Cutremurătoare relatare despre lucrarea duhovnicească a părintelui Marcu, ca mirean şi cleric

de Antonios Evanghelos Antonios

Domnule Director,

Nu voi spune multe, pentru că sunt destui teologi şi filologi remarcabili care să spună cuvânt bun. S-au spus deja destule şi de acum se vor cânta neîncetat minunile Părintelui Marcu. Despre Arhimandritul Marcu Manolis, vrednicul de pomenire, aduc o mărturie care nu înseamnă mai mult de câteva fire de praf în faţa măreţiei personalităţii sale, dar acestea vin din experienţa mea personală. S-a născut şi şi-a trăit anii de şcoală în vremurile grele ale ocupaţiei germane şi apoi ale războiului civil. Tatăl său, răposatul Constantinos Manolis, într-o vizită pe care mi-a făcut-o acasă, printre alte multe întâmplări minunate, a povestit despre fiul său Haralambos [numele de mirean al părintelui Marcu, n.tr.] şi următoarele: Constantinos Manolis ţinea în cartierul său o lăptărie, iar fiul său Haralambos vindea laptele pe la casele oamenilor, transportându-l cu bicicleta. Odată, domnul Constantinos a golit laptele dintr-un recipient mare în două mai mici şi la sfârşit a turnat puţină apă în recipientul mare şi a scurs-o într-unul din cele două mici. Haralambos a urmărit cu discreţie cele întâmplate. Tatăl i-a spus fiului să încarce laptele pe bicicletă şi să plece să-l dea pe la casele oamenilor. Haralambos, cu voce fermă şi liniştită i-a spus: „Eu nu mă duc să vând la bolnavi acest lapte. Dacă există altul, voi merge, îl duc, pe acesta, însă, nu”. „Aceasta a fost o lecţie însemnată pe care am primit-o de la copilul meu”, a spus kir Costas. Vrednicul de pomenire părinte Marcu avea deja vreo 20 de ani de slujire ca ierodiacon la Sfânta Mănăstire a Sfântului Pantelimon Penteli [cartier al Atenei] alături de Sfântul Stareţ Simon Arvanitis. În acelaşi timp lucra şi cu al doilea mare Gheronda, vrednicul de pomenire Haralambos Vasilopulos (și al treilea Batrânul Porfirie G.O.), acest uriaş al Ortodoxiei de la „Uniunea Ortodoxă Panelenă” şi de la „Orthódoxos Týpos”. Vrednicul de pomenire Gheronda Simon, printre alte întâmplări minunate, mi-a spus: „Părintele Marcu este pildă desăvârşită de ascultare. În ascultare, nimeni nu poate să-l întreacă”. Cunosc personal, din surse „de prima mână”, multe întâmplări nemaipomenite despre Gheronda Marcu. Una dintre acestea este următoarea: Slăvitul Gheronda, vrednicul de pomenire Simon, în ultimii săi ani de viaţă, orbise. Continua însă a săvârşi sfintele slujbe, precum şi dumnezeiasca Liturghie, cu ajutorul unui monah. Însă, în timpul liturghiei, ajutorul lui neadormit era ierodiaconul şi mai târziu ieromonahul Marcu Manolis, care a rămas pe prima treaptă a preoţiei aproape 20 de ani. Cauza a fost faptul că s-a manifestat public împotriva modului în care Patriarhul Ecumenic Athenagora înţelegea să se raporteze la Papă şi la Romano-Catolicism (prin împreună-slujiri şi altele asemenea, fără ca Papa să renunţe la nici una din înşelările şi ereziile lui – textul integral îl puteți citi aici-Declaratii inimaginabile. Ieroschimonahul-Marcu-Manolis.*Puternica-teologie-neopatristica*-a-ortodocsilor-ecumenisti-constituie-o-dezmembrare-a-ortodoxiei/).

