Scrisoare deschisă către Patriarhul Daniel înaintea întalnirii Intâistătătorilor celei Una Sfântă

 Sobornicescă și Apostolească  Biserică a celor celor 14  Autocefalii Ortodoxe ce se vor întâlni

la Constantinopol săptămâna viitoare

Mulți laici, teologi, preoți și mitropoliți cer urmatoarele de la Marele Sinod Ecumenic:

amintim doar cateva teme mai importante,

1.Condamnarea tratului de la Balamad din 1993 semnat de B.O.R. (PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU)/

2.  Condamnarea actului din 7 decembrie 1965 prin care se ridicau concomitent anatemele de la Constantinopol şi Roma de catre Patriarhul Atenagora , făra acordul unui  Sinod Ecumenic (din 16, respectiv 20 iulie 1054):( Pr. Marcu Manolis /)

3. Convocarea unui sinod panortodox în vederea condamnării  ecumenismului – care este negarea existenţei concrete şi istorice a Bisericii/-(Sinaxa Clericilor si monahilor din Grecia)

4.  Biserica Ortodoxă Română  să reanalizeze documentul acceptat oficial în Sfântul Sinod din 8-9 decembrie 1994, prin care se recunosc “Bisericile necalcedoniene” ca Ortodoxe/ – (Pr. Matei Vulcanescu)

5. Condamnarea ereziei monofizite (Mitropolitul Ierotheos Vlahos)

6.  Recunoastrea  Sinoadele al VIII-lea şi al IX-lea Ecumenice care au condamnat erezia Filioque, teologia eretică a lui Varlaam, erezia despre harul creat şi au dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, şi scrierilor sale despre „cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie”/ (Mitropolitul  Serafim  de Pireu)

7. Condamanrea ereziei masonice/ (Mitropolitul Serafim de Pireu

Scrisoarea a doua către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în problema monofizită.

Pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Eufimia

Veria, 16 septembrie 2013

                           Preafericite Părinte Patriarh Daniel,

???????????????????????????????În urmă cu ceva timp am trimis o scrisoare în care aminteam despre problema acceptării officiale în 1994 de către Biserica Ortodoxă Română a celor două texte de la Chambesy (întrunirea a II-a din 1990 și a III-a din 1993) în dialogul cu necalcedonienii.

Am scris această scrisoare deschisă către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane  și către Preafericirea Voastră, atrăgând atenția asupra acestui subiect spinos, pentru că este de mare actualitate și implică Biserica Ortodoxă Română.   Scrisoarea se bazează pe declarațiile din siteul oficial al Patriarhiei  Române. http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.html

      În al doilea rand, doresc  să vă felicit pentru publicarea în limba română a unei cărți de excepție a domnului Jean-Claude Larchet, pe care eu o citisem în limba franceză și pe care o recomandasem  în scrisoarea deschisă către Preafericirea Voastră și către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, și anume Persoană și natură, apărută la Editura Basilica a Patriarhiei Române.  Am avut plăcuta surpriză ca Preafericirea Voastră să publicați la scurt timp după ce am trimis scrisoarea deschisă/această carte exceptională, fapt care a confirmat  deschiderea Preafericirii Voastre către lămurirea acestei probleme dogmatice dinainte de scrisoarea mea.

     La 20 de ani  de la decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Române  din 1994, având în vedere și faptul ca pleroma Bisericii Ortodoxe nu a  acceptat deciziile de la Chambesy referitoare la necalcedonieni și așa-zisa “ridicare a anatemelor” (spre exemplu Chinotita Sfântului Munte la 14-27 Mai 1995 a protestat în mod direct împotriva deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind “străină de cugetareα Bisericii Sobornicești” [1], Sinodul Ortodox Georgian a respins cu tărie acordul cu necalcedonienii la 8 octombrie 1998, considerându-l total inacceptabil[2], iar Bisericile Greciei și Rusiei, la rândul lor, au avut reacții mai mult decât rezervate[3]), neexistand deloc un consensus ecclesiae dispersae pozitiv,  este imperativ ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să reia discuția pe această temă și să revină la învățătura sănătoasă patristică. Prin aceasta ați rămâne în istorie ca un apărător și îndreptător al Credinței Ortodoxe.

               Cunosc faptul că de-a lungul timpului, în dialogul cu miafiziții (monofiziții) au fost implicate personalități teologice de marcă din toată Ortodoxia, cum ar fi protoprezbiterul Ioannes Romanides[4] și părintele Dumitru Stăniloae, care a participat la dialogul neoficial cu necalcedonienii între anii 1971 și 1979, dar a trecut la Domnul în octombrie 1993, adică înainte de acceptarea oficială de către Sfântul  Sinod al Bisericii Ortodoxe Române  a celor două texte de la Chambesy. Dialogul cu eterodocșii în general nu este rău dacă este făcut pe baze ortodoxe.

