Scrisoare deschisă către Sfântul Sinod al B.O.R. și Preafericitul Daniel în problema monofizită și Scrisoarea adresată Prea Fericitului Patriarh al Alexandriei, kir Teodor de Pr. Matei Vulcănescu și Marian Maricaru, teolog

sf_sinod[1]

În atenția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în problema acceptării oficiale de către Biserica Ortodoxă Română (1994) a celor două declarații comune de la Chambesy (1990 și 1993) în cadrul dialogului cu necalcedonienii.

imagesCAIF0QXY

                                                Preafericite Părinte Patriarh Daniel,

      

??????????????????????????????? Sfântul Apostol Pavel ne spune că fiecare dintre noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, de aceea atunci cand un mădular suferă sau este în oarece pericol, este normal ca celelalte mădulare ale Trupului lui Hristos să reacționeze, ca într-un singur organism viu. Din același motiv, ca unul ce sunt mădular al Bisercii Ortodoxe îmi exprim îngrijorarea referitor la ceea ce a semnat Biserica Ortodoxă Română ca ipostas local al Bisericii Ortodoxe Sobornicești, în Sfântul Sinod din 8-9 decembrie 1994, prin care se recunosc “Bisericile necalcedoniene” ca Ortodoxe.
Cred că acest act adoptat în Sinod ar trebui reanalizat. In nici un caz nu sunt impotriva dialogului teolgic cu eterodocsii .

Am văzut publicate pe site-ul oficial al Patriarhiei Române declarațiile de mai jos și mă gândesc la faptul că poate nu au fost verificate de teologi avizați. De aceea, cu smerenie vă atrag atenția :

Conform site-ului oficial al Patriarhiei Române: Biserica Ortodoxă Română a dovedit o mare deschidere față de acest dialog. A fost prezenta la aproape toate intrunirile neoficiale si oficiale (fara a IV-a neoficiala si a II-a si a III-a oficiala), prin prof. dr. Nicolae Chitescu, pr.prof.dr. Dumitru Radu, I.P.S. dr. Antonie Plamadeala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae si pr. prof. dr. Nicolae Necula.[1] In sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 8-9 decembrie 1994, s-au acceptat in mod oficial textele celor doua declaratii comune. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana a fost prima Biserica, care a aprobat oficial acest dialog dupa 1993.”

Se pare ca cei care au adoptat aceste concluzii ale dialogului cu necalcedonienii,  nu au fost deloc atenți la ceea ce au semnat: Atunci cand vorbim despre ipostasul unic și compus al Domnului nostru Iisus Hristos, nu vrem să spunem ca în el se unesc un ipostas divin cu unul uman. Vrem să spunem că unul și veșnicul ipostas al celei de-a doua Persoane a Treimii și-a asumat omenitatea noastră, a naturii create, printr-un act[2] care-l uneste cu propria sa natura dumnezeiască necreată, pentru a forma o adevarată ființă divino-umană[3], unită în mod nedespărțit și neamestecat, naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare”[4]. „Acest ipostas al Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, născut mai inainte de toți vecii, din Tatăl, este acela care în zilele de pe urmă a devenit o ființă umană[5] și s-a născut din Prea Sfânta Fecioara Maria.[6]http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.htm

Prima formulare: “vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos” nu este deloc clara, iar explicitatarea care urmeaza este si mai ambigua.
Formularea “naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare” ar putea insemna ca firile (naturile) in Hristos sunt doar teoretice.

