Rubrica antieretice

La judecată cu Homeopatia

de Domnul Athanasios B. Avramídis, Cardiolog Profesor de Patologie al Universității din Atena – Partea întâi –

Ἀθανάσιος+Ἀβραμίδης[1]

– Partea întâi –

Prolog

de Domnul Athanasios B. Avramídis, Cardiolog Profesor de Patologie al Universității din Atena

Pe data de 28 mai 2003, între orele 13:10 și 14:00, am fost invitatul postului de televiziune NET (Noua Televiziune Elenă) în cadrul emisiunii „Altă Dimensiune”. Tema emisiunii a fost „Metode terapeutice alternative”,  iar prezentator, jurnalistul Kostas Arvanítis.

Dezbaterea de la Noua Televiziune Elenă

Conținutul acestui dialog este redat după o fidelă înregistrare audio a emisiunii din care, desigur, am omis părțile secundare. Datele esenţiale ale dezbaterii sunt marcate prin caractere „ italice „.

1. Jurnalistul: „În ziarul «Eleutherotypía», în urmă cu câteva zile, am citit, în reportajul domnului Papás că trei oameni de știință – şi lucrul acesta îl  știm cu toții, desigur – au atras atenţia asupra terapiilor alternative. Este vorba de terapiile care, din ce în ce mai mult, devin o problemă medicală majoră, având consecințe clare, atât etice, cât și religioase. Astăzi vom dezbate această temă împreună distinşi oaspeți şi vom prezenta reportajul care deschide emisiunea noastră”.

Pe parcursul reportajului prezentat telespectatorilor se prezentau în mod repetat două întrebări, astfel încât din răspunsurile la acestea să putem trage concluziile de rigoare. Iată care au fost întrebările:

–       Ce credeți că sunt terapiile alternative?

–       Avem de-a face cu terapii alternative sau cu escrocherii?

Domnul Arvanítis avea în mâini „Expunerea introductivă a celor trei oameni de știință”, înaintată către Asociația Medicilor din Atena (I.S.A). Cei trei sunt, în ordine alfabetică, următorii: Profesorul universitar Athanasios Avramídis, Doctorul în medicină Georgios Ierapetritákis și Profesorul universitar Panaiotis Behrákis. Expunerea cuprinde rezultatul colaborării noastre sistematice pe tema „Homeopatia, acupunctura și alte metode terapeutice energetice”, pentru a cărei dezbare şi cercetare ştiinţifică, vreme de aproape un an de zile, ne-am întâlnit în şedinţe săptămânale a câte două-trei ore.

Doresc să menţionez că, în calitate de membri al Comisiei de Studii și Comunicare (EPI. MEL. E.) a I.S.A., pe baza deciziei Consiliului Administrativ al Asociaţiei Medicilor din Atena (I.S.A.) din data de 21-01-1997, suntem desemnaţi “să reprezentăm I.S.A. în subiectele care privesc formele de terapie alternativă în mass-media și să contribuim atât la o informare valabilă și responsabilă a publicului privind probleme de sănătate, cât și la îmbunătățirea imaginii medicului în societatea grecească”.

Paranteză explicativă: metodele „energetice terapeutice” la care ne-am referit invocă influența unei „Energii Cosmice” sau „a Universului” exterioare ca „Principiu Suprem” sau ca “Tot”. Din acest motiv aceste metode se şi autodefinesc ca “holistice”. Această “energie” este răspândită peste tot (este o doctrină “panteistă”): în natură, în orice lucru material, în întregul regn vegetal și animal și în om, care, cu ajutorul terapeutului ca mijlocitor (medium), schimbă energia lui cu energia exterioară prin adăugare şi eliminare în scopul restabilirii propriei sănătăți.  Pentru că, potrivit părerii acestor terapeuți, boala este provocată tocmai de lipsa sau de surplusul acestei ”energii”.

