PR. SAVATIE BAȘTOVOI: Încă un SINOD MONDIAL despre mîncare?

Împotrivire, de dl Theodoros Gheorgopoulos, teolog 

Patriarhul-Kirill-cere-reprezentantilor-tuturor-confesiunilor-religioase-sa-asculte-vocea-credincioșilor/

 
Încă un Sinod Mondial despre mîncare?
 
 
ʙ͓ԁ͔ɍϕЏˇ--Րσсև ʅɌōٍ ԇӠӕ́·Ӡԙ͠БϊHnjōٍ ϑȏďΙ͠ЁԑɁїٍ--בǓԏӠ̐ύǓ
 
 de Parintele Savatie Baștovoi

images[4]Zilele trecute (6-9 martie) în Instambul s-au reunit capii Bisericilor ortodoxe Autocefale pentru a conveni în privința organizării unui sinod mondial, denumit ”mare și sfînt” sau al Optulea, date fiind cele Șapte sinoade ecumenice recunoscute ca atare de tradiția Ortodoxă. Ceea ce face acest eveniment deosebit, este faptul că între cel de al Șaptelea Sinod și cel de al Optulea, plănuit pentru 2016, este un interval de peste 1.200 de ani, ultimul sinod recunoscut ca Ecumenic petrecîndu-se în anul 787.

Ce s-a întîmplat în ultimii ani în lume și nu s-a întîmplat într-o mie și mai bine de ani, că s-a impus nevoia unui Sinod Mondial, care să fie și al Optulea? Această întrebare își are rostul în virtutea faptului că în istorie au fost și multe alte sinoade, ele se petrec peste tot în lume, dar încă nici unul nu a avut pretenția să se adauge celor Șapte sinoade ecumenice. Sînt sau nu chestiunile propuse spre dezbatere și judecare cruciale pentru viața Bisericii pentru a putea vorbi de o importanță atît de mare a unui sobor chiar și panortodox, încît să poată fi pus în rîndul celor Șapte sinoade mari istorice? Și dacă da, cînd au apărut problemele cruciale și cum de nu au apărut în cei peste o mie de ani care au trecut de la ultimul sinod recunoscut ca fiind ecumenic? Chestiunile ce urmează a fi dezbătute la Sinodul din 2016 au fost făcute publice, așa că pot fi judecate. Ele sînt 10:

1. Diaspora ortodoxă. Determinarea jurisdicției comunitaților ortodoxe de dincolo de frontierele naționale.

2. Procedura de recunoaștere a autocefalei.

3. Procedura de recunoaștere a statutului de autonomie.

4. Dipticul. Recunoașterea canonică reciprocă a Bisericilor Ortodoxe.

5.Uniformizarea calendarului sărbătorilor.

6. Reguli și impedimente pentru Taina căsătoriei.

7. Regula postului în lumea moderna.

8. Relația cu alte confesiuni creștine.

9 . Mișcarea ecumenică.

10. Contribuția creștinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate.

Distingem trei blocuri, ca în ispitirea în pustie: de Putere (1-5), de Morală (6-7) și de Ideologie (8-10).

În primele cinci puncte se propune de fapt o reorganizare a influenței Bisericilor istorice în lume, în special în Europa. Faptul că Bisericile vechi au întîietate în ordinea importanței (diptice), stîrnește nemulțumirea unor patriarhi care, deși conduc Biserici care și-au dobîndit recent autocefalia, au un număr incomparabil mai mare de credincioși, sînt mult mai bogați și mai influenți politic. Biserici precum cea Rusă sau cea Română au comunitățile cele mai mari și mai compacte în străinătate, în timp ce patriarhului mondial (ecumenic), aflat din vitregia istoriei într-un stat musulman, Turcia, nu-i mai rămîne decît să invoce gloria de odinioară a Constantinopolului și primul loc în diptice pentru a pretinde subordonarea tuturor comunităților ortodoxe formate de alte popoare, dar care se află înafara granițelor lor canonice. Calendarul face și el parte din strategia de uniformizare și control, de aceea l-am lăsat în primul bloc, acel denumit de noi ”al Puterii”.

