O stea lângă o altă stea

Fotios Kondoglou mi-a spus şi m-a încurajat să cânt muzica aceasta psaltică a Sfinţilor Părinţi aşa cum am învăţat-o, conform tradiţiei, chiar dacă voi rămâne singurul care să interpreteze şi să cunoască această muzică şi mi-a spus că va veni timpul şi vor înţelege că nu e tradiţională muzica pe care o cântă contemporanii şi se vor întoarce la adevărata muzică a Bisericii”   (Profesorul de Maiestrie Psaltică și Protpsaltul Vasilios Nonis)

Din discursul domniei sale, rostit în orașul Cluj am reținut, în special, faptul că a mulțumit românilor, pentru că în anul 1820 la  București s-au tiparit cărțile de  muzică bizantină (Anastasimatarul lui Petru Efesos- protopsalt) după care protopsalții Greciei cântă și astăzi. Și aceasta deoarece grecii erau sub  turci, popor  care i-a asuprit și nu le-a dat voie să tipărească cărți în limba greacă. Psalții greci sunt foarte recunoscători românilor pentru acest lucru și sunt mâhniți pentru că această realizare românească pe care grecii o păstrează cu sfințenie, la noi s-a pierdut și, peste muzica psaltică din România, s-a așternut uitarea. A vorbit despre rădăcinile muzicii bizantine, care provine din cântul popular antic – perioada lui Pericle, Sofocle și Euripide. O dată cu dezvoltarea acesteia, Sfântul Ambrozie a fost primul care a luat elemente de muzică laică și le-a introdus în cântarea bisericescă  pe psalmi. Este vorba despre Epopeea lui Homer, din care acesta a luat piese foarte cunoscute care erau cântate în popor, apoi ”Dithyroamvos”, piesă antică, precum și unele cântece de masă și de bucurie. Mai amintim, alături de Sfântul Ambrozie și pe Sfântul Damaschin, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mare, acesta din urmă a continuat cu toată ființa lui opera de introducere a acestei cântări în Biserică, și, în cele din urmă, pe Teodoritos de Siria. Această cântare bizantină este împărțită in două părți: cântarea bisericescă și cea laică, aceasta din urmă cântându-se pe instrumente, în afara bisericii, de multe ori una în prelungirea celeilalte. De exemplu, Taina Sfintei Cununii începe în Biserică și se continuă în afara Bisericii pe instrumente muzicale tradiținale (de ex. psaltirion sau kanonaki).  

sursa: Revista RENAȘTERA , Cluj,  anul XIX, serie nouă, Noiembrie 2008, 11(223) p.8                                                                                                                                                                                  

                                                                                     Cântând la Kanonaki                                                                          

                                                         Vasilios Nonis

 

 Era 1 august, duminică, puţin după Dumnezeiasca Liturghie când, ca un bubuit de tunet a ajuns vestea că protopsaltul Vasilios Nonis a plecat din această lume deşartă. Mă aflam în vacanţă în locul meu natal, în Lefkes din Paros, ca şi el de altfel, în Portoheli.

            Tristeţea a pus stăpânire pe inima mea, pentru că mă cunoşteam cu Vasilios din 1964, când, pe atunci, eu, tânăr învăţăcel al vrednicului de pomenire dascăl Simonos Karas, iar Vasilios deja protopsalt, ne-am legat cu o prietenie care nu numai că niciodată nu a fost tulburată, ci dimpotrivă s-a consolidat şi s-a lărgit prin multe colaborări artistice la E.I.R-ul de atunci şi ulterior la E.I.R.T, la Pallas, la Fundaţia Zisis, la Sfântul Dimitrie etc.

            Sensibilitatea lui Vasilios ca artist era incomparabilă. Cunoaşterea serioasă a psaltirionului (kanonaki[1]) (aici puteți asculta sunetele ale acestui minunat instrument muzical → http://www.nonis.gr/index.html)  îi permitea să definească cu precizie sunetele cântecelor populare şi ale imnelor bisericeşti. Vrednicul de pomenire Nikos Stefanidis, inegalabil virtuos al psaltirionului şi dascăl al lui Vasilios, ne spunea cum colabora cu ieropsalţi din Constantinopol care îi dădeau informaţii despre scările muzicii bizantine, pe care le-a definit mutând cârligele instrumentului şi după aceea pe baza acestora improviza. Vedem adică şi aici cum instrumentiştii virtuoşi preluau elemente din muzica bisericească cu mult respect. Acelaşi lucru se întâmplă şi invers, din muzica populară în cea bisericească. Vasilios a valorificat toate aceste elemente într-un mod minunat.

            Vocea sa cultivată îi permitea orice tip de interpretare de imnuri ale bisericii ortodoxe sau de cântece tradiţionale.