2. Domnul Arvanitis, în calitate de „moderator”, în cadrul discuției cu invitații săi, a pus întrebări pe rând fiecăruia, în funcție de felul cum aprecia mersul dezbaterii. Întorcându-se către mine, mi-a zis: “…să-l introducem în discuție și pe domnul profesor. De altfel, cauza, sau mai bine zis motivul pentru care are loc această discuție a fost studiul științific al celor trei cercetători, studiu care a ajuns și în mâinile noastre”. Și a continuat: “Îi voi adresa o întrebare domnului Avramídis și, dacă greșesc în felul în care pun problema, domnule profesor, vă rog să mă corectați. Afirmați, lucru care m-a impresionat mult, că, atât la nivel practic, cât și teoretic, toate “metodele terapeutice neortodoxe” – după cum le caracterizați – tind spre imitarea metodelor religioase, cele de dinaintea apariției medicinei științifice, etc. Și mai spuneți că există consecinţe clare, de natură etică și religioasă, ale acestei chestiuni. Clarificați, vă rog, această poziție, ca să înțelegem, atât eu, cât și telespectatorii noștri.

Avramídis: “Este un subiect amplu, domnule Arvanítis. Voi încerca, însă, să răspund cât mai concis posibil la această întrebare. Aceste terapii alternative nu au legătură cu medicina științifică. Pe plan internațional, medicina științifică este una, permanent înnoită pe baza a sute de elemente noi care apar….. ”.

Jurnalistul: Înțeleg.

Avramídis: “Așa zisele terapii alternative înlocuiesc ce, cu ce?

Terapie alternativă, de exemplu pentru stomacul meu pentru care iau medicamente, ar fi operația. M-ați înțeles? Să înlocuiască, homeopatia, de exemplu, sau una din celelalte metode terapeutice neortodoxe, ce cu ce? Vorbesc și despre terapiile “tradiționale”. De la ce tradiție se revendică ele, totuși? Cine le-a transmis și cine le-a primit?

Sunt menționate și terapiile “complementare“ și “suplinitoare“. Ce lipsește totuși din medicina științifică, astfel încât să fie nevoie să vină altceva cu scopul de a o întregi sau de a o înlocui? Vedeți, este vorba de termeni pe care îi folosesc, pentru că le atribuie o anumită valoare, pe care însă nu o au. Fiindcă [terapiile alternative] nu sunt recunoscute, nu sunt pe plan internațional validate și, lucru esenţial, nu se predau la universități, așa cum știm noi universitățile”.

“În ceea ce privește aspectul religios pe care l-aţi menţionat, într-adevăr, terapiile alternative au legătură cu mișcările “parareligioase”, cu păgânismul, idolatria, misticismul, ocultismul, budismul, hinduismul, taoismul. Însă nu au nici o legătură cu creștinismul și cu știința, fiindcă, atât pentru creștinism, cât și pentru știință, sunt, după cum ați și menționat, metode terapeutice neortodoxe”.

3. Domnul Arvanítis, după ce a dezbătut cu unii dintre participanții emisiunii, adresându-se domnului doctor Patoúlis, membru al Consiliului Administrativ al Asociaţiei Medicilor din Atena, l-a întrebat despre acțiunile asociaţiei și despre consecinţele Expunerii Introductive a Comisiei Asociaţiei Medicilor din Atena. Și după răspunsul acestuia, m-a întrebat: domnule Avramídis, vă mulţumeşte răspunsul domnului Patoúlis?

Avramídis: Mă mulțumește în totalitate.

Jurnalist: Calmantele homeopate au calități farmaceutice?

Avramídis: Nu, nu au, nici nu e posibil să aibă. Fiindcă, conform “Directivei” nr 92/73 a Comunităţii Economice Europene, cu care se pune de acord și legislația grecească (prin prevederea Y6A/7881, F.E.K. 918 14/12/1944, fascicolul 4), preparatul homeopat trebuie să conțină mai puțin de o sutime din cea mai mică doză din calmantul alopat (prin alopat se înțelege calmantul care nu e homeopat). Și  această cantitate nu este capabilă să provoace nici un fel de acțiune farmaceutică. De aceea, preparatele homeopate nici nu au “reacții adverse”, după cum spunea și profesorul nostru de farmacologie G. Ioakeímoglou (cunoscut pe plan internațional ca specialist în Farmacologia Experimentală). Acest profesor sublinia cu emfază: ”Medicamentul care nu are reacții adverse nu este medicament!

