Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Gortinei, kir Ieremia:

De ce femeia nu poate deveni preot al Bisericii noastre

În zilele pe care le trăim, în iureşul atâtor tendinţe distrugătoare şi nivelatoare, Arhierei ai Bisericii Greciei şi ai Patriarhiei Ecumenice, mânaţi puternic de mişcarea ecumenismului, fac propuneri pentru hirotonia femeilor, deşi acest lucru este oprit de Tradiţia Bisericii noastre. Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Gortina şi Megalopoli, kir Ieremia, într-o predică enciclică a sa explică motivele pentru care o femeie nu poate deveni preot al Bisericii Ortodoxe. Vă prezentăm textul în întregime:

„Vorbim, iubiţi fraţi, despre egalitatea dintre cele două sexe, că, adică, bărbatul şi femeia sunt egali şi nu este unul mai presus de celălalt. Dar dacă femeia este egală cu bărbatul, atunci de ce Apostolul Pavel spune «femeia să se teamă de bărbat»? La această întrebare am răspuns în predica noastră anterioară. Dar se iveşte şi o a doua întrebare legată de aceasta: De ce femeia nu poate deveni preot precum bărbatul, de vreme ce ea este egală cu el? Acestei întrebări îi voi dedica predica de azi, fraţilor, şi vă rog mult să fiţi atenţi. De la început vă spun că tema aceasta este profundă, e nevoie de mult studiu şi vă mărturisesc că eu nu am întreprins acest studiu. Doar două-trei lucruri voi spune despre acest subiect, lucruri pe care le socotesc eu importante.

1. Primul argument legat de întrebarea «de ce femeia nu poate deveni preot?» îl preiau din Tradiţia Bisericii noastre. Nicăieri, nici în Sfânta Scriptură, nici în cărţile Sfinţilor Părinţi sau în sfintele Sinaxare, nicăieri, spun, nu o vedem pe femeie slujind ca preot. Doar în lumea idolatră apare femeia ca preot.

2. Al doilea argument: Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat în pântecele Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Arhiereul Hristos, a luat firea bărbătească, de aceea a şi fost tăiat împrejur. Să nu spună însă cineva că s-au mântuit doar bărbaţii, nu şi femeile, pentru faptul că Hristos a luat fire bărbătească. Nu, pentru că firea bărbătească exprimă întreaga fire omenească. Amintiţi-vă ce vă spuneam altădată că cele două genuri, bărbătesc şi femeiesc, au fost create unite, însă în fire bărbătească, adică în Adam. Şi când, aşadar, bărbatul ca preot Îi slujeşte lui Dumnezeu, Îi slujeşte întreaga fire omenească, nu doar bărbatul. Legat de ceea ce vă spun, adică despre includerea firii femeii în bărbat, vă voi menţiona un exemplu din Sfânta Scriptură: Când Iosif i-a povestit tatălui său visul dumnezeiesc pe care l-a avut, că i se închinau, adică,, soarele, luna şi unsprezece stele, tatăl său, Iacov, l-a tâlcuit corect şi anume că lui Iosif i se vor închina tatăl şi mama lui, precum şi cei unsprezece fraţi (vezi Facere 37, 10). Şi într-adevăr, aşa cum ştim din istoria Vechiului Testament, lui Iosif, care a devenit căpetenie peste toată ţara Egiptului, i s-au închinat fraţii lui, tatăl lui, dar mama lui nu i s-a închinat, pentru că murise! Aşadar, să înţelegem că nu s-a împlinit întocmai visul dumnezeiesc? Desigur că s-a împlinit, spune Sfântul Ioan Gură de Aur! Pentru că bărbatul şi femeia devin un singur trup prin căsătorie. De vreme ce i s-a închinat lui Iosif capul familiei, adică Iacov, i s-a închinat şi restul trupului, adică femeia lui, mama lui Iosif, Rahila. «Căci, aşadar, capul femeii este bărbatul» „şi vor fi amândoi un trup”, iar capului care s-a închinat lui Iosif i-a urmat întregul trup[1]. Bărbatul, aşadar, devine preot şi Îi slujeşte lui Dumnezeu, dar în bărbat este cuprinsă şi femeia. Femeia oferă darurile preotului, ca el să le aducă înaintea lui Dumnezeu. Aşa încât, în pregătirea pentru Dumnezeiasca Liturghie este implicată şi femeia evlavioasă, care plămădeşte prescura, pentru a o aduce preotului.

 3. Al treilea argument. Preotul este mai presus de toţi, este conducătorul, pentru că preoţia este cu adevărat mai presus de toate. Preotul conduce în Biserica lui Hristos, ca unul ce este părtaş la vrednicia arhierească, prorocească şi împărătească a lui Hristos. Acest lucru însă nu este valabil şi pentru femeie ca preot, pentru că femeia se află sub canonul de a fi stăpânită de bărbat şi nu de a avea ea autoritate asupra lui (vezi Facere 3, 16; I Timotei 2, 12). Şi (…) femeia nu trebuie să uite de canonul ei, că «atrasă vei fi de bărbatul tău şi el te va stăpâni», pentru că, în fapt, ne aflăm încă în starea de cădere. De aceea şi Apostolul spune «iar femeia să se teamă de bărbat», folosind conjuncţia adversativă «iar». Adică: «Da, e adevărat că femeia este egală cu bărbatul, da, e adevărat, relaţia ei cu bărbatul în căsătorie este apropiată şi sfântă, precum relaţia dintre Hristos şi Biserica Sa, dar femeia nu trebuie să uite de supunerea ei faţă de bărbat». Femeia, aşadar, prin canonul pe care l-a primit prin cădere, nu poate să devină preot, pentru că nu poate să conducă în Biserica lui Hristos.

4. În sfârşit, spunem că femeia nu poate să devină preot, pentru că, după firea ei, exprimă mai mult starea de cădere a omului. Astfel, citim în Pidalion că Părinţii au oprit femeia să intre în Sfântul Altar şi să slujească la Tainele Bisericii din pricina “indispoziţiei ei lunare”[2]. În trecut, femeia era hirotonită diaconiţă, dar slujirea ei nu era precum aceea a diaconului bărbat, în Sfântul Altar, ci în afara acestuia. Diaconiţa ajuta la botezarea femeilor sau la alte slujiri, în care era nepotrivit să slujească bărbatul, însă totdeauna în afara Sfântului Altar[3].

5. Aşadar, femeia să nu ceară să devină preot, lucru care nu s-a făcut niciodată în Biserica noastră. Să nu uite femeia că, mamă fiind, poate să îşi facă fiul preot şi ea însăşi, dacă doreşti, poate purta cinstita rasă şi să devină monahie. De o asemenea fecioară afierosită lui Hristos se minunează Sfântul Ioan Gură de Aur şi spune: „O, [iat-o pe] cea sfinţită!”.

