SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

– 2 decembrie –

O mare minune săvârșită de părintele Porfirie

Părintele Porfirie Kavsokalivitul a fost
canonizat de Patriarhia Ecumenică

d75b4-ce93ceadcf81cebfcebdcf84ceb1cf82cea0cebfcf81cf86cf8dcf81ceb9cebfcf8202[1]

Patriarhia ecumenică

Înștiințare

Sfântul Sinod s-a întrunit sub conducerea Preafericirii Sale în ședință ordinară, astăzi, miercuri, 27 noiembrie, pentru a lua în discuție temele aflate pe ordinea de zi.

Astfel, Sfântul Sinod a hotărât:

În urma recomandării Comisiei Canonice, au fost înscriși în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Ieromonahul Porfirie Kavsokalivitul și Monahul Meletie din Ypséni, Rodos.

***

Din partea Secretariatului Sfântului Sinod

Constantinopol, 27.11.2013

Sursa: pemptousia.ro

2 decembrie:
SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

ACATISTUL PREACUVIOSULUI PĂRINTE PORFIRIE NOUL FĂCĂTOR DE MINUNI http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-acatiste&rID=00041-ACATIST_SF_PORFIRIE

images[2]Sfantul (Parintele) Porfirie, in lume Evanghelos Bairaktaris, se tragea din Evvia. S-a nascut in anul 1906, in satul Sf. Ioan din Karystia, din parinti saraci. De la varsta de 10 ani a fost nevoit sa lucreze la o bacanie in Pireu. Pe cand avea 12-14 ani a citit cu mare atentia viata Sf. Ioan Kalivitul si, fiind atras de invataturile sale, a incercat sa le urmeze in viata. Astfel s-a incredintat iubirii lui Hristos si, parasindu-si pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia la Sfantul Munte, pentru a-si pune in aplicare inaltele idealuri.

Legat de acest moment, noteaza urmatoarele in ‘testamentul duhovnicesc’: “De mic copil ma aflam tot in pacate, caci tatal meu, fiind saraci, plecase in America, sa lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii sai, pe cand pasteam vitele, citeam silabisind viata Sfantului Ioan Kalivitul. Si l-am indragit mult pe Sfantul Ioan si ma rugam indelung ca un copil de doisprezece-cincisprezece ani cred, nu-mi mai amintesc bine. Si, vrand sa-l imit, cu foarte multa lupta am plecat de la parintii mei pe ascuns si am ajuns la Kafsokalivia la Sfantul Munte si am intrat in ascultare la doi Batrani ce erau frati buni, Pantelimon si Ioanichie. S-a intamplat sa fie foarte evlaviosi si plini de virtuti, asa ca i-am indragit foarte si, de aceea, cu rugaciunile lor, faceam deplina ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult si simteam o mare iubire pentru Dumnezeu.”

Foarte devreme Harul cel dumnezeiesc a inceput sa impodobeasca aceasta figura adolescentina aprinsa de dragostea pentru Hristos, daruind-o cu harisme inalte si cu cele mai alese calitati duhovnicesti. In scurt timp s-a imbolnavit grav, iar Batranii sai l-au trimis inapoi la parinti sa-si trateze boala. Odata intors acasa, s-a inatlnit cu Arhiepiscopul Sinaiului, Pofirie al III-lea, care i-a intuit de indata nivelul moral, sfintele harisme si, mai ales, darul stravederii. Astfel, in anul 1927, desi parintele avea pe atunci doar 21 de ani Arhiepiscopul l-a hirotonit preot, punandu-i numele de Porfirie.

In anii ce au urmat, a slujit ca parinte duhovnicesc, spovedind si sfatuind la Sfanta Manastire a Sfantului Haralambie din Lefka.

Cand a izbucnit al II-lea razboi mondial, in octombrie 1940, a fost numit paroh la Paraclisul Sfantului Gherasim de la Policlinica din Atena, langa piata Omoniei.

