Pomenirea de şase luni a vrednicului de pomenire, Arhimandritul Marcu Manolis

Au trecut exact şase luni (16.04.2010 – 16.10.2010) de la adormirea pururea pomenitului duhovnic al nostru Părintele Arhimandrit Marcu Manolis.

Dumnezeiasca Liturghie şi parastasul s-au săvârşit la Biserica Sfântului Gheorghe din Dionysos, acolo unde, cu dragoste nemărginită şi devotament, a slujit 26 de ani pe Cel Prea Înalt şi numeroasa sa turmă, creând o comuniune a dragostei, o extraordinară activitate parohială şi o lucrare duhovnicească incomparabilă, care acoperă toate poruncile Domnului nostru Iisus Hristos. Ca un alt semănător a semănat cuvântul lui Dumnezeu neobosit, cu cuvinte puţine şi inspirate de Dumnezeu, prin exemplul său, prin smerenia sa, prin blândeţea şi dulceaţa persoanei sale, prin nesfârşitele ceasuri de spovedanie  şi prin alinarea a mii de suflete. S-a luptat pentru credinţa ortodoxă aşa cum puţini o fac.(Citiți despre cum s-a Impotrivit Patriarhului mason Atenagora https://graiulortodox.wordpress.com/2010/07/25/%e2%80%9cpredica-antiortodoxa-a-ecumenistilor-este-o-dezmembrare-a-bisericii%e2%80%9d/ ) Având ca model pe Sfântul Marcu Eugenicul, al cărui nume îl purta, ne-a învăţat din sinaxare drumul adevărat către îndumnezeire, pe care l-au urmat Sfinţii noştri. Era luptător al credinţei noastre împotriva ereziilor şi ecumenismului. Şi sămânţa sa a înflorit nu doar în parohia sa, nu doar în ţara noastră (Grecia), ci şi dincolo de acestea.

 

                                PS.Vasile Someșanul în Parohia Sf. Gheorghe din Atena, la 31 mai 2009

Parastasul a fost săvârşit de Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Kiril, al Kifisiei, Amarousi-ului şi Oropos-ului, şi Pavlos, al Glyfadei, Elliniko-ului, Voulei, Vouliagmenis-ului şi Variei, de către noul protosinghel al Mitropoliei Kifisiei, Hristos Kyriakopoulos, de către parohul Bisericii Sfântului Gheorghe, părintele Loukas Tsatiris, de părintele Petros Oikonomopoulos şi de părintele Euthymios Mouzakitis.

În spaţiul ticsit de lume din biserică şi din afara ei, te-ai fi aşteptat să vezi lumi puternice la polielee şi megafoane şi o supra-agitaţie datorată prezenţei şi cinstirii deosebite a celor doi episcopi. Totuşi, toate au avut loc cu o strălucire smerită şi cu o deosebită cucernicie, aşa cum obişnuia şi ar fi dorit însuşi părintele Marcu şi aşa cum ne-a plăcut nouă tuturor, cu iluminare naturală, cu candele şi lumânări, care luminau încă mai mult în timpul parastasului, pentru că toată lumea ţinea în mâini lumânarea aprinsă. Acest detaliu a conferit o îndoită bucurie, pentru că pe chipul Mitropolitului nostru, Înalt Prea Sfinţitul Kiril, am văzut simplitatea sa, directeţea şi buna comunicare cu poporul credincios.

                                La  parastasul de  40 de zile au fost prezenți Mitropolitul Iliei-Gherman, Mitropolitul
                                                           Eleasului-Teodoritos,  precum și delegațiile din România
                                                                              (Mănăstirea Salva – Bistrița) și Polonia  
                                                  

Mai mult de jumătate din cei prezenţi la slujbă s-au împărtăşit cu preacuratele taine. Acesta este fructul viu, pe care l-a lăsat părintele nostru duhovnic!