            În 1987 am înregistrat în Paros instrumentişti localnici şi cântăreţi (o înregistrare de 2 ½ ore). Precede în 1974 căsătoria mea cu Dida Hristina Papathanasiou, la care Vasilios este numit de proeminentul Mitropolit Kleopas, şi el vrednic de pomenire, Lampadarios, având ca protopsalt pe dascălul Simonos I. Karas şi ajutători: Lykourgos Anghelopoulos, Kostas Markos şi alţii. Prietenul nostru comun Emilianos Fabrikatore din Ikrota Ferata a participat de asemenea. Mai târziu, în 1992 Vasilios a scris ekfonisurile lui Kleopas cel cu vocea prea frumoasă, aşa cum le numea la „Eleftherotria” din Kefalari, arhimadritul de atunci şi el învăţăcel al lui Simonos.

            De neuitat rămân emisiunile „Colinde şi cântece de Crăciun şi Anul Nou”, când televiziunea color făcea primii paşi. (aici puteți asculta vocea Profesorului de Maiestrie Psaltică http://www.nonis.gr/disc.html  și aici  http://www.nonis.gr/contact.html)

            Cum era firesc, când în 2005 am primit invitaţia de colaborare la Sfântul Gheorghios din Dionysiou am acceptat-o cu bucurie, în ciuda celor aproape 40 de ani ai mei ca protopsalt. Am ştiut de la început că vom organiza lecţii interesante şi vom evita mult simpla deservire a nevoilor sfintei biserici. Astfel, doxologii lungi, catavasii, Sfinte Dumnezeule, psalmodiam antologii ale compozitorilor noi şi vechi, dar şi ale lui însuşi, provocând comentariile laudative ale vrednicului de pomenire Marcu Manolis. „Iubiţii mei fraţi, din nou şi astăzi ne-am transportat în Bizanţ cu melodiile minunate ale protopsalţilor noştri” …  Perioada Postului Mare va rămâne irepetabilă cu Acatistul Buneivestiri şi mai ales cucernicele vecernii, la care în lejeritatea timpului săvârşeam lungi lecţii ale valoroşilor compozitori ai Bisericii Ortodoxe Greceşti. Dar şi la troparul Casianei din nou în mod armonic colaboratori, cu pasaje solistice compuse pe loc, provocam din noi aprecierile pozitive ale vrednicului de pomenire părinte Marcu. Pentru ajutorarea noii Biserici din Dionysios, Sfântul Dionisie, ne-am mutat amândoi acolo continuând lucrarea noastră cu aceleaşi ritmuri şi aceleaşi compoziţii.

            Cu puţin înainte de vacanţă anul acesta, părintele Lukas ne-a dat câte o slujbă a târnosirii să o punem pe muzică şi colaborând să ne pregătim cum se cuvine pentru săvârşirea târnosirii bisericii Sfântului Dionisie, care s-a stabilit pentru 4 septembrie 2010. Slujba prezenta multe dificultăţi pe care le-am identificat şi cu ajutorul lui Dumnezeu am înaintat pentru definitivarea operei.

            În cele din urmă, se pare că Cel Prea Înalt a avut alte planuri. L-a chemat pe neaşteptate pe Vasilios, care a lăsat enoria orfană, exact aşa cum în urmă cu patru luni o făcuse părintele Marcu. Rugăciunea Bisericii „sfârşit bun, neînfruntat, în pace” să găsească deplină împlinire. Parastasul de patruzeci de zile al fratelui Vasilios a doua zi după târnosire, duminică 5.9.2010. Mulţime de credincioşi printre care muzicieni valoroşi şi preoţi români (Starețul Manăstirii Nicula, Arhimandritul Andrei Coroianu din incredințarea Mitopolitului Bartolomeu Anania al Clujului)  au venit, ca să cinstească pomenirea sa. Foarte emoţionantă clipa în care la subsolul bisericii după cafea am psalmodiat cu toţii muzicieni şi protopsalţi „Veşnica pomenire” de trei ori, „Cuvine-se cu adevărat” pe glasul doi şi iubitul cântec popular „trehantiraki”[2] în ritm de trei timpi şi glas cromatic şi diatonic. Rudelor apropiate ale fratelui Vasilios Nonis le dorim mângâierea cea de sus.  Bucură-te, frate Vasilie. Veşnică pomenirea ta!

Emanouil Ant. Hanioti  (Protopsaltul Bisericii Sf.Dioniso)

 Ὁρθόδοξος Τύπος, 5.11.2010, nr. 1852, p. 5

Traducere Anna Theodorou(G.O.)


[1] Instrument muzical popular cu coarde (n.tr.).

[2] Mică ambarcaţiune rapidă cu pânze (n.tr.)