Cu multe urări de bine,

€+ Mitropolitul Gortinei şi Megalopolisului, Ieremia

Orthódoxos Týpos, nr. 1938, 3 august 2012, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie (G.O)

Graiul Ortodox

 vezi și

ÎNTREBĂRI DESPRE ORDINEA DE ZI A SINODULUI PANORTODOX

Recăsătorirea clericilor văduvi sau divorțați

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/08/25/intrebari-despre-ordinea-de-zi-a-sinodului-panortodox-recasatorirea-clericilor-vaduvi-sau-divortati-263/


[1] Εἰς την Γένεσιν, Omilia 66, în ΑΑΠ 51, 630D, p. 177.

[2] Πηδάλιον, editura Ἀστήρ, p. 150 (notă).

[3] Reproducem aici o lungă tâlcuire a Sfântului Nicodim Aghioritul la Canonul al 19-lea al Sinodului I Ecumenic.

 “Trebuie observat faptul că diaconiţa, deşi se arată că este hirtonită după preot şi diacon, potrivit Canonului al 14-lea al Sinodului V-VI Ecumenic, şi că slujeşte la liturghie, potrivit Constituţiilor Apostolice, nu pare să săvârşească acele părţi din slujirea Sfintelor Taine care se petrec în Sfântul Altar, aşa cum face bărbatul diacon, ci [doar] pe cele din afara Sfântului Altar. Aşadar, Constituţiile Apostolice spun la cartea a 3-a, capitolul al 9-lea: “De vreme ce nu este îngăduit femeilor să înveţe în Biserică, după însuşi cuvântul lui Pavel că femeii nu îi este îngăduit să înveţe (I Timotei, capitolul II), cum de se cere îngăduinţa ca ele să liturghisească în aceste slujbe? Pentru că aceasta este o rătăcire a păgânătăţii elinilor de a hirotoni preotese pentru zeiţele lor, şi nu este după legea lui Hristos. Se hirotonea aşadar diaconiţa, în primul rând (Constituţiile Apostolice capitolul 15 şi 16) pentru cele luminate, adică pentru femeile botezate, pe care, după ce Episcopul le ungea pe cap cu uleiul sfinţit, iar diaconul, doar pe frunte, diaconiţa le ungea apoi pe tot trupul, pentru că nu era cuviincios ca trupul gol al femeii să fie văzut de bărbaţi. Şi în al doilea rând, pentru celelalte slujiri ale femeilor. Pentru că în acele case unde locuiau împreună femei [credincioase] cu bărbaţi necredincioşi, unde nu era cuviincios să fie trimis diaconul bărbat, ca nu cumva să fie suspectat de desfrânare, era trimisă diaconiţa. Tot potrivit capitulului al 15 al cărţii a 3-a a Constituţiilor Apostolice, diaconiţele erau cele care păzeau uşile bisericii, ca să nu intre vreun catehumen sau vreu necredincios. De asemenea, diaconiţele erau cele care, potrivit cărţii a 2-a, capitolul 17, a Constituţiilor Apostolice, le cercetau pe acele femei care, având scrisori de recomandare, se mutau dintr-un oraş în altul, ca nu cumva să fie molipsite de vreo erezie, aflau dacă au bărbat sau sunt văduve, şi, după cercetare, le făceau loc în biserică să stea fiecare potrivit rânduielii şi stării sale (cartea a 3-a, capitolele 14 şi 19). Era nevoie de diaconiţe ca să slujească acelor văduve care erau trecute în catalogul Bisericii, oferindu-le milosteniile date de creştini, şi pentru alte slujiri încă erau de trebuinţă”. Potrivit cărţii a 8-a, capitolul 20, înainte de toate erau hirtonite pentru a păzi sfintele uşi, pentru a sluji preoţilor la botezarea femeilor cu toată bună cuviinţa. În aceleaşi Contituţii chiar este scris: “Diaconiţa nu dă binecuvântare, nici nu săvârşeşte ceva din cele ce săvârşesc preotul sau diaconul”.  Vorbeşte despre acestea şi Epifanie (Ancoratus, erezia 79) că în ierarhia bisericească este nevoie de femei doar până la treapta diaconală, spune a rânduit văduve, precum şi dintre cele mai în vârstă pe care le-a numit Bătrâne [gr. presvytídas], însă preotese sau slujitoare ale altarului în nici un loc nu a rânduit. Pentru că nici diaconilor din rânduiala bisericească nu li se încredinţa să săvârşească vreo taină, ci doar să ajute în cele pe care le săvârşeşte preotul. Şi iarăşi, tagma diaconiţelor este în Biserică nu pentru a liturghisi, nici pentru a acorda vreo iertare [de păcate], ci pentru a se păstra bunăcuviinţă a neamului femeiesc, fie la botezul femeilor, fie pentru a-i vizita pe cei aflaţi în pătimiri, în dureri sau pentru a nu fi nevoie ca trupul dezgolit al femeii să fie văzut de către bărbaţii slujitori. Dacă şi Valsamón spune, în răspunsul la întrebarea a 35-a a lui Marcu al Alexandriei, că diaconiţele deţineau o anume treaptă ierarhică între slujitorii Altarului, dar din pricina rânduielii lor lunare, femeile au fost înlăturate de pe această treaptă ierarhică precum şi de la slujirea în Altar, însă el întăreşte, în acelaşi răspuns, spunând că în Constantinopol nu se îngăduie diaconiţelor să ia parte la vreo slujire în Altar, ele îngrijindu-se în multe chipuri de buna rânduială bisericească şi învătându-le pe femei [această rânduială]. Spune deci şi Clement al Alexandriei în Stromata, cartea a 3-a, că Apostolii aveau cu ei la propovăduire femei-surori şi împreună-slujitoare pentru [a propovădui] femeilor ce stăteau în casă, şi prin aceste femei slujitoare ale Apostolilor a intrat învăţătura lui Hristos în cămările femeieşti. Se spune astfel în aceste cărţi că hirotesia diaconiţei era astfel: ea îşi înclina capul şi arhiereul punându-şi mâna pe capul ei, o însemna de trei ori cu semnul Sfintei Cruci, şi rostea anumite rugăciuni. Despre diaconiţe scrie Apostolul Pavel în Epistola I către Timotei: “femeile, de asemenea, să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate”. Trebuie să luăm aminte la faptul că diaconiţele erau unele dintre văduve, altele dintre femeile bătrâne, astfel şi din tagma văduvelor distinse din biserică se hirotoneau diaconiţe. Citeşte şi tâlcuirea la Canonul al 40-lea, al 6-lea şi al 11-lea al Sinodului de la Laodiceea. Dacă iubitorul de învăţătură doreşte să afle şi chipul hirotoniei acestor diaconiţe, să afle aceasta mai pe larg de la [Matheos] Vlástaris. Spune deci acesta că în cărţile vechi s-a găsit scris că acestea când erau hirotonite aveau 40 de ani şi schima monahală desăvârşită (adică, schima mare) şi că purtau acoperământ pe cap şi pe umeri, având capetele [orarului] atârnând în faţă. Că atunci când Arhiereul rostea asupra lor “Dumnezeiescul har”, ele nu îngenuncheau, ci doar îşi înclinau capul. Apoi Arhiereul punea pe gâtul lor, pe sub acoperământul capului, orarul diaconesc, ele purtând în faţă cele două capete ale orarului. Nu este îngăduit acestora să slujească sfintele Taine sau să poarte ripide precum diaconii, ci doar să se împărtăşească după diaconi, şi după ce Arhiereul îi împărtăşea pe ceilalţi, diaconiţa lua potirul din mâinile lui şi îl punea pe Sfânta Masă, fără ca ea să împărtăşească pe cineva. Adaugă însă Vlástaris că mai târziu toate acestea au fost oprite de Părinţi şi diaconiţele nu au mai avut îngăduinţa de a intra nici în Altar, nici de a mai săvârşi aceste slujiri, din pricina rânduielii lor lunare, după cum a spus mai sus şi Valsamón.

