Ierarhia filopapistă a Serbiei l-a caterisit pe Episcopul Artemie  

Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Serbiei l-a caterisit pe Artemie, Episcopul antipatist, antiecumenist, mare patriot, care se împotrivea „vânzării” regiunii Kosovo de către Serbia. Războiul împotriva lui a început de la alegerea Patriarhului filopapist Irieneu. După caterisire, Episcopul Artemie a acordat un interviu ziarului Vecernje Novosti. În acest interviu, printre altele subliniază:

„Decizia caterisirii mele este neconstituţională, nu este canonică şi nu are nici o importanţă pentru mine. Încă sunt ceea ce eram şi înainte”, declară Episcopul Artemie.

„Nu m-am separat de nimeni. Sunt încă unit cu Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. De asemenea şi cu Sfinţii Apostoli, cu Sfinţii Părinţi, cu Sfântul Sava, cu Episcopul Nicolae, cu părintele Iustin şi cu toţi creştinii ortodocşi care respectă rânduiala Bisericii. Cei care au încălcat acest principiu trebuie să vadă ei înşişi cine sunt şi unde se găsesc” …

Întrebat dacă împotrivirea sa faţă de deciziile autorităţilor bisericeşti este o acţiune împotriva unităţii Bisericii, Episcopul Artemie a răspuns că a demonstrat faptul că este pentru această unitate, de vreme ce în trecut a acceptat hotărâri, deşi acestea erau  necanonice. „Am acceptat (aceste hotărâri) de dragul păcii şi unităţii Bisericii. Am respectat interzicerea săvârşirii de slujbe religioase, ca să nu le dau nici un motiv pentru acţiuni şi mai grave. Am aşteptat de la Sfântul Sinod al Episcopilor să rezolve această problemă şi să se reia rânduiala canonică în Biserica Ortodoxă a Serbiei.”

„Aşteptăm ca şi Sfântul Sinod al Ierarhiei să aibă acelaşi scop. Cu toate acestea, deciziile şi acţiunile lor necanonice pur şi simplu au continuat. În mod neconstituţional mi-au interzis să locuiesc în Kosovo şi în Metohia, să îmi păstoresc fiii duhovniceşti şi să săvârşesc slujbe”.

Episcopul Artemie a declarat de asemenea că a informat Sfântul Sinod că nu se va conforma cu deciziile anticanonice, până când nu se va emite decizia Tribunalului Bisericesc şi că este Episcop al Raskăi şi Prizreniei pe viaţă.

Atunci când a fost întrebat de ce a plecat în regiunea Kosovo în week-end în loc să se prezinte la Sinod, Episcopul Artemie a răspuns că nu a fost chemat de Sinod. „Nu am fost convocat de Sinod. Şi în loc să fie prezentate aceste teme în faţa episcopilor şi să se ia o decizie în acest sens, Sinodul l-a numit pe Episcopul nostru vicar, Theodosios Sibalic, Episcop (al Raskăi şi Prizreniei), deşi există un episcop în viaţă şi canonic”.

„Aceasta este o încălcare, care cere caterisirea tuturor acestora. Când am fost informat de acestea, am decis să arăt că eu sunt episcopul legal. Mitropolia Raskăi şi Prizreniei este a mea şi săvârşind Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea Duboki Potok am dorit să arăt tuturor unde se află miezul problemei.”.

La întrebarea dacă se teme că va fi arestat pentru cele întâmplate în week-end, Episcopul Artemie a răspuns că nu se teme, deoarece nu crede că există vreun motiv să fie arestat. „Dacă cineva are dovezi ale vinovăţiei mele, trebuie să le prezinte. Oare eu am cărat în spate mănăstirea Duboki Potok”, se întreabă Episcopul martir Artemie.

 Patriarhul filopapist

 Declaraţii despre caterisire a făcut şi Patriarhul filopapist Irineu, organ fidel al grupării guvernamentale a Serbiei, care şi-a propus „vânzarea” teritoriului Kosovo în schimbul intrării ţării în Uniunea Europeană şi al confirmării acesteia de către americani. Este aceeaşi (…) conducere socială, politică şi bisericească a Serbiei care nu a şovăit să ofere ghidaj în Sfintele Biserici Ortodoxe Ministrului de Externe al SUA, doamna Clinton, după ce soţul acesteia, în calitate de Preşedinte al SUA, a bombardat Serbia cu uraniu îmbogăţit. Aceeaşi conducere l-a caterisit pe Episcopul Artemie, pentru că promovează împotrivirea atât faţă de strângerea relaţiilor cu papistaşii, cât şi în chestiunea teritoriului Kosovo, pe care îl consideră leagăn al culturii ortodoxe sârbe. Declaraţia Patriarhului filopapist al Serbiei Irineu despre caterisirea Episcopului Artemie este următoarea:

