-a, în care se studiază filosofia la liceu, elevii să afle și argumentele filosofice ale ateilor și agnosticilor. ”

O alta marturie a Elenei Ivanca din ”actualdecluj. ro”din 28.02.2015:  Când încercăm să ni se fure singurul lucru adevărat, acest Dumnezeu în care crede, fie că-i spunem Buda, că suntem creștini sau musulmani, e momentul în care fiecare părinte, că are sau nu copii, poate să-și exprime opinia. Depinde doar de noi să mergem acasă și să ne punem oglinda în fața copilului nostru.” 
În oradecluj.oradestiri.ro din 1.o3.2015 președinta Elena Ivanca afirma “Vom lua legătura cu reprezentanţii asociaţiilor părinţilor din alte localităţi şi vom merge până la Guvern şi Parlament cu problema noastră”.

Propunem pentru a ne lămuri despre gravitatea înlocuirii orei de religie cu Istoria Religiilor  să citim următorul articol despre problemele pe care le are Biserica Ortodoxă Elenă.

Institutul Pedagogic al Ministerului Educației le-a îndeplinit toate cererile…

INCREDIBIL! IEHOVIȘTII ȘI MASONII ”

AU SCRIS” CAPITOLE ÎN MANUALUL DE RELIGIE

… după ce mai înainte au cerut eliminarea tuturor capitolelor manualului care se referă la ei. În cele din urmă, vechiul manual a fost retras înainte de a fi distribuit, iar capitolele eliminate au fost scrise chiar de masoni și de iehoviști cu acordul Institutului Pedagogic, care susține desființarea orei catehetice de Religie și înlocuirea ei cu Istoria Religiilor.

În acest articol se va expune care sunt motivele pentru care milenariștii și masonii au fost deranjați de vechiul manual de Religie și pentru care au cerut retragerea acestuia înainte de a fi pus în circulație și care este conținutul noului manual, care deja se predă în școli. Prezentăm de asemenea toate dezvăluirile bine argumentate ale jurnalistului Konstantinos Hardavélla, care adresează factorilor de răspundere și două întrebări arzătoare: 1) În definitiv, cine decide asupra conținutului materiei care se predă copiilor noștri cu privire la alte religii? Și 2) Cu ce drept este eliminată cateheza ortodoxă din școli, în timp ce reprezentanții altor religii au dreptul de a stabili conținutul manualului de religie?

O dezvăluire cutremurătoare a făcut jurnalistul Konstantinos Hardavélla, anume că milenariștii și masonii critică de ani de zile manualul de religie pentru clasa I de liceu și până la urmă au ajuns să ceară retragerea acestuia, rescrierea de către ei înșiși a capitolelor care privesc religia lor. Într-un final, cererea lor a fost satisfăcută de către Institutul Pedagogic al Ministerului Elen al Educației, care astăzi este de acord cu pozițiile parlamentarei Repoúsi și ale partidelor de stânga în privința desființării orei de Religie și înlocuirea ei cu ora de Istoria Religiilor. Jurnalistul Konstantinos Hardavéllas a făcut aceste dezvăluiri în periodicul ”Epíkaira” și susține că acest manual de Religie se predă acum în școli. Potrivit acestor dezvăluiri, masonii au fost deranjați de conținutul manualului încă înainte de editarea acestuia și au cerut eliminarea capitolului care făcea referire la ei; în cele din urmă au scris ei înșiși un nou capitol cu acordul Institutului Educației. Iehoviștii au reacționat la rândul lor pe baza faptului că Ministerul Educației i-a recunoscut drept ”creștini”. Jurnalistul reproduce întocmai din manual ce anume scriu milenariștii și masonii și adresează statului, partidelor și politicienilor următoarea întrebarea: ”Cine decide ce anume exact li se predă elevilor școlilor grecești cu privire la alte religii? Astăzi cateheza ortodoxă este condamnată la dispariție, în timp ce reprezentanților altor religii (sau organizații, după cum se prezintă ei înșiși) li se permite să decidă conținutul manualului de religie, care se predă copiilor noștri la școală”.

Dezvăluirile

watchtower-cover_march-1-1918_occultwatchtower[1]

Reproducem mai jos întregul articol, de 3 pagini, din periodicul ”Epíkaira” în care sunt prezentate dezvăluirile domnului Konstantinos Hardavéllas: ”Propunerea de înlocuire a lecției de Religie cu lecția de Istoria Religiilor a provocat, așa cum era și firesc, un nou ciclu de reacții cu privire la un subiect rămas nesoluționat de câteva decenii bune. Ideile care s-au exprimat de-a lungul timpului au pornit de la cererea de limitare a orelor de predare a Religiei, au trecut prin etapa în care se propunea transformarea lor în lecție opțională și au ajuns până la faza extremă, în care se cere desființarea acestor cursuri. Scopul fundamental al dezbaterilor pe această temă este unul singur: să se acorde exclusiv Ministerului Educației controlul asupra orelor de Religie. Cerință cu care eu, personal, aș fi fost de acord, dacă aș fi fost convins că această măsură ar urmări să îi țină pe elevi departe de dogmatisme, fanatisme și cateheze? Însă așa stau lucrurile?

gw8[1]

Parlamentarul DIM.AR., doamna Maria Repoúsi, atrage atenția asupra necesității schimbării modului de predare a Religiei, așa încât elevii să aibă posibilitatea să cunoască și celelalte religii. A omis (?) însă să menționeze că acest lucru deja se întâmplă în clasele de liceu, unde manualele de religie cuprind capitole de Istoria Religiilor. Și de aici începe miezul chestiunii.

Cine decide ce anume se predă elevilor în școlile grecești cu privire la celelalte religii? După cum dezvăluie astăzi periodicul «Epíkaira», câtă vreme «cateheza ortodoxă» este condamnată la dispariție, reprezentanților altor religii (sau organizații, după cum se autodenumesc) li se permite să stabilească conținutul manualului de religie care se predă copiilor noștri la școală!

Chiar și astăzi, când ora de religie are loc «sub controlul» Bisericii Ortodoxe, elevii școlilor grecești învață despre masonerie și despre Martorii lui Iehova ceea ce înșiși masonii și milenariștii vor ca fiii noștri să învețe – și asta cu binecuvântările Institutului Pedagogic!

Cum au rescris manualul de religie pentru clasa I de liceu!

Mă refer la manualul de religie pentru clasa I de liceu (prima ediția din 2000, ediția revizuită din 2004), care cuprinde o unitate didactică despre Martorii lui Iehova (milenariștii) și una despre masoni. Încă înainte de a se difuza manualul în școli, milenariștii și masonii au reacționat puternic și au cerut Ministerului Educației modificarea conținutului manualului. Institutul Pedagogic competent nu numai că a acceptat solicitarea acestora, ci a și colaborat strâns cu reprezentanții lor pentru redactarea unor noi capitole în locul celor contestate de aceștia.

Dezacordul milenariștilor a fost provocat de faptul că autorii manualului de religie pentru clasa I de liceu nu acceptau hotărârea Ministerului Educației ( A3/108,98/6.10.99) prin care statul elen îi recunoaște pe ”Martorii lui Iehova” ca ”creștini”. Faptul acesta a provocat reacția milenariștilor și, după cererea pe care au depus-o în 2007 către Avocatul Poporului – poziție care atunci era ocupată de actualul primar al Atenei, domnul Gheorghios Kamínis –, Institutul Pedagogic a acceptat să scoată capitolul contestat de aceștia și să îl înlocuiască cu altul corectat. Cine s-a îngrijit însă de aceste corecturi? Chiar ”Martorii lui Iehova”!

Masonic_Memorial_grounds_2[1]

Acest lucru este menționat chiar de consilierul Institutului Pedagogic, domnul Stavros Giangázoglou, printr-un articol cu titlul Teologia diferenței și ora de Religie în Grecia, în care, printre altele admite că Institutul Pedagogic al Ministerului Educației Naționale și Cultelor colaborează strâns cu serviciile și factorii instituționali competenți (de pildă, cu Avocatul Poporului), care funcționează în scopul apărării drepturilor fiecărei minorități religioase, inclusiv în cadrul școlii elene. Un exemplu recent îl constituie modificarea operată de Institutul Pedagogic asupra conținutului unei unități didactice din manualul de religie pentru clasa I de liceu care îi privea pe Martorii lui Iehova: Cei din urmă, protestând prin intermediul Avocatului Poporului față de caracterizările depreciative din cuprinsul unității didactice menționate, au cerut modificarea acesteia. Institutul Pedagogic, apreciind ca îndreptățită solicitarea acestora, a trecut la redactarea unei noi unități didactice cu noi date despre Organizația Martorilor lui Iehova, date care provin în mare măsură din publicații ale acestora.

Ce se predă elevilor despre ”Martorii lui Iehova”?

p376[1]

După cum reiese și din citatele corespunzătoare menționate în manualul de religie pentru clasa I de liceu, capitolul contestat a fost rescris pe baza unor texte preluate din periodicul «Turnul de veghe», după care manualul a fost distribuit în școli! Chiar dacă autorii teologi ai ediției inițiale ar fi făcut unele greșeli sau omisiuni, totuși nu există nici o justificare pentru decizia Ministerului Educației de a permite milenariștilor să redacteze ei înșiși manualul școlar.

Ce învață, așadar, elevul clasei I de liceu la ora de religie despre Martorii lui Iehova în urma acestor intervenții, care au avut loc fără a fi informați autorii manualului? Fragmentele care urmează sunt semnificative – în paranteze există sursele de unde sunt preluate informațiile, așa cum acestea sunt menționate în capitolul respective din manual:

jehovahs-witness-youths-preaching[1]

«Martorii lui Iehova pun accentul pe studiul biblic. Aspiră să dezbată pasaje biblice cu persoanele care își arată interesul ( prin vizite de la usă la usă-/ ← citește aici). Pentru Martorii lui Iehova are o importanță vitală ca convingerile lor să se bazeze pe Sfânta Scriptură, iar nu pe teorii omenești sau pe simboluri religioase de credință*». (*Martorii lui Iehova. Cine sunt ei? În ce cred? Editura Turnul de Veghe, Societatea Biblică și de Broșuri, p. 3).

232x239-images-stories-erezii-numele[1]

«Pentru Martorii lui Iehova, singurul nume al lui Dumnezeu acceptat de ei este Iehova. Astfel, pentru a se delimita de dogmele lumii creștine, adoptă în 1931 denumirea de Martorii lui Iehova. În Grecia, și-au consacrat numele de Biserica creștinilor Martori ai lui Iehova».

jehovahs-witness-youths-with-magazines1[1] - Αντίγραφο

«Textul Sfintei Scripturi pe care îl folosesc prin excelență este Traducerea Noii Lumi, care a fost definitivată în 1961 și a fost realizată de către Martorii lui Iehova cu scopul de a fi valorificate rezultatele studiului de specialitate mai recent și de a nu permite să fie textul alterat de dogme întemeiate pe tradiții ale lumii creștine*. Material ajutător pentru studiul biblic oferă cele două periodice bilunare, Turnul de Veghe și Treziți-vă!». (Turnul de Veghe, 15/02/2006, pp. 26 și 29).

watchtower[2]

«Convingerile religioase și practicile lor diferă mult de ceea ce acceptă în general Bisericile și Confesiunile creștine, atât în chestiuni de credință, cât și în chestiuni de tâlcuire a Sfintei Scripturi. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova se autodefinesc ca creștini. Să cunoaștem câteva din aceste diferențe:

inside-the-desert-view-watchtower-julie-niemela[1]

În cultul lor nu folosesc asemănări (statui) sau icoane ale lui Hristos, ale Maicii Domnului, ale Sfinților. De asemenea, resping și semnul Crucii, după cum știm, pentru că susțin că Iisus a fost omorât pe un țăruș, nu pe cruce. Consideră că închinarea la icoane și la Cruce este un act idololatric și

GrandCanyonWatchtower4[1]

îi îndeamnă pe cei care au adoptat cultul cel adevărat și au mai încă acasă icoane, să le distrugă… Nu acceptă sărbătorile religioase, precum sunt cele celebrate în amintirea evenimentelor din viața lui Hristos, ale Maicii Domnului, pomenirile Sfinților, pentru că ei cred că acestea nu se întemeiază pe Sfânta Scriptură*». (Turnul de Veghe, 15/02/2006, p. 29 și ce învață Sfânta Scriptură, pp. 155-156).

Grand-Canyon-Watchtower-1772[1]

«În relația lor cu statul, Martorii lui Iehova își îndeplinesc datoriile, potrivit poruncii biblice, după cum ei înșiși spun. În orice țară ar activa însă, sunt datori să își păstreze neștirbită neutralitatea politică, dar să se supună legilor. În acest cadru:

TDVI02

Consideră că salutul steagului contravine neutralității politice pe care o urmează ei,  iar, pe de altă parte, acest gest este echivalent cultului idolatru. Susțin totuși că recunosc steagul și imnul național ca simboluri naționale… Recunosc puterea națiunilor de a aduna armată și de a se apăra. Ei înșiși, însă, refuză ordinul de înrolare în armată pe timp de pace sau de război*… Nu acceptă practica medicală de transfuzie de sânge (Fapte 15:29). Această poziție a lor creează probleme în societatea medicală, dat fiind faptul că nu sunt totdeauna și în orice situație posibile terapiile care nu recurg la transfuzie de sânge » (Ce învață Sfânta Scriptură?, pp. 148-149).