Astăzi este hitoronită prima femeie preot din Italia (11 mai 2010)

Maria Vittoria Longhitano, 35 ani, siciliană, profesoară într-un institut milanez, este hitoronită ca preot, la Roma. Consacrarea oficială va avea loc, în această dimineață, la Biserica anglicană All Saints, care se află la câțiva pași de Vatican, în cadrul unei ceremonii religioase deschise publicului. „Sper să fie un stimul la dezbaterea dintre catolici, femeile sunt o ocazie pentru Biserică în ciuda tuturor prejudecăților” a declarat femeia, potrivit cotidianului La Repubblica. În urmă cu doi ani, Vaticanul şi-a arătat dezaprobarea faţă de o mişcare internaţională în favoarea acceptării femeilor ca preoţi în religia catolică. Citește pe adevarul.it ce spune prima femeie preot din Italia despre prejudecăți și de ce biserica de rit catolic nu acceptă hirotonirea femeilor

Sursa: http://www.adevarul.ro/international/europa/preot-femeie-biserica-italia-vatican_0_259774202.html

 Ea e prima femeie lesbiana ajunsa episcop in SUA

Dioceza episcopala din Los Angeles a hirotonisit sambata prima femeie-episcop lesbiana, titreaza Reuters. Actiunea esta asteptata sa agite si mai mult tensiunile existente intre liberali si conservatori in cadrul Comunitatii Anglicane.

Mary Douglas Glasspool a devenit episcop in fata a 3.000 de oameni care au participat la ceremonie, potrivit purtatorului de cuvant Bob Williams, care a tinut sa sublinieze ca evenimentul a fost unul plin de bucurie si foarte multi oameni au fost prezenti la el. Evenimentul nu a fost, insa, lipsit de incidente. Chiar la inceput, ceremonia a fost intrerupta de doua persoane, care au strigat ca homosexualitatea este un pacat si ca oamenii ar trebui sa se caiasca.

Sursa: http://www.feminis.ro/divertisment/ea-e-prima-femeie-lesbiana-ajunsa-episcop-in-sua-9641

Germania: Prima femeie episcop luteran din lume a demisionat

Maria Jepsen, 65 de ani, prima femeie episcop luteran din lume, din 1992, şi-a anunţat vineri demisia, decizie luată în urma scandalului de pedofilie care afectează bisericile, relatează AFP. 

Maria Jepsen, arhiepiscop de Hamburg (nord), a fost criticată pentru reacţia întârziată faţă de acuzaţiile de agresiuni sexuale asupra unor băieţi şi fetiţe de care s-ar fi făcut vinovat un pastor din Ahrensburg (Schleswig-Holstein, nord) în anii 1970/80. ‘Credibilitatea mea este pusă la îndoială’, a declarat Jepsen cu ocazia unei conferinţe de presă convocate la Hamburg. Mass media germane au afirmat joi că Maria Jepsen era la curent de la sfârşitul anului 1999 cu acuzaţiile împotriva acestui pastor, în timp ce ea a afirmat în 2010 că aflase recent despre acuzaţiile respective. În 2002, mandatul Mariei Jepsen a fost prelungit cu încă zece ani în fruntea episcopiei din Hamburg. Germania se confruntă cu un val de dezvăluiri şi de acuzaţii legate de acte de pedofilie sau de rele tratamente aplicate copiilor, mai ales în interiorul Bisericii catolice, dar şi protestante, sau în unităţile şcolare laice. AGERPRES

http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/20163-Germania-Prima-femeie-episcop-luteran-din-lume-a-demisionat.html