La o Dumnezeiască Liturghie săvârşită la Sfânta Mănăstire a Sfântului Pantelimon din Penteli pe care a o săvârşea vrednicul de pomenire Gheronda Simon, de acum orb, ajutat de părintele Marcu, după Dumnezeiasca Împărtăşanie, către sfârşit şi din greşeală, Părintele Simon a ridicat sticluţa pentru vin liturgic şi a lovit-o de Sfântul Potir şi toată partea de jos a sticluţei a căzut în Potir. Gheronda Simon nu a înţeles ce s-a întâmplat, pentru că a intervenit fulgerător părintele Marcu, a luat sticluţa spartă din mâna lui Gheronda Simon, a luat şi Sfântul Potir cu cioburile în el, nu i-a spus nimic lui Gheronda, ca să nu se tulbure, şi, făcându-şi cruce, a spart bucăţile mari de sticlă din Potir cu Sfânta Linguriţă şi, făcându-şi din nou cruce, a consumat, a înghiţit tot conţinutul, adică restul de Dumnezeiască Împărtăşanie, şi cioburile. Monahul care vedea ce se întâmplă în altar se cutremura, fără să poată spune un cuvânt. Îl urmărea însă cu discreţie pe părintele Marcu aşteptând martiriul său. Nu s-a întâmplat însă nimic. S-a minunat de întâmplare fără să spună nimic. La Uniunea Ortodoxă Panelenă am lucrat decenii la rând în Consiliul Administrativ. Vrednicul de pomenire, părintele Haralambos Vasilopulos mă pusese responsabil la filiala Uniunii Ortodoxe de la Biserica Sfintei Mavra, cartierul Iliupoli. Părintele Marcu venea regulat şi ţinea cuvântări sau urmărea cuvântările altora. Ca ieromonah şi duhovnic, a spovedit în Biserica Sfintei Mavra din Iliupoli până la sfârşitul vieţii. Pe atunci birourile filialei Uniunii se aflau lângă biserică. La sfârşitul unei cuvântări a spus: „Pentru că dumneavoastră, ca mireni, nu sunteţi teologi, ca să rămâneţi fermi în Credinţa Ortodoxă şi ca să nu vă lăsaţi clătinaţi de martorii lui Iehova sau de alţi eretici, să aveţi în minte doar trei lucruri cu care veţi închide gura tuturor. Ortodoxia, în afară de altele, are Aghiazma, Sfânta Lumină şi rugăciunea care se face asupra trupului neputrezit din pricina blestemului de la preot sau de la arhiereu. Nici o altă credinţă sau învăţătură nu are acestea.

1. Aghiazma sfinţită de orice preot ortodox nu se strică niciodată, câtă vreme aghiazma tuturor celorlalţi se strică şi miroase.

2. Sfânta Lumină de la Ierusalim se arată doar Patriarhului Ortodox şi

3. Trupul care la dezgropare este găsit neputrezit, ci umflat ca o tobă, nu se desface în pământ, pentru că omul a fost blestemat de preot sau de arhiereu. Se desface însă în pământ îndată după rugăciunea de iertare a aceluiaşi preot sau a oricărui alt arhiereu ortodox. Aceste lucruri nu se întâmplă în nici o altă credinţă”.

Vrednicul de pomenire Gheronda Marcu s-a numărat printre membri fondatori ai Uniunii Panelene a Prietenilor Familiilor cu mulţi copii (P.E.FI.P.- în gr. Π.Ε.ΦΙ.Π), întemeiată în 1969. De la întemeierea acesteia a fost membru al Consiliului Administrativ şi nu lipsea de la şedinţe, chiar dacă uneori ajungea foarte târziu datorită serioaselor lui îndatoriri. Cerea însă să fie informat despre toate temele şi îşi lua notiţe. Se dăruia pe sine cu totul, cu o dragoste de neînchipuit pentru familiile cu mulţi copii, cu multă pace, eficace şi metodic. A sprijinit această organizaţie pe toate căile până la ultima lui suflare. Multe mame cu mulţi copii, sărace, au îndrăznit să mărturisească, ştiindu-mă de mulţi ani în Uniune, că părintele Marcu le dădea toţi banii pe care îi avea fără să îi numere. Asta s-a întâmplat până la ultima lui intrare în spital. Consider că este de datoria mea, ca Preşedinte al P.E.FI.P. de mai bine de 40 de ani, să dau cinstea cuvenită vrednicului de pomenire Arhimandrit Marcu Manolis. Părintele Marcu era credincios, neclintit următor al tripticului Post – Priveghere – Rugăciune. Era un adevărat închinător al lui Dumnezeu, slujitor al Sfintelor Taine, om duhovnicesc şi smerit. Fără exagerare consider că a păşit pe urmele a doi mari Sfinţi ai Bisericii noastre: ale Sfântului Marcu Evghenicul, Episcopul Efesului – al cărui nume îl purta cu vrednicie, atât prin luptele sale de apărare a dreptei credinţe, cât şi prin relele pătimiri pe care le-a îndurat din această pricină – şi ale Sfântului Nicolae Planas, pentru simplitatea-i şi pentru osârdia în slujirea sfintelor slujbe.

Bucurie mare se face în ceruri!

Gheronda Marcu este primit de Simon Ieromonahul, de Haralambos Stareţul Mănăstirii Petraki, de monahii Gavriil, Haralambos şi Theoklit Dionisiaţii, şi de mulţime de aghioriţi şi de alţi Sfinţi Părinţi. De Fotios Kóntoglu, de teologii Dionisios Batistátos, Nikolaos Harísis şi de nor de suflete de clerici şi mireni. Părinte Marcu, din braţele lui Hristos, roagă-te şi pentru noi, păcătoşii. Amin.

 Ορθόδοξος Τύπος, 30 aprilie 2011, nr. 1829, p. 5.

Traducere Tatiana Petrache(G.O)

Anunțuri