Sub entuziasmul adogmatic al unor Biserici Locale («atitudinea optimistă….contextuală» așa cum scrie în nota Editurii Basilica la nota domnului Larchet din cartea sa menționată mai sus, p. 84)[5] și Sfântul Sinod al BOR a adoptat la acea vreme (1994) aceste declarații comune de la Chambesy, fapt care ne pune în discordanță cu hotărârile  Sfinților Părinți de la Sinodul IV Ecumenic și cu alte Sinoade Ortodoxe și Biserici Locale. 

               Vreau să vă asigur că mă doare sufletul ca Biserica Ortodoxă Română, pentru care atâția Sfinți Mucenici și-au dat viața, să fie umbrită de hotărâri adogmatice care aruncă o lumină proastă asupra Ei în lumea ortodoxă. 

Sunt un fiu al Bisericii Ortodoxe care scrie toate aceste rânduri Preafericirii Voastre convis fiind că Preafericirea Voastră cunoaște în profunzime acest subiect, dar dragostea, conștiința  și zelul pentru Biserică mă îndeamnă să scriu aceste rânduri și să vă fiu alături pentru această ocazie.

  Consider  că este o datorie a oricărui creștin ortodox care are conștiința dogmatică trează, dar mai ales a unui  cleric, să ia atitudine în legătură cu temele dogmatice, având în vedere și faptul că ne confruntăm cu un fenomen care a luat amploare în ultimul timp, și anume părăsirea Bisericii Ortodoxe Române de către credincioși,  în favoarea unor grupări ortodoxe în schismă cu Biserica oficială (grupări care au devenit din ce în ce mai numeroase și mai puternice în România), credincioșii fiind scandalizați de acest tip de acorduri bazate pe minimalismul dogmatic – condamnat de Sfinții Părinți- acceptate și practicate, din păcate, și de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române.

Vă sărut dreapta,

Preot Matei Vulcănescu

Cleric în Mitropolia Veriei, Nausei și Campaniei

Parohia  Sfanta  Mucenita Paraskevi, Veria, Grecia.

Email:   preot.matei.vulcanescu@gmail.com

   [1] A se vedea Punctul 10 din « Memoriul  Sfintei Comunități a Sfântului Munte pe marginea Dialogului dintre ortodocși  și anticalcedonieni » (14-27 Mai 1995) publicat în  cartea «Sunt anticalcedonienii ortodocși ? »  ed. Evanghelismos  Bucuresti 2007, p. 42.

               [2] http://www.angelfire.com/linux/viataortodoxa/sinod_gergia.html

               [3] A se vedea  p. 40-42 “Biserica Greciei și Biserica Rusiei nu au acceptat acordul cu necalcedonienii “ și nota de subsol 14, p. 175 din  Sunt anticalcedonienii ortodocsi?  ed. Evanghelismos,  Bucuresti 2007, unde sunt menționate critici dure ale unor înalți ierarhi (printre care și Patriarhul Diodor al Ierusalimului), unii dintre aceștia fiind membri ai comisiei mixte.

              [4] Poziția părintelui Romanides a fost contrazisă punctual de către arhimandritul Gheorghe Kapsanis, Starețul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte, v. revista Koinonia nr 2-3,1999.

              [5] A se vedea  nota 15 a domnului profesor Jean-Claude Larchet din cartea sa, Persoană și Natură, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București 2013,  p. 84: «autorii cărții Acceptăm unirea cu monofiziții ? Românii ortodocși între optimism, dezinformare și apostazie , Schitul Lacu, Muntele Athos, 2008 (…) deplâng o mai recentă schimbare de poziție a Bisericii Ortodoxe Române în cadrul dialogului și denunță pozițiile relativiste ale părintelui N. D. Necula, membru al comisiei de dialog (cunoscut mai degrabă ca liturgist decât ca specialist în hristologie), în comparație cu pozițiile tradiționale susținute anterior de către teologi eminenți precum D. Stăniloae, T. M. Popescu sau N. Chițescu. »

Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe se întâlnesc la Constantinopol săptămâna viitoare

 Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe se vor reuni la Constantinopol (Istanbul, Turcia) săptămâna viitoare, la invitaţia Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Patriarhii şi primaţii bisericilor ortodoxe vor avea, în perioada 5-9 martie, mai multe întrevederi, principalul scop al sinaxei fiind pregătirea Sinodului Pan-Ortodox.