Suedia: consacrarea primului episcop homosexual, o femeie

 Capitala Suediei, Stockholm, are de duminica un nou episcop, in persoana lesbienei Eva Brunne, aceasta fiind primul episcop homosexual declarat al Suediei. Brunne, in varsta de 55 de ani, si partenera ei de viata, mai tanara, sunt parintii unui copil in varsta de trei ani. Duminica, ea a fost consacrata ca episcop al diecezei de Stockholm de catre arhiepiscopul de Uppsala, primat al Bisericii Suediei. Aceasta biserica luterana este cea mai importanta comunitate religioasa din Suedia. ‘Nu va temeti sa iesiti in fata si sa sa folositi darurile pe care le-a dat Dumnezeu’, a spus arhiepiscopul Anders Wejryd cu ocazia ceremoniei, la care au luat parte regele Carl XVI Gustaf si regina Silvia. Homosexualii si lesbienele se pot casatori intre ei incepand cu 1 mai in Suedia. Biserica luterana a Suediei a sprijinit deschiderea catre acest tip de casatorie, insa s-a pus de acord doar acum cateva saptamani in ce priveste binecuvantarea ecleziastica pentru casatoriile intre doi barbati sau doua femei.
Episcopii anglicani din Marea Britanie şi Irlanda de Nord au refuzat să participe la consacrarea episcopală. Printre invitaţi s-a aflat şi Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury, acesta neprezentându-se la ceremonia din 8 noiembrie. “Biserica Anglicană are actualmente un moratoriu privind consacrarea ca Episcopi a celor care trăiesc împreună cu cineva de acelaşi sex”, a declarat Episcopul Alan Harper de Armagh, Irlanda de Nord. Arhiepiscopul suedez Anders Wejryd, care a condus consacrarea Evei Brunn, a negat că ar exista o boicotare. “Am trimis invitaţii tuturor celor de rang înalt. De aceea Arhiepiscopul de Canterbury a primit invitaţie, dar nimeni nu s-ar fi aşteptat să răspundă pozitiv.”
Dupã ce au fost printre primii care au acceptat femeile în calitate de preoþi, credincioºii anglicani din Statele Unite au ales ºi prima femeie episcop. Evenimentul vine dupã ce, în urmã cu trei ani, aceeaºi bisericã a numit un episcop homosexual. Katharine Jefferts Schori, din Nevada, nu a fost aleasã drept simplu episcop al Bisericii Episcopale, ramura americanã a Bisericii Anglicane. Ea devine totodatã ºeful protestanþilor anglicani din Statele Unite. Alegerea ei are loc la 30 de ani dupã ce Biserica pe care o pãstoreºte acum a decis acceptarea femeilor ca preoþi. Alegerea unei femei ca ºef al anglicanilor din Statele Unite este în mãsurã sã tensioneze ºi mai mult relaþiile cu celelalte biserici anglicane. Femei episcop ale acestei biserici mai existã în Noua Zeelandã ºi Canada, dar niciuna nu este capul bisericii. Anglicanii americani nu au însã niciun fel de prejudecãþi ºi au dovedit ºi în 2003 când au ales ºi primul episcop care s-a declarat public homosexual. Schori este de profesie oceanograf, are ºi licenþã de pilot, dar a devenit preot în 1994. Este cãsãtoritã ºi are o fatã.
Adãugat: 19 iunie 2006
Dana Reynolds, care afirma ca este episcop catolic, a hirotonit duminica trei femei preotintr-o biserica protestanta din Boston. Inainte ca ceremonia sa aiba loc, Arhiepiscopia de Boston a dat un comunicat in care a anuntat ca toate cele patru femei se vor autoexcomunica prin participarea la o astfel de ceremonie. Pe data de 29 mai, Vaticanul, prin Congregatia pentru Doctrina Credintei, a reiterat invatatura Bisericii care afirma ca Biserica nu are putere si autoritate sa hirotoneasca femei, si a adaugat ca „atat cei care incearca sa confere ordurile sacre unei femei, cat si femeile care incearca sa le primeasca, se excomunica ‘latae sententiae’„.

Biserica Anglicană mai aproape de acceptarea femeilor episcop

10 feb 2012

Prin votul Sinodului Bisericii Anglicane împotriva solicitărilor conservatorilor și tradiționaliștilor anglicani, Biserica Angliei se apropie și mai mult de acceptarea femeilor în slujba de episcop.

Conform jurnaliștilor de la The Telegraph, votul reprezintă un nou paș spre recunoașterea femeilor episcop, la 20 de ani de la hirotonirea primelor femei preot. Biserica Angliei este încă împărțită dar se pare că tradiționaliștii încep să devină minoritari, în timp ce laicii susțin tot mai serios hirotonirea preoților femei ca episcop. Tradiționaliștii, susținuți de arhiepiscopii anglicani de Canterbury și York au propus un compromis – înființarea unei slujbe de episcop „co-ordinați”, dar tabăra opusă a pretins că aceasta nu este altceva decât discriminare. În final, solicitările conservatorilor nu au trecut la vot. Drumul pentru hirootonirea femeilor ca episcop rămâne deschis.

O istorie a dezbaterii din interiorul anglicanismului pe tema hirotonirii femeii poate fi consultată aici.

Căsătoriile homosexuale contrazic religia creștină

După ce țările nordice și occidentale au recunoscut dreptul la uniune sau căsătorie civilă și religioasă a partenerilor homosexuali, în ultimele două luni a atras atenția valul de adoptări legislative în țări majoritar catolice. Portugalia și Argentina sunt cele mai noi țări care dezvăluie prăpastia între credința declarată a populației și legislația ce contravine Scripturii citită în biserici în zilele de sărbătoare.  Două sunt perspectivele majore asupra homosexualității: activiștii gay și o parte a societății văd în ea o normalitate și cer public recunoașterea drepturilor, religioșii plus o altă parte a societății văd aici o anormalitate și caută cu orice preț stoparea fenomenului.

Cea mai recentă decizie a CEDOprivind drepturile homosexualilor la căsătorie, a fost anunțată în iunie anul acesta. Curtea a respins cererea a doi homosexuali austrieci care-și dăduseră statul în judecată. CEDO a admis că legiferarea căsătoriei nu poate fi impusă unui stat și a recunoscut că dreptul la căsătorie este un drept inalienabil rezervat exclusiv cuplurilor heterosexuale.

Semnele timpului a urmărit consecvent evoluția recentă a diferendului, din perspectivă religioasă. În Islanda legea căsătoriei între homosexuali a trecut cu 49 de voturi pentru și niciun vot împotrivă – Islanda este singura țară în care șeful guvernului este gay. În Irlanda se pune problema funcționarilor care ar trebui să oficieze actul căsătoriei cuplurilor de homosexuali și care, dacă s-ar opune pe motive de conștiință, ar putea fi deferiți justiției. După Spania, Portugalia a devenit a doua țară majoritar catolică ce a adoptat legea care dă drept de căsătorire homosexualilor, chiar la scurt timp după vizita papei Benedict al XVI-lea. Deși majoritar catolică, Argentina a fost prima țară a Americii latine care a ratificat recent aceeași lege, devenind locul cel mai atractiv pentru persoanele gay pe continentul sud-american. Opinia societății americane s-a schimbat în timp: în 1996 doar 27% dintre americani erau pro căsătorii gay, în 2010 procentul a ajuns la 44%. Cinci state americane și-au modificat legislația și permit căsătoriile între homosexuali. „Căsătoria între un bărbat și o femeie este recunoscută ca fiind validă”, afirmă avocatul Charles Cooper, cel care apără un amendament al Constituției americane, incriminat de homosexuali într-un proces istoriccăruia îi vom cunoaște deznodământul luna aceasta. Peter LaBarbera, președintele Asociației Americanii pentru Adevărul privind Homosexualii a declarat că decizia de a trata cuplurile homosexuale ca fiind egale cuplurilor tradiționale este „o nebunie de politică publică” ce va avea ca efect „moartea unei societăți.”

