NE VORBEŞTE STAREŢUL IOV TALAŢ, 

DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI

Εικόνα (26) 

(partea a III-a)

Interviul a fost acordat recent doamnei Natalia Nikolaou, Profesor la Universitatea Lomonosov din Moscova, în exclusivitate pentru periodicul Η δράση μας  [”Acţiunea noastră”] al Arhiepiscopiei Ateniene.

Η δράση μας mulţumeşte în mod deosebit Stareţului Iov Talaţ, părintele duhovnicesc al cosmonauţilor ruşi, pentru acest foarte interesant interviu care constituie un răspuns ce reduce la tăcere ateismul lăudăros, dar neputicios ca pânza de păianjen. În acelaşi timp, înfăţişează măreţia creaţiei Dumnezeului Treimic şi adevereşte adevărul, biruinţa şi mesajul totdeauna actual şi mântuitor al Ortodoxiei.

 

Cosmonauți ortodocsi din Rusia

 Natalia Nikolaou: Gagarin era un credincios creştin?

igumen-iov[1]Părintele Iov: A crescut într-o familie de oameni credincioşi. Eu o cunosc pe nepoata lui Gagarin, doamna Tamara, care ţine sărbătorile Bisericii. Iuri Gagarin a fost naşul ei. Botezul ei a avut loc într-o biserică, iar Gagarin a urmat toată rânduiala botezului, a făcut înconjurul colimvitrei. În aceeaşi biserică, însuşi Gagarin şi soţia lui, Valentina Ivanova, au botezat-o pe fiica lor Elena. Închipuiţi-vă că în aceeaşi perioadă actele lui Gagarin treceau prin controlul unei comisii de stat speciale, care urma să aleagă pe membrii primei echipe de cosmonauţi. Gagarin s-a primejduit foarte mult, pentru că numai pentru acest lucru, pentru faptul că şi-a botezat copilul ar fi putut să îl respingă şi să nu mai ajungă cosmonaut. Cu alte cuvinte, botezul copilului său era pentru el ceva mult mai important decât faima internaţională.

Unora nu le place când spun aceste lucruri. Dar ce altceva să spun, dacă ăsta este adevărul? Astăzi putem vizita casa lui părintească unde a crescut. Acum această casă este muzeu. Acolo, în fiecare colţ al casei vedem icoane. Vechile icoane, cele adevărate, au fost furate. În muzeu au pus acum unele noi.

Astăzi, cosmonauţii noştri vorbesc deschis despre credinţa în Dumnezeu, iau cu ei în zborurile cosmice moaşte de0_364dd_a5af5b14_L[1]  sfinţi, bucăţi din Sfânta Cruce. Cosmonautului Theódoros Iurţihin, de origine greacă, i-am dat să aibă cu el pe durata zborului moaşte ale Sfinţilor Theodori, ale Sfântului Theodor Stratilat şi ale Sfântului Theodor Tiron. Şase luni au călătorit prin spaţiu aceste moaşte, iar acum mi le-a înapoiat. Theódoros Iurţihin este pe jumătate grec. Tatăl era rus, iar mama grecoaică. De aceea grecii arată un interes deosebit faţă de el. Ştim că lua cu el în spaţiu steagul grecesc. 

N.N.: Acesta este creştin?

P. Iov: Ştiţi, nu dau tuturor moaştele Sfinţilor. Doar acelora care se spovedesc şi se împărtăşesc. Moaştele l-au însoţit în al doilea şi al treilea lui zbor (cosmonauţii niciodată nu spun “ultimul” zbor). Adesea mă suna din spaţiul cosmic. Acum, slavă Domnului!, poţi să suni pe mobil din cosmos pe Pământ! De pe Pământ nu putem telefona în spaţiul cosmic, dar de acolo este uşor.

 N.N.: Ce spuneţi? Cum se dezvoltă tehnologiile! Aici pe Pământ comunicaţi adesea cu Theódoros?