Ce se predă despre ”masoni”?

The_Hiram_key_by_rob_art[1]

God_applying_compass_ancient_of_days_250x356[1]Masonii au fost deranjați de conținutul manualului cu mult înainte de a fi editat acesta! Într-o scrisoare pe care au trimis-o Ministerului Educației (1998) cereau să se elimine capitolul în care se vorbește despre masonerie, solicitare care a fost acceptată de Institutul Pedagogic. După consultări cu autorii, oamenii Institutului au decis să se rescrie capitolul disputat cu date pe care le-au oferit înșiși masonii și în continuare să citeze pozițiile Bisericii Ortodoxe (care consideră masoneria o religie, în care lojile masonice au un puternic caracter religios). Astfel, elevii de 16 ani ai clasei I de liceu învață între altele că:

from_east_to_west____by_angelcaido83-d3dj3nd[2]

«Masoneria este o organizație internațională care apare în perioada Evului Mediu în Europa Occidentală. (…) Prima recunoaștere oficială a masoneriei a avut loc în 1717 în Anglia. (…) În continuare s-a extins în restul Europei și în toată lumea, înființând loje și implicându-se în viața politică și socială a fiecărei țări. În Grecia s-a înființat Marea Lojă a Greciei sub titlul Serenisimul Mare Orient al Greciei, în estul Kerkirei (1811), și mai târziu în Smirna, Constantinopol și în Atena (1863)».

imagesCA41F0PZ

«Principii fundamentale ale masoneriei, potrivit Cartei Statutare a Marii Loje a Greciei (cap. A, II), sunt credința în Dumnezeu, supranumit Marele Arhitect al Universului, și în voința revelată a Acestuia”», «membrii Marilor Loji și ai Lojilor locale trebuie să provină numai dintre bărbați, iar Marile Loji nu trebuie să aibă relații cu Lojile și Puterile mixte, care acceptă și femei ca membri».

«La paragrafele unde sunt înfățișate scopurile masoneriei (cap. B, articolul 2,1), aceasta se prezintă ca organizație filosofică, progresistă și filantropică, care urmărește îmbunătățirea morală și spirituală a membrilor ei prin autocunoaștere, cercetare, Adevăr, Solidaritate și aplicarea principiilor moralei masonice».

dnvairp[1]«Despre intrarea copiilor în francmasonerie sunt menționate în Carta Statutară (articolele 119-121) premisele corespunzătoare și se precizează că există o ceremonie specială de adoptare a tânărului lup. Copiii francmasonilor (doar băieții) în vârstă de 12-15 ani pot fi puși sub protecția Lojei, care are și scopul de a supraveghea creșterea copilului puber, avându-l sub tutelă pentru a-l îndruma spre virtute și a-i acorda orice fel de ajutor» (Regulamentul General, articolul 197).

DEC2011E_005[1]

«Locul unde se desfășoară adunările se numește Lojă, a cărei secțiune frontală se numește pronaos, Lojele sunt definite ca ateliere unde participanții lucrează pentru îmbunătățirea lor personală prin înțelegerea și aplicarea principiilor masonice, a căror noțiune cea mai profundă este reprezentată prin simboluri și expusă prin alegorii și este revelată treptat acestora, prin inițierea progresivă în gradele masonice ierarhice». (Carta Statură cap. 2, articolul 2, VIII). «Discreția și caracterul secret constituie date fundamentale ale comportamentului francmasonilor, după cum se afirmă în Carta lor Statutară» (Carta Statură cap. 2, articolul 2, IX)”.

christ_with_compass_316x446[1]

După toate aceste demersuri extrem de didactice, mă întreb cât de ”completă” va fi informarea copiilor noștri cu privire la alte religii, în cazul în care lecția de Religie va fi înlocuită de Istoria Religiilor.

 Orthódoxos Týpos, 27 septembrie 2013, nr. 1991, pp. 1, 7. Traducere: Mihail Ilie (G.O.) Graiul Ortodox

Turnul de Veghere

watch_tower-freemasons-1024x679[1]Mormantul (piramidă) masonic al fondatorului sectei Martorilor, Charles Taze Russell

Martorii lui Iehova sunt văzuţi unanim ca fiind o sectă (erezie) care doar în anumite aspecte, neimportante, se poate identifica cu învăţătura biblică. Turnul de Veghere îşi bazează doctrina şi credinţa pe învăţăturile originale şi prelucrate ale lui    Charles Taze Russelln – 1852-1916 (mason gr. 33, cavaler templier și iluminații. Fondatorul Milenismului   – sursa http://www.youtube.com/watch?v=PsU45pBvRNU – imagini aici → https://www.google.ro/search?witnesses ) Joseph Franklin Rutherford şi ale succesorilor lor. Comitetul de Conducere a Societăţii Turnul de Veghere este singurul care are autoritatea de a interpreta Scriptura. Cu alte cuvinte, ceea ce spune acest Comitet este considerat ca fiind literă de lege, iar gândirea independentă este descurajată puternic. Aceasta este în opoziţie directă cu sfatul apostolului Pavel către Timotei (şi către noi) de a ne arăta înaintea lui Dumnezeu ca nişte oameni încercaţi, lucrători care nu au de ce să le fie ruşine şi care împart drept Cuvântul lui Dumnezeu. Acest sfat, găsit în 2 Timotei 2:15, reprezintă o învăţătură şi o poruncă de la Dumnezeu pentru fiecare membru al Trupului lui Hristos de a fi precum creştinii din Bereea şi de a cerceta Scripturile în fiecare zi pentru a vedea dacă lucrurile care ne sunt prezentate ca învăţături sunt în acord cu învăţătura din Cuvântul Său. Martorii lui Iehova ar trebui invidiaţi pentru eforturile lor “evanghelistice”.

Info.

Din secretele revistei Turnul de Veghe

450px-Watchtower_Bible_&_Tract_Society_(world_headquarters)[1]

Turnul de Veghe și Tract Society (WTBTS) au introdus numeroase modificări într-o traducere corectă a Bibliei, într-un efort de a valida doctrinele non-creștine ale Martorilor lui Iehova. Prin urmare, ei pretind că  traducerea  Sfintelor Scripturi (NWT) realizata de ei este superioara tuturor celorlalte.

800px-Watchtower_Bible_&_Tract_Society_02_(9442622250)[1]

 Sursa: http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/dirty_watchtower_secrets_pt2.htm

Mai jos sunt publicate cele doua Encilici din anul 2014 al BOG prin care sunt condamnate atât masoneria cât și milenarismul iehovist de creație masonică

Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?

 Enciclica din anul 2014 a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei prin care este condamnată masoneria

19 martie 2014

Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a dat publicității sus-menționata enciclică, prin care își reafirmă fidelitatea față de hotărâri mai vechi, prin care Biserica Greciei condamnă masoneria și arată că este incompatibilă calitatea de creștin cu aceea de mason. Îi cheamă pe toți cei rătăciți să părăsească masoneria și să se întoarcă la adevărul Bisericii noastre.

Enciclica

Prezentăm mai jos textul complet al enciclicei:

”Prin decizie sinodală, luată în cadrul Ședinței Sinodului Permanent din 19 martie a.c., vă facem cunoscut că Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, în ședința menționată și ca urmare a propunerii Comisiei Sinodale Antieretice, îți reafirmă prin prezenta enciclică poziția împotriva masoneriei, invocând Actul sinodal din 12.10.1933 și Proclamația Sfântului Sinod al Bisericii Greciei din 4.10.1996, care condamnă masoneria și consideră incompatibilă calitatea de creștin ortodox cu aceea de mason.

Sfântul Sinod insistă categoric asupra celor stabilite prin hotărârilesale anterioare [din 12.10.1933 și din 4.10.1996]. Reafirmă că masoneria reprezintă un sistem religios inițiatic sincretist incompatibil cu Biserica, cu totul diferit, separat și străin de Biserică. Demonstrează categoric că însușirea de mason, sub orice formă a ei, este incompatibilă cu aceea de creștin ca mădular al Trupului lui Hristos. În actul mai sus menționat al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, masoneria este în mod special înfierată ca sistem de credințe sincretiste, a cărui natură obscură este cu totul contrară adevărului creștin care arătat în plină lumină.

Sfântul Sinod reînnoiește condamnarea masoneriei înaintea poporului cu nume creștin și informează responsabil că absolut nimeni dintre ierarhii Bisericii Greciei nu este membru al vreunei loji masonice, nici nu întreține relații cu masoneria. Respingem orice eventual zvon care susține contrariul ca fiind total neîntemeiat și fals, neavând alt scop decât să provoace confuzia în rândul poporului ortodox, compromiterea Bisericii și a prestigiului Păstorilor acesteia.

Condamnând încă o dată masoneria cu multă responsabilitate, îi chemăm pe cei rătăciți să se întoarcă la cunoștința adevărului prin nemăsuratul Har și prin mila Dumnezeului și Domnului nostru Iisus Hristos.

† Arhiepiscopul Atenei, IERONIM, Președinte

† Mitropolitul Karýstiei și Skýro-ului, Serafim

† Mitropolitul de Néa Krίni și Kalamarίa, Procopie

† Mitropolitul Tesalonicului, Antim

† Mitropolitul de Paramýthia, Philiatón și Ghiroméri, Tit

† Mitropolitul Grevenelor, Serghie

† Mitropolitul Mithýmnei, Hrisostom

† Mitropolitul de Mitilini, Ereso și Plomário, Iacov

† Mitropolitul Thivei și Levadίei, Gheorghe

† Mitropolitul Paronaxiei, Calinic

† Mitropolitul de Ílion, Acharnón și Petroúpoli, Atenagora

† Mitropolitul de Zakynthos, Dionisie

† Mitropolitul de Kifisίa, Amaroúsi și Oropós, Chiril, Secretarul-Șef al Sinodului Permanent

† Mitropolitul Diavleίei, Gavriil”.

Ortodoxos Typos 2 mai 2014 nr. 2020 p.8.  Traducere Mihail Ilie (G.O.) Graiul Ortodox

ÎNTR-O ENCICLICĂ A SA, SINODUL PERMANENT AL BISERICII GRECIEI SUBLINIAZĂ:

IEHOVIȘTII SUNT ERETICI PERICULOȘI ȘI EXTREMIȘTI

Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a emis o enciclică prin care atrage atenția credincioșilor asupra propagandei așa-numiților Martori ai lui Iehova. În enciclica sa, Sinodul Permanent explică de ce iehoviștii sunt eretici periculoși. Textul complet al enciclicei, din data de 18 iunie, este următorul:

”La sfârșitul lunii în curs se va desfășura la Atena Conferința mondială anuală a «Martorilor lui Iehova». În contextul deplinei libertăți religioase care în Grecia este recunoscută și respectată prin Constituție, libertate pe care o respectă în primul rând Biserica Greciei, și pornind de la acest eveniment pe care îl vor organiza la Atena Martorii lui Iehova și în virtutea responsabilității noastre de Păstori întru Hristos, dorim să reamintim următoarele, spre a preveni poporului ortodox de acțiunea diferiților eretici, care în Sfânta Scriptură sunt caracterizați drept ”lupi îngrozitori” (Fapte 20:29):

  1. Învățăturile așa-numiților «Martori ai lui Iehova» ai societății pe acțiuni «Turnul de Veghe» constituie o reiterare în contemporaneitate a unui mare număr de învățături eretice, apărute de-a lungul veacurilor.
  2. Societatea pe acțiuni ”Turnul de Veghe” a ”Martorilor lui Iehova” a calomniat în mod repetat țara noastră la nivel internațional ca țară în care, chipurile!, nu este respectată libertatea religioasă.
  3. Este organizația eretică care nu ezită nu numai să cultive intoleranța religioasă și fanatismul, dar pe față, într-un periodic al său oficial din trecut, a exprimat poziția absurdă potrivit căreia așteaptă ca adepții ei «să își spele efectiv picioarele în sângele dușmanilor lor» (Turnul de Veghe, 1 februarie 1968, p. 83).
  4. Este o organizație care nu ezită să prezinte drept voia lui Dumnezeu și drept poziții scripturistice niște opinii extremiste, periculoase și neștiințifice. Doar astfel, de pildă, poate fi interpretată poziția societății «Turnul de Veghe» de a refuza transfuzia de sânge la nou-născuți, copii, adulți și vârstnici, chiar și atunci când aceștia se află în pericol de moarte.
  5. Este organizația care, ca societate pe acțiuni, deși dispune de o uriașă mașinărie de obținere de venituri, nu susține nici măcar o singură instituție filantropică pentru a-i ajuta pe semenii noștri aflați în suferință.
  6. De asemenea, este acea organizație eretică ce din timp în timp obișnuiește să își schimbe învățăturile. Astfel, deși în ultima vreme folosește titulatura de ”Martorii creștini ai lui Iehova”, nu crede în Iisus Hristos ca adevărat Dumnezeu și susține că creștinii nu trebuie să se roage Lui (Turnul de Veghe, 15 aprilie 1995, p. 30).
  7. Organizația aceasta folosește un discurs agresiv, desconsiderator și depreciativ față de întreaga lume creștină și nu numai.
  8. Este organizația eretică ce nu a ezitat în trecut să formuleze o mulțime de false profeții cu privire la a Doua Venire și la sfârșitul lumii, având ca rezultat nu numai faptul că se dovedește permanent a fi un proroc mincinos, dar și că mulți membri o părăsesc, mai ales după ultima profeție mincinoasă, cea din 1975, când sute de mii de membri din toată lumea au ieșit din rândurile ei.