Danemarca a legiferat căsătoria civilă încă din 1989, fără drepturi de inseminare artificială sau adopție. Olanda a fost prima țară care a legiferat căsătoriile homosexuale cu toate drepturile, în anul 2001. Belgia în 2003, Canada în 2005, Spania și Africa de Sud în 2006. În Franța, Anglia și Germania sunt legiferate uniuni sociale între partenerii homosexuali, cu drepturi aproximativ similare familiilor heterosexuale. Între români este cunoscut cazul lui Florin Buhuceanu, președintele organizației Accept, care în urmă cu 4 ani s-a căsătorit cu un spaniol, ceremonia fiind oficiată de o femeie episcop, canadiana Diane Fischer. Portugalia a ratificat legea la începutul lunii iunie, iar Argentina luna aceasta. În toate problemele sensibile, cum ar fi homosexualitatea, eutanasierea, avortul, se observă o prăpastie între biserică și politică. La mijloc sunt societatea, populația. Politica se bazează pe votul acordat de cetățeni și accentuează public drepturile omului, fiind acuzată de biserică că urmărește doar simpatia electorală și secularizarea societății. Biserica, în schimb, cere credincioșilor întoarcerea la adevărata credință și morală, dar este trădată de sondajele care arată că populația majoritar creștină este periculos de permisivă în fața noilor tendințe. Homosexualii acuză societatea și biserica de ură, în timp ce tabăra opusă acuză de pierdere a simțului normalului, de destrăbălare, ba chiar demonism. În ultima vreme, o serie de biserici protestante au reafirmat oficial instituția căsătoriei heterosexuale. Cea mai nouă poziție a unui reprezentant al bisericii catolice este a episcopului argentinian Elizalde. Conștient că liderii Argentinei au pus „țara într-o nouă și neașteptată situație”, el a atras atenția că „nu trebuie să ne lăsăm influențați de tendințele lumii care sunt puternice, dar înșelătoare”. Episcopul a susținut că „trebuie să ne menținem aprecierea și aderarea la modelul de familie lăsat Dumnezeu și împământenit în ordinea naturală a lucrurilor. Doctrina bisericii asupra căsătoriei și familiei și asupra sexualității nu alterează și nu deformează ceea ce natura însăși oferă.”

Episcopul Elizalde a pus punctul pe i, indicând cele două repere, public și privat, pentru fiecare om: „Este ceva ce nu se schimbă și nici nu se poate schimba: Legea lui Dumnezeu și glasul conștiinței din fiecare persoană.”

sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Casatoriile-homosexuale-contrazic-religia-crestina-1188.html

Biserica Angliei respinge consacrarea femeilor episcopi

Biserica anglicana, presata de diviziunile interne pentru hirotonisirea femeilor si homosexualilor, a respins propunerea prin care femeile puteau deveni episcopi. Propunerea a fost facuta de catre Arhiepiscopul de Canterbury si liderul anglicanilor din intreaga lume, Rowan Williams, cu putin timp inainte de deschiderea unui sinod general de noua zile. Ei au primit acordul a doua dintre cele trei grupe ale Sinodului General, care numara 467 de membri. Casa de Episcopi si Casa Laicilor au votat in favoarea propunerii, in timp ce Casa Clerului a respins-o. Prin urmare, reforma a fost respinsa, desi arhiepiscopii au propus initial repartizarea rolurilor si responsabilitatilor intre un episcop barbat si un episcop femeie. In 2003, Biserica Episcopala din Scotia a permis femeilor sa devina episcopi, dar niciuna nu a urmat aceasta functie.  Cinci ani mai tarziu, Biserica din Tara Galilor s-a pronuntat impotriva unei asemenea decizii.

Sursa: Le Monde
Teologi catolici şi politicieni nemţi cer renunţarea la celibat,  primirea femeilor ca preoţi şi acceptarea cuplurilor homosexuale

Peste 140 de teologi catolici germani, austrieci şi elveţieni au făcut apel la o reformă radicală a Bisericii Catolice, care să includă renunţarea la celibat, primirea femeilor ca preoţi şi acceptarea cuplurilor homosexuale. O altă măsură pentru abolirea „rigorismului moral” susţinută de de profesorii de religie germani este participarea credincioşilor la alegerea episcopilor, scrie Le Monde. Autorii petiţiei „Biserica 2011: o reînnoire indispensabilă” îşi justifică demersul prin „criza fără precedent” cu care se confruntăBiserica Catolică după izbucnirea scandalurilor de abuzuri sexuale comise de preoţi catolici, scrie Adevărul.
De 22 de ani nu a mai existat o revoltă similară a teologilor. În 1989 peste 220 de cercetători, profesori universitari şi oameni de ştiinţă au protestat împotriva a ceea ce ei numeau stilul autoritar de conducere al papei Ioan Paul al II-lea, scrie „Sueddeutsche Zeitung”. Protestul actual vine pe fondul primirii de preoţi anglicani căsătoriţi în Biserica Catolică şi ca preambul la vizita pe care papa Benedict o va face în septembrie în Germania. Nu au reacţionat promt doar teologi catolici proeminenţi, ci şi politicieni precum preşedintele Bundestag-ului Norbert Lammert, ministra educaţiei Annette Schavan şi alţii, care susţin că „bărbaţilor căsătoriţi cu probitate morală” ar trebui să li se acorde dreptul de a fi preoţi, mai ales că există o lipsă de parohi în multe comunităţi. Matthias Matussek, cunoscut ca publicist şi catolic practicant, susţine însă că „anumite cercuri catolice anti-papă” caută să submineze fundamentele bisericii. Preotul celibatar este simbolul vieţii monastice în mijlocul nostru, al dăruirii totale faţă de Dumnezeu şi este un model pentru societate, explică Matussek într-un comentariu pentru Spiegel. El recunoaşte că bisericile catolice din Germania sunt tot mai goale, dar amplitudinea fenomenului este mai mare la protestanţi, unde există o„democraţie“ totală: există preotese, episcopi căsătoriţi, divorţaţi, parohi homosexuali şi nu există ierarhii. „Vrem asta? Ne dorim o dezarmare teologică totală? Preoţia pentru oricine, acordarea diaconiei instant? Decât o copie luterană proastă, mai bine să rămânem originalul catolic“, crede publicistul Matussek.

Preotul catolic Arnold Angenendt a explicat pentru Sueddeutsche Zeitung că celibatul este legat de cultul curăţiei, prevăzut în Vechiul Testament, dar care nu se regăseşte în Noul Testament, unde se vorbeşte despre episcopi şi diaconi căsătoriţi.

Sursa: http://www.click.ro/pe_glob/ue/Teologi-catolici-politicieni-renuntarea-celibat_0_1119488095.html

Punctul lui de vedere :: Femei preot

Una dintre „anomaliile” Bisericii Crestine de pretuntindeni este interdictia traditional fundamentata prin care femeilor li se interzice dreptul de a sluji in fata altarului ca preot consacrat. Unele voci afirma ca, odata cu revolutia spirituala si culturala din ultimii ani, o asemenea decizie nu isi mai gaseste justificarea pe cand conservatorii si autoritatile religioase isi mentin cu tarie pozitia bazandu-se pe aceleasi argumente teologice vehiculate de sute de ani inca de la infiintarea bisericii primare.