Mai am timp, domnule Arvanítis?

Jurnalist: Încă jumătate de minut.

Avramídis: „Medicamentele lor – noi le spunem, pentru mai multă corectiudine, “preparate homeopate” – trebuie preparate de însuși homeopatul, potrivit principiilor aşezate de întemeietorul homeopatiei, Hahnemann. Totuși, astăzi, mixturile sunt preparate de un “farmacist homeopat” şi el le predă utilizatorului, scriind pe eticheta ambalajului numele substanței conținute de “preparatul homeopat” în limba latină. Fără nici una din cunoscutele instrucţiuni de folosire, fără  informațiile detaliate despre fiecare medicament pe care le găsim de regulă pe prospecte.

Organizația Națională a Medicamentelor (E.O.F.) nu se ocupă cu importul de “preparate homeopate”, în nici un caz. Deoarece, aceste sunt importate ca mărfuri, nu ca medicamente, iar cu mărfurile se ocupă Ministerul Comerţului.

Domnul Arvanítis a adresat apoi întrebări celorlalți invitați ai săi.

Domnul doctor Al. Loupasákis, fiind întrebat, s-a declarat “doctor de medicină holistică”. În legătură cu întrebarea pusă, a răspuns că nu cunoaște Expunerea introductivă a celor trei medici ai Asociaţiei Medicilor din Atena, tema de dezbatere a întregii emisiune a NET”. Şi nici nu înţelege “de ce această temă a provocat un interes uriaș”, de aceea l-a întrebat pe domnul Arvanítis: “Ce vrea să spună această expunere ştiinţifică?”, iar acesta i-a răspuns: “Pe scurt, se pun la îndoială metodele terapeutice alternative”.

Atunci, domnul Loupasákis a început să prezinte cum simte și practică el medicina holistică. Medicina holistică este medicina care reprezintă “celălalt punct de vedere” care, după părerea acestuia, “se află în domeniul filosofiei și al acupuncturii și are legătură cu scrierile Împăratului Galben, în domeniul medicinii populare tradiționale chinezești, toate acestea «funcționând», însă neputând fi deocamdată demonstrate….”.

Un alt doctor participant, domnul Giannis Bοuhálos, “doctorand al Universităţii din Monaco”, susținea aspecte asemănătoare cu Loupasákis, mai exact că “practică medicina holistică, medicină care înseamnă multe și nimic” și că “aplică osteopatia și medicina chinezească, dar nu are ca specialitate ortopedia”.

Jurnalistul, domnul Arvanítis, a mai pus și alte întrebări. Către domnul Loupasákis: “Acestea pe care mi le spuneți, reprezintă medicină?” Către domnul Patoúlis: ”Dumneavoastră ce credeți?” Acesta din urmă, membru al Consiliului Administrativ al Asociaţiei Medicilor din Atena, și-a exprimat părerile mai sus menționate.

     În continuare, s-a vizionat încă o dată reportajul cu care de altfel a și început emisiunea de la NET, cu cele două întrebări pentru telespectatori. În continuare, domnul Arvanítis mi-a cerut părerea despre diversele comentarii privind acest subiect ale domnului Loupasákis.

Avramídis: Legat de cele menționate de domnul Loupasákis, şi anume de modul în care practică dumnealui medicina, ar trebui să îl felicit. Cu omenie, compasiune, iubire, interes pentru cel bolnav, care are încredere în medicul său. Toate acestea, însă, domnule Loupasákis, nu sunt suficiente dacă medicul respectiv a încetat să mai aparţină medicinii știinţifice”.

Și ajung la partea științifică. Hahnemann este fondatorul homeopatiei. Aceasta este cartea lui (am zis, arătând “Metode ale tehnicii de vindecare”, în care, trebuie menţionat, nu se vorbeşte despre „medicina homeopată”).  După Hahnemann a urmat al doilea mare homeopat cunoscut în bibliografia universală și anume Kent. El este filozoful homeopatiei. Și al treilea, un grec de-al nostru, Vithoúlkas, care este considerat reformatorul homeopatiei în întreaga lume, regele medicinii (aici, din neatenţie, am spus în emisiune „regele medicinii” în loc de “regele homeopatiei”, aşa cum este corect), şi care a înființat (și ce n-a mai înființat!) până și Academia din Alónissos”, (aceste date le-am citi fragmentar și în grabă din rezumatul cărții sale “HOMEOPATIA. Medicina viitorului”. Editura Centrului Medicinii Homeopate, 19856).

