Εικόνα (111)

CRUCEA

 de Arhimandritul Dumitru Cobzaru

 Dumitru%20Cobzaru[1]În mod normal, atunci când vorbim despre Sfânta Cruce, trebuie să amintim neapărat despre iubirea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o, prin faptul că L-a dat pe Unicul Său Fiu să moară pe lemnul crucii pentru noi și pentru a noastră mântuire. Jertfa supremă a Mântuitorului Iisus Hristos  este expresia iubirii față de noi, întreg nemul omenesc.

 Numim ziua de 14 septembrie a crucii, deși a Crucii e și Duminica a treia din postul Mare și Vinerea Patimilor, chiar fiecare vineri de peste an și fiecare zi în care se săvârșește Sfânta și Dumnezesca Liturghie.

 Dacă Părinții spun că Hristos Se găsește în stare permanentă de jertfă, atunci fiecare clipă a timpului este un moment al crucii și nu se poate respirea și trăi fără  acestă realitate. În fapt, nu se poate respira și trăi fără Dumnezeu, pentru că relitatea Crucii înseamnă prezența reală și dinamică a lui Dumnezeu care Se revelează în chip văzut prin Iisus Hristos Cel răstignit și înviat…!

Problematica pragmatică sau practică a Sfintei Cruci rămâne însușirea acestei realități. Noi oscilăm între cele două cruci din prejma Crucii lui Hristos, adică între smerenie și hulă, intre starea tâlharului pocăit și a celui răzvrătit…! Una te mântuie, te salvează, iar cealaltă te osândește…! Cea care te îndumnezeiește este doar Crucea Domnului…!

luarea_crucii1[2]

 Sursa: Arhim. Dumitru Cobzaru, Predici, vol.II, editura Renaștrea, Cluj- Napoca 2013, pp. 365, 363

Anunțuri