Având în vedere aceste lucruri, și în plus, luând în considerare, așa cum a arătat în trecut experiența internațională, că adunări precum cele programate de societatea Turnul de Veghe la Stadionul Olimpic în iunie 2014, sunt legate de acțiuni propagandistice și publicitare de scară largă și pe multe niveluri, vă îndemnăm părintește, așa cum impune ethosul bisericesc ortodox, să ignorați eventualele provocări sau feluritele acțiuni prozelitiste, evitând în același timp orice formă de comportament extremist.

Potrivit credinței noastre ortodoxe, Biserica, fiind Trupul Dumnezeu-Omului Hristos, este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească și constituie în același timp și spațiul unic al mântuirii. Din acest motiv, vă îndemnăm ca în zilele respective să ne rugăm fierbinte Domnului să îi lumineze pe frații noștri înșelați, care au fost prinși în capcana rețelelor acestei societăți pe acțiuni cu mască religioasă, spre a cunoaște și ei Lumina Adevărului și a mărturisi credința în Dumnezeu-Omul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

† Arhiepiscopul Atenei, Ieronim, Președintele Sinodului Permanent al Bisericii Greciei

† Mitropolitul Karystίei și Skýros-ului, Serafim

† Mitropolitul de Néa Krίni și Kalamariá, Procopie

† Mitropolitul Thessalonicului, Antim

† Mitropolitul de Paramýthia, Filiáta și Giromério, Tit

† Mitropolitul Grevenelor, Serghie

† Mitropolitul Mithýmnei, Hrisostom

† Mitropolitul de Mitilίni, Eres și Plomário, Iacov

† Mitropolitul Thίvei și Levadίei, Gheorghe

† Mitropolitul Paronaxίei, Calinic

† Mitropolitul de Ílion, Aharnes și Petroúpoli, Atenagora

† Mitropolitul de Zákynthos, Dionisie

† Mitropolitul Kifisiei, Amarousi și Oropós, Chiril

Secretarul-șef,

† Mitropolitul Diavleiei, Gavriil 

Orthódoxos Týpos, 27 iunie 2014, nr. 2028, p. 8. Traducere: Mihail Ilie (G.O.)

Graiul Ortodox 

Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?

parintele-Sofian-pictat-de-maicile-de-la-Diaconesti[1] – Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre. Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimati. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viata aceasta. Căci nu toti vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în actiune. Așa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de crestin. Că toată lumea stie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niste sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vietii. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, multumesc!” Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…

- “Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credintă pe pământ?”

- Da, da… Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credinta si atasamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.

- După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” si ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se sustine că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populatii prin tehnicile moderne si sofisticate retele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită si subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?

- Nu! Nu mi se par exagerate! Omenirea, prin felul cum gândeste si se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinta, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca si la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total si pe care Guvernul le aprobă. Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (si protejat de legi) în mai multe tări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă si la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil. S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă si îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede asa ceva. Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor si a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există institutii care nu spun pe fată că politica lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate asa cum o înteleg unii oameni, nu asa cum este ea în realitate).

Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu totii, de la rege până la ultima slugă, asa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.

- Sunt si alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?

- Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest mars către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ati întrebat.

- Cu alte ocazii, la aceleasi întrebări ati dat niste răspunsuri mai rezervate…

- Între timp s-au schimbat mai multe lucruri.

Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârsitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne putini cu El. La început or să fie multi habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne crestini până la capăt vor fi putini, dar vor fi mai hotărâti si mai statornici în credintă. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesigurantă si lepădare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una, adică vor renunta la averi, la masini pentru a-si păstra credinta. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supravietuiască, ca să nu moară de foame; iar altii vor trăi în huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca să se stie totul despre ei. O să fie multă intimidare si multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi si optimism si mult curaj“.

(Arhimandrit Sofian Boghiu, Smerenia si dragostea, însusirile trăirii ortodoxe, Editura Fundatia Traditia Românească, Bucuresti, 2002).

 Sursa:http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/10/10/despre-sfarsitul-lumii-antihrist-si-masonerie-parintele-sofian-boghiu/#more-3041

cititi si

Tactica ”de la ușă la ușă” a Martorilor lui Iehova. Cine sunt Martorii lui Iehova şi ce cred ei ? EXCLUSIV. Martorii lui Iehova au pus mana pe arme. Sectantii din Romania se revolta impotriva “Turnului de Veghe” de la New York

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/07/31/109-tactica-de-la-usa-la-usa-a-martorilor-lui-iehova-cine-sunt-martorii-lui-iehova-si-ce-cred-ei-exclusiv-martorii-lui-iehova-au-pus-mana-pe-arme-sectantii-din-romania-se-r/

Într-o enciclică pastorală, Mitropolitul Etoliei și Akarnaniei dezvăluie caracterul mincinos al discursului despre Hristos al așa-zișilor ”Martori ai lui Iehova”

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/07/09/212-mitropolitul-etoliei-dezvaluie-caracterul-mincinos-al-discursului-despre-hristos-al-asa-zisilor-martori-ai-lui-iehova/

Graiul Ortodox

IPS. Ieremia mustră autoritățile care întarzie la sfintele slujbe (Episod in Megalopoli).

2 comentarii


IPS. Ieremia mustră autoritățile care

întarzie la sfintele slujbe

EPISOD ÎN MEGALOPOLE CU MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA

(ucenicul Mitropolitului Augustin de Florina)

[ro]image1[1],,Conducători fără Sfânta Liturghie? Atunci ce propăşire să vedem cu conducători lipsiţi de Sfânta Liturghie? Ce rău este acesta, care se întâmplă cu voi autorităţile? Avem sărbători oficiale şi veniţi după Liturghie, doar la Te Deum. Domnilor oficiali, Liturghia nu este pentru poporul naiv. Liturghia este necesară mai ales pentru voi, ca să primiţi binecuvântarea lui Dumnezeu, ca să conduceţi corect acest pământ sângerând şi sfinţit al patriei noastre”.

 În Duminica Lăsatului sec de brânză, Mitropolitul Ieremia a creat un „episod” în Catedrala Mitropolitană din Megalopole şi a atras felicitările adunării bisericeşti pentru aceasta. Înaltpreasfinţitul avea să liturghisească într-un sat din eparhia sa. Dar a fost rugat să vină la biserica „Sfântul Nicolae” din Megalopole pentru Parastasul în memoria celor 212 patrioţi ucişi de către ocupanţii barbari.

S-a dus la Parastas. Conform invitaţiei Primăriei, Parastasul trebuia să aibă loc la orele 10. S-a terminat Liturghia, ceasul era deja trecut de 10 şi oficialii încă nu veniseră.    Să subliniem aici că Mitropolitul Ieremia este foarte deranjat şi îşi exprimă şi public protestul său pentru faptul că autorităţile, la orice ceremonie, vin după Liturghie, doar în ceasul Te Deum-ului. Foarte mult îl deranjează acest lucru pe Mitropolitul Ieremia, anume că autorităţile nu vin la Sfânta Liturghie şi întotdeauna, aşa cum ştim, căuta prilejul să mustre acest rău. Şi prilejul i s-a dat astăzi. S-a terminat deci Liturghia din Duminica de astăzi şi a început Parastasul după orele 10, dar autorităţile oraşului nu sosiseră.

În pofida ritmului larg şi a celor două rugăciuni mari, care s-au spus la Parastas, autorităţile încă nu se arătaseră, venind tocmai când Parastasul se terminase. Printre oficiali era şi Preşedinta Parlamentului, iar datorită acestei prezenţe a Preşedintelui, veniseră din toată zona oficiali şi mai ales Prefectul de Peloponez, domnul Tatoulis.

Tuturor acestora care veniseră pentru Parastas, dar după Parastas, Mitropolitul Ieremia le-a spus următoarele: „Respectabile autorităţi, vă privim cu cinste şi cu respect, dar ca Episcop al acestei eparhii vreau să vă spun cu durere următoarele: Sunteţi încălcători ai propriului vostru program! Aţi hotărât ca Parastasul să fie la ora 10, noi am început după 10, am făcut slujba pe larg, dar cu toate acestea aţi venit după sfârşitul Parastasului. Aş spune că trebuia să veniţi cu mult înainte de Parastas, ca să participaţi la Liturghie. Astăzi este duminică. Unde aţi fost voi, conducătorii noştri, la Sfânta Liturghie? Conducători fără Sfânta Liturghie? Atunci ce propăşire să vedem cu conducători lipsiţi de Sfânta Liturghie? Ce rău este acesta, care se întâmplă cu voi autorităţile? Avem sărbători oficiale şi veniţi după Liturghie, doar la Te Deum. Domnilor oficiali, Liturghia nu este pentru poporul naiv. Liturghia este necesară mai ales pentru voi, ca să primiţi binecuvântarea lui Dumnezeu, ca să conduceţi corect acest pământ sângerând şi sfinţit al patriei noastre”. A spus şi altele multe, în forţă, Mitropolitul Ieremia, cuvinte pe care din cauza emoţiei momentului n-am putut să le ţinem minte. După aceste cuvinte ale sale, pe care le-a spus cu o voce trepidantă, înaltă şi puternică, Mitropolitul a început să facă din nou o ectenie de pomenire pentru autorităţile veniseră cu întârziere. Dar unii dintre ei, şi printre ei şi Preşedinta Parlamentului, s-au retras ofensaţi pentru câte au auzit şi n-au rămas la ectenie. Desigur, a spus-o şi unul din ei că „în urma acestora care s-au spus, noi nu putem să rămânem şi plecăm”.

S-a făcut şi pentru a doua oară ectenie de pomenire şi la sfârşitul acestei de-a doua ectenii Mitropolitul Ieremia a spus iarăşi autorităţilor rămase, printre care şi Prefectul de Peloponez – domnul Tatoulis, următoarele: „Stimate autorităţi, am obiceiul ca atunci când supăr şi jignesc pe cineva să-i  cer iertare în genunchi. Astăzi însă, pentru câte am spus nu-mi cer iertare, ci dimpotrivă Îi mulţumesc lui Hristos şi Preasfintei mele, care mi-au dat puterea să vă spun acestea pe care vi le-am spus. Dar, în sfârşit, ce rău este acesta cu voi!? Zile oficiale, ca cea a Buneivestiri, de pildă, să fiţi fără Sfânta Liturghie şi să veniţi doar la Te Deum. Astăzi, zi de duminică, nu aţi fost la Liturghie. Aţi venit pentru Parastas, dar cu mult-mult după ora stabilită pentru Parastas. Nu mă căiesc pentru câte v-am spus. Mi-a dat Hristos şi Preasfânta puterea să vi le spun. Domnule Prefect, în aceşti ani, mai mult decât oricând altădată, Biserica trebuie să arate că este puternică şi să mustre pe contravenienţi, oricine ar fi aceştia. Noi, Episcopii, trebuie să fim dinamici şi eroici, precum Sfinţii Părinţi, netemându-ne de stăpânirea lumească. Deasupra tuturor trebuie să fie Biserica lui Hristos”.

Tot acest episod de astăzi a pricinuit emoţia creştinilor, care – îndeosebi după Dumnezeiasca Liturghie – s-au grăbit să-şi exprime felicitările lor faţă de Episcopul lor pentru câte a spus şi să-şi declare acordul şi solidaritatea lor cu el.

ARHIEPISCOPUL ELADEI TRIMITE CAZUL MITROPOLITULUI IEREMIA DE GORTINA ÎN SFÂNTUL SINOD PERMANENT

Preafericitul Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade, a avut ieri o9125[1] convorbire telefonică cu Preşedinta Parlamentului, doamna Zoe Konstantonopoulos,  şi a fost informat în legătură cu evenimentul nereuşit ce a avut loc în biserica „Sfântul Nicolae” din Megalopole.

Arhiepiscopul a remis tema spre dezbaterea apropiatei întruniri a Sfântului Sinod Permanent, care se va avea loc luni, 2 martie a.c.

 Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Surse:http://acvila30.ro/arhiepiscopul-eladei-trimite-cazul-mitropolitului-ieremia-de-gortina-in-sfantul-sinod-permanent/

Martiriul Sfintei Luminița (Fotini)

Un comentariu


scan0009[1]

Pătimirea Sfintei, Slăvitei, Marei

Muceniţe Luminița şi a celor împreună cu dânsa (26 februarie)  

Sfînta marea muceniţă Fotini(Luminița) este femeia samarineancă despre care povesteşte Evanghelistul Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, în Sfînta Evanghelie, că a vorbit cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos la puţul lui Iacov şi a crezut în El. Iar după înălţarea Domnului la cer şi după pogorîrea Sfîntului Duh peste dumnezeieştii Apostoli, în ziua Cincizecimii (Rusalii) s-a botezat de către Sfinţii Apostoli, împreună cu doi fii ai ei şi cu cinci surori, urmînd lor şi propovăduind credinţa întru Hristos din loc în loc şi din ţară în ţară, întorcînd pe mulţi slujitori de idoli de la păgînătate, făcîndu-i creştini.

În zilele lui Neron, păgînul împărat al Romei, s-a pornit mare prigoană asupra creştinilor şi după mărturisirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, prigonitorii căutau pe ucenicii lor şi pe toţi cei ce credeau în Hristos sîrguindu-se în deşert a şterge din lume numele lui Hristos. Însă nu ştiau nebunii, căci cu cît prigoneau credinţa cea întru Hristos, cu atît mai mult se întărea şi se lăţea; căci precum a zis Domnul: “Porţile iadului nu o vor birui pe dînsa“.