P. Iov: Da, vorbim adeseori! Ştiţi, Theódoros a jucat un rol important în recenta turnare în Rusia a unui documentar, „Spaţiul cosmic ca slujire“, în care cosmonauţii şi producătorii de nave spaţiale vorbesc despre credinţa în Dumnezeu.

În urmă cu câţiva ani mi-a venit o idee, şi anume să turnăm un film despre relaţia dintre astronautică şi credinţa creştină. Hruşciov şi clica lui au făcut totul ca lumea să creadă că astronautica este o chestiune ateistă. Eu unul doream să se restabilească adevărul. Şi al doilea meu scop a fost să îi ajutăm pe oamenii care urma să lucreze la turnarea filmului, precum şi pe aceia care urmau să vorbească în documentar. Adică, dacă omul credincios află din acest film că producătorul general al rachetelor, Serghei Koroliof, şi cosmonauţii din prima linie sunt creştini ortodocşi, va începe să se roage pentru ei. Cine ştie unde se află sufletele lor, la Dumnezeu sau în altă parte? Pentru că toţi suntem păcătoşi. Astfel, orice rugăciune pentru aceşti oameni ajută. Şi încă ceva. Turnarea unui asemenea film este faptă, care va însoţi acest om în veşnicie. Toate faptele noastre, rele sau bune, toate vor fi cu noi.

O asemenea idee am avut. Dar materializarea acestei dorinţe părea incredibilă. Unde vom găsi banii? Cine va scrie scenariul? Şi… are loc o minune! Dintr-o dată mă sună de la “Roskosmos”, o firmă de stat care se ocupă cu subiecte legate de spaţiul cosmic. O voce necunoscută îmi spune: “Mă numesc Elpida Suslova, scenograf. Dorim să turnăm un film despre cosmonauţii creştini. Ajutaţi-ne!”. O întreb: “Cine v-a dat telefonul meu?”, iar ea mi-a răspuns: “Theódoros Iurţihin, care mi-a spus răspicat: «Sunaţi-l pe duhovnicul meu»“.

Nu le-am răspuns nimic, doream mai întâi să văd omul care va scrie scenariul. M-am întâlnit aşadar cu această doamnă şi am înţeles că va scrie adevărul şi vor scoate filmul corect. Era însă o chestiune dificilă. Turnarea înainta greu. Pusese condiţiile mele: scenograful trebuie să citească nişte cărţi necesare şi dimpreună cu acestea şi următoarele: “Siluan Athonitul”, “Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, “Despre rugăciune”. Doamna Elpida le-a citit pe toate, deşi acestea sunt dificile chiar şi pentru oamenii Bisericii, şi s-a entuziasmat. De atunci Sfântul Siluan a devenit Sfântul ei iubit.

Scenariul s-a scris încet-încet. Subiectul era foarte personal şi nu era sigur, dacă vreun cosmonaut sau vreun producător de rachete va fi de acord să vorbească în faţa camerei de filmat despre viaţa duhovnicească. Eu i-am rugat mult pe fiecare.

Am promis că în scenariu nu se va scrie nimic care să leza pe cineva. În cele din urmă, au fost de acord toţi. În acest documentar am încercat să îmbinăm subiectele astronomice, cosmologice şi teologice, aşa încât privitorul să înţeleagă cu uşurinţă concluziile. Cu doamna Elpida am discutat cinci ore în şir textele şi cuvintele care urmau să fie scrise în scenariu. Dacă nu i-aş fi avut pe prietenii mei care să îmi plătească convorbirile telefonice, mi-ar fi fost foarte greu… Filmul era într-adevăr frumos. Cuvântul rusesc pentru spaţiu cosmic, “cosmos”, se mai traduce şi prin “frumuseţe”.

 N.N.: Din câte ştiu, filmul a primit un premiu. Este adevărat?

P. Iov: Nu a primit doar un premiu. Festivalurile Internaţionale de Film Ortodox bagă acest film în programele lor. Ne gândim acum să mai turnăm un asemenea film. În filmul nostru unul dintre subiecte era reconstruirea Sfintei Biserici a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Asteroúpoli. În paralel, era şi subiectul reclădirii sufletului omului în mersul către Dumnezeu. La începutul filmului nostru Biserica nu avea nici turlă, nici acoperiş. La sfârşitul filmului vedem prima dumnezeiască Liturghie în această biserică.

