RUBRICA ANTIERETICE

hinduism_front[2]

REÎNCARNAREA

(O altă doctrină demonică)

de Protopresviterul Vasílios A. Gheorgópoulos

Lector al Facultății de Teologie a Universităţii Aristoteliene din Thessalonic

 Una dintre cele mai răspândite concepţii ale mișcării antihristice New Age, referitoare la viața de după moarte, care este promovată sistematic prin televizor și diverse publicații mondene, o reprezintă rătăcirea numită  reîncarnare. Reîncarnarea este o învăţătură rătăcită despre întrupările succesive ale  sufletului după moarteîn diferite corpuri umane, cu scopul de a atinge fie purificarea lui [n.tr. a sufletului]și urcarea la treapta cea mai înaltă a evoluției sale posibile, fie pedepsirea lui. Succesiunea reîncarnărilor încetează în momentul în care sufletul ajunge la capătul evoluției sale. În sondajul de opinie, publicat în urmă cu ceva timp, într-un editorial săptămânal, sondaj apărut și într-un celebru ziar atenian (NEA. Mesager, nr. 264/ 19-3-2005), se menționează printre altele că 33% dintre greci acceptă concepţia antihristică a reîncarnării.  Procentul mai sus menționat arată încă o dată lipsa catehizării și cunoașterea insuficientă a credinței ortodoxe de către creștinii greci,fapt ce conduce la o consecință firească și anume: conștiința propriei valori este erodată treptat, într-un mod perfid și sistematic, de către concepțiile New Age și antihristice. Erezia numită „reîncarnare” constituie o concepție și doctrină religioasă a omului căzut. Omul, după căderea lui Adam, problematizându-se în privința existenței răului și a depășirii morții și-a închipuit ca soluție reîncarnarea. Caracterul antihristic este vădit nu numai în ceea ce privește conținutul ca atare al acestei concepţii, ci și referitor la premisele omului, lumii şi răului și la dimensiunile acestei învăţături. Prin excelență, reîncarnarea nu se potrivește, ba chiar se împotrivește tainei mântuirii în Hristos, a libertătii și nădejdii omului.

Astăzi, reîncarnarea, în afară de doctrinele hinduiste și budiste, constituie învățătura metodelor oculte ale teosofiei (o doctrină esoterică ce susține că mântuirea se dobândeşte prin reîncarnare) si antroposofiei (o variantă a teosofiei)[1]. Totodată, reîncarnarea reprezintă doctrina diverselor organizații parareligioase și false, a grupărilor spirituale și a mișcărilor de tip guru. Cu toate acestea, reîncarnarea este prin excelență o doctrină  fundamentală a mișcării antihristice New Age în toate manifestările ei[2]. Un amănunt demn de remarcat îl constituie și faptul că adepții doctrinei mai sus menționate, în încercarea de a-i convinge pe cei din jur de corectitudinea afirmațiilor lor, îi invită să se asigure de aceasta prin tehnica „hipnozei regresive” (“flashbacks hypnosis”). Ce este de fapt această tehnică? „Hipnoza regresivă” reprezintă o tehnică foarte contestată în ceea ce privește credibilitatea și posibilitățile ei de reușită terapeutică. Potrivit specialiștilor, nu merită a fi luată în calcul datorită faptului că dorințele, temerile sau inducerea ideilor şi fanteziilor etc. sunt prezentate drept presupuse retrăiri ale evenimentelor din trecut.

Așadar, această practică a hipnozei este înfăţişată de adepții reîncarnării ca fiind, chipurile, o “metodă ștințifiică”, ce constituie o dovadă a veridicităţii doctrinei reîncarnării, după cum se susţine în foarte cunoscuta lucrare despre reîncarnare cu titlul Twenty Cases Supportive of Reincarnation, Charlottesville Virginia USA 1966, a profesorului Ian Stevenson de la Universitatea din Virginia. De asemenea, de multe ori, în locul hipnozei se folosește aşa-numita retrospecție spontană. Dar oare aceste practici demonstrează posibilitatea reîncarnării? Fără îndoială că nu. Şi acest lucru este dovedit, fără îndoială, prin aceea că multe din cele descrise ca fiind experiențe de regresie în vieți anterioare, fie prin intermediul hipnozei, fie spontan, sunt considerate drept ”experiențe” în celelalte practici oculte, cum ar fi spiritismul. Există un amănunt interesant și foarte lămuritor, despre care se vorbește însă rareori, în ceea ce privește lucrarea lui Ian Stevenson. Doi ani după publicarea lucrării, un învăţător hinduist tradițional i-a scris o scrisoare deschisă lui Ian Stevenson în care menționa că absolut nici una din situațiile descrise de el nu reprezintă cazuri de reîncarnare, ci posedări demonice)[3].

invierea-domnului-10[2]

Vom încheia această prezentare despre reîncarnare cu o semnalare, uimitor de realistă, a Sfântului Vasilie, din Omiliile sale la  Facere. Așadar, marele Părinte spune despre aceasta: “Aruncați departe pălăvrăgelile filozofilor serioși ce nu se sfiesc să susțină că sufletele lor și sufletele de câine sunt la fel între ele; spunând că, oarecând ei înseși au fost și femei și arbuști și viețuitoare marine. Eu nu spun că nu au existat niciodată pești, însă zic și susțin cu tărie că [aceşti filosofi] atunci când au scris aceste lucruri, erau mai lipsiți de minte chiar și decât peștii” (Omilia 8,2).

Sursa: Orthodoxos Typos, 21 septembrie 2012, nr. 1942, p. 3.

Traducere: Andreea Macra


 

[1]Vezi R.Hempelmann şi alţii (editor), Panorama der neuen Religiosität, 2001, pp. 327-329.

 

[2]Vezi H. Reller, H. Krech, M. Kleiminger (ed.), Handbuch Religiose Gemeinschaften und Weltanschauungen, 20005, p. 711.

 

[3]Vezi M.C.Albrecht, Reîncarnarea, 2004, p. 163. Vezi  şi Protopresviter A. Alebizopoulou, Reîncarnare sau înviere?, 1992, p.49. Părintele Seraphim Rose, Sufletul după moarte, 20032, p. 200.

 

Anunțuri