In anumite biserici de factura protestanta este adevarat ca s-a depasit aceasta bariera existand in prezent femei pastor care isi desfasoara activitatea de ani buni de zile. Ba chiar si in cadrul Bisericii Catolice s-a produs foarte recent, in 2008, un mic cutremur cand 3 femei din S.U.A. au fost propuse pentru hirotonisire in dioceza din Boston bineinteles fara aprobarea Papei care a amenintat chiar cu excomunicarea daca se continua demersurile in aceasta privinta. In chiar sanul catolicismului exista deci un curent favorabil acceptarii femeilor-preot, dar opozitia este inca foarte puternica pentru a se putea opera vreo schimbare in acest sens. In vremuri de mult apuse, la popoarele vechi, preotii femei nu erau nicidecum o raritate existand preotese in templele din intreaga lume antica care slujeau zeilor acelor timpuri si erau respectate de catre comunitate fara nici o rezerva. In iudaism si crestinism insa doar barbatilor le este permis accesul la taina preotiei principalul argument fiind faptul ca aceasta sarcina a fost rezervata doar barbatilor, care la fel ca si Hristos, sunt chemati sa faca un sacrificiu personal pentru intreaga turma pe care o slujesc. Unei femei nu i se poate insa cere asa ceva pentru ca ea, ca viitoare mama si stapana a casei, are deja prea multe indatoriri vitale care sunt la fel de importante ca si activitatea desfasurata de un preot, dar la un nivel mai restrans.

Din punct de vedere traditional, atat catolicii cat si ortodocsii se bazeaza pe faptul ca apostolii alesi de catre Hristos au fost toti barbati, iar preotii unsi de catre apostoli au fost la randul lor barbati, neexistand in intreaga istorie a bisericii vreun caz in care o femeie sa fi fost consacrata ca preot de catre un slujitor mai vechi al altarului. De aceea nici nu va fi facilitat pe viitor accesul femeilor la aceasta pozitie intrucat nu exista baze scripturistice sau de alta natura care sa justifice o astfel de schimbare majora a traditiei bisericesti.

Din pacate argumentele nu sunt intotdeauna prezentate clar si bine fundamentat si din aceasta cauza s-a si creat un puternic curent in favoarea consacrarii femeilor ca preoti mai ales de cand s-a subliniat si faptul ca preotii barbati nu prea se „sacrifica” in mod deosebit pentru binele comunitatii. Acest fapt este mai pregnant la ortodocsi unde preotilor li se permite si casatoria, fapt care poate declansa un curs al evenimentelor care sa intoarca preotul de la slujirea dezinteresata a lui Dumnezeu catre o impartire a eforturilor sale zilnice intre propria familie si viata spirituala a comunitatii pe care o pastoresc. Este demn deci de subliniat din nou faptul ca femeilor nu li se interzice practic slujirea impreuna cu Hristos ci a fost consfintita varianta preotilor barbati deoarece acestia pot renunta ceva mai usor la aspecte ale vietii de zi cu zi care nu ar trebui sub nici o forma sa fie oprite pentru femei. Ar fi chiar un mare pacat si o contradictie a chiar esentei crestinismului, prin excelenta o religie a vietii si frumosului si nu a suferintei, sa ceri unei femei sa se puna pe aceeasi cruce cu Iisus Hristos.

Barbatii, prin natura lor violenta si aspra, au multe trasaturi de personalitate care trebuie si pot fi imblanzite, iar slujirea la altar, calugaria, serviciul militar sau indeplinirea unor sarcini de lucru riguros si fara greseala, in cazul laicilor, pot ajuta mult din acest punct de vedere. Preotul este deci Hristosul care accepta chiar si suferinta pentru binele comun in timp ce femeia va fi pastratoarea adevarului si cea care primeste sub ocrotire pe fratii si continuatorii drumului inceput de catre Fiul lui Dumnezeu. Viitorul ne va arata de la sine daca si femeile vor putea fi acceptate fara rezerve alaturi de ceilalti slujitori ai altarului sau daca lucrurile vor ramane la fel cum sunt de mii de ani, dar cu un plus de implicare eficienta a actualilor oameni ai lui Dumnezeu in treburile spirituale. Acestia ar trebui sa isi aduca aminte ca simpla construire de locasuri de cult nu inseamna nici pe departe un prim pas inspre o inviere spirituala si ca daca Hristos ar decide sa le faca o vizita se pot trezi mai degraba cu cutremure si incendii pe cap si mai putin cu binecuvantari asa cum se si intampla de la Revolutie incoace prin anumite locuri proaspat ctitorite unde icoanele plang, au loc vindecari miraculoase si credinciosii sunt chiar exorcizati de diavoli culesi probabil tot de prin bisericile patriei.

Sursa: http://www.egirl.ro/eboys/punctul-lui-de-vedere/Punctul-lui-de-vedere-Femei-preot-3339?nomobile=1

Doua femei preot s-au luat in casatorie si tot n-a fost sfarsitul lumii

Avem si o veste mai draguta pe care am gasit-o pe Queerty si care zice ca exact in ziua de anul nou, doua doamne Mally Lloyd si Katherine Ragsdale s-au casatorit in Massachusetts. Nu ca ar fi mare branza, mai ales ca doar am mai auzit pe fata pamantului despre lesbiene care sa se casatoreasca prin alte tari.
Ce e insa nou si misto este faptul ca ambele doamne fac parte din clerul Bisericii Episcopale. Lloyd este fost pastor si actualmente parte din cleurul Diocezei din Massachusetts, iar Ragsdale este decan  si presedintele Episcopal Divinity School din Cambridge. Cele doua doamne au decis sa se casatoreasca dupa o relatie de 2 ani.
Aceasta casatorie se pare ca va pune paie pe foc si mai puternic dezbaterii deja incinse despre clerul gay si mi ales casatoriile gay.
Reveredul Lloyd a declarat ca si-ar dori ca aceasta casatorie sa nu fie vazuta de catre colegii sai ca o ceremonie gay ci pur si simplu ca o casatorie si un angajament ca oricare altul, Lloyd declara: „Nu facem alceva decat sa cerem binecuvantarea lui Dumnezeu si rugam si comunitatea si pe prietenii nostri sa binecuvanteze aceasta casatorie”.
Decanul Episcopal Church Divinity School of the Pacific din California, reverendul Mark Richardson a incercat sa aplaneze posibilele reactii ale membrilor mai conservatori din cadrul bisericii, adaugand faptul ca „in Massachusetts casatoriile pentru cuplurile de acelasi sex nu sunt ceva nou, iar casatoria dintre doi membrii ai clerului in interiorul Bisericii Episcopale iarasi mai are precedente. Sunt pur si simplu bucuros ca viata lor impreuna poate sa imbrace aceasta forma de recunoastere publica”.
O femeie preot sfideaza Biserica Romano Catolica
 O femeie a fost hirotonita in cadrul unei ceremonii secrete desfasurata in Europa Centrala, ca o sfidare la adresa Bisericii Romano Catolice.
Acum trei ani, prin excomunicarea asa numitului grup „al celor sapte de pe Dunare”, Vaticanul si-a aratat dezaprobarea fata de o miscare internationala in favoarea acceptarii femeilor ca preoti in religia catolica. Numele grupului vine de la cele sapte femei care au fost hirotonite in cadrul unei ceremonii tinute pe o ambarcatiune ancorata pe Dunare.