In formularea “pentru a forma o adevarata fiinta divino-umana” se confunda notiunea “fiinta divino-umana” cu notiunea “fire divino-umana”, exact ca in formula ereticului Sever de Antiohia, anume fire compusa divino-umana.
Formularea “este Acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana“  este iarasi impotriva invataturii Sinodului IV Ecumenic, pentru ca ipostasul Fiului nu “a devenit o fiinta umana” ci  “si-a impropriat firea umana”. In Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune ca Fiul ”S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om” – termenul grecesc “ενανθρωπησαντα”, care s-ar traduce mai exact cu “S-a inomenit ”adica a luat firea umana“.
Senuda al III-lea,  in cartea sa “Firea lui Hristos“,  vorbeste despre o fire a lui Hristos, mergand pe linia ereziei lui Sever. In aceasta nuanta consta erezia miafizita. [7]Conform lui Senuda, Hristos are o singura fire divino-umană[8], interpretand eronat ceea ce spune Sfantul Chiril al Alexandriei: “o fire a Cuvantului întrupată[9][10]. Formulare care, desi apartine unui mare Sfant al Bisericii, a fost evitată a se folosi de catre Sinodul IV Ecumenic, tocmai ca sa nu existe ambiguitati.
Conform invataturii ortodoxe exprimate de Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, Capitolul XVI (Catre cei ce spun:Daca omul are doua firi si doua activitati, este necesar ca Hristos sa aiba trei firi si tot atatea activitati[11]):  “Tot ceea ce este comun si se observa in multi, fara ca sa fie in unul mai mult, iar in altul mai putin, se numeste fiinta. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singura fire a oamenilor, pentru ca orice om este compus din suflet si corp. Despre ipostasa Domnului insa, nu putem spune o singura fire, caci fiecare din firi pastreaza, si dupa unire, insusirea fireasca si nu este cu putinta sa gasim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire si omenire, acelasi si Dumnezeu si om.”[12]
Firea umana este enipostaziata in Persoana Fiului lui Dumnezeu, deci nu se poate vorbi de un ipostas propriu al firii umane.
In cheia Sinodului de la Calcedon, fraza Sfantului Chiril poate fi inteleasa astfel:o fire dumnezeiasca unita cu natura umana, adica  doua firi.  Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, III, capitolul 8  spune[13]: Deoarece (firile) sunt unite dupa ipostas si au intrepatruderea reciproca, sunt unite fara amestecare, pastradu-si fiecare propria sa deosebire naturala.” iar in capitolul 3 spune: “Daca Hristos ar fi dintr-o singura fire compusa, si daca este deofiinta cu Tatal, atunci va fi si Tatal compus si deofiinta cu trupul, lucru absurd si plin de toata blasfemia[14]. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul spune: “nu este ingaduit a se spune ca Hristos e o fire compusa, pentru ca ar insemna ca si Trupul lui Hristos e de o varsta cu dumnezeirea” (Sf Maxim Marturisitorul, Epistola catre Ioan Cubicularul…Impotriva lui Sever, PSB81, p85-86)[15]. In Minei, la Slujba Sfintilor Parinti celor din Calcedon, la Utrenie, cantarea 6 scrie: Chiril pe Hristos propovaduieste in doua firi, si in doua lucrari, eresul lui Sever celui fara de minte biruind”.

Impotriva Sinodului IV Calcedon au fost “ridicate anatemele

Ridicarea anatemei in contextul dialogului dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Orientala Ortodoxa este bazata pe Declaratia hristologica comuna de la Chambésy si urmareste inlaturarea obstacolelor in vederea comuniunii eclesiale depline”.[16]Intrebarea sincera este: De ce coptii, siroiacobitii si armenii nu accepta formularea Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon?
Raspunsul il gasim in cartea “Firea lui Hristos” a patriarhului copt Senuda al III-lea, in care se spune negru pe alb ca ca noi ortodcsii suntem eretici nestorieni![17]

Odata acceptat acordul comun privind hristologia, urmeaza acordul comun liturgic.  Desi acum nu exista o separatie dogmatica, realizarea deplinei comuniuni ramane un ideal. Se pare ca Bisericile Orientale Ortodoxe nu au suficient curaj in a recunoaste categoric si deplin hotararile Sinodului al IV-lea ecumenic, probabil si imprejurarilor istorice date, iar celelalte Biserici Ortodoxe intarzie ratificarea oficiala a dialogului. In subcomisia liturgica este numit din partea Bisericii Ortodoxe Romane pr.prof.dr. Nicolae Necula.” [18]                                                 