  Părintele Marcu şi Domnul Vasilios săvârşesc  Sfânta  Liturghie împreună cu îngerii şi sfinţii

                                               
                                                         
                                                            Pr. Marcu Manolis și Domnul Vasilios Nonis
                                                              în cadrul Zilelor Artei Bizantine, Cluj, 31 iulie 2009

Cu o zi înainte de a adormi, Domnul Nonis a avut un vis cu Părintele Marcu ( vis pe care l-a povestit soţiei sale), în care îi spunea părintelui că a terminat cântările închinate Sfântului Dionisie scrise în cinstea sfinţirii Bisericii Sf. Dionisie (ridicată de către părintele Marcu), care a avut loc în data de 4 septembrie anul acesta. „Sunt foarte bucuros că am terminat de scris cântările”, îi spunea domnul Vasilios Părintelui Marcu, şi mai spunea că „s-a arătat foarte bucuros Părintele. Apoi mi-a cerut cartea şi s-a înălţat cu ea la cer. Iar eu am rămas cu mâinile întinse, cerându-i cartea. Aşa m-am trezit din somn”. A doua zi  Domnul Nonis a plecat la Domnul (1 august 2010,  8:30 ora constatării decesului, cauza morţii – infarct în timpul somnului).

                                                                                                                                              

                                                        La înmormântarea Domnului Vasilios Nonis

 

La înmormântare au participat marele Protopsalt Likourgos Anghelopoulos, Primarul de la Sfinţii Gheorghe şi Dionisie, o suburbie a Atenei, Preşedintele P.O.E  Kostas Samonas, sora Părintelui Marcu, ucenici ai d-lui Nonis , și anume Pr. Hristou Kiriakopulos, Vicar la Mitropolia de Kifisia, Amarusiu şi Oropu, Pr. protopsalt Tzoblos Ghiorghios din Creta ( în Creta domnul Nonis a dus o activitate intensă, înfiinţând o şcoală de muzică bizantină condusă de Pr. Ghiorghios) şi ucenici din insula Calimnos, persoane din Radio şi Televiziune, precum şi grupul său coral care de altfel a şi psalmodiat la înmormântarea părintelui lor.

Nu părea o înmormântare, ci mai degrabă o Slujbă Prasnicală, asemenea celei pe care a scris-o.  Totul a fost foarte duhovnicesc şi smerit, precum a fost şi dânsul.

Domnul Vasilios Nonis a fost unul dintre ucenicii eminenţi ai celebrului profesor Simon Karas, dar s-a deosebit de ceilalţi prin faptul că a fost singurul care a păstrat scrierea muzicii psaltice a Sfinţilor Parinţi cu mâna (și nu pe calculator) , o adevarată artă care face legatura între teorie şi practică, motiv pentru care nu a fost egalat şi nu credem că va  fi vreodată. Precum Fotios Kondoglou în pictura bizantină, aşa şi domnul Nonis  a fost un recuperator al autenticei tradiţii în muzica bizantină. Ce putem afirma este faptul că scrierea cu mâna a acestei muzici îl scoate în afara notelor,  dincolo de raţional,  şi-l uneşte cu Duhul Sfânt. Vasilios Nonis nu a fost doar un profesor, ci a fost şi un părinte al muzicii bizantine, un tată al ucenicilor lui. A ştiut să transmită această muzică într-o manieră duhovnicescă, atât în scris, cât şi în practică, să scrie cu mâna şi să cânte cu sufletul. De aceea toate cântarile lui au fost şi vor rămâne duhovniceşti, atât  scrierea, cât şi cântul lui fiind influențate de duhovnicul dânsului, părintele Marcu Manolis.

A fost foarte smerit, nu umbla în haine care să-l pună în evidenţă, puteai să spui despre el că este un simplu funcţionar, era cumpătat, echilibrat şi foarte muncitor, scria zilnic muzică, foarte iubitor de străini şi dornic să-i înveţe pe alţii, prietenos, ştia să vorbească şi cu cei fără şcoală cărora le arăta respect. Nu făcea diferenţe de clasă. Credea şi o spunea că oricine poate să înveţe muzica bizantină chiar şi dacă nu are voce. D e aceea, rămâne  un model de cântareţ bisericesc smerit. Lua de fiecare dată binecuvântare de la preoţii cu care slujea  şi numai aşa începea Liturghia. Blând la vorbă şi foarte răbdător cu alţii, mai ales cu ucenicii lui care nu întotdeauna înţelegeau muzica pe care o preda dânsul, el a declarat pe postul Radio Cluj, în emisiunea lui Vasile Tomoioagă – Exerciţii de memorie –difuzată la 11 august 2009, că: Fotios Kondoglou mi-a spus şi m-a încurajat să cânt muzica aceasta psaltică a Sfinţilor Părinţi aşa cum am învăţat-o, conform tradiţiei, chiar dacă voi rămâne singurul care să interpreteze şi să cunoască această muzică şi mi-a spus că va veni timpul şi vor înţelege că nu e tradiţională muzica pe care o cântă contemporanii şi se vor întoarce la adevărata muzică a Bisericii. Ceea ce l-a bucurat mult pe domnul Nonis la Zilele Artei Bizantine de la Cluj şi la masterclass-ul de la Mănăstirea Nicula a fost aceea că tinerii noştri au înţeles ceea ce i-a spus Fotios Kodonglu cu aproximativ patruzeci de ani în urmă.