Acum a avut loc o ceremonie similara intr-o capela privata din Europa Centrala. Reporterii BBC au participat la ceremonie cu conditia sa nu divulge locul unde s-a desfasurat si numele femeii devenita preot. Hirotonirea neoficiala a avut loc la doua luni dupa preluarea fotoliului papal de catre Papa Benedict al XVI-lea care este cunoscut pentru vederile sale conservatoare. In cazul „celor sapte de pe Dunare„, actualul Papa – care era pe atunci Cardinaul Joseph Ratzinger – a declarat ca intrucat femeile in cauza nu au dat semne ca s-ar fi cait „de fapta extrem de grava comisa, si-au atras excomunicarea„. Dar aceasta pedeapsa a fost ignorata. Intre participantii la ceremonia secreta la care au fost martori reporterii BBC s-au numarat femei din grupul „celor sapte de pe Dunare„, care se autointituleaza acum episcopi.

Act de protest

Cea mai recenta ceremonie a avut loc intr-o capela improvizata intr-o casa privata. La ea au participat doar vreo 10 barbati si femei, inclusiv cei care erau direct vizati. Reporterilor BBC li s-a explicat ca au fost rostite cuvinte aproape identice cu cele folosite in ceremoniile oficiale ale Bisericii Romano Catolice. Intre ele s-au numarat si cateva juraminte ale persoanei hirotonite prin care promite sa-si asume responsabilitatile de preot. Inaintea ceremoniei secrete, femeia hirotonita a vorbit despre actul ei de sfidare. A spus ca e ingrijorata, dar ca „spera ca in cinci, sau in zece ani sa se schimbe lucrurile intrucat sunt multe femei care ar dori sa devina preot si gestul ei le va deschide calea.Ea a adaugat ca nu vrea sa i se cunoasca identitatea intrucat se teme ca si-ar putea pierde slujba de profesoara de religie. Pe de alta parte insa, femeia hirotonita nu a fost capabila sa explice daca a meritat sa treaca prin toata aceasta ceremonie secreta cand, in realitate, nu va putea sa oficieze sau sa-si faca cunoscut statutul de preot. Reporterii BBC au tras concluzia ca gestul ei a fost in primul si in primul rand un gest de protest.

Regulile Bisericii

Impresia aceasta a fost intarita de conversatia cu Patricia, unul dintre preotii femei care au oficiat ceremonia si care a fost hirotonita intr-un mod similar. Patricia are un trecut catolic impecabil: a fost timp de 45 de ani novice si apoi calugarita Dominicana si apoi a urmat o cariera academica, invatand alaturi de barbati care se pregateau sa devina preoti. „Sentimentul meu era ca desi studiez aceleasi lucruri ca si barbatii respectivi, mi se refuza totusi dreptul de a fi preot. Este pur si simplu nedrept,” a spus ea.

Opiniile ferme ale Patriciei sunt explicate de biografia ei. Patricia a crescut in Africa de Sud in timpul regimului de apartheid care incalcau drepturile omului pentru populatia de culoare si „un mod de a desfiinta o lege nedreapta este s-o incalci„, a explicat ea. Reporterii BBC au insistat ca Biserica va argumenta ca legea lui Dumnezeu nu poate fi pusa sub semnul intrebarii. Patricia sustine insa ca in Sfanta Scriptura nu exista nici o referire la faptul ca femeile nu ar putea sa devina preoti: „Este o lege umana, o lege a Bisericii, care s-a schimbat de multe ori de-a lungul secolelor. O lege nedreapta trebuie schimbata din nou.

‘Imposibil din punct de vedere teologic’

Presedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicare Sociala din Roma, Arhiepiscopul John Paul Foley atrage atentia ca ceremonia de hirotonire a fost „nu numai ilicita, dar si nevalabila„. In ceea ce priveste argumentul ca „e nedrept” sa excluda femeile de la o cariera de preot el a raspuns: „Ca barbat eu nu pot da nastere. Este asta nedrept? E o decizie divina… si in asta consta diferenta.Arhiepiscopul a explicat ca asa cum e biologic imposibil ca un barbat sa dea nastere unui copil, tot asa din punct de vedere teologic este imposibil ca o femeie sa fie preot. In fata argumentului ca multi credinciosi nu ar avea nimic impotriva ca femeile sa devina preoti, Arhiepiscopul Foley a spus: „Eu nu cred ca un razboi poate fi castigat prin capitulare. Intrebarea este, ce a vrut Isus? Si ce ne invata Biserica?„. Astea sunt criteriile pe baza carora trebuie judecat acest lucru, nu sondajele de opinie.

Anglicanii vor să lupte cu noul ateism
Liderii Bisericii Anglicane le cer clericilor să lupte împotriva mişcării noului ateism, în încercarea de a combate secularismul şi de a apăra creştinismul în Marea Britanie.

Arhiepiscopul de Canterburry, Rowan Williams a avertizat că biserica trebuie să lupte pentru a preveni momentul în care creştinismul ar putea să fie considerat „o problemă socială”. Următorii 5 ani vor fi perioada unei „provocări excepţionale”, a mai spus Williams.

 Rowan Williams şi John Sentamu, Arhiepiscopul de York, au recunoscut că Biserica Anglicană se confruntă nu doar cu provocările aduse de noul ateism, ci şi cu o serie de probleme interne, una dintre acestea fiind modul în care biserica se raportează la căsătoriile homosexuale. Unul dintre paradoxurile recente constă în faptul că, în timp ce societatea devine tot mai seculară şi se depun eforturi constante pentru scoaterea religiei în afara spaţiului public, oamenii devin tot mai interesaţi de spiritualitate şi de implicaţiile socio-culturale ale credinţelor religioase, se arată în raportul celor doi arhiepiscopi. Mai multe cazuri în care creştinii au avut de suferit pentru că şi-au exprimat, într-un fel sau altul, credinţa într-un spaţiu public, au atras atenţia liderilor Bisericii Anglicane, notează telegraph.co.uk.

Disputele din Biserica Anglicană iau o direcție financiară

Bisericile evanghelice conservatoare din Anglia plănuiesc să nu mai ofere zeciuială la un loc cu restul Bisericii Anglicane, pentru a se asigura că banii lor nu sunt folosiți de liberali, homosexuali sau femei preot, relatează The Guardian.