Timp de 30 de ani cuviosul Batran a infaptuit acesta lucrare pastorala de tamaduire a oamenilor ce sufereau. Era un ascet care, in loc sa se nevoiasca “in pustia de la Sfantul Munte, se nevoia in ‘pustia’ Omoniei”.

La policlinica era un caine la care Batranul tinea foarte mult, asa cum tinea la toate celelalte animale, pasari si plante. Bunicutul tinea mult la acest caine pe care il socotea “prietenul” sau.

La un moment dat a venit in Grecia un grup de oameni de stiinta americani, care, in colaborare cu personalul stiintific images[7]al policlinicii, urma sa faca anumite experimente, in care aveau de gand sa se foloseasca de acest caine, de “prietenul” Batranului. Asadar, in ziua experimentului, Parintele Porfirie a plecat din policlinica. S-a intors abia seara si, imediat, s-a indreptat spre laborator. A deschis congelatorul in care se afla animalul mort, l-a privit plin de tristete si i-a spus: “Ce ti-au facut, bietul de tine?”. Atunci, dupa cum parintele insusi ne-a povestit, minunandu-se, cainele a mai dat o data din coada, in semn de salut, asa cum facuse prima data. Dupa cum vedeti, inainte sfinteniei, chiar si natura se inclina, iar limitele firii dispar!

Ucenicii Parintelui si cei care l-au cunoscut indeaproape dau marturie de minunile de care a fost invrednicit acesta prin harul Duhului Sfant, dobandit prin smerenia si practicarea celorlalte virtuti dumnezeiesti, facandu-l inca unul din sfintii acestor vremuri, ce asteapta sa fie proslavit canonic si de sinodul Bisericii Greciei.

“Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.”

“Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu.”

“Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta pentru a adormi la loc. Sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Celui Rastignit si a Sfintilor si sa te rogi smerit si cu iubire. O jumatate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cat poti.”

geron_porfyrios 2 edited[1]“Sa te rogi fara neliniste, in pace, cu incredere in grija si iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni cand te rogi.[…] Sa-l rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[…] Sa faceti cate metanii puteti in rugaciune, chiar daca asta va oboseste. Cand rugaciunea este insotita de sacrificiul nesilit, se face mai placuta si mai roditoare in fata lui Dumnezeu.”

“Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte.”

“Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[…] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune ‘sunt cel din urma, sunt nimic.’ Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant.”

“Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[…] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[…] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti.”

“Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun.”

“Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!”

“Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume.”

“Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.”

“Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[…] In rugaciunea te sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos.”

“Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduriimages[8] ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza.”

“Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire.”

“Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.”

“Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata.”

“In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare.”

“Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine”

“-Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca. -Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut. -Acesta e un cuvant greu, cuvioase. -Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut.”

“Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza.”

“Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama.”

5“Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.”

“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”

“Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.

“De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor”.

“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.

“Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.

“Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.

“Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El”.

“Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.

“Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd.” Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles.”

“Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta.osios-Porphyrios[1] Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.”

“Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti.”

“Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte.”

“Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne rugam.”

“Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule.”

“Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul.”

“Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva.”

“Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu.”

“Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat.”

“Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie.”

“Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara.”

“Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos”.

“Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator.”

“Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi.”

Cand i-am spus ca nu tin minte tot ce citesc, Par. Porfirie mi-a spus acestea: “Sa stii, fiule, ca toate ni se depoziteaza in memorie, iar cand Hristos socoteste ca a venit ceasul potrivit, le dezvaluie.”

“Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte.”

“Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba.”

“Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva.”

“Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti.”

“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”

starsenios-elder-paisios[1]

“Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc.”

“Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului.”

