Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a oficiat un Te Deum în catedrala Protata din Careia

 
4 iunie 2013 a. 18:33

După sosirea sa pe Sfântul Munte Athos, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril s-a îndreptat în centrul administrativ al Athosului – Careia, care l-a întâmpinat pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse cu sunete de clopote.

Sanctitatea Sa Patriarhul a oficiat un Te Deum în catedrala Protata. În biserică s-au rugat protepistatul Sfântului Munte Athos stareţul Maxim Ivirit, membrii Sfântului Chinot, fraţii din mănăstirile atonite.

Printre cei care s-au rugat la serviciul divin au fost membrii delegaţiei oficiale a Bisericii Ortodoxe Ruse, reprezentantul Patriarhului Ecumenic la Athos mitropolitul de Melitin Apostol, arhiepiscopul de Serghiev-Posad Feognost, preşedintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri şi monahism, locţiitor la lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie; shiarhimandrit  Ilii (Nozdrin). În catedrală au fost prezenţi: guvernatorul Athosului Aristos Kasmiroglu, reprezentantul plenipotenţiar al Preşedintelui FR în Districtul federal central A.D. Beglov, preşedintele Comitetului Dumei de Stat al AF a FR pentru problemele CSI şi relaţiile cu compatrioţii L.E. Slutskii.

După Te Deum, cu un cuvânt de salut, în numele Sfântului Chinot al Athosului, către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat protepistatul Sfântului Munte stareţul Maxim Ivirit. „Din cele mai vechi timpuri, Sanctitatea Voastră, puternice relaţii istorice şi duhovniceşti unesc Sfântul Munte cu ţara voastră cuvioasă şi numeroasă”, a menţionat dumnealui. „Ocrotitoarea Athosului Doamna noastră Maica Domnului a binevoit în toate secolele ca pe Athos să fie şi monahi ruşi, dintre care unii au lăsat aici urme veşnice ale sfinţiei lor”.

Protepistatul Sfântului Munte Athos şi-a exprimat siguranţa în următoarele: „Vizita Dumneavoastră va contribui în mare măsură la întărirea de mai departe a relaţiilor, lăsate nouă de părinţi, dintre centrele duhovniceşti ale Bisericii Sfinte a lui Hristos şi acest stat unic monahal al Sfântului Munte, cu părinţii ce se nevoiesc aici, şi vă rugăm să ne pomeniţi în sfintele voastre rugăciuni”.

Apoi către cei prezenţi în biserică s-a adresat Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril:

„Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Înaltcuvioşiile Voastre, Înaltcuvioşilor Epistat şi Reprezentanţi ai mănăstirilor de pe Sfântul Munte Athos!

Iubiţi întru Domnul părinţi şi fraţi!

Hristos a Înviat!

Întâi de toate, aduc mulţumiri Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, Egumenei Sfântului Munte, pentru faptul că Ea m-a învrednicit cu mila Ei să vizitez împreună cu însoţitorii mei patria Ei pământească.

Am plăcuta posibilitate să mărturisesc în persoana Dumneavoastră tuturor monahilor de pe Athos dragostea şi respectul Sfântului Sinod, al episcopatului, clerului, monahilor şi mirenilor Bisericii Ortodoxe Ruse.

Sfântul Munte, ca loc al înaltei jertfe duhovniceşti a monahilor, întotdeauna a fost un scop special dorit al pelerinajului pentru bărbaţii ortodocşi din lumea întreagă. Mărturisirea dragostei sincere a poporului nostru pentru sfintele relicte ale Athosului servesc icoanele făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care au strălucit pe aceste maluri şi care sunt  profund venerate în toată Rusia. În multe biserici şi mănăstiri se păstrează cu pietate copiile de pe icoanele făcătoare de minuni „De Iveria”, „Grabnică Ascultătoare”, Cu trei Mâini”, Destoinică este”, „De Acatist” şi enoriaşii Bisericii Ruse înalţă rugăciunile în faţa lor în momentele de bucurie sau nenorocire.

Multe se pot spune despre relaţiile istorice strânse dintre Rusia şi Athosul. Către un izvor de har darnic veneau copiii Bisericii la Sfântul Munte, ca să-şi reînnoiască puterile, să ia drept model regulile şi statutele călugăreşti, să preia un exemplu duhovnicesc de învăţătură pentru o viaţă cuvioasă.

Bogat prin numele nevoitorilor, monahismul rus şi-a căpătat existenţa sa istorică cu binecuvântarea Sfântului Athos. Părintele călugărilor noştri cuviosul Antonie Pecerski a fost tuns în una din mănăstirile locale şi la binecuvântarea egumenului a revenit pe dealurile Kievului, unde a fondat o frăţie de monahi, care trăiau conform statutelor atonite. Cronica veche a păstrat învăţăturile lui, adresate către monahii viitoarei lavre Pecerska din Kiev: „Dumnezeu v-a adunat  la binecuvântarea Sfântului Munte, unde m–a tuns în monahism egumenul de acolo, iar eu v-am tuns pe voi. Fie asupra noastră binecuvântarea, în primul rând, a lui Dumnezeu, în al doilea rând, a Sfântului Munte!”