Conservatorii au înființat o companie, Southwark Good Stewards Company, care să se ocupe de finanțele lor în ceea ce a fost numită „cea mai serioasă mutare” în lupta pentru putere între Biserica Angliei și comunitatea anglicană extinsă. Lipsa contribuției la fondurile centrale ale bisericilor conservatoare reprezintă o amenințare serioasă pentru restul bisericii, a cărei coeziune depinde, în parte, de redistribuirea banilor de la parohiile bogate (predominant suburbane și de clasă mijlocie) la comunitățile mici din interiorul orașelor sau de la țară, care nu sunt sustenabile economic. Deși, oficial, Good Stewards Company pretinde că nu se va separa de restul Bisericii Angliei, poziția este plauzibilă doar în contextul în care cei afiliați companiei presupun că restul Bisericii Angliei s-a separat de creștinism. Prin urmare, organizația a decis că numai bisericile care și-au luat angajamentul să respingă nu doar homosexualitatea, ci și liberalismul, și să semneze „de bună credință” o declarație prin care atestă că „vor respinge autoritatea acelor biserici și lideri care s-au dezis de credința ortodoxă în cuvânt sau faptă”. Problema este că astfel de lideri îl includ și pe arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams.

Sute de preoţi anglicani „trec la catolicism”
Peste 200 de preoţi şi credincioşi anglicani din Marea Britanie spun că vor trece la catolicism, declarându-se nemulţumiţi de intenţia Bisericii Anglicane de a le permite femeilor să devină episcopi.

Corul Bisericii Saint James din Darlington este format din 26 de persoane. În fiecare an, în săptămâna de dinaintea Paştelui, corul interpretează cântece religioase pentru membrii comunităţii. O va face şi anul acesta, însă nu la Saint James, ci la Saint Anne, o Biserică Catolică aflată la câteva sute de metri depărtare. Împreună cu ei, alţi 22 de membri ai Bisericii Anglicane se vor alătura Ordinariatului, un organism creat special de Papa Benedict al XVI-lea pentru anglicanii care vor sa treacă la catolicism. În întreaga Anglie, în această săptămână peste 200 de preoţi şi credincioşi anglicani vor face acelaşi lucru. Motivul? Sunt nemulţumiţi de intenţia Bisericii Anglicane de a le permite femeilor să devină episcopi. Unul dintre argumentele celor care se opun acestei idei, este ca Isus Hristos a fost barbat şi că şi-a ales ca apostoli numai barbaţi şi ca atare, o femeie nu poate avea autoritatea de a conduce o parohie.

Exodul către Biserica Catolică a început încă de anul trecut

În 2010 alte peste 200 de persoane s-au alăturat congregaţiei în Săptămâna Mare. Printre aceştia şi preotul anglican Simon Ellis.”Mă simt foarte bine şi suntem foarte norocoşi să beneficiem de sprijinul familiei, al prietenilor, al catolicilor şi chiar şi al multor anglicani care au ţinut să ne spună la revedere. A fost o adevarată binecuvântare”, a spus Simon Ellis. În luna februarie a fost organizat un sinod în care s-au discutat aceste aspecte şi au fost luate în considerare argumentele ambelor părţi. În prezent, noua legislaţie prevede ca în cazul parohiilor tradiţionaliste, femeile episcop să poată desemna un bărbat episcop care să le suplinească. Cei care se opun ideii nu acceptă, însă, ca autoritatea lor să fie subordonată femeilor episcop şi au cerut ca legea să fie modificată astfel încât numirea bărbaţilor episcop în parohiile tradiţionaliste să nu fie influenţată în niciun fel. Propunerea a fost respinsă, dar votul final va avea loc în luna iulie. În prezent, în Anglia există aproximativ 4000 de femei preot, care oficiază slujbe în Biserică. Ele au cerut drepturi egale cu cele ale bărbaţilor şi au respins propunerile care vizau limitarea autorităţii femeilor episcop: „Să trimiţi pe cineva automat într-o parohie pentru că există obiecţii faţă de autoritatea femeilor este absurd. Aş prefera să nu mai existe femei episcop, decât să se întâmple aşa” a declarat la BBC una dintre femeile preot care au participat recent la un miting pentru a susţine egalitatea între sexe în rândul episcopilor.

Studiul care afirmă că homosexualitatea nu este o boală este contrazis
Organizaţia Family Research Institute, care realizează studii privitoare la familia tradiţională, contrazice celebrul studiu Hooker, efectuat în 1957 şi care a influenţat zeci de studii, jurnale medicale şi procese civile şi penale. În plus, Asociaţia Psihiatrică Americană a scos homosexualitatea de pe lista de boli, după acest studiu.
Studiul Hooker afirma că homosexualitatea nu este o boală psihică, însă un studiu recent al FRI contrazice controversatul studiu. Potrivit doctorului Paul Cameron de la FRI, care a condus echipa de cercetare, psihologii care sunt de acord cu studiul din 1957 afirmă că homosexualitatea este doar un stil de viaţă. Cu toate acestea, comportamentul unui homosexual, dar şi testele psihologice efectuate în studiul FRI, relevă că aceasta este o tulburare psihică. În plus, FRI contestă şi modul în care a fost realizat studiul din 1957. Numărul de subiecţi a fost restrâns de la 70 la 30 pentru „rezultate mai bune”. Lucrarea FRI care contrazice studiul Hooker a fost publicat în Marriage & Family Review. Dr. Cameron este preşedinte al FRI şi autor a peste 90 de articole ştinţifice şi a cinci cărţi. Rezultatele studiului au fost susţinute de o parte dintre psihologii de la Universităţile Colorado, Louisville şi Nebraska, dar şi de colegii săi de la Seminarul Teologic Fuller.
Luni, 30 Martie 2009 18:00
Păstoriţa Iliza Iuncherman va deveni a patra femeie-episcop în istoria Bisericii Evanghelice din Germania
La 21 martie, Iuncherman, a fost aleasă drept nou lider a Bisericii Evanghelice din centrul Germaniei, care reuneşte luteranii din Sacsonia şi Tiuringli. La moment, aceasta locuieşte în Ştutgart şi ocupă funcţia de preşedinte al departamentului catehizare şi personal a bisericii din Viurtemberg. Drept program de bază a activităţii sale de mai departe aceasta consideră primordial de a întări influenţa Bisericii în domeniul social, care se loveşte cu aşa probleme ca migrarea populaţiei, scăderea natalităţii cât şi lupta cu extremismul, care în ultima perioadă de timp ia amploare pe teritoriul a toată Germania. Aceasta a fost aleasă pe un termen de 10 ani şi va începe misiunea sa la 29 august 2009. Prima femeie episcop în Germania a fost Maria Iepsen, aleasă în 1992. În 1999, Margot Kessman a devenit a doua, iar după un an, Barbeli Vartenberg-Poter a devenit episcopă de Goliştein – Liubec. Biserica Reunită Metodistă din Germania din 2005 la fel este condusă de o femeie episcop – Rozmari Venner.
Anunțuri