 „Cele 14 Biserici Autocefale care formează împreună Biserica Ortodoxă cea Una se confruntă de mai bine de un secol cu o serie de probleme, fie în relațiile între ele, fie în relațiile lor cu restul lumii creștine, cu alte religii, cu lumea din afară, etc. Pentru a răspunde împreună la aceste provocări Bisericile Ortodoxe s-au gândit și s-au străduit să încerce să răspundă în comun, să găsească o strategie comună, iar pentru a răspunde la aceste lucruri este nevoie de convocarea unui sinod. Trebuie subliniat că Bisericile Ortodoxe nu au avut de discutat probleme dogmatice, nu s-au confruntat cu erezii în această perioadă și de aceea unitatea Bisericii Ortodoxă cea Una practic nu a fost amenințată. Ceea ce trebuie înțeles, ceea ce trebuie spus în special credincioşilor să nu creadă că Bisericile Ortodoxe se ceartă între ele, Bisericile Ortodoxe discută și tratează aceste lucruri cu foarte multă sensibilitate păstrând, pe de altă parte, unitatea”, a declarat pentru TRINITAS TV Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Ioniță de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București

 De-a lungul ultimelor decenii au fost organizate mai multe întâlniri prospective.

 „Pe parcursul sec al XX-lea s-a discutat foarte mult, începând încă din anii 20 până prin anii 70, dacă acel sinod să fie un sinod ecumenic, să fie un pro-sinod, adică un sinod care să pregătească un sinod mai mare şi în final s-a vorbit apoi mai multe decenii despre un Sinod Panortodox, iar mai apoi s-a propus formula  Sfântul şi marele sinod al Bisericii Ortodoxe. Trebuie precizat că această expresie a fost folosită la Sinodul de la 325 de la Niceea, înainte de a se fi fost numit I Sinod Ecumenic, de către sinodali”, a precizat Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Ioniță.

 Durata atât de mare a procesului de pregătire a sinodului panortodox este una normală și necesară, după cum a declarat Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Ioniță: „De ce a durat atât de mult acest proces? Întrebarea este mai mult decât pertinentă. Aş dori să subliniez că acest proces aparţine procesului sinodal, deci noi suntem acum într-un proces sinodal. În vechime au existat sinoade ecumenice, sinodul VI ecumenic din 680-681 a durat mai mult de un an, poate pentru că, în primul rând, nu a fost suficient de pregătit, dar a fost nevoie de acel timp pentru pregătire. A fost nevoie să fie delegaţi arhivari, să cerceteze, să aducă argumente. Ei bine, pentru acest sinod pe care îl pregătesc Bisericile Ortodoxe această etapă se consumă acum, adică toată documentaţia necesară se pregăteşte acum ca Bisericile Ortodoxe, când se vor întruni, prin delegaţii lor, să fie practic totul pregătit ca să se ia o decizie finală”.

Sinaxa de la Constantinopol de săptămâna viitoare este una dintre cele mai importante întâlniri pregătitoare pentru marele sinod panortodox.

„Această structură este cea mai importantă. Părintele Patriarh Daniel merge la această întrunire cu un mandat sinodal; s-a discutat la ultima sesiune a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La această întrunire fiecare se duce cu un mandat sinodal şi deciziile pe care le vor lua Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe vor fi decisive. Suntem bucuroşi să constatăm că tema principală a acestei întruniri este exact pregătirea Sinodului Panortodox. Întâistătătorii decid şi deleagă unei comisii internaţionale, interortodoxe şi unei conferinţe panortodoxe care să încheie cele opt teme, iar apoi să se formeze comitete, sau mici comisii de specialişti care să mai clarifice unele lucruri”, a spus Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Ioniță. 

În cadrul întâlnirilor și conferințelor desfășurate până în prezent au fost stabilite, pentru sinodul panortodox, opt teme centrale.

 „Aceste 8 teme se referă unele la relaţii între Bisericile Ortodoxe. Spre exemplu problema autonomiei bisericeşti. Noi avem 14 biserici autocefale, dar există un număr de biserici autonome, cum este Biserica Finlandei de exemplu. Este mult mai complicată situaţia în Republica Moldova, unde sunt două biserici autonome – aceasta este una dintre chestiunile care ar clarifica relaţiile dintre diferitele Biserici. Ar mai fi o problemă cu privire la post, nu se schimbă normele, ci este vorba de interpretarea pe cât se poate comună a tradiţiei noastre dogmatice şi canonice la situaţia de astăzi. În sfârşit, aş dori să subliniez, o serie de teme se referă la raportul Bisericilor Ortodoxe cu celelalte Biserici, inclusiv cu mişcarea ecumenică”, a mai adăugat Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Ioniță.

 Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe care se vor reuni la Constantinopol săptămâna viitoare va culmina cu slujba din Duminica Ortodoxiei. Pe 9 martie, aceștia vor oficia Sfânta Liturghie în Catedrala patriarhală din cartierul Fanar din Istanbul (vechiul Constantinopol).

 Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române

 Biserica Ortodoxă Română va fi reprezentată de Întâistătătorul ei, şi anume Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care va fi însoţit de Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, Pr. Consilier Patriarhal Michael Tiţa şi Diac. Mihai Muşat de la sectorul Relaţii Bisericeşti, Interreligioase şi Comunităţi Bisericeşti Externe al Patriarhiei Române.

Sursa: BASILICA.ro

Anunțuri