            „Sinodul Ierarhiei nu numai că poate să caterisească un episcop, dar este şi singurul organ al Bisericii care are dreptul să o facă. Sinodul Ierarhiei este organismul administrativ şi judecătoresc de conducere al Bisericii Serbiei şi ca atare este mai presus decât Tribunalul Bisericesc. Sinodul, care este compus din toţi arhiereii, îi judecă pe episcopi şi fostul Episcop Artemie cunoaşte foarte bine acest lucru. Când Sinodul Ierarhiei nu se întruneşte şi nevoile cer decizia/verdictul de condamnare, este posibil ca episcopul respectiv să fie judecat de 12 arhierei care decid. Cu toate acestea, atunci când se întruneşte Ierarhia, aceasta se transformă în Tribunal şi în mod valid/legal condamnă episcopul. Nu există posibilitatea recursului, pentru că Sinodul este forul suprem al Bisericii … Pur şi simplu, pe fostul Episcop Artemie l-au condamnat toţi arhiereii prezenţi în Ierarhie, care sunt de trei ori mai mulţi decât cei care ar fi fost în Tribunal. Un exemplu al puterii Sinodului Ierarhiei este destituirea şi caterisirea fostului Patriarh al Ierusalimului în 2005. Ierarhia l-a scos din funcţii şi apoi l-a caterisit şi l-a făcut monah”.

 Ὀρθόδοξος Τύπος, 26.11.2010, nr. 1855, p. 8.

Traducere Mihail Ilie(G.O.)

Republicăm texul din Ortodoxos Typos  23 iulie 2010, pp. 1, 8.   Traducere Tatiana Petrache

                 Se impune înlocuirea tuturor ierarhilor ortodocşi filoecumenişti

de Iorgos  Zervos, Directorul Săptămânalului Ortodoxos Typos, prezentator de știri și realizator de emisiuni  TV.

Ne aflăm în toiul verii. În această perioadă a ales Papa să adreseze mesaje către Ortodocşi. Şi mesajele sunt multe şi îngrijorătoare. Le trimite cu ocazia înlocuirii la Vatican a responsabilului cu unirea „Bisericilor”[1], Cardinalul Walter Kasper, cu ferventul dascăl al Ecumenismului, specializat în teme de dialog teologic între Ortodocşi şi Papistaşi şi de relaţii cu lumea evreiască.

Înlocuitorul Cardinalului Walter Kasper, „episcopul” de Basel, Elveţia, Kurt Koch, care a fost promovat ca „Arhiepiscop”, divinizează Ecumenismul şi toate hotărârile Conciliului II Vatican, în cadrul căruia s-a proclamat (1964-1965) că, purtând stindardul Ecumenismului şi al diplomaţiei „dragostei”, se va înainta către marea încercare de Unire a „Bisericilor”, fără ca Papismul să renunţe însă la ereziile Filioque, infailibilitatea Papei (zeu pământesc) şi primatul. Luarea de poziţie a lui Kurt Koch în această chestiune importantă a Vaticanului se face într-o perioadă în care ierarhii ortodocşi, dar şi Patriarhul Ecumenic, caracterizează Vaticanul ca Biserică soră faţă de care a existat o oarecare dezbinare. Ei nu vorbesc de erezie, ci de Biserică canonică, în timp ce Părinţii Bisericii vorbesc de erezie. Se întâmplă însă ca aceste opinii să fie făcute publice de către Ierarhi ai Bisericii Greceşti care participă la dialogul dintre Ortodocşi şi Papistaşi. Nu vorbim de Mitropolitul Pergamului (Ecumenism sau teologie. Criza teologiei Mitropolitului Ioannis Zizioulas https://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/24/ecumenism-sau-teologie-criza-teologiei-lui-ioannis-zizioulas/) care nu are turmă, are un rol principal în dialogurile cu eterodocşii şi care reprezintă „bucuria” Ecumeniştilor şi Papiştilor la dialoguri, ci despre Ierarhi ai Bisericii Greciei.