Ce usor au trecut comisiile ortodoxe peste Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon! Observăm totodată ca partea miafizita (coptii, armenii si sirienii) a fost mult mai serioasa în abordarea ei eretică, si chiar de admirat, pentru ca, desi partea ortodoxa s-a grabit sa “ridice anatemele” de pe ereticii condamnati de Calcedon, coptii au spus ca nu poate fi valabila si reciprocă, anume ca miafizitii nu vor ridica anatemele asupra Sfintilor Parinti  de la Calcedon! Chiar daca miafizitii ar vrea să “ridice anatema” problema ramane, pentru ca anatema emisa de ei impotriva ortodocsilor este o anatema invalida (ea nu face decat sa confirme, din partea miafizitilor, ca avem alta hristologie decat ei). Insa si ridicarea anatemei contra miafizitilor de catre ortodocsi este invalida.  Iesirea  eventuala a miafizitilor sau a altor eterodocsi de sub anatema Sinoadelor Ecumenice se face prin primirea invataturii ortodoxe, nu prin ridicarea magica a anatemelor, fara suport dogmatic. Cartea  patriarhului miafizit Senuda rămâne ca reper pentru noi ortodocșii, ca să înțelegem că nu avem nimic în comun cu miafiziții, și nu e vorba de nici o neînțelegere terminologică.
Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei  a adoptat ca act oficial cartea domnului Jean-Claude Larchet, “Personne et Nature”, text foarte bine documentat în care se demonstrează patristc faptul că necalcedonienii sunt în continuare eterodocși.
În urma celor expuse mai sus cred ca ar fi cazul ca Biserica Ortodoxă Română să reanalizeze documentul acceptat oficial în 8-9 decembrie 1994, prin care se pune într-o anumită măsură sub anatema Sinodului IV Calcedon și a următoarelor Sinoade Ecumenice.
Pentru că știu că vă anima dragostea si ravna pentru credinta ortodoxa  îndrăznesc să vă cer cu smerenie binecuvântarea patriarhală și rugaciunea.

Cu fiască supunere, preot Matei Vulcănescu
Cleric in Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei

Surse: Orthódoxos Týpos, februarie 2013
Θεοδρομία, ianuarie-martie 2013
 Traducere pr.Matei Vulcănescu ( G.O.)

[1] Biserica Ortodoxă Română fost reprezentată la întrunirile neoficiale de IPS Antonie Plămădeală și Nicolae Chițescu in anii 1964-1970, Parintele Dumitru Staniloae in intalnirile neoficiale din 1971-1079, Parintele Dumitru Radu in prima intalnire oficiala din 1985 si parintele Nicolae Necula.

[4] uniquement dans la contemplation (theoria). http://eocf.free.fr/dialogl.htm, http://orthodial.com/textes.html

[7] Miafizismul este monofizism.

[8] Thus He was able to say to the Jews while speaking to them, “Before Abraham was, I am. ” (John. 8:58). He did not say, “My Divine nature existed even before Abraham”, but He said, “I am”, which proves the unity and Oneness of His Nature. (H. H. Pope Shenouda III, Nature of Christ, 1997, σελ. 25).

[9] Κύριλλος Αλεξανδρείας, Περὶ τῆς παναγίας Τριάδος ἐν κεφαλαίοις κη’, P.G. 77:19:1160:Α:13.

[10] Shenouda înțelege greșit această frază ca o fire a Cuvântului intrupat („μίαν φύσιν τοῦ Θεοῦ Λόγου σεσαρκωμένου” or “One Nature of God, the Incarnate Logos”) – (H. H. Pope Shenouda III, Nature of Christ, 1997, p. 19). The One Nature of the incarnate Logos (p. 27)

[11] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(16)60:1064:A. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(16)60:376.

[12] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(16)60:1064:C-1065:A. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(16)60:378:9.

[13] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(8)52:1013:B. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(8)52:318:6.

[14] Ιωάννης Δαμασκηνός, Ἔκδοσις ἀκριβὴς τῆς ορθοδόξου πίστεως. P.G. 94:Βιβλίον Γ:(3)47:989:B. ΕΠΕ 1:Βιβλίον Γ:(3)47:290:2.

[15] Μάξιμος Ομολογητής, Ἐπιστολὴ (ΙΒ’) πρὸς Ἰωάννην Κουβικουλάριον, περὶ τῶν ὀρθῶν τῆς Ἐκκλησίας τοῦ Θεοῦ δογμάτων καὶ κατὰ Σεβήρου τοῦ αἱρετικοῦ. P.G. 91:489:A-B. ΕΠΕ:Φ:15:Β:198:1.