               

            La Muzeul Etnografic, Doamna Elena Chircef, conferențiar la Facultatea Gh.Dima din Cluj și
             Profesorul Protopsalt Vasilios Nonis in cadrul Zilelor Artei Bizantine din Cluj, 31 iulie 2009

 citiți vă rog și → O altă stea pe cer/

                      Biografia Profesorului de Maiestrie Psaltică Vasilos Nonis

Nonis, Vasilios, profesor de muzică bizantină la Conservatorul „Nicos Scalcotas” din Atena, compozitor, eminent protopsalt, conducător de grup psaltic şi virtuos interpret al instrumentului numit  psaltirion (kanonaki), s-a născut în 1937 în Portoheli, Grecia. A copilărit în Kymnis şi în insula Chios. S-a arătat de mic înclinat spre muzică, făcând dovada înzestrărilor sale muzicale. După studiile liceale s-a înscris la Conservatorul Grec din Atena, la secţiile de muzică bizantină şi europeană. L-a avut ca profesor pe Th. Hagiteodorou. A obţinut diploma de specializare în muzica tradițională bizantină și armonie (1958), o diplomă de atestare a aptitudinilor sale didactice de predare a muzicii (1964), precum şi o diplomă de specializare în interpretare vocală a muzicii europene, dar și de conducător al acesteia (1966). Ucenicia si- a făcut-o timp de aproape 25 de ani alături de celebrul maestru al muzicii bizantine Simon Caras (1903-1999) la Şcoala de muzică a acestuia pe care a absolvit-o în 1972 şi la care a şi predat apoi. S-a specializat, de asemenea, în interpretarea instrumentelor tradiţionale greceşti. A învăţat să cânte la psaltire sau psaltirion (kanonaki) de la marele maestru al acestui instrument, Nicos Stefanidis (1900-1983), cu care a fost colaborator la numeroase programe radiofonice. A devenit un colaborator apropiat al cunoscutului interpret Trasivulos Staniţas  (1910-1987) de la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol (Istambul) cu care a și studiat timp de 8 ani. Începând cu anul 1970 a cântat cu grupul psaltic propriu în diverse biserici din Atena. Începând cu anul 1990 a devenit protopsalt la Biserica Sfântul Gheorghe din Dionisou, Atena. Din 1980 predă la Conservatorul „Nicos Scalcotas” şi la mai multe Şcoli private de muzică. Începând cu anul 1972 a fost colaborator la numeroase programe radio și de televiziune, a publicat 24 de volume de muzică bisericească și populară (Muzică tradițională Bizantină-Grecească)   a imprimat 8 volume CD-uri şi casete). A alcătuit mai multe cursuri care au rămas nepublicate până în prezent şi a făcut o antologie a celui de-al doilea volum cu cântările Vecerniei, pornind de la Antologia lui Th. Focaeas. A susţinut concerte în străinătate, în Germania de Vest (1976), Belgia (1977) şi Franţa (1980), Italia, Belgia, Elveția, Turcia, Cipru, Creta, ROMÂNIA (2008-2009) – Cluj-Catedrala Mitropolitana, Baia-Mare Catedrala Mitropolitana, la Biserica Memorială Mihai Viteazul din Alba-Iulia, Manăstirea Nicula- masterclass, Manăstirea Rohia, Mănastirea Rohița, Muzeul Etnografic din Cluj – precum şi în întreaga Grecie. În anul 1978 a fondat Orchestra Bizantină Grecească. Printre ucenicii săi se numără Ioanis Matiudachis, Timotei Sachelarie, Petros Tamburis şi Iorgos Hagimihelachis.

Cântări cu Domnul Vasilios Nonis

Aici puteți asculta o cântare populară Bizantină → http://www.youtube.com/watch?v=2Qo5bTTzWG8

Aici puteți asculta slujba din Catedrala Mitropolitană din Cluj împreună cu elevii de la Mastreclass-ul de la Nicula, Atifonul II→  http://www.youtube.com/watch?v=It9mIoeeLZE&NR=1

Graiul Ortodox

Anunțuri