În acel timp Sfînta Luminița, împreună cu fiul ei cel mai mic, se aflau în Cartagina, cetatea Africii, şi propovăduiau cu îndrăzneală Evanghelia lui Hristos. Iar Victor, fiul ei cel mai mare, era ostaş în armata romană şi fiindcă a făcut mari vitejii şi biruinţe în războiul pe care l-au avut romanii împotriva arabilor, care supărau şi prădau locurile lor, împăratul Neron l-a făcut stratilat şi voievod a toată Italia; şi, neştiind că este creştin, l-a trimis să muncească pe creştinii care se aflau acolo. Iar Sebastian, ducele Italiei, auzind aceasta din urmă a zis către Victor: “Eu ştiu prea bine, o, voievodule, că tu eşti creştin precum şi maica ta şi Iosi, fratele tău, sînt creştini, următori şi ucenici ai Apostolului Petru. Însă te sfătuiesc să faci ceea ce ţi-a poruncit împăratul, adică să munceşti pe creştini, ca să nu-ţi primejduieşti viaţa”. Iar voievodul Victor a zis: “Eu voiesc să fac voia lui Hristos, adevăratului Dumnezeu, Împăratul cel ceresc şi fără de moarte. Iar de porunca pe care mi-a dat-o Neron împăratul, ca să muncesc pe creştini, nici nu voiesc să aud, dar să o mai împlinesc”. Ducele a zis: “Eu te sfătuiesc ca pe un prieten adevărat ceea ce îţi este ţie de folos; căci dacă vei şedea pe divan şi vei cerca să afli pe creştini şi îi vei munci, vei face plăcerea împăratului şi vei dobîndi şi banii creştinilor. Pe lîngă aceasta, te mai sfătuiesc să vesteşti şi maicii tale şi fratelui tău, să nu mai propovăduiască la arătare pe Hristos şi să nu mai înveţe pe păgîni a se lepăda de credinţa lor părintească, ca să nu te primejduieşti din cauza lor”.

Sfîntul Victor a zis către dînsul: “Să nu-mi fie a face aceasta care zici, adică să chinuiesc vreun creştin, sau să iau ceva de la dînsul, sau să sfătuiesc pe maica mea sau pe fratele meu să nu mai propovăduiască că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Dar şi eu sînt şi voiesc să fiu propovăduitor al lui Hristos, precum sînt şi aceia, şi las să vedem răul care ni se va face”. Ducele a zis: “Eu frate te sfătuiesc cele ce-ţi sînt de folos, iar tu socoteşte ce vrei să faci”. După ce a zis, îndată a orbit şi, căzînd la pămînt, a rămas mut de durerile cele cumplite ale ochilor; apoi, ridicîndu-l cei ce stăteau de faţă, l-au pus pe pat şi a rămas trei zile fără glas, neputînd grăi nicidecum. Iar în a patra zi a strigat cu glas mare: “Unul este cu adevărat Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor!” Iar Victor, intrînd la dînsul, a zis: “Pentru ce ţi-ai schimbat aşa deodată părerea ta, o! Sebastiane?”. Ducele a zis către dînsul: “Căci mă cheamă Hristos la dînsul o! preadulcele meu Victor”. Deci îndată a învăţat de la dînsul credinţa în Hristos şi s-a botezat; apoi cum a ieşit din apa botezului, îndată şi-a căpătat lumina ochilor şi a preamărit pe Dumnezeu. Văzînd ceilalţi slujitori de idoli această preaslăvită minune, s-au înfricoşat ca să nu pătimească şi ei, necrezînd în Hristos, ceea ce a pătimit ducele, au alergat toţi la Victor şi, învăţînd credinţa în Hristos, s-au botezat.

Trecînd puţină vreme, a ajuns cuvîntul acesta la Roma, pînă la urechile lui Neron, că Victor, stratilatul Italiei, şi Sebastian, ducele, propovăduiesc ca Petru şi Pavel şi ca ceilalţi apostoli şi aduc pe mulţi păgîni la credinţa în Hristos; apoi că Fotinia, mama stratilatului, împreună cu Iosi, un alt fiu al ei, au fost trimişi de dînsul în Cartagina să facă asemenea. Împăratul, auzind acestea, s-a aprins de mînie şi îndată a trimis ostaşi în Italia ca să aducă la Roma toţi creştinii care se aflau acolo, bărbaţi şi femei, cărora li se arătase Domnul mai înainte şi le zisese: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi vă voi odihni; deci nu vă temeţi, căci Eu sînt cu voi şi Neron va fi biruit împreună cu diavolii, prietenii săi”. “După aceea a zis către Victor: “De aici înainte numele tău va fi Fotinos, căci prin tine se vor lumina mulţi şi vor crede în Mine; iar tu întăreşte cu cuvintele tale pe Sebastian, spre mărturisire, căci fericit şi bine-i va fi celui ce se va nevoi pînă la sfîrşit”.

Acestea zicînd Domnul către dînşii, S-a înălţat la ceruri. S-a descoperit încă şi Sfintei Fotinia şi i s-au arătat toate cele ce trebuia să urmeze. De aceea, Sfînta Fotinia îndată a şi pornit din Cartagina împreună cu mulţime de creştini şi s-a dus la Roma; toată cetatea Romei, auzind-o propovăduind cu mare îndrăzneală pe Hristos, s-au tulburat, zicînd: “Cine este aceasta care vine aici cu mulţime?”. Apoi a venit la Roma şi Fotinos, fiul ei, împreună cu Sebastian ducele, fiind aduşi de ostaşii care fuseseră trimişi de împărat.

Dar Sfînta Luminița a apucat şi a venit mai înaintea lui Neron, împreună cu Iosi fiul ei, şi cu cealaltă mulţime. Văzîndu-i Neron i-a întrebat: “Pentru care pricină aţi venit la noi?”. Sfînta a răspuns: “Am venit să te învăţăm să crezi în Hristos”. Slujitorii împăratului au zis: “Au venit din Italia Sebastian, ducele, şi Victor, stratilatul”. Neron a zis: “Să vie înăuntru”. Şi venind ei, a zis către dînşii: “Ce am auzit despre voi?”. Sfinţii au răspuns: “Cîte ai auzit despre noi, o! împărate, toate sînt adevărate”. Neron, uitîndu-se la dînşii sălbatic, le-a zis: “Vă lepădaţi de Hristos, ori voiţi să muriţi de moarte rea?”. Sfinţii, ridicîndu-şi ochii la cer, au zis: “Să nu fie vreodată, o! Hristoase, Împărate, ca să ne lepădăm de Tine şi să ne despărţim de credinţa cea întru Tine şi de dragostea Ta!”. Neron a întrebat: “Cum vă numiţi voi?”. Sfînta Fotinia a răspuns: “Eu m-am numit Fotinia de Iisus Hristos, Dumnezeul meu, iar surorile mele, cea dintîi care s-a născut după mine se numeşte Anatoli, a doua Fotos, a treia Fotis, a patra Paraschevi, a cincea Chiriachi; iar fiii mei, cel dintîi se numeşte Victor, care s-a numit de Domnul meu Fotinos, şi cel de-al doilea, care este cu mine, se numeşte Iosi”. Neron a zis către dînşii: “Toţi v-aţi unit şi v-aţi învoit ca să fiţi munciţi pentru Nazarineanul şi să muriţi pentru El?” Sfînta Luminița a răspuns: “Aşa ne bucurăm noi toţi, ne veselim şi voim să murim pentru dragostea Lui”.

Atunci tiranul a poruncit să li se zdrobească încheieturile mîinilor cu ciocane de fier; iar slujitorii lui Neron, răpind pe sfinţi, i-au dus la locul de tortură; şi şi-a întins fiecare mîinile, apoi au început să li le zdrobească cu ciocanele şi, de la al treilea ceas din zi pînă la al şaselea, s-au schimbat de trei ori cei care îi băteau; iar mucenicii lui Hristos n-au simţit nicidecum muncirea lor, nici s-au zdrobit cît de puţin mîinile lor. Auzind aceasta, Neron s-a cutremurat de preaslăvită minune şi a poruncit să li se taie mîinile. Dar, îndată slujitorii răpind pe Sfînta Fotinia, legîndu-i mîinile, au lovit de mai multe ori cu săbiile, deasupra pe nicovală, nereuşind nimic; iar mai ales aceia care le loveau, au slăbit şi au căzut ca nişte morţi. Dar sfînta a rămas nevătămată şi mulţumea lui Dumnezeu, zicînd: “Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme, de ce-mi va face mie omul“.

Deci a început împăratul a se nedumeri şi a gîndi ce să facă să biruiască pe mucenici şi să-i aducă la voia sa. De aceea a poruncit ca pe bărbaţi să-i bage într-o temniţă întunecoasă, iar pe Sfînta Luminița, împreună cu cele cinci surori ale ei, să le pună într-o cameră de aur, cu masă de aur, scaune de aur, bani mulţi înaintea lor, podoabe de aur, îmbrăcăminte şi brîie de aur. Apoi a poruncit şi Domninei, fiica sa, să se ducă şi ea în camera aceea cu toate roabele ei şi să se unească cu sfintele, socotind deşertul la minte căci cu amăgiri ca acestea va întoarce şi va răsturna credinţa lor. Căci poruncea sfintelor că, dacă se vor lepăda de credinţa în Hristos, le va da mîngîiere, desfătare şi o dragoste ca aceasta şi le va dărui toate acelea ce se aflau în cameră şi multe altele; apoi le va învrednici de mare dragoste şi cinste. Dar s-a amăgit vicleanul, căci sfintele, ca nişte cugetătoare de cele cereşti, au defăimat toate acelea ca pe nişte gunoaie şi n-au voit nici măcar să se uite la ele.

Privind Sfînta Luminița la fiica împăratului, Domnina, a zis către ea: “Bucură-te, mireasa Domnului meu!”. Iar Domnina a zis şi ea către dînsa: “Bucură-te şi tu, doamna mea, făclia lui Hristos!”. Auzind Sfînta Luminița pe Domnina pomenind numele lui Hristos s-a bucurat foarte şi a mulţumit lui Dumnezeu, a îmbrăţişat-o şi a sărutat-o. Apoi învăţînd-o credinţa lui Hristos, cum şi pe cele 100 de roabe ale ei, le-a botezat pe toate; iar pe Domnina a numit-o Antusa. Şi îndată fericita Antusa a poruncit Ştefanidei, celei mai mari peste 100 de roabe ale ei, să dea săracilor toate podoabele cele de aur şi banii care se aflau în cămara de aur.

Neron, înştiinţîndu-se de aceasta, a suspinat din adîncul inimii şi mîniindu-se foarte, îndată a poruncit să ardă un cuptor şapte zile şi să arunce într-însul pe Sfînta Fotinia şi pe toţi cei uniţi cu dînsa, bărbaţi şi femei; şi făcînd ostaşii după porunca lui, au stat mucenicii trei zile în cuptor. După aceea, socotind tiranul că acum vor fi arşi în cuptorul cel de foc, a poruncit să deschidă gura cuptorului şi, dacă vor afla acolo oasele ucenicilor, să le arunce în rîu. Şi deschizînd ostaşii gura cuptorului, au aflat pe toţi sfinţii întregi şi nevătămaţi, slăvind şi binecuvîntînd pe Dumnezeu. Deci au rămas uimiţi de preaslăvita minune că nu s-a apropiat focul de dînşii. Auzind aceasta, toţi locuitorii cetăţii Roma s-au minunat, slăvind şi ei pe Dumnezeu.

Dar tiranul, auzind de o minune ca aceasta, a poruncit să-i adape cu otrăvuri aducătoare de moarte. Deci a fost chemat Lambadie, vrăjitorul, care a pregătit otrăvurile, dînd mai întîi otravă Sfintei Fotinia, care, luînd-o, a zis către vrăjitor: “Nu se cădea nouă a lua această otravă a ta nicidecum, nici a o bea, fiindcă şi tu eşti necurat; dar pentru ca să cunoşti tu, o! împărate, şi tu, o! vrăjitorule, puterea Hristosului meu, iată, eu mai întîi o beau, în numele Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, şi pe urmă o vor bea toţi cei ce sînt împreună cu mine”. Bînd toţi mucenicii otrava, au rămas nevătămaţi, cu puterea lui Hristos, ca şi cum n-ar fi băut nimic. Iar vrăjitorul, văzînd toate acestea, s-a spăimîntat şi, căutînd la Sfînta Fotinia, a zis: “Am pregătit o otravă puternică şi de o veţi bea şi pe aceasta şi, nu veţi păţi nimic, voi crede şi eu în Dumnezeul vostru”. Şi aducînd-o, a dat-o lor şi, bînd-o, toţi mucenicii au rămas nevătămaţi. Văzînd vrăjitorul aceasta, a rămas uimit şi îndată adunînd toate cărţile sale vrăjitoreşti, le-a aruncat în foc şi le-a ars; apoi, crezînd în Hristos, s-a botezat, numindu-se din botez Teoclit. Iar împăratul, înştiinţîndu-se de aceasta, a poruncit ostaşilor şi răpindu-l din mijlocul sfinţilor, l-au scos afară de zidurile cetăţii Roma şi i-au tăiat capul cu sabia. Şi aşa, fericitul Teoclit, mai înainte decît ceilalţi, a luat cununa muceniciei.