SURSA:http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/parintele_porfirie.htm 

O mare minune săvârșită de părintele Porfirie

În cartea sa, «Călătorind printre zidurile cetății», monahia Porfiria relatează o mare minune și o apariție cu totul minunată a părintelui Porfirie, care demonstrează că viața continuă după moarte și că niciodată nu trebuie să ne pierdem nădejdea, fiindcă Dumnezeu este bun și atotputernic. Într-o zi, pe la ora două la amiază, mă aflam în piața Aghíon Anargýron (Sfinților Doctori fără de arginți) din Atena. La un moment dat, se apropie de mine un domn, care îmi zice: – Mă duceți, vă rog, în Menídi? – Nu, i-am răspuns, nu am suficient timp la dispoziție. Într-adevăr, nu aveam timp suficient, fiindcă la ora trei trebuia să predau taxiul în Pireu. Domnul acela stătea și aștepta să treacă alt taxi. Ceva în mine îmi zicea să-l ajut. Îndată i-am făcut semn să vină. Cum a intrat în taxi, a strigat: – Nu e posibil! Apoi scoate fotografia părintelui Porfirie și o sărută cu evlavie. Exact în acel moment, s-a aprins semaforul verde și am pornit către Menídi. M-am gândit să-i iau fotografia din mână, însă când am văzut cu câtă dragoste se uita la ea, mi-a fost rușine de acest gând. – L-ați cunoscut? – mă întrebă la un moment dat. – Nu, numai din cărți, dar îl iubesc foarte mult. – Vreți să vă povestesc cum l-am cunoscut eu? – Desigur! – i-am răspuns bucuroasă. – Soția mea era grav bolnavă, având cancer. Doctorii spuneau că mai are de trăit doar trei luni. În acel an, băiatul meu cel mare, care termina liceul, ne-a anunțat că a aranjat, împreună cu zece colegi de clasă, să meargă în Sfântul Munte pentru o săptămână. I-am spus că e în regulă, așa că a plecat. Între timp, starea de sănătate a soției s-a înrăutățit. Doctorul care o examina ne-a spus că nu mai are mult de trăit. Atunci l-am întrebat cu agonie: «Doctore, ce putem face ca să-i mai prelungim puțin viața?». «O s-o mai operăm o dată și apoi Doamne ajută», ne-a răspuns acela. Eu am fost de acord, însă soția s-a împotrivit, fiindcă vroia să se întoarcă mai întâi fiul nostru din Sfântul Munte. Fiul nostru s-a întors atât de fericit, încât niciodată nu-l mai văzusem așa. Ne-a povestit cât de frumos e acolo, cât de ospitalieri au fost monahii cu ei, câtă pace simțea în sufletul său. Simțea atât de tare prezența lui Dumnezeu, încât uitase că mama sa este bolnavă. Și-a amintit de acest lucru abia atunci când l-a întâlnit pe părintele Porfirie, despre care ne-a povestit lucruri minunate, lucruri care nouă ni se păreau de necrezut. – Scuză-mă că te întrerup, când s-au petrecut toate acestea? – l-am întrebat. – În anul 1996. Ne-a spus băiatul meu că stătea împreună cu colegii săi sub un copac vorbind și râzând, când deodată văd că se apropie de ei un călugăr. Îndată s-au ridicat cu toții și i-au pupat mâna. Atunci bătrânul călugăr a început să le vorbească, strigându-l pe fiecare pe numele său. Așa cum era și normal, copiii au rămas uimiți, cum de acel călugăr necunoscut știa numele și prenumele fiecăruia. Fiului meu i-a spus așa: «Să-i zici mamei tale să nu se opereze, fiindcă e bine». «O cunoașteți?» – îl întrebă atunci fiul meu. «Sigur că o cunosc, eu vă cunosc pe toți». «Cine sunteți?» – l-a întrebat din nou. «Eu sunt părintele Porfirie» – i-a răspuns și apoi a plecat. La întoarcerea din Sfântul Munte, s-au oprit în Ouranoúpolis, la o farmacie ca să cumpere niște aspirină, întrucât aveau amețeli din cauza drumului cu vaporul. Intrând în farmacie, au zărit pe tejghea fotografia părintelui Porfirie și au exclamat: «Uite-l pe părintele Porfirie, pe care l-am întâlnit în Sfântul Munte». Auzindu-i, farmacista i-a întrebat mirată: «Scuzați-mă că vă întreb, l-ați văzut pe acest părinte în Sfântul Munte?». «Da, abia ne-am întors de acolo». «Sunteți siguri?». «Bineînțeles, am și vorbit cu el. Am rămas cu toții uimiți cum de știa numele și prenumele fiecăruia dintre noi. Apoi l-am întrebat cine este și el ne-a răspuns că este părintele Porfirie». «Copii, sunt convinsă că l-ați văzut… Însă să nu vă speriați de ceea ce vă voi spune… totuși ar trebui să știți că părintele Porfirie a murit acum cinci ani». La auzul acestor cuvinte, copiii au rămas șocați. «Imposibil! Păi noi am vorbit cu el». tafos g porfiriou