Poporul credincios a dovedit atât prin atitudinea lui, cât şi prin calda îmbrăţişare a „Mărturisirii de credinţă” că nu se încrede în reprezentanţii Ortodoxiei la dialoguri. Poporul credincios este cu mult mai neliniştit acum datorită numirii lui Kurt Koch în poziţia de responsabil cu unirea „bisericilor” la Vatican. Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei este dator să ia aminte la neliniştea poporului credincios şi să dovedească în practică prin fapte şi decizii care vor linişti poporul şi clerul cinstit. Sfântul Sinod al Ierarhiei este dator, în vederea iminentului dialog teologic despre primatul Papei, dar şi, în general, în vederea dialogurilor teologice cu papistaşii, să lămurească cadrul dialogului şi să stabilească „linia roşie” de demarcaţie a acestuia. Nu este posibil ca Ierarhii Bisericii Greciei să improvizeze în cadrul dialogurilor sau să se identifice cu poziţiile reprezentanţilor Fanarului, care poziţii stârnesc reacţii de respingere din partea ierarhilor, clericilor, ieromonahilor, teologilor şi laicilor membri ai Bisericii. Amintim că lămurirea în Sinod a cadrului de desfăşurare a dialogului a fost cerută de către Mitropoliţi încă de când vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei Hristodul a respins decizia Ierarhiei şi a plecat în vizită la Vatican doar prin decizia Sinodului Permanent, cu şase luni înainte de declanşarea bolii sale.

Sfântul Sinod al Bisericii este dator, de asemenea, să înlocuiască actuala reprezentanţă a Bisericii Greciei din cadrul dialogurilor teologice, pentru că unii membrii ai ei au înşelat încrederea poporului credincios, dar şi a Ierarhilor. Date fiind acestea, persoanele respective nu pot să reprezinte Biserica. Aceste înalte feţe de Mitropoliţi, prin poziţiile şi declaraţiile lor, pot mulţumi Fanarul sau pe Papistaşi, dar provoacă opoziţia Ierarhilor, clericilor şi membrilor laici ai Bisericii. Pot avea cele mai bune intenţii şi poate că a fost  înţeles greşit modul în care răspund la diferite chestiuni bisericeşti. Au înşelat însă încrederea clerului şi a poporului şi trebuie să fie înlocuiţi cu alţi membrii ai Ierarhiei care să aibă o puternică conştiinţă ortodoxă (chiar dacă nu vorbesc public despre aceste chestiuni), să aibă Credinţa întreagă, să cunoască strategiile, vicleniile şi erezia Papistaşilor, să îi cinstească pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, respectând şi aplicând moştenirea sacră faţă de creştinii aflaţi în înşelare şi să aibă o profundă cunoaştere teologică asupra schismei şi papistaşilor.

Ca reprezentanţi în dialogurile teologice (în opinia noastră, aceste dialoguri nu ar trebui să aibă loc, de vreme ce papistaşii rămân nepocăiţi în erezie şi neclintiţi pe poziţiile lor) nu trebuie să participe Ierarhi Ortodocşi care în problemele pan-ereziei Ecumenismului sunt stegarii noului responsabil cu unitatea „bisericilor” al Vaticanului. Când în cadrul comisiei mixte a dialogului teologic Papişti şi Ortodocşi se întrec să dovedească cine este „mai catolic decât Papa şi decât Conciliul II Vatican”, e de la sine înţeles că rezultatele vor fi în defavoarea Ortodoxiei. Când noul responsabil cu unirea „Bisericilor” la Vatican se adresează cu o „călduroasă salutare de luptă” reprezentanţei grec-ortodoxe a dialogului şi vorbeşte foarte linguşitor despre conştiinţa ecumenistă a unor distinşi membrii ai acesteia, zdruncinarea încrederii faţă de reprezentanţa Ortodoxă  se măreşte şi se întăreşte convingerea că ni se trădează credinţa.

Membrii reprezentanţei Ortodoxe au primit cuvântul linguşitor al „excelenţei sale, al arhiepiscopului” Vaticanului şi nu i-au replicat. După cum nici nu au comentat unul dintre interviurile „excelenţei sale”, potrivit căruia „capul” adevărat al Ecumenismului este Hristos, când ştim cu toţii că Hristos este capul Bisericii Ecumenice şi în nici un caz capul Pan-ereziei Ecumenismului (vezi în pagina 8 respectivul interviu[2]). Prin aceasta chemăm Sfântul Sinod al Ierarhiei la trezire, urgentare şi la trasarea unei strategii în relaţia cu Vaticanul.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, pp. 1, 8.   Traducere Tatiana Petrache(G.O.)

Aici puteți citi→ Marturisirea de Credință impotiva Ecumeniștilor

http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx


[1] Titlul complet al funcţiei este Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine (n.tr.).

 [2] Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, p. 8.

Anunțuri