Atunci Neron cel fără de lege a poruncit să le taie venele tuturor sfinţilor, împreună cu ale marei muceniţe Luminița. Şi cînd ostaşii le tăiau venele mucenicilor, ei batjocoreau şi rîdeau de împărat şi de zeii lui, ca de nişte neputincioşi. Iar tiranul, văzînd pe mărturisitori, că întru nimic nu socotesc muncile acestea, a poruncit să topească plumb şi să-l amestece cu pucioasă şi, cînd va clocoti, să-l toarne în gura Sfintei Fotinia şi pe spatele celorlalţi sfinţi. După ce slujitorii au îndeplinit porunca împăratului şi au vărsat pe spatele mucenicilor plumbul clocotind, toţi sfinţii au strigat: “Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, căci cu plumb clocotit ai răcorit inimile noastre ca şi cum ar fi fost însetate de o mare arşiţă”. Iar Neron, auzind aceasta, s-a spăimîntat şi a poruncit să-i spînzure şi să strujească fără milă trupurile lor şi să le ardă cu făclii aprinse; dar cu cît îi muncea mai mult, cu atît se împuterniceau în dumnezeiescul dar şi proslăveau pe Dumnezeu.

Iar ticălosul şi deşertul de minte Neron, socotind că va birui pe sfinţi cu muncile, a poruncit să amestece cenuşă cu oţet tare şi să-l toarne în nasurile lor şi, aceasta făcîndu-se, sfinţii mucenici au zis că li se pare mai dulce decît mierea şi fagurul. Iar tiranul s-a mîniat foarte şi a poruncit de a oprit pe sfinţi şi i-a închis într-o temniţă întunecoasă şi necurată, plină de şerpi veninoşi. Dar sfinţii lăudau şi slăveau pe Dumnezeu, iar fiarele cele otrăvitoare, din temniţă, toate au murit şi duhoarea cea rea s-a prefăcut în mireasmă neasemănată, iar întunericul s-a prefăcut în lumină prea strălucită. Apoi Domnul nostru Iisus Hristos a stat în mijlocul sfinţilor şi a zis către dînşii: “Pace vouă!” Apoi, apucînd de mînă pe Sfînta Fotinia a ridicat-o sus şi a zis: “Bucuraţi-vă totdeauna, căci Eu cu voi sînt în toate zilele vieţii voastre”. Şi îndată, cu cuvîntul Domnului, s-au deschis ochii mucenicilor şi, văzînd pe Domnul, s-au închinat Lui; iar El, binecuvîntîndu-i, a zis: “Îmbărbătaţi-vă şi vă întăriţi”. Apoi s-a suit la cer. Iar din trupurile sfinţilor au ieşit ca nişte solzi şi s-au făcut sănătoşi, aşa cum erau mai înainte. Dar urgisitul de Dumnezeu Neron a poruncit ca sfinţii să rămînă în temniţă trei ani, ca să pătimească acolo înăuntru tot felul de chinuri şi aşa să moară cu moarte rea.

Iar după trei ani, avînd împăratul un slujitor al său închis în temniţa aceea, a trimis oamenii săi ca să-l scoată. Deci, ducîndu-se trimişii în temniţă, au văzut pe mucenici că erau vii şi sănătoşi şi au spus împăratului că galileenii care au fost orbiţi de el, acum văd şi sînt sănătoşi, iar temniţa este plină de lumină şi de bună mireasmă negrăită, încît s-a făcut ca o casă sfîntă, spre slava lui Dumnezeu; iar acolo aleargă mulţime de oameni şi cred în Dumnezeul lor şi sînt botezaţi de dînşii.

Auzind acestea, Neron şi-a ieşit din minţi şi, trimiţînd ostaşi, i-a adus înaintea sa şi a zis: “Au nu v-am poruncit vouă să nu mai propovăduiţi în numele lui Hristos? Deci cum îl propovăduiţi în temniţă? Pentru aceasta eu voiesc să pun asupra voastră multe şi grele munci”. Iar sfinţii au zis: “Orice voieşti fă, dar noi nu vom înceta a vesti pe Domnul nostru Iisus Hristos, cum că este Dumnezeu adevărat şi făcătorul tuturor”. Dar cu aceasta s-a aprins tiranul la mînie şi a poruncit să răstignească pe sfinţi cu capetele în jos şi să strujască trupurile lor trei zile, pînă se vor dezlega încheieturile lor. Făcînd aceasta, sălbaticii şi neomenoşii slujitori i-au spînzurat şi i-au lăsat alte patru zile, punînd străjeri să-i păzească. După aceea, ducîndu-se să vadă dacă mai trăiesc încă, cum i-au văzut spînzuraţi au orbit. Iar îngerul Domnului, pogorîndu-se din ceruri, a dezlegat pe sfinţi şi, sărutîndu-i, i-a făcut sănătoşi de toate rănile lor. Atunci Sfintei Fotinia, făcîndu-i-se milă de orbirea slujitorilor, a făcut rugăciune către Dumnezeu pentru ei şi îndată şi-au luat iarăşi lumina ochilor lor şi crezînd în Hristos, s-au botezat.

Înştiinţîndu-se tiranul de acestea, a poruncit să jupuiască pielea de pe Sfînta Fotinia şi în vremea ce o jupuiau, sfînta cînta: “Doamne, cercetatu-m-ai şi M-ai cunoscut”. După ce au jupuit pielea ei, au aruncat-o în rîu, iar pe sfîntă au aruncat-o într-un puţ sec. Dar la ceilalţi mucenici: Sebastian, Fotinos şi Iosi, le-au tăiat mădularele cele născătoare şi le-au aruncat la cîini; i-au jupuit şi pe ei de piele şi-au aruncat-o în rîu, iar pe dînşii i-au aruncat într-o baie veche. Apoi pe cele cinci surori ale Sfintei Liminița, punîndu-le înaintea lui, a poruncit să le taie mai întîi sînii, după aceea le-a jupuit şi pe ele de piele. Însă, cînd s-au pus slujitorii să jupoaie şi pe Sfînta Fotida, ea nu a primit să fie ţinută de cineva; ci a stat singură cu mare vitejie şi bărbăţie, şi au jupuit pielea de pe trupul ei, încît s-a minunat şi tiranul de răbdarea ei. După acest chin, prea înrăutăţitul a găsit şi o altă tortură pentru ea, grea şi pierzătoare, căci a poruncit şi a plecat două vîrfuri de copaci, care erau în grădina lui, şi au legat pe Sfînta Fotida de cele două vîrfuri. Apoi le-a slobozit îndată şi sfînta s-a rupt în două părţi şi astfel şi-a dat sfîntul ei suflet în mîinile lui Dumnezeu. Atunci a poruncit pierzătorul să taie şi pe ceilalţi mucenici cu sabia. Iar pe fericita Luminița, scoţînd-o din puţul acela, a închis-o în temniţă.

Dar ea, fiindcă a rămas singură şi nu s-a încununat cu cununa mărturisirii împreună cu ceilalţi mărturisitori, se mîhnea şi ruga pentru aceasta pe Dumnezeu, care s-a arătat ei şi, pecetluind-o cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci de trei ori, a făcut-o sănătoasă de toate rănile ei. Şi după multe zile, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu, şi-a dat în mîinile lui cinstitul şi sfîntul ei suflet. Şi astfel s-au dus toţi către Dumnezeu cel dorit de dînşii şi au dobîndit împărăţia cerului, căreia dea Dumnezeu ca şi noi să ne învrednicim prin rugăciunile lor. Amin.

 Sursa: Viețile Sfinților pe Februarie ed.a II-a. Editura Mănăstirii Sihăstria- 2005 pp.318-324

235) Orthódoxos Týpos: Epistola antipapistașă a Sfântului Paisie Aghioritul

Un comentariu


Screenshot_46

Către fondatorul <<P.O.E.>> și al  <<O.T.>> fericitul Arhimandrit Haralambos

Epistola antipapistașă a Sfântului Paisie

L-a învinuit pe Patriarhul Atenagora pentru lipsa dragostei fața de fii Ortodoxiei, fiindcă a ales să iubească o femeie modernă – biserica papistașă, în schimbul  Mamei noastre Ortodoxe care este modestă. Filounioniștii nu au ”nici miez, nici coajă duhovnicească”. Vorbesc despre unire, deși nu sunt uniți cu Dumnezeu, pentru că nu L-au iubit. Biserica Ortodoxă duce o lipsă  gravă de ierarhi și păstori cu duh patristic, ceea ce explică abaterea Patriarhilor de la credința ortodoxă.  

Sfântul Paisie a trimis epistola către fondatorul P.O.E. și al ziarului „Orthódoxos Týpos” în calitate de Monah Aghiorit, în anul 1969. În epistolă exprima și părerile despre poporul credincios. Menționăm  întreaga lui epistolă, pentru că toată mass-media face cunoscute doar profețiile, nu și părerea antipapistașă și anitiecumenistă a Sfântului. Paginile ziarului „Orthódoxos Týpos” au găzduit și pozițiile antipapistașe și antiecumeniste ale Sfântului Iustin Popovici, pe când acesta se afla în viață.

Atât Sfântul Paisie, cât și Sfântul Iustin Popovici și-au exprimat părerea patristică antipapistașă și antiecumenistă în paginile ziarului „Orthódoxos Týpos”. Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a procedat recent la canonizarea Părintelui Paisie – Monahul Aghiorit. Pomenirea lui va fi sărbătorită pe 12 iulie. Despre Sfântul contemporan al Bisericii noastre Ortodoxe – a avut o mare faimă ca Gheron – s-au scris multe, mai cu seamă despre profețiile sale cu privire la diferite chestiuni. Ceea ce se omite în mod sistematic este părerea sa curajoasă antipapistașă și antiecumenistă. Astăzi vom publica scrisoarea, pe care acesta a trimis-o pe 23 ianuarie 1969 către fondatorul și întâistătătorul Uniunii Panelene Ortodoxe (P.O.E) și a ziarului Orthódoxos Týpos” („O.T”) fericitul Arhimandrit Hralambos Vasilopoulos. În epistolă s-a pronunțat împotriva diplomaticei „iubirii de cuvinte” a Vaticanului, pe care a îmbrățișat-o Patriarhia Ecumenică, împotriva întâlnirilor Patriarhului Ecumenic cu Papa în falsa încercare de unire dintre papistași și ortodocși. „Cu regret (a notat Sfântul în calitatea sa de Monah Aghiorit) mărturisesc că din câți filounioniști am cunoscut, nu am văzut pe niciunul să aibă vreunul  nu miez, dar  nici coajă duhovnicească. Cu toate acestea, știu însă să vorbească despre dragoste și unire, deși ei înșiși nu sunt uniți cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit…”. Ziarul „O.T.” se bucură în special, de faptul că Sfântul Paisie a expus reflecțiile sale, ca monah aghiorit, despre dialogurile teologice cu papistașii eretici, în ziar. Este al doilea Sfânt al Bisericii noastre Ortodoxe, care și-a arătat identitatea de părinte mărturisitor în rubricile ziarului „O.T.” și a Uniunii Ortodoxe a Grecilor de Pretutindeni. Primul Sfânt (declarat în ordine), care și-a exprimat poziția sa antipapistașă și antiecumenistă a fost Sfântul IustinPopovici din Biserica Ortodoxă a Serbiei.

[A deţinut calitatea de membru de onoare al „Uniunii Ortodoxe Panelene”. imagesIPB45ACAArhimandritul Iustin Popovici a fost proclamat Sfânt al Bisericii Ortodoxe a Serbiei. Era fervent antipapist şi antiecumenist şi a fost persecutat pentru poziţiile lui. 

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/06/23/a-detinut-calitatea-de-membru-de-onoare-al-%e2%80%9euniunii-ortodoxe-panelene%e2%80%9d-arhimandritul-iustin-popovici-a-fost-proclamat-sfant-al-bisericii-ortodoxe-a-serbiei-era-fervent-antipapist-si/]

Epistola

Această epistolă  a fost trimisă în anul 1969,  de fericitul Stareţ Paisie conducatorului duhovnicesc al Uniunii Ortodoxe Panelene (P.O.E.) și al  Ziarului Oρθόδοξος Τύπος (Presa Ortodoxă) Arhimandritul Haralambos și a fost republicată în Oρθόδοξος Τύπος (O.T.) , Nr. 1680/09.03.2007.

<< Sfântul Munte, 23 Ianuarie 1969

scan00071[1]Prea Cuvioase Părinte Haralambie,

Văzând marea furtună care a fost stârnită în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filounioniste şi a legăturilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca cel ce sunt şi eu fiu al ei şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă – ca un monah sărac ce mă aflu – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în ziarul Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.

Iubirologia Patriarhului nostru

Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.

franciscbartolomeu11[1]

Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe)2. De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…

Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge până la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Bi­serica, el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezul­tatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.

Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filounioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.

Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filounionişti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, şi pen­tru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească, să o lăsăm în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi pre­cum Părinţii Bisericii, iar nu funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în locul lumânării mari)3, pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu şi nu bricheta paraclisierului.

Să nu uităm că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntată de o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci de pocăinţă şi de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

Lipsa păstorilor

De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către cre­dincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre.

În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filounioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patri­arh cred că este un lucru iraţional.

Abaterea Patriarhilor

Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă4. Dacă filounioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.

Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, şi pe Patri­arhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor or­todocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bi­sericile Ortodoxe Răsăritene, şi după aceea să se ia în atenţie şi unirea cu celelalte confesiuni, dacă şi întrucât doresc cu sinceritate să îmbrăţişeze învăţătura ortodoxă.

Cealaltă grupare a credincioșilor

Aş vrea să mai spun că există şi o a treia grupare în Biserica noastră. Sunt acei fraţi care rămân fii credincioşi ai Ei, dar care nu au o înţelegere duhovnicească între ei. Sunt preocupaţi cu a face critică unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmăresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celălalt, ca pe urmă să-l lovească fără milă. În timp ce, dacă el însuşi ar fi spus sau ar fi scris acelaşi lucru, l-ar fi susţinut cu multe mărturii din Sfânta Scriptură sau de la Sfinţii Pă­rinţi. Răul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedrep­tăţeşte pe aproapele său, iar pe de alta îl şi doboară înaintea ochi­lor celorlalţi credincioşi. De multe ori împrăştie şi necredinţa în su­fletele celor slabi, fiindcă îi sminteşte. Din nefericire, mulţi dintre noi avem pretenţii nesăbuite de la ceilalţi. Vrem ca toţi să aibă acelaşi caracter duhovnicesc ca şi noi. Când cineva nu se potriveşte cu caracterul nostru, adică fie este puţin mai indulgent, fie puţin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. Toţi sunt de trebuinţă Bisericii. Toţi Părinţii, atât cei cu un caracter blând, cât şi cei severi, i-au oferit slujirile lor. Aşa cum pentru tru­pul omului sunt absolut necesare şi cele dulci şi cele acre, chiar şi păpădia cea amară (fiecare are propriile sale substanţe hrănitoare şi vitamine), tot astfel este şi pentru Trupul Bisericii. Toţi sunt ab­solut necesari. Unul completează caracterul celuilalt şi toţi suntem datori să suportăm nu numai caracterul celuilalt, ci şi slăbiciunile pe care le are ca om.

Despre Sfânta Ortodoxie

Din nou cer iertare la toţi că am îndrăznit să scriu. Eu sunt un monah simplu şi lucrarea mea este să încerc, pe cât este cu putinţă, să mă dezbrac de omul cele vechi şi să ajut pe ceilalţi şi Biserica prin rugăciune. Dar fiindcă au ajuns până la sihăstria mea veşti triste despre Sfânta noastră Ortodoxie, m-a durut mult şi am con­siderat că este bine să scriu cele pe care le-am simţit.

Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să pogoare harul Său şi fie­care să ajute în felul său spre slava Bisericii noastre.

Cu mult respect fața de toți,

Un monah eremit (Monahul Paisie)>>

——————————————–

[1] Această epistolă a fost trimisă în 1969 de fericitul Stareţ Paisie directorului ziarului bisericesc Orthodoxos Typos (Presa ortodoxă) şi a fost republicată în Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007 şi la Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor,ediţia a III-a, Tesalonic 2007. [n.tr.]

[2] Un frumos joc de cuvinte al Stareţului. Cuvântul „polis” scris cu literă mică înseamnă în greacă „cetate, oraş”, iar scris cu majusculă desemnează capitala cetăţilor, Constantinopolul. [n.tr.]

[3] E una să te aduci pe tine însuţi jertfă lui Dumnezeu, aşa cum au făcut Sfinţii, şi e cu totul altceva să-i aduci ofrandă, fariseic, tot felul de lucruri arătoase, artificiale în fond. Cu delicateţe, Părintele atrage atenţia asupra unui fenomen ce poate fi întâlnit în preajma unor biserici din Grecia, şi nu numai acolo, unde sunt puse spre vânzare lumânări de parafină de peste 1,5 m lungime. Cei care le aprind ajung să aibă impresia că rugăciunea e „mai primită” şi cererea lor va fi ascultată dacă lumânarea este cât mai mare. În acelaşi timp, locul sfiiciunii cu care bătrânii aprindeau micile lumânări de ceară şi candelele este uneori luat de nepăsarea vreunui paraclisier care aprinde cu aceeaşi brichetă imensele lumânări, dar şi câte o ţigară la fel de la modă. [n.tr.]

[4] Cuviosul are în vedere pe călugării de la unele chilii zelotiste care au întrerupt comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi s-au autointitulat singurii moştenitori adevăraţi ai Ortodoxiei. (Vezi mai pe larg la Arhim. Epifanie Teodoropulos, Cele două extreme. Ecumenismul şi stilismul, Bucureşti 2006). [n.tr.]

[5] Mărturie publicată în Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007.

Orthodoxos Typosnr. 2054 /23.01.2015.

Traducere Oana Paraipan (G.O.)

Graiul Ortodox

 

Meditație la începutul Postului mare, ocazionată de un articol al pr. Tănăsescu Eugen

3 comentarii


 

Meditație la începutul Postului mare,

ocazionată de un articol al pr. Tănăsescu Eugen

-Atitudine-

de Pr. Mihai Valica

pr-dr-valica1[1]Semnalam într-un studiu, nu demult (Hotărâre sinodală neavenită(https://graiulortodox.wordpress.com/2014/07/23/hotarare-neavenita-a-sinodului-bor-nr-3745-din-26-mai-2014-ce-contrazice-flagrant-sf-scriptura-pr-mihai-valica/), ceea ce spunea  Christos Yannaras în cartea sa Contra religiei, ed. Anastasia, București, 2012: „Dacă am avea o înțelegere corectă asupra Ortodoxiei și a Sfinților Părinți am fi mult mai luptători în apărarea a ceea ce Duhul Sfânt ne-a dat”.

Felicitări pr. jurnalist Eugen Tănăsescu pentru intervenția sa, într-un articol lămuritor (http://acvila30.ro/pr-eugen-tanasescu-sa-impozitam-biserica-adica-pe-noi-insine/), prin care ne sesizează faptul, că unii „[…] seculariștii egoiști […], din ură față de credincioși, […] au senzația eronată că Biserica îi fură”, adică preoții cu ierarhii în frunte și seculariștii propun impozitarea Bisericii.

Din păcate, această percepție o au chiar unii clerici, care recent au dat o hotarâre neavenită (nr. 3745 din 26 mai 2014), prin care doresc să despartă pe fiii preoților de tații, frații și rudele lor preoți, care slujesc la același Sf. Altar sau de rudele spirituale si trupești ale acestora, ca să nu fure Biserica…!

Această percepție a fost alimentată mereu de la centrele eparhiale prin acele controale făcute chiar în timpul Sf. Liturghii, de unii trimiși la propovăduirea împărăției economicului…! Scriu aceasta pentru cei responsabili cu deciziile în cauză, poate trec pe lista păcatelor, când merg la spovedit, și aceste hotărâri ne-sinodale, care au creat multe tulburări în Biserică.

Pentru a spune până la capăt adevărul, cred că pr. Tănăsescu ar fi trebuit să arate și care sunt cauzele acestei percepții seculare și cine le promovează. Acum se văd și roadele propovăduirii, celor ce tratează Biserica, doar ca sursă economică pentru a susține, dragă Doamne, activitatea administrativă și filantropică, ce se dovedește mai prioritară și sacră decât liturgicul..!

În ultima vreme, Biserica-parohie este tratată ca un club liturgic sau social, o putere economică a eparhiei și mai puțin ca o putere spirituală a lui Hristos,  ci, o mare afacere sau o corporaţie, care funcţionează după regulile fiscale ale veacului, și se uită faptul că Biserica-parohie este Trupul lui Hristos, în care iubirea şi înţelegerea sunt mai mari decât banii şi reglementările cascadă venite de sus, prin care doresc să controleze totul şi să subordoneze totul, în numele unităţii şi al bunului mers eclesial, în dauna libertăţii eclesiale, reglementate canonic.

Statutul BOR este re-croit după modelul lumesc al Codului fiscal, adoptat cât mai tacit, prin asumarea răspunderii eclesiale (sic), fără o dezbatere bisericească pe măsură, asemenea unei ordonanțe de urgență din lumea politicului și folosit pe post de gheoagă duhovnicească și administrativă!

Dacă un preot este tratat într-o asemenea manieră şi credincioşii observă aceasta, mă întreb, ce fel de autoritate morală şi pastorală va mai avea preotul în faţa lor?  Cum să nu fie suspicioși seculariștii părintelui Tănăsescu, când șefii Bisericii îi tratează pe preoți ca pe niște delincvenți? Mai poate un preot să fie unul de încredere sau nu, în fața credincioșilor, când el este controlat și umlit chiar în timpul Sf. Liturghii?!

Neîncrederea şi suspiciunea șefilor și stăpânilor Bisericii de azi și toate hotărârile neavenite luate împotriva preoţilor, în mod paușal, nu atrag după ei şi pe păstoriţii lor, în aceeaşi stare de vigilență și precauție pastorală?

Nu duc aceste măsuri și atitudini disproporționate pastoral, la dispariția parohiei și a pierderii încrederii în preotul duhovnic, dacă Parohia este privită, doar ca sursă economică și un posibil loc al fraudei fiscale, care, pe bună dreptate, în această optică ar trebui impozitată?

Iată doar câteva dimele si posibile consecințe ale unei gândiri administrative recente exagerate și fără un gram de tact pastoral, subtilizată pe șest, cu pretenție sinodală!

Problema este că și anumiți oameni de cultură percep Biserica, într-un mod dureros, ortodocși fiind, și că ea s-a transformat în ceva străin de Ortodoxie.

De ex: Christos Yannaras, vorbește de transformarea Bisericii    „în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se impune, în mod papist, de sus in jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu, fie într-un act individualist, fie într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează… fie este transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit…și se vede, astfel,  pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”[2].

Întrucât, acum se caută mai întâi împărăţia economicului, care este rânduită şi impusă de cei de sus prin metode poliţieneşti, mai drastice decât la trezorerie, ca şi când orice Biserică sau Schit ar deţine o parte din Banca Naţională a României, s-a ajuns la o astfel de gândire păguboasă, suspicioasă și demolatoare pentru credința ortodoxă.

Soluția? Poate ne va lumina Bunul Dumnezeu, în acest post, închinat învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne întoarcem în Raiul lui Adam, din care a fost alungat, tocmai pentru gustarea din cele materiale, și să lucrăm pentru împărăția cea veșnică al lui Dumnezeu, Cel slăvit în Tatăl, Fiul și Sf. Duh, cea mai autentică relație de familie, pe baza căreia se manifestă dragostea lui Dumnezeu în lume.

Vă urez un post cu folos, spre redobândirea Raiului adamic și îndumnezeirea noastră!

Pr. Mihai VALICĂ

23 februarie 2015

[1] Vezi pe larg: Christos Yannars, Contra religiei, Ed. Anastasia, București, 2012.

[2]IDEM, ibidem.

A murit Directorul ziarului Ortodox Typos Gheorgios Zervos !

9 comentarii


 

Screenshot_46

  A murit Directorul ziarului Ortodox Typos Gheorgios Zervos!

giorgos-zervos[1]

Mare tristețe în lumea ortodoxă. Cel care a fost la cârma ziarului Orthodox Typos, marele jurnalist și realizator de emisiuni tv  Gheorgios Zervos, continuatorul “Jurnalismului ca lucrare a  lui Dumnezeu” a fericitului bătrân Pr. Marcu Manolis  și a înflacaratului Pr. Haralambos Vasilopulos – fondatorul săptămânalului Ortodoxos Typos – a plecat la Domnul,  ieri la orele amiezii, în vârstă de 58 de ani.

S-a născut în insula Corfu, a fost de meserie jurnalist, practica jurnalismul de la vârsta de 17 ani și s-a apropiat cu mulți ani în urmă  de Parintele Marcu care a avut inspirația divină de a-l numi la conducerea ziarului in anul 2001. A studiat științele politice și economie, filozofie și a participat la numeroase seminarii de teorie economică americană.  A fost necăsătorit și a dus o viată de ascet. ”Monah  în lume”. S-a dăruit total lui Hristos pe care Il iubea nespus de mult.  Postea și se ruga mult pentru Ortodoxie. Reușea cu mare succes să scrie articole de mare forță duhovnicească prin care mobiliza ierahia bisericii  și  a Sfintei Chinotite a Muntelui Ahtos să ia poziții ferme referitor la diferitele teme arzătoare ale zilelor noastre, precum ecumenismul, papismul, masoneria, ora de religie  etc. I-a iubit pe români, pe care îi prețuia și îi respecta. Pr. Gheorghios Metalinos îl considera “un mare teolog și un jurnalist a lui Hristos”. Credea foarte mult în minunile Sfinților pe care îi iubea. Lumea spunea despre el că este sfânt. Facea multă milostenie, împarțea banii la săraci și la familiile  cu multi copii și aproape întreg salariul și-l dădea ziarului pentru diferite cheltuieli și neajunsuri.  A ajutat la restaurarea Mănăstirii Pendeli, unde a devenit ctitor. Un om devotat Bisericii și patriei sale.  

A cunoscut întreaga lume ortodoxă, marile personalități ale ortodoxiei contemporane, luptători împotriva ecumenismului,  papismului și a masoneriei cu care colabora la scrierea unor articole.