Mitropolitul nostru, Înalt Prea Sfinţitul Kiril, în cuvântul său s-a referit la personalitatea părintelui Marcu şi ne-a mângâiat cu adevărat spunându-ne că tristeţea pentru plecarea sa prematură trebuie să se preschimbe în bucurie, pentru că Domnul Însuşi a spus că „dacă va pleca va fi bucurie pentru Apostoli şi bucuria aceasta va fi deplină”. Părintele Marcu acum este la jertfelnicul ceresc şi mai puternic este jertfelnicul acesta, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc şi văd faţa Domnului, frumuseţea cea nespusă.

                                                      La înmormântare toată lumea a remarcat ca mâna părintelui era caldă și moale

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Pavlos, care îl cunoştea de mulţi ani pe părintele Marcu şi întregul său parcurs preoţesc, a arătat înaintea tuturor profunda sa dragoste, respectul şi preţuirea către vrednicul de pomenire părinte Marcu, şi a vorbit despre faptul că comunica telefonic regulat cu părintele Marcu, chiar până înainte de a se îmbolnăvi, cerându-i sfatul, căci avea deplină încredinţare că sfatul său era de la Dumnezeu. Iar părintele Marcu îi răspundea: „Dar Înalt Prea Sfinţia voastră, care sunteţi episcop, mă întrebaţi pe mine?”.

După Sfinte Dumnezeule … de la parastas, ochii ni s-au umplut de lacrimi, când mulţimea de oameni, la îndemnul Mitropolitului nostru, a cântat Hristos a înviat!

A urmat masa de la arhondaricul Bisericii Sfântului Gheorghe, pe care o iubea în mod deosebit părintele Marcu şi acum era ca şi cum îl vedeam că se bucură şi că străluceşte faţa sa cu atâta lumea înăuntru şi în afara acestui spaţiu. Şi aici ne-a făcut o deosebită impresie simplitatea şi participarea alături de lume a celor doi episcopi.

 Îl slăvim pe Prea Bunul Dumnezeu, pentru că astăzi la şase luni de la adormirea părintelui nostru duhovnic arhimandritul Marcu Manolis, Biserica Sfântului Gheorghe din Dionysios părea să prăznuiască într-o atmosferă de tristeţe bucuroasă. Au prins viaţă în lăuntrul nostru amintiri din zilele de paradis pe care le-am petrecut împreună cu părintele Marcu. Să avem rugăciunea lui şi … mulţumirile şi rugăciunile către Tatăl ceresc să fie oferite şi ascultate cu mijlocirea părintelui nostru Marcu.

  Predica Mitropolitului Kifisiei

 Prezentăm întregul text al predicii Mitropolitului Kifisiei, Amarousi-ului şi Oropos-ului, Înalt Prea Sfinţitul Kyril:

 „«Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut îi va acoperi».

Drepţii, iubiţii mei fraţi, spune Înţelepciunea lui Solomon (5, 15-16), trăiesc veşnic, şi în pomenirea lui Dumnezeu, dar şi a oamenilor. Domnul îi răsplăteşte şi are grijă de ei.

În ceata drepţilor bărbaţi şi a celor răsplătiţi de Domnul se aşează şi vrednicul de pomenire între ieromonahi, părintele Marcu Manoli, a cărui pomenire de şase luni o săvârşim astăzi aici, în Biserica Sfântului Gheorghe din Dionysos a mitropoliei noastre, unde a slujit peste 25 de ani.

                                În fiecare seara de la orele 21,00 la mormântul părintelui pentru
                                                         Pavecernită și Acatistul Bunei Vestiri

Şi continuând, cuvântul Înţelepciunii lui Solomon spune despre soarta sufletelor drepţilor bărbaţi:

«Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire, şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace.» (3, 1-3)

În mâinile Creatorului Dumnezeu se află şi sufletul dreptului bărbat, al „iconomului tainelor lui Dumnezeu” şi „credinciosului lucrător al viei Domnului”, al Arhimandritului Marcu, răposat în pace, în pământul celor vii, în fericirea de acolo.