Eu și soția mea am crezut că probabil copiii au cunoscut un alt călugăr, care semăna cu părintele Porfirie și care avea același nume. De altfel, toți călugării seamănă între ei. «Nu mă credeți, nu? În fine! Oricum, mie mi-a zis să-ți transmit să nu te operezi, mamă, fiindcă ești bine», rosti băiatul către mama sa. După două zile, am mers la spital. În dimineața zilei următoare urma să fie operată. Sosi așadar momentul critic al operației. Eu așteptam afară, plin de agonie și neliniște. Deodată soția mea iese din sala de operație și îmi zice: «Nu mă mai operez, fiindcă sunt bine». La scurt timp, în spatele ei apare și doctorul. «Doctore, ce se întâmplă? – l-am întrebat». «Nu știu, pur și simplu nu mai vrea să se opereze». «V-am zis, sunt bine» – interveni soția mea. «Scumpa mea, ai înnebunit?» – i-am zis, apoi am luat-o deoparte, încercând s-o conving să se opereze. «Doar v-am spus că mă simt bine. Să-mi facă niște analize și veți vedea că nu am nimic, eu simt asta». «Să nu o forțăm să se opereze, dacă nu vrea» – fu de părere doctorul. «Nu mă credeți? Examinați-mă și veți vedea». Zis și făcut. A doua zi au sosit rezultatele analizelor. În acel moment, domnul acela a răsuflat adânc. – Ce au arătat rezultatele? – Nici urmă de boală. Doctorii se uitau peste vechile rezultate și, comparându-le cu cele noi, nu mai pricepeau nimic. «Nu se poate, trebuie să le fi încurcat cu altele. Mâine îi vom face alte analize», ziceau plini de mirare. Văzându-i pe doctori încurcați, fiul meu se apropie de mine și imi zice: «De ce nu crezi ceea ce mi-a zis părintele Porfirie din Sfântul Munte?». Auzind aceasta, un doctor întrebă: «Ce-ai zis? Ce ți-a zis părintele Porfirie?». «A zis că mama e bine și că nu trebuie să se mai opereze». Atunci doctorul, scoțând din buzunar fotografia părintelui Porfirie, îl întrebă: «Pe acesta l-ai văzut în Sfântul Munte?». «Da, pe acesta». «Rezultatele sunt corecte. Soția dumneavoastră este bine. Deci puteți pleca fără nici o grijă de la spital» – spuse doctorul. Vedeți? La început, doctorii spuneau că soția mea nu mai are de trăit mai mult de trei luni. De atunci au trecut doi ani și soția mea se simte foarte bine, chiar mai bine decât se simțea înainte să se îmbolnăvească. De aceea îl iubim atât de mult pe părintele Porfirie. Am mers și la mănăstirea lui de multe ori. Oridecâte ori avem necazuri, el ne ajută. Această întâmplare povestită de acest domn, în legătură cu o altă minune săvârșită de părintele Porfirie, mi-a adus în suflet o mare bucurie. Pe când domnul cobora din taxi, buzele mele șopteau în taină: «Mulțumesc».

Sursa: http://www.pemptousia.ro/2013/07/o-mare-minune-savarsita-de-parintele-porfirie/

Anunțuri