“… celălalt mare medic homeopat din Grecia este Diamantídis. Nu mă voi ocupa de faptul că aceștia doi nu s-au înțeles între ei. Cu toate acestea, Diamantídis este medic, în timp ce Vithoúlkas nu este”.

Arvanítis, intervenind: “Ce ați spus”?

Avramídis: ”Am spus că domnul Vithoúlkas nu este medic. Știți, aceste lucruri au ieşit la iveală mai ales atunci când prim-ministrul de atunci, Andreas Papandréou, a fost internat la spitalul Onáseio. Și atunci s-au iscat nişte dispute în jurul unor persoane care susțineau că Papandréou a întrebuințat homeopatia. A fost menționat și un oarecare homeopat Gkíkas. Din această cauză s-a creat o problemă și pentru ceilalți homeopați. (Subiectul acesta a căpătat mari dimensiuni, cu pagini întregi de corespondență în ziare și cu multe interviuri luate multor persoane având în vedere marele interes politic). Când domnul Vithoúlkas a fost întrebat de ziariști despre „homeopatie”, răspunzând la felurite întrebări, a spus, printre altele, că a intrat la Facultatea Politehnică, la subingineri, dar că nu a luat diploma. A plecat apoi în nordul Africii, unde a lucrat ca tehnician la o companie de aducțiune a apei (eu, în loc de tehnician, aș fi zis, simplu, instalator). În Africa a învățat homeopatia și de acolo a plecat în India.

Mă întreb cum a scris domnul Vithoúlkas, care nu este medic – pentru că nu  studiat medicina – această carte pe care v-am arătat-o și încă vreo șase-șapte cărți, pe care le contest, fiindcă dumnealui nu are cunoștințe medicale. Cât priveşte autorul real, nu mă interesează, acesta este alt subiect. Mă interesează faptul că Vithoúlkas este considerat reformatorul homeopatiei de către lumea întreagă și, chipurile, câștigător al premiului Nobel… Totuși, să nu discutăm despre astea acum. Așadar, în pomenita dispută dintre Vithoúlkas și Diamantídis, ascultați ce a scris… ”.

Arvanítis, întrerupându-mă, a zis: „Nu a luat premiul Nobel”?

Avramídis : “Nu a fost premiul Nobel, ci premiul pentru un mod corect de viaţă (The Right Livelihood Award). Nici măcar la Academia de Științe nu a fost prezentat. Multe altele a scris presa atunci despre acest om”.

Prin urmare, revenind la subiect, iată ce scria, cuvânt cu cuvânt, revista “Medicina homeopată” – al cărui editor și director este domnul Vithoúlkas – în articolul cu titlul “Să spunem lucrurilor pe numele lor” (volumul 12, martie – iunie 1995, paragraful 3): “Doctorul Diamantídis este caracterizat de anumite mijloace mass-media ca fiind profesorul medicinii homeopate. Suntem datori să informăm publicul că un astfel de titlu științific nu există, din moment ce, în nici o țară, excluzând țările lumii a treia, nu există homeopatia ca specialitate medicală universitară științifică de stat”. (Din aceste motive este îndreptățită reţinerea faţă de ambele părți, atât în ceea ce privește obiectivitatea datelor menţionate în vastele lor biografii, cât și titlurile științifice și supra-științifice pe care și le arogă).

Orthodoxos Typos, 7 septembrie 2012, nr. 1940, pp. 3-4.   

Traducere Mihail Ilie (G.O.)

Graiul Ortodox

Partea a II-a și ultima

 La judecată cu homeopatia

de Domnul Athanasios B. Avramídis, Cardiolog Profesor de Patologie al Universității din Atena

https://graiulortodox.wordpress.com/2013/12/12/169-la-judecata-cu-homeopatia/

 

Anunțuri