                                                                           Copiii de la grădiniță l-au desenat pe părințelul lor

Au trecut şase luni de la săvârşirea acestuia. Cât de iute curge timpul, fraţilor! Cât de iute: «Ca visul, ca floarea aleargă timpul vieţii!» (Canonul cel Mare, Cântarea a III-a). Şi astăzi săvârşim pomenirea lui de şase luni şi ne rugăm pentru odihna sufletului său.

Dacă ar dori cineva să creioneze personalitatea preoţească a părintelui Marcu, sunt de părere că s-ar aplica perfect cuvintele înţeleptului psalmist:

«Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut, ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.» Da! Astfel de om era vrednicul de pomenire, bunul levit.

                               La parastasul de 40 de zile, câinele  care  nu s-a dezlipit de lânga mormântul parintelui
                                          de la înmormântarea lui, este prezent la postul său și după 214 zile…
                                                                             
 

 

Simplu şi cuviincios,

blând şi smerit,

neiubitor de arginţi, ci iubitor de oameni,

învăţător şi propovăduitor al Evangheliei,

doctor duhovnicesc,

păstor bun şi nu năimit,

apărător de linia întâi al credinţei ortodoxe şi luptător.

 Şi sunt sigur că rămâne rugător către Dumnezeu pentru noi toţi, acolo în Biserica întâilor-născuţi înscrişi în ceruri.

Trăieşte şi va trăi veşnic în amintirea şi în inimile noastre.

Biserica locală, Sfânta Mitropolie a Kifisiei, Amarousi-ului şi Oropos-ului, în care a fost cleric, şi eu, episcopul acesteia, regretă omeneşte plecarea sa prematură şi mutarea sa la ceruri. Tristeţea noastră însă se schimbă în bucurie, pentru că acum stă în faţa jertfelnicului ceresc, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc şi văd frumuseţea cea nespusă a feţei Domnului şi unde a fost pus liturghisitor.

Prea cinstite părinte şi frate în Hristos şi împreună-slujitorule, Veşnică pomenirea ta!

 Mitropolitul Kifisiei, Amarousi-ului şi Oropos-ului, Kiril

Sâmbătă, 16 octombrie 2010.

Ortodoxos Typos, 22.10.2010, nr.1850, pp. 1, 8.

Traducere Tatiana Petrache(G.O.)

Republicăm texul din Ortodoxos Typos ,  23/4/2010 pp.1, 7.

Deşi adormit, părintele Marcu Manolis rămâne priveghelnic şi singur-luptător pentru Credință

Protoiereul  Vasilios Vuludakis (Duhovnicul Pr.Marcu)

Ortodoxia Universală îl plânge din seara de vineri, 16 aprilie 2010, pe singurul apărător al Credinței noastre Ortodoxe, pe Bătrânul arhimandrit părintele Marcu Manolis. Plânge, nu pentru calea viteazului luptător după moarte – aceasta este slăvită și a fost evident arătată din primul moment pe trupul lui purtător de har – ci plânge pentru viitoarea cale a Ortodoxiei pe pământ, a cărui stâlp principal și central, cel văzut, din Biserica Luptătoare, a căzut! Sunt necesare multe condiții și o deosebită experiență duhovnicească pentru a evalua, atât cât este omenește posibil, personalitatea și contribuția eclezială neprețuită a noului „Atlas al Ortodoxiei“, părintele Marcu.