Cuvintele cuviosului Antonie s-au dovedit a fi prooroceşti: în continuare legăturile dintre monahismul rus şi cel athonit au fost strânse şi reciproc folositoare. Istoria a păstrat numele unei întregi cete de nevoitori ruşi cunoscuţi, care au obţinut o experienţă bogată a vieţii duhovniceşti la mănăstirile athonite, care apoi şi-au continuat slujirea în Patrie. Multe mănăstiri ortodoxe şi tradiţii monahale în Rusia au apărut şi s-au dezvoltat după modelul şi exemplul monahismului Sfântului Munte. Cuviosul Serghie Obnorski, ucenicul şi tovarăşul de nevoinţe al fondatorului lavrei „Sfânta Treime” a sfântului Serghie de Radonej, cuviosul Arsenie Konevski, care a fondat o mănăstirea pe una din insulele lacului Ladoga, cuviosul Nil Sorski, care a creat şcoala monahilor săraci, cuviosul Paisie Velicikovski, inspiratorul stăreţiei, celebră în toată lumea, şi mulţi alţii au început calea vieţii monahale sub conducerea experimentaţilor stareţi de pe sfântul Munte.

Popoarele Rusiei nu doar au sorbit de pe Sfântul Minte bogăţii duhovniceşti, dar au şi investit ceea ce este cel mai preţios în această avere a cuvioşiei panortodoxe. Mulţime de compatrioţi de ai noştri, purtaţi de dorinţa de a îndeplini porunca Evanghelică a Domnului nostru, şi-au lăsat casele şi apropiaţii, devenind monahi ai mănăstirii ruseşti „Sfântul Pantelimon”, ai schiturilor „Sfântul Andrei” şi „Sfântul Ilie”, ai altor mănăstiri, schituri şi chelii pe Athos. Din toate părţile Patriei noastre se  expediau în mănăstirile athonite daruri şi valori mari, care până în ziua de azi împodobesc bisericile mănăstireşti.

Este îmbucurător că în  timpurile noastre nu slăbeşte legătura duhovnicească a Sfântului Munte cu ţările Rusiei istorice. Trezeşte bucurie să vezi numărul  ce se măreşte permanent al pelerinilor noştri, care vizitează acest sfânt loc. În Biserica Rusă se editează tot mai multe cărţi despre Athos, creşte interesul faţă de istoria Sfântului Munte, faţă de valorile duhovniceşti ale mănăstirilor de aici, faţă de viaţa liturgică, la aceasta contribuind mult activitatea metocurilor Athosului la Moscova şi Kiev.

După căderea puterii ateiste, poporul rus a căpătat noi posibilităţi de a-L propovădui pe Hristos Mântuitorul. Anii nouăzeci – începutului anilor două mii au fost marcaţi de transformări profunde în viaţa întregului popor. S-au deschis mii de biserici şi sute de mănăstiri noi. Dar cel mai important că renaşterea duhovnicească se baza pe acea tradiţie a cuvioşiei, care s-a păstrat în memoria genetică a poporului nostru şi care nu a putut fi distrusă chiar nici de cele mai straşnice prigoane.

Cum numai a apărut prima posibilitate, oamenii noştri au mers în torent  la Muntele Athos. Acei care s-au considerat încă ieri necredincioşi, atingându-se de Sfântul Munte, căpătau darul credinţei şi se întorceau alţi oameni.

V-am vorbit de istoria minunată a relaţiilor dintre Sfântul Munte şi Rusia. Din trecut noi ştim ce legătură minunată duhovnicească exista între Rusia şi Athos, iar azi noi suntem martorii oculari al acestei legături harice.

Aş vrea să vă mulţumesc tuturor, dragii mei, pentru coparticiparea la renaşterea, învierea Sfintei Rusii. Vă rog să vă rugaţi pentru Patria noastră, Biserica noastră. Noile încercări şi ispite nu au clătinat credinţa poporului nostru.

Astăzi puteri enorme acţionează  asupra distrugerii Ortodoxiei în Sfânta Rusie. Şi voi cunoaşteţi despre această luptă nevăzută. De aceea vă rog să pomeniţi Sfânta Rusie şi Biserica Rusă în rugăciunile voastre.

Biserica Rusă îşi extinde grija sa păstorească asupra Federaţiei Ruse, Ucrainei, Bielorusei şi altor ţări. Starea Ortodoxiei în aceste spaţii enorme are o importanţă mare pentru Ortodoxia din întreaga lume.

Sunt profund convins de faptul că noi suntem pe aceleaşi poziţii conceptuale în speranţele noastre pentru mai bine. Fie ca Domnul să păstreze relaţiile duhovniceşti ale Rusiei şi ale Sfântului Munte Athos întru binele Ortodoxiei Ecumenice, întru viitorul Ortodoxiei în fiecare popor ortodox. Noi vă aducem dragostea şi recunoştinţa noastră. Îmi exprim bucuria în legătură cu posibilitatea de a săvârşi cu voi rugăciunea în această biserică istorică. Fie ca Acoperământul Preacuratei Împărătese a Cerurilor, în faţa icoanei Făcătoare de minuni, în faţa căreia în anul 980 pentru prima dată a fost pronunţat imnul „Destoinică este”, să acopere cu Omoforul său  Biserica ortodoxe şi poporul evlavios.

Hristos a Înviat!”

Serviciul de comunicare al DREB/Patriarchia.ru

Sursa: http://w.patriarhia.ru/md/db/text/3026933.html

Anunțuri