La televiziunea Blue Sky timp de 21 de ani în fiecare zi de la orele 14 la 15 avea emisiunea “Călătorie prin actualitate”  unde comenta toate, dar toate evenimentele bisericești și politice care vizau sau aveau legătura cu credința Ortodoxă. În ultimile emisiuni și-a mărturisit credința ortodoxă cu multă căldură și marele pericol  care pândește lumea ortodoxă, prin  greutățile impuse de o Europa atee și o America sionistă. Întotdeauna, dar întotdeauna mărturisea adevarul pe postul de televiziune, drept pentru care a fost foarte apreciat și iubit de telespectatorii eleni, nu numai pentru adevărul pe care îl relata din lumea politică sau bisericească, dar și pentru sfaturile duhovnicești pe care le dădea pe post. Era considerat Profesorul Jurnalismului și omul care lumina telespectatorii. Atunci când se iscau probleme, de exemplu referitor la buletinele electronice, când lumea era tulburată de știrile din mass media, domnul Zervos  invita câte un mare duhovnic  care spunea adevărul duhovnicesc, problematizând   ierarhia pentru a lua o decizie sănătoasă, astfel rezolvând situatia.

 Era omul lui Hristos în presa scrisă și vorbită, era “monahul” din umbră care se ruga pentru noi pentru a nu cădea în apostazie  și ținea cu toate hațurile ziarul pentru a nu  se scufunda Nava Amiral, numit așa de pr. Teodoros Zisis la adormirea bătrânului fericit și purtător de harisme vrednicul de pomenire Arhimandrit Marcu Manoli. A reușit cu multă dragoste și discernamant să mențină Nava Ortodox Typos în larg  fără să acosteze, prin harisma pe care a moștenit-o de la bătrânul Marcu Manoli. Foarte smerit, întotdeauna lua binecuvantare de la toți preoții sărutându-le mâna și cerându-le să se roage pentru el , ”respecta rasa”.   

Acestea au fost cuvintele simple dar izvorâte din inima unui preot neînsemnat  care l-a cunoscut personal pe domnul Zervos. Vă recomand să recitiți un articol de mare însemnătate, dar nu  și singurul din miile de articole al respectatului și cuviosului  Gheorgios Zervos.

de Pr. Daniel Terpea

ORTODOXIA ESTE TRĂDATĂ DIN INTERIOR

de Gheórghios Zervós, Directorul ziarului Orthódoxos Týpos

Nu întâmplător a fost ales Patriarh Ecumenic kir Bartolomeu.

          giorgos-zervos[1]Scrisoarea Mitropolitului Pireului, kir Serafim, adresată Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, reprezintă o adevărată mărturisire de credință. În această epistolă (care se publică în serial în ziarul Orthódoxos Týpos), se dovedește că Patriarhul Ecumenic este străin de credința ortodoxă, pentru că predică o eclesiologie străină acesteia. Toata viața sa, Patriarhul Ecumenic a fost străin de Ortodoxie. Nu a crezut în insuflarea dumnezeiască prin care Sfinții Părinți au rânduit Sfintele Canoane ale Bisericii noastre. Invocă adesea Canoanele, dar în chip fățarnic. Din tinerețe, de când era arhimandrit, se străduia să le schimbe, ca să poată celebra rugăciuni împreună cu eterodocșii, fapt interzis de Sfintele Canoane. Cu privire la toate acestea, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, scrie în epistola sa de 73 de pagini adresată capului Ortodoxiei, Patriarhul Ecumenic: ( toată scrisoarea aici ἡ ἐπιστολὴ τοῦ Σεβ. Μητροπολίτου Πειραιῶς κ. Σεραφεὶμ πρὸς τὸν ΟἰκουμενικὸνΠατριάρχην κ. Βαρθολομαῖον )

„Dumneavoastră, Preafericite Stăpâne, ați celebrat încă o dată rugăciuni împreună cu ereticii papistași la Milano, în Italia. Credeți cu adevărat că în felul acesta este posibilă consolidarea convingerilor și întărirea unității credincioșilor ortodocși în anii aceștia lipsiți de orice valoare morală?

Încă de pe timpul când erați arhimandrit, în studiul dumneavoastră intitulat „Despre codificarea Sfintelor Canoane în Biserica Ortodoxă”, pretindeați că anumite canoane ale Sfinților Părinți trebuie eliminate, și continuați: «Astăzi nu mai pot fi aplicate dispozițiile care reglementează relațiile creștinilor ortodocși cu heterodocșii. Nu mai este posibil ca Biserica să folosească dispoziții care interzic intrarea în biserici a eterodocșilor, precum și rugăciunea împreună cu ei, de vreme ce noi, reprezentanții Bisericilor ne rugăm pentru unirea noastra definitivă întru credință, dragoste și nădejde. Este nevoie de multă dragoste pentru a revigora multe dispoziții canonice. Acestea trebuiesc modificate, spre mai multă iubire de oameni și realism. Biserica poate și trebuie să trăiască conform cu timpurile actuale».

Devenind Patriarh, ați eliminat Sfintele Canoane referitoare la rugăciunile împreună cu ereticii, oficiind dumneavoastră înșivă de mai multe ori astfel de rugăciuni. Ați renunțat la îndatorirea Bisericii de a îndruma pe eterodocși către adevărul Evangheliei, căci, așa cum ați spus: «Biserica Ortodoxă nu caută să convingă pe alții despre o percepție specifică a adevărului sau a revelației, nici să le schimbe modul de gândire».

Din toate cele scrise în scrisoarea Mitropolitului Pireului reiese limpede că alegerea actualului Patriarh pe Scaunul Constantinopolului nu este deloc întâmplătoare. Nu a fost ales Patriah cel mai capabil, cel mai nevoitor, cel mai duhovnicesc Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice. Terenul era deja pregătit și, probabil, și el însuși a fost influențat și educat de puteri externe. A fost ales nu cu scopul de a sluji Ortodoxiei, ci pentru a servi cauza pseudounirii așa-ziselor „Biserici” cu Ortodoxia. Papistașii au afirmat că dialogul teologic cu ortodocșii este inexistent și se menține încă numai datorită Patriarhului Ecumenic. Alegerea sa nu a ajutat cu nimic Constantinopolului. Se dovedește aceasta și prin faptul că nici una dintre marile probleme ale Patriarhiei nu a fost rezolvată (de pildă, Ecumenismul Patriarhiei Ecumenice, Facultatea Teologică din Halki, etc). Singurul lucru care s-a rezolvat a fost asigurarea posibilității alegerii Patriarhului chiar și dintre cetățenii greci. Pentru Turcia, condiția necesară este să obțină cetățenie turcă. Alegerea d-lui Bartolomeu ca Patriarh a funcționat numai în favoarea Noii Epoci care promovează religia universală. Patriarhul Ecumenic s-a identificat cu noile curentele apărute în America și care lucrează pentru dispariția Ortodoxiei și a elenismului. Creează în continuu situații de criză în relațiile cu celelalte Biserici Ortodoxe, slave sau de limba greacă. De la alegerea sa, poziția Ortodoxiei a slăbit pe plan internațional, cu toate că Patriarhul a organizat conferințe inter-religioase și a vizitat multe țări. Înlătură Sfinte Canoane, „botează” drept „biserici” canonice pe cele eretice și predică o eclesiologie străină de Ortodoxie, după cum dovedește Mitropolitul Pireului, kir Serafim, în scrisoarea sa. Terorizează pe oricine nu este de acord cu planurile sale și îl cheamă imediat la ordinea impusă de Sfintele Canoane.

În mod normal nu trebuia ales Patriarh, străin fiind de Ortodoxie și contestând în mod direct faptul ca Sfintele Canoane au fost scrise la inspiratia dumnezeiască a Duhului Sfant, așa cum acceptau Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. Arhimandrit fiind, căuta să schimbe Sfintele Canoane. La propriu vorbind, purtarea sa este o blasfemie la adresa Sfinților Părinți și a inspirației dumnezeiești a Sfintelor Canoane. Ulterior a fost votat Patriarh Ecumenic de către Mitropoliții Tronului Ecumenic. Oare aceștia nu cunoșteau pozițiile sale blasfemiatoare sau erau vulnerabili și au fost constrânși de puteri ostile și obligați să îl voteze pe actualul Patriarh? E posibil însă ca cei care l-au votat să aibă aceeași opinie cu Patriarhul. Dacă aceasta este situația, Ortodoxia nu are viitor. În orice caz, cei mai mulți mitropoliți îl laudă pe Patriarh pentru politica sa față de eterodocși și sunt alături de el în toate planurile pseudounirii cu eterodocșii. Numesc și ei drept Biserici canonice „Bisericile” ereticilor și participa la „tainele” lor, conferindu-le astfel valabilitate și legalitate. Ortodoxia este trădată din interior. Adevărul Bisericii este  identificat cu erezia de către Patriarhia Ecumenică în întreaga lume. Sfintele Canoane sunt disprețuite, calificate ca lipsite de valoare pentru zilele noastre chiar de către cei care sunt chemați să le păzească precum „lumina ochilor”. Patriarhia Fanariotă nu își  are nici pe creștinii săi și nu mai poate influenta pe ortodocșii altor țări. Patriarhia de la Constantinopol există doar ca Patriarhul să poată exercita o anumită politică și să acumuleze milioane de euro din fonduri secrete ale statului grecesc și din alte surse. Toate acestea se desfășoară în afara hotărârilor Sinodului Panortodox. Sinodul acesta nu poate fi convocat, pentru a fi legalizate aceste decizii arbitrare. Și chiar dacă ar fi fost posibilă convocarea Sinodului, este puțin probabil că Patriarhul Ecumenic și-ar putea impune deciziile.

Totalitatea ortodocșilor slavi nu sunt de acord cu ”eliminarea” Sfintelor Canoane și a deciziilor Sinoadelor Ecumenice. Ei sunt fideli Simbolului credinței noastre. Adică, Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar Unirea cu eterodocșii poate fi realizată doar prin revenirea ereticilor la Ortodoxie. Pe de altă parte, Patriarhul Ecumenic și susținătorii săi declară: Unul este Hristos, mai multe sunt Credințele și Adevărurile „Bisericilor”, multe și legale sunt tainele etc. Cei care l-au ales Patriarh Ecumenic fără a fi vulnerabili au o mare responsabilitate față de Ortodoxie, dat fiind faptul că îi cunoșteau pozițiile. Precum și toți cei ce tac și nu se opun acestei identificări a eclesiologiei ortodoxe cu cele eretice, trebuie să-și dea seama că în felul acesta încurajează planurile Patriarhului la care lucrează de când era arhimandrit.

Răposatul Patriarh Ecumenic Atenagora, în colaborare cu papistașii, a pus bazele unirii mincinoase. Actualul Patriarh a pus în funcțiune ”buldozerul” care să distrugă temelia Adevărului Ortodox în favoarea pseudounirii. Nu s-a gândit la consecințe. Nici la tulburarea sufletelor. Se comportă asemenea unui înalt dirituitor al Noii Epoci și al curentelor subversive ale Americii, a căror misiune este pseudounirea ortodocșiilor cu creștinii eretici, fără ca aceștia să-și repudieze convingerile eretice. Dacă s-ar fi purta ca un Patriarh pe care îl doare pentru credincioșii săi, ar accepta sfaturile date de grupul celor ce se împotrivesc ecumenismului. Din acest grup fac parte mitropoliți, stareți, sfinte mănăstiri, profesori de teologie de mare renume, recunoscuți chiar și în cercurile ereticilor. Este dureros faptul că cinstiții preoți și poporul credincios au ajuns să ceară Patriarhului să oprească această predică eretică care se desfășoară pe față, dat fiind faptul că „Bisericile” eretice sunt numite canonice, Biserica este divizată, tainele ereticilor sunt considerate canonice, erezia filioque nu mai este socotită un impediment în calea unirii etc. Și totuși dumnealui își continuă  lucrarea distructivă. Imaginați-vă ce se întâmplă într-0 familie în care copiii, vătămați de purtarea cu totul anormală a tatălui lor, încearcă să-l facă să se poarte cu chibzuială, îi cer să se întoarcă pe „drumul drept”, dar tatăl continuă cu aceeași purtare, care va avea ca rezultat distrugerea completă a familiei.

Un asemenea efort de recuperare face Mitropolitul Pireului și dimpreună cu el toți mitropoliții care se opun papistașilor și ecumeniștilor, și soborul monahilor și al clericilor, care au fost autorii și semnatarii Mărturisirii de Credință. Toți îi cer să pună capăt trădării Credinței și desconsiderării Simbolului Credinței și a Sinoadelor Ecumenice. Dar persoana care se află astăzi pe Tronul Patriarhiei Ecumenice și care este apropiată diriguitorilor Noii Epoci încearcă să pună cât mai repede semnul egal între Ortodoxie și aberațiile eretice, ca să poată servi astfel planurilor falsei uniri.

În mod sincer credem că această înjosire poate fi oprită numai de către Sfântul Munte. Acesta este dator să pună capăt relațiilor de teroare care i-au fost impuse de Patriarh. Știm bine că din punct de vedere al Chartei Statutare, Sfântul Munte aparține administrativ Patriarhiei Ecumenice. Viața lui duhovnicească însă trebuie să fie liberă. În conștiința grecilor și a credincioșilor, Sfântul Munte este legat de noțiunea de libertate și de lupta pentru Credință. Reprezentații Sfântului Munte sunt datori să se împotrivească regimului de teroare impus de către Patriarhia Ecumenică și să apere Ortodoxia trădată, să adopte o decizie prin care să se afirme că tot ceea ce se săvârșește în detrimentul Credinței este inadmisibil, condamnabil și sabotează dogmele credinței noastre. Sfântul Munte era forul cel mai înalt al Ortodoxiei și trebuie să rămână așa. Este dator să rămână indiferent la amenințările Patriarhului Ecumenic. Este dator să-l „zguduie”. Puterea duhovnicească o are Sfântul Munte și nevoitorii care viețuiesc acolo. Patriarhul Ecumenic are doar puterea administrativă. Ce va putea însă face acesta, când se va confrunta cu o opoziție organizată și potrivnică politicii sale trădătoare. Va destituii stareții Sfântului Munte? Va expulza călugării nevoitori? În cazul acesta Patriarhul va ajunge în opoziție cu tot poporul lui Dumnezeu, care nu va îngădui o altă criză, asemănătoare cu aceea provocată pe timpul răposatului Arhiepiscop al Atenei, Hristodul.