În noul nostru film dorim să amintim toată istoria Bisericii din Asteroúpoli (să începem de la pericopa evanghelică despre Muntele Thabor şi despre Schimbarea la Faţă a Mântuitorului înaintea ucenicilor Săi. Acest lucru vom avea ca bază şi vom vorbi despre subiecte pe care, din pricina feluritor ispite nu le-am putut aborda în filmul “Spaţiul cosmic ca slujire”). De pildă, să putem să vorbim despre matematicianul şi teologul Boris Rauenbach şi despre descoperirile lui, pe care doar stareţii ortodocşi le cunoşteau prin revelaţii de la Dumnezeu. Credeţi-mă, primul film nu putea să cuprindă informaţii extraordinare. Greu de spus însă dacă vom reuşi să turnăm un al doilea film. Este vorba de bani. Dar, dacă vrea Dumnezeu, toate se vor întâmpla, aşa cum s-a întâmplat şi cu filmul ortodox “Spaţiul cosmic ca slujire”. Cred că anul acesta fraţii noştri greci vor putea vedea filmul nostru.

 N.N.: Cred că şi pentru Grecia este actual filmul dumneavoastră. Există problema neoidolatrilor, care se prezintă drept continuatori ai tradiţiei greceşti. Dar şi ateii prezintă părerile oamenilor de ştiinţă necredincioşi, precum Stephen Hawking. Răspândesc pretutindeni cartea lui, al cărei scop principal este să demonstreze că Dumnezeu nu există…

P. Iov: Om de ştiinţă nu este acela care spune că este om de ştiinţă. Nu sunt toţi oamenii de ştiinţă liberi de convingeri politice pseudoreligioase şi de altă natură. Este de la sine înţeles faptul că în asemenea situaţii concluziile se bazează nu pe fapte, nu pe realitate, ci pe acelea pe care dorim să le vedem. Amintiţi-vă, de pildă, de anii în care au respins cibernetica, genetica, dar încă şi astronautica. Toate acestea păreau o fantezie vrednică de luat în râs a unor nebuni!…

 N.N.: Dar, Hawking este cu adevărat un om ştiinţă de faimă mondială. Nu putem să îl numim agramat.

P. Iov: Astronomul Claudiu Ptolemeu a fost şi el un om de ştiinţă de mare faimă în epoca lui. În al doilea veac de după Hristos a scris o operă. În această lucrare în mod sistematic prezintă părerile oamenilor de ştiinţă despre funcţionarea Universului. Fireşte, Ptolemeu a folosit aceste păreri ca argumente pentru propria lui teorie. Potrivit lui Ptolemeu în centrul Universului se afla Pământul. Soarele şi planetele Mercur, Venus, Marte şi Cronos se învârteau în jurul Pământului. Această teorie, aşadar, a fost clasică vreme de 1300 de ani. Până s-a publicat în secolul al XVI-lea cartea cunoscutului astronom Copernic “Despre mişcările corpurilor cereşti”. Ptolemeu nu avea dreptate, scria Copernic. În centrul Universului nu se află Pământul, ci Soarele. Şi în cercuri concentrice în jurul Pământului se află planetele. Şi a completat: În afara orbitei celei mai îndepărtate planete se află bolta nemişcată a stelelor. Cu vreo 50 de ani mai târziu, alţi doi mari oameni de ştiinţă, Galileu Galilei şi I. Kepler au spus: “Orbitele nu sunt rotunde, au formă de elipsă şi nu există nici o boltă nemişcată, ci există şi alţi sori, alte lumi. Şi în 200 de ani marele om de ştiinţă american Hampel a spus: “Nu alţi sori, ci alte insule de stele de galaxii”.