[17] In spite of the fact that the Council of Ephesus had excommunicated Nestorus, the Nestorian roots extended to influence the council of Chalcedon where the trend to separate the two natures became so apparent that it was said that Christ is two persons, a God and a human being; (H. H. Pope Shenouda III, Nature of Christ, 1997, σελ. 15).

[18] http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

  Scrisoare catre Prea Fericitul Patriarh al Alexandriei, kir Teodor

       de Preot Matei Vulcănescu din  Mitropolia Veriei, Nausei și Campaniei și teologul Marian Maricaru

       Prea fericite Papa si Patriarh al Alexandriei, kir Teodor.

13197284936285613579[1]

hqdefault[1]Cu cea mai adanca dragoste si cu respect, as vrea sa exprim ingrijorarea mea si a multor clerici si laici, in privinta evenimentului petrecut la intronizarea patriarhului copt miafizit al egiptenilor. Desigur ca este foarte frumos sa simpatizam si sa ii iubim pe fratii nostri copti miafiziti. Cunosc necazurile prin care trec acestia intr-o tara musulmana, cunosc dragostea si marturisirea lor catre Hristos. Dar nu pot ei sa scoata granitele pe care Duhul Sfant le-a pus la Sinodul IV Ecumenic si la celelalte Sinoade Ecumenice, pentru ca acestea nu sunt granite omenesti, ci sunt granite pe care insusi Dumnezeu le-a pus intre Ortodoxie si eterodoxie. Incercarile omenesti de a uni pe necalcedonieni cu Biserica Ortodoxa nu pot avea rezultate daca acestia nu recunosc Sinodul al IV-lea Ecumenic si celelalte Sinoade. Din pacate, acestia se gasesc inca in afara Bisericii lui Hristos, si chiar daca mai marii Bisericilor noastre recunosc Tainele coptilor, aceasta nu insemna ca Duhul Sfant le recunoaste. Nu putem noi sa scoatem anatemele, pe care Duhul Sfant le-a dat ca sa stie acestia ca se afla in afara Bisericii Ortodoxe, si daca vor sa se intoarca trebuie sa primeasca Sinodul IV Ecumenic si toate celelalte Sinoade. Daca spunem ca Parintii de la Sinodul IV Ecumenic au gresit inseamna ca intreaga Biserica are la baza Ei o greseala, ceea ce este blasfemie si ateism. Acelasi Duh care a insuflat pe Evanghelisti sa scrie Evanghelia a insuflat si al IV-lea Sinod Ecumenic si toate Sinoadele Ecumenice. Gestul dumneavoastra, acela de a da o mitra si a spune “Vrednic este” patriarhului miafizit inseamna ca recunoasteti pe patriarhul coptilor ca patriarh adevarat. In felul acesta negati chiar indentitatea dumneavoastra de singur Patriarh Ortodox al Alexandriei si al intregii Africi. Ati negat institutia pe care o reprezentati. Aceasta nu este o problema de mandrie, ci este o problema de Adevar in Duhul Sfant. De aceasta depinde mantuirea a milioane de suflete ale crestinilor ortodocsi. Sa nu ii dezamagiti. Putem sa ii iubim pe Copti si pe toti eterodocsii fara a face gesturi cultico-dogmatice care sunt in afara invataturii Sfintilor Parinti.

 Surse: Ορθόδοξος Τύποςo7. decembrie 2012, nr. 1953, p. 5

http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2012/11/22/scrisoare-catre-prea-fericitul-patriarh-al-alexandriei-teodor-ce-arata-mahnirea-pe-care-o-traim-vazand-cum-este-blasfemiata-credinta-ortodoxa-patriarhul-teodor-al-ii-lea-al-alexandriei-s-a-autodetro/

https://graiulortodox.wordpress.com/tag/intronizarea-patriarhului-copt-miafizit-al-egiptenilor/

Traducere Preot Matei Vulcănescu(G.O.)

Anunțuri