Patriarhul Ecumenic va trebui să fie mai atent și să nu mai viziteze Grecia așa de des cum obișnuia în trecut. După cum dovedește Mitropolitul Pireului în scrisoarea sa, Patriarhul a renunțat la eclesiologia ortodoxă și a acceptat-o pe cea eretică, recunoscând Bisericile eretice ca fiind canonice. În Grecia poate că nu toată lumea merge regulat la biserică. Are însă o serioasă conștiință eclesiologică și o mare dragoste pentru Tradiția și Adevărul Ortodoxiei. În plus, chiar și ateii recunosc că Ortodoxia a salvat neamul elen în perioade dificile. Aceasta fiind situația, Patriarhului Ecumenic nu îi este îngăduit să provoace conștiința poporului prin faptele sale care merg până la trădarea Credinței. Sfânta Mitropolie a Cretei, deși aparține administrativ Patriarhiei Ecumenice este totuși datoare să-și revizuiască atitudinea. Iar Arhiepiscopul Atenei trebuie să urmeze exemplul răposatului Arhiepiscop Serafim, care a oprit imediat intervențiile răposatului Patriarh Ecumenic Dimitrie în Mitropoliile Greciei. Răposatul Patriarh Ecumenic Dimitrie o luase pe urmele predecesorului său Atenagora, câtă vreme Arhiepiscopul Atenei Serafim se împotrivea papistașilor. Și a dovedit aceasta în multe ocazii. Astăzi în Grecia o mare parte din administrația Bisericii își pleacă capul la chemările și îndrumările Patriarhiei Ecumenice. Când însă este trădată Credința într-un moment de profundă criză politică, socială, economică, culturală și națională, Biserica nu are dreptul la tăcere și toleranță. În situația în care ne aflăm, suntem datori față de Ortodoxie să chemăm clerul și poporul cinstit al lui Dumnezeu la luptă vigilentă pentru apărarea credinței.

În perioada crizei în relațiile dintre Arhiepiscopul Atenei Hristodul și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Orthódoxos Týpos a fost de partea Patriarhiei. Așa se impunea prin Constituție și prin lege. Au fost apărate drepturile Patriarhului, de care acesta nu poate fi lipsit. Dacă însă Patriarhul Ecumenic Bartolomeu trădează Credința, nu putem rămâne pasivi. Vom lupta împotriva trădării și a trădătorului Sfintelor Canoane și a Sfinților Părinți ai Bisericii. Aceeași atitudine vom adopta și față de Mitropoliții care pregătesc ”festivități” în cinstea venirii Patriarhului care a trădat eclesiologia ortodoxă, după cum a dovedit Mitropolitul Pireului.

Știm bine că este foarte probabil ca Mitropolitul Pireului să fie persecutat pentru pozițiile sale. Să fie pregătit pentru toate! Apără Ortodoxia și se luptă împotriva falsei uniri. Majoritatea va fi de partea sa. Minoritatea stă alături de trădătorii Credinței. Așa cum s-a întâmplat și la Florența. Atunci clerul și poporul au anulat pseudounirea. Și acum se va întâmpla la fel. Cei care ne împotrivim unirii suntem majoritari. Între aceștia sunt mulți tineri care cunosc dogma credinței și problemele bisericii mai bine decât cei care se ocupă cu ele. Orthódoxos Týpos cere Mitropolitului Pireului să rămână statornic și să ducă mai departe planul de apărare a Ortodoxiei, așa cum face și acest ziar de cincizeci de ani încoace. Și dacă va constata că trădarea Credinței continuă, este dator să organizeze o adunare a credincioșilor pentru apărarea acesteia la Pireu sau Salonic, neținând seama de consecințe și de comentariile negative ale mass-media.      

Orthódoxos Týpos, 9 august 2013, nr. 1949, pp. 1, 7.

Traducere Mihail Ilie (G.O.)

 Graiul Ortodox

alte articole de acelasi autor

ABATERILE ŞI SAMAVOLNICIILE LEGATE DE CREDINŢA ORTODOXĂ SĂVÂRŞITE DE PATRIARHUL ECUMENIC

 https://graiulortodox.wordpress.com/2012/07/01/105-sinaxa-antiecumenista-a-clericilor-si-monahilor-arata-abaterile-si-samavolniciile-legate-de-credinta-ortodoxa-savarsite-de-patriarhul-ecumenic/

CEREM CUVÂNTUL SFÂNTULUI MUNTE – Ortodoxia este trădată de însăși Patriarhia Ecumenică

https://graiulortodox.wordpress.com/2013/10/

PANICAT, PATRIARHUL ECUMENIC DECLARĂ: “NU SUNT TRĂDĂTOR AL ORTODOXIEI, NICI ECUMENIST !”

https://graiulortodox.wordpress.com/2013/11/18/166-orthodoxos-typos-panicat-patriarhul-ecumenic-declara-nu-sunt-tradator-al-ortodoxiei-nici-ecumenist/

Jefuirea Ortodoxiei de către Patriarhul ecumenic, cel al Ierusalimului și cel al Americii

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/07/24/jefuirea-ortodoxiei-de-catre-patriarhul-ecumenic-cel-al-ierusalimului-si-cel-al-americii/

Ministerul Educației impune ecumenismul politic în țara noastră. STATUL PUNE ÎN LEGALITATE TOATE PARARELIGIILE, SECTELE, ”BISERICILE” ERETICE ȘI ISLAMUL

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/10/

De la masonerie la Clubul Bilderberg

 CLUBUL BILDERBERG CONTROLEAZĂ TOT SISTEMUL POLITIC https://graiulortodox.wordpress.com/2012/03/21/organizatia-planetara-a-fundatiei-rockefeller-pregateste-sistematic-guvernarea-mondiala-clubul-bilderberg-controleaza-tot-sistemul-politic/

ÎN NUMELE RELIGIEI UNIVERSALE, MIŞCAREA NOUA EPOCĂ [New Age] INTERZICE TOATE SIMBOLURILE RELIGIOASE LA JOCURILE OLIMPICE DE LA LONDRA (2012)

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/08/05/110-in-numele-religiei-universale-miscarea-noua-epoca-new-age-interzice-toate-simbolurile-religioase-la-jocurile-olimpice-de-la-londra-2012/

Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Grecii şi Sinodul Permanent al Bisericii Greciei nu au fost de acord cu faptul  că Academia de la Volos promovează erezii

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/10/

IMPAS CRITIC ÎN RELAȚIILE DINTRE FANAR ȘI MOSCOVA DATORAT DIVERGENȚELOR LA NIVEL ECLEZIAL

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/07/25/217-impas-critic-in-relatiile-dintre-fanar-si-moscova-datorat-divergentelor-la-nivel-eclezial/

Se-cere-caterisirea-Mitropolitului-Ignatie-al-Dimitriadei-si-cenzurarea-pozitiilor-eretice-ale-

Prea Fericite, credeţi că papismul aparţine Bisericii divizate, aşa cum spune Mitr

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/09/25/prea-fericite-credeti-ca-papismul-apartine-bisericii-divizate-asa-cum-spune-mitropolitul-messiniei-sau-ca-este-erezie/opolitul Messiniei, sau că este erezie?

Se impune înlocuirea tuturor ierarhilor ortodocşi filoecumenişti

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/07/27/se-impune-inlocuirea-tuturor-ierarhilor-ortodocsi-filoecumenisti/

Arhiepiscopul este dator să preia iniţiativa şi cu ajutorul Sfântului Sinod să curme „afacerile” de falsificare a credinţei ortodoxe şi să ia o poziţie clară faţă de botezul ereticilor, faţă de teologia postpatristică, de masonerie, de declaraţiile ierarhilor care se referă la „Biserica divizată” şi faţă de ora de religie

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/09/06/arhiepiscopul-este-dator-sa-preia-initiativa-si-cu-ajutorul-sfantului-sinod-sa-curme-%e2%80%9eafacerile%e2%80%9d-de-falsificare-a-credintei-ortodoxe-si-sa-ia-o-pozitie-clara-fata-de-botezul-ereticilor/

Mari tensiuni în Biserica Greciei pe seama decreştinării Greciei prin măsurile luate de guvern privind: „Cardul Cetăţeanului”, AMKA, ora de religie, ora de istorie şi manualele didactice pentru lecţiile de neogreacă, imigraţia clandestină, denaturarea şi alienarea credinţei şi a vieţii naţionale şi sociale.

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/10/

 Ierarhia filopapistă a Serbiei l-a caterisit pe Episcopul Artemie  

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/11/

*1. ȘOC ! CONCERT ORGANIZAT ÎNTR-O SFÂNTĂ BISERICĂ ORTODOXĂ, DE ŞEFUL MASONERIEI DIN KERKIRA – partea a  I – a

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/10/03/119-soc-concert-organizat-intr-o-sfanta-biserica-concert-organizat-intr-o-sfanta-biserica-pe-seful-masoneriei-din-kerkira/

*2. DEMONSTRAŢII DE FORŢĂ ALE MASONERIEI FAŢĂ DE BISERICA ORTODOXĂ  – partea a II – a

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/06/18/104-demonstratii-de-forta-ale-masoneriei-fata-de-biserica-orthodoxa/

*3. NU SUNT MASON! CALITATEA DE MASON ESTE INCOMPATIBILĂ CU ORTODOXIA – Declară Mitropolitul Kerkirei(Corfului) – partea a III – a

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/11/05/125-nu-sunt-mason-calitatea-de-mason-este-incompatibila-cu-ortodoxia-declara-mitropolitul-kerkirei-partea-a-iii-a/ De la masonerie la Clubul Bilderberg

Dumnezeul Muntelui Athos este Banul!
cu Egumenul Esfigmenu din Muntele Athos, arhimandritul Metodie30.12.2014

Comentarii la stiri 28 iulie 2014

Emisiunea din 06.06.2014

31.o7.2014 !!! Martiriul protopopului Vladimir. Sfinții sunt printre noi…, doar sa avem ochi ca sa-i vedem si sa marturism ca ei EXISTA

Un comentariu


Sfinții sunt printre noi…, doar să avem ochi ca să-i vedem și să mărturism că ei EXISTĂ

Martiriul preotului Vladimir Kreslyansky, Lugansk, Ucraina

10978699_1585648288337749_791530382087860491_n[1]
 Pe 31 iulie 2014, Protopopul Vladimir Kreslyansky, un cleric ucrainean al Bisericii Ortodoxe Sf. Gheorghe, a fost ucis de armata ucraineană în timpul bombardamentelor de la Lugansk, cu bombe cu dispersie interzise. Părintele Vladimir, care a fost rănit mortal, a îngenuncheat înainte de a muri, să se roage ca restul bombelor cu dispersie, aruncate din paraşută, să nu explodeze. Dumnezeu a revelat o minune prin mijlocirile preotului pe moarte, iar bombele au căzut treptat pe pământ şi într-adevăr, nu au explodat.
Dar nu este doar un miracol, ci un miracol semnificativ.
În centrul oraşului Lugansk se află biserica în cinstea icoanei Maicii Domnului „a sensibilităţii”. La data de 31 iulie, la ora 19:30, după slujba de seară, Pr. Vladimir a ieșit din acea biserică pe stradă şi condus acasă. Aceasta a fost în ajunul prăznuirii unuia dintre sfinţii cei mai veneraţi în Biserica Ortodoxă Rusă, Sf. Serafim de Sarov: 1 august celebrează găsirea moaștelor sale, care a avut loc în 1903. Mergând pe stradă, Pr. Vladimir a văzut deodată pe cer un bombardier care a aruncat opt bombe cu dispersie de 500 de kilograme de pe paraşute. Părintele Vladimir Kreslyansky a fost lovit de tijele unei bombe de 500 de kg, aruncată din avion și care a explodat în apropierea sa. Rănit mortal în piept și brațul stâng, cu hemoragie puternică, ţinând brațul rănit la piept şi făcându-şi cruce cu mâna dreaptă care nu fusese rănită, a găsit puterea de a se așeza pe genunchi și a se ruga pentru ca celelalte 7 bombe să nu explodeze la contactul cu solul. Minunea aceasta este cu frică și cutremur povestită de martori. Bombele au străpuns asfaltul precum cuţitul străpunge untul, fără să explodeze. După această minune, părintele Vladimir şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. A murit în genunchi, la fel cum Sf. Serafim de Sarov a murit cu mulţi ani înainte. În 1833, Sf. Serafim a murit în timp ce se ruga, îngenuncheat în faţa icoanei Maicii Domnului „a sensibilităţii”.

13161_1585648358337742_8920355829976969587_n[1]

Sursa: https://www.facebook.com/viorica.robu.589/posts/1585649775004267

Older Entries

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 143 other followers