Este greu să socotim ce altă teorie ne va aştepta. Mai degrabă suntem atât de departe de adevăr, ca în urmă cu 1300 de ani. Înainte cu patru ani mă întorceam din Baikonur în Moscova. Alături de mine stătea un om de ştiinţă foarte cunoscut în domeniul astronomiei. Am discutat cu el în timpul călătoriei. Îmi spune, aşadar, la un moment dat: „Cu cât cercetez mai mult lumea, cu atât mai puţin găsesc în el loc pentru Dumnezeu“.

L-am întrebat cum a ajuns la o asemenea concluzie. “Aţi făcut vreo cercetare specială?”, îi spun. Nu mi-a răspuns. L-am întrebat din nou: “Ştiţi cumva ce temperatură avem la 100 de metri la stânga de avionul nostru? Nu ştiţi? Oare aţi putea să îmi spuneţi ce presiune atmosferică există acum pe Marte? la Polul Nord al acestei planete? Sau poate puteţi să îmi spuneţi din câte stele este alcătuită Galaxia M-81?[1]“.

Imagine salvata cu setarile incluse

Probabil că eram puţin agresiv, dar doream ca acest om să nu fie atât de sigur în necredinţa lui. Continuam, aşadar, întrebările mele: “La o distanţă de un miliard de ani lumină se află Galaxia IC 1101.[2] Diametrul acesteia este de 6 miliarde de ani lumină. Despre un asemenea gigant cu siguranţă aveţi cunoştinţe, nu se poate altfel. Aşadar, ce mărime are gaura neagră din centrul acestei Galaxii? Sau, spuneţi-mi, vă rog, câţi neutrini trec în fiecare secundă prin Univers? Puteţi să explicaţi ce înseamnă energia întunecată şi ce caracteristici are?”. Desigur, omul nostru de ştiinţă nu putea să răspundă la nici una din întrebările mele.

hgast_imax_sombrero_galaxy_0510_1404x1024[1]

ic_1101_dss2[1]

(va urma)

Sursa: Η δράση μας, martie 2012, nr. 497, pp. 100-103.

–––––––––––––––––––––––

1. Messier 81 (GALAXIA M-81) sau NGC 3031, cunoscută și sub numele de galaxia lui Bode, este o galaxie spiralată aflată la aproximativ 12 milioane ani lumină în constelația Ursa Mare. M81 este una dintre cele mai bune exemple de galaxii spiralate, cu brațe aproape perfecte până în centru. Datorită faptului că este relativ apropiată de Pământ, marimii sale și nucleului activ ce găzduieste o gaura neagră masivă, este des studiată de astronomii profesioniști, fiind în același timp și o bună țintă pentru astronomii amatori din cauza magnitudinii aparente mici, ușor vizibilă printr-un binoclu sau telescop mic.

2. Cea mai mare galaxie cunoscută în univers, cu un număr mai mare de stele decât celulele organismului uman care sunt aproximativ 75. ooo.ooo.ooo.ooo.

Copyright
 Aceste traduceri ne aparţin şi sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Traducerile apar cu numere de ordine ( 1), 80), 126)…) sursa de proveniență, numele traducătorului x și în paranteze rotunde G.O.). Ele pot fi preluate integral pe alte bloguri sau site-uri, dar nu pot fi preluate spre publicare în cărți, ziare, cotidiene, de mass-media fără un acord scris. Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii aceaste traduceri, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile. •Toate materialele preluate de pe Graiul Ortodox (G.O.) trebuie să fie însoţite de indicarea sursei în felul următor: Sursa: Graiul Ortodox şi apoi inserarea link-ului exact pentru redirecţionarea către materialul în cauză. Materialele ce reprezintă exclusivitate nu pot fi reproduse sub absolut nicio formă. •Niciun material al G.O. nu poate fi vândut, folosit pentru comercializare/publicitate sau folosit în scop promoţional chiar dacă are ca si gazdă bloguri sau site-uri. •Niciun material nu poate fi folosit în programe (tv, radio etc.), articole scrise/on-line sau în publicaţii scrise/on-line care defăimează G.O. •G.O. îşi rezervă dreptul exclusiv de a cere ştergerea/eliminarea imediată a oricărui material al său aflat pe un format extern.
Anunțuri