                                                                                           (In pelerinj cu parohia p.Marcu)
                                          Mitropolitul Gortinului și Megalopoleului Ieremia Funda, Profesor emerit la Catedra
                                                      de Vechiul Testament de la Universitatea din  Athena, arătâdu-i P. Marcu
                                                  cinstea și respectul de Mitropolit, prin înmânarea  toiagului și  engolpionului,
                                                                                                                  28.11.2009

Cu toate acestea, avem datoria de a declara astăzi că mutarea lui nu este doar mutarea unui sfânt cleric cu cele mai luminoase virtuți, ci mutarea unui sfânt, care a fost înzestrat de Dumnezeu – doar el – cu harisma fără pecedent a publicisticii bisericeşti, pe care o lucra în pleroma Bisericii, prin „Orthodoxos Typos”. O harismă care a făcut din el un păstor pașnic al credincioșilor, cârmaci al Bisericii Luptătoarte și ochiul Ei neadormit.

Părintele Marcu era CEL CE VEDE. Nu avea doar discernământ duhovnicesc  pentru persoanele și situațiile slujirii lui pastorale, nici nu era însărcinat doar să urmărească şi să îndrumeze viața duhovnicească a oamenilor,  care alergau la el, ci, prin excelență, deosebea vremurile și evoluțiile viitoare, cu mult înainte ca acestea să aibă loc.

Alături de el, aveai siguranța că pentru fiecare faptă și lucrare a sa, primea continuu îndrumări de la „Cel ce vede inimile oamenilor”, iar în mod deosebit pentru „linia” și pentru cele scrise în „Orthodoxos Typos”, pentru că evenimentele i-au dat mereu dreptate și aspiraţiile oamenilor ce erau supravegheate prin „Orthodoxos Typos”, au devenit într-o scurtă perioadă de timp clare şi celor puţin suspicioşi.

Prin intermediul „Orthodoxos Typos” nu conducea doar Biserica Eladei, ci Ortodoxia Ecumenică. Aceasta o făcea din anonimat, favorizând de fiecare dată textele și articolele celor care surprindeau corect anumite evenimente și teme. De aceea, de multe ori a lăsat nepublicate și texte bine scrise ale unor persoane, când acestea erau abordări subiective și nu rod al cuvântului întru cunoștință.

Nu conducea „Orthodoxos Typos” simplu, ci cu acrive. Această „acrivie”, nu se dobândeşte doar prin cunoștințe teologice și prin harisma cuvântului și a scrisului, ci cu DUHOVNICEASCA VEDERE, care se întinde în toată Lumea (Οἰκουμένη).

                                           ” Trebuie să arătam mai întâi supunere lui Dumnezeu și apoi oamenilor ” (P.Marcu)

De aceea, mutarea părintelui Marcu nu lasă doar un gol greu de înlocuit, ci lasă Ortodoxia Luptătoare fără un cârmaci VĂZĂTOR și o expune la multe pericole.

Acestea nu sunt aprecieri sentimentale și imaginare, nici consecința încărcării sufletești din pricina mutării lui la „sălașele cele mai presus de lume”. Sunt rodul a patruzeci și doi de ani de cunoaștere a părintelui Marcu, în timpul cărora am văzut, am cunoscut și am crezut.

Mărturisesc și comfirmă cuvântul meu cele pe care le-am zis pe 23 noiembrie 2009 în sala Uniunii Ortodoxe Panelene în omilia mea cu prilejul a cincizeci de ani de la întemeierea ei și care au fost publicate mai apoi în „Orthodoxos Typos”:„Uniunea Ortodoxă Panelenică se distinge însă, deoarece pe lângă persoana părintelui Haralambie, a fost de la început și persoana ucenicului său. Persoana ucenicului, pe care părintele Haralambie l-a simțit de multe ori și ca dascăl, persoana părintelui Marcu. Așa se explică și de ce, după adormirea părintelui Haralambie, „Orthodoxos Typos” nu a pierdut nici una din calităţile lui, ci rămâne în chip neabătut cârmaciul Bisericii. Sunt însă obligat să vă întristez, spunându-vă că nu avem alt părinte Marcu!”.

Singura noastră mângâiere este încredinţarea că părintele Marcu va continua să rămână și după adormirea sa PRIVEGHELNIC!

                                                                             Smerenia lui a întrecut puterea minții omenești

traducere: M.L.

Anunțuri