Blocul al doilea, reprezentat de punctele 6 și 7 este o ciudățenie, deoarece propune, după 2000 de ani de creștinism, o nouă morală despre mîncare și căsătorie. Sînt zeci de ani de cînd teologi și călugări din întreaga lume ortodoxă au discutat pericolul conținut în revizuirea atitudinii față de căsătorie și post, teme care de multă vreme stau pe agenda unui posibil sinod, dar care azi a devenit o certitudine. Trebuie să se știe că discuțiile despre mîncare au preocupat comunitatea dintotdeauna, ele regăsindu-se în legile lui Moise, în canoanele Sfinților Apostoli, precum și în alte șase canoane hotărîte la diferite sinoade istorice. A convoca un sinod mondial pentru a discuta încă o dată despre mîncare, este cel puțin neserios. În ce privește revizuirea ”impedimentelor la căsătorie”, ele se pare că țin de discuțiile tot mai fervente în anumite medii teologice, anume cu privire la dezlegarea căsătoriei pentru călugării care se leapădă de monahism, precum și admiterea practicii epsicopilor căsătoriți, știut fiind că în prezent tradiția ortodoxă impune alegerea episcopilor dintre monahi. Sper din tot sufletul ca ”uniunile” dintre doi bărbați sau două femei să rămînă în continuare un impediment pentru săvîrșirea tainei cununiei în biserică.

Ultimul bloc, cel Ideologic, cuprinde punctele 8, 9 și 10 și este cel mai important motiv al întrunirii sinodului din 2016. Ultimile cuvinte din ultimul punct: ”Contribuția creștinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate” indică explicit duhul în care trebuie citite toate celelalte puncte. ”Pacea (egalitatea), ibertatea, fraternitatea” este o celebră lozincă masonică și în nici un caz creștinismul nu are nevoie de o aliniere la lumea aceasta, oricît de ademenitoare, trufașă și bogată s-ar arăta ea. De aceea părerea cum că al Optulea Sinod va fi unul străin de Duhul Ortodoxiei este demult răspîndită printre creștini, căpătînd uneori forme apocaliptice.

Dar critica adusă acestui tip de aliniere a credințelor la normele politicii mondiale nu sînt caracteristice doar cercurilor de credincioși. Vorbind despre ecumenism, Vladimir Volkoff, scria cu mulți ani în urmă în ”Tratatul de dezinformare”: ”Se poate spune că în Occident, printr-un paradox, acţiunea subversivă a dat mai multe roade. Consiliul Ecumenic al Bisericilor a fost infiltrat din abundentă. Oameni de bună-credinţă, induşi în eroare, le-au imprimat diverselor Biserici naţionale o orientare politică deloc conformă cu vocaţia proprie Bisericii romano-catolice şi nici cu voinţa papilor. Numeroşi preoţi şi păstori s-au lăsat deturnaţi de la principala misiune a creştinismului, luînd partea împărăţiilor din această lume, şi aproape întotdeauna într-un sens direct sau indirect favorabil comunismului”.

De acum au răsunat glasuri care au cerut organizatorilor Sinodului al Optulea să recunoască mai întîi hotărîrile Sinodului al Șaptelea, o practică obligatorie care legitimează orice nou sinod: recunoașterea sinoadelor anterioare.

Credem însă că dezbaterile cu referire la sinodul din 2016 abia încep și că este suficient timp pentru a formula opinii care să mențină pe întîiistătătorii din lumea întreagă ce au a se întruni în 2016 în limitele tradiției sinoadelor ortodoxe și că ne va feri, pentru a cîta oară în istorie, de duhul lumii acesteia și de stăpînitorii ei.

Sursa: http://barikada.md

15122_p18ijj2sjhvsd57h167hjs1cbok[1]

Împotrivire

Mitropolitul Augustin :

“creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe”

de dl Theodoros Gheorgopoulos, teolog

Fostul Mitropolit al Florinei, Augustin Kandiotis, prin deceniile 1950 şi 1960 slujea ca predicator al Arhiepiscopiei Atenei. Predica în fiecare duminică şi sărbătoare mare la diferite biserici din zona Arhiepiscopiei. Însă în seara fiecărei duminici predica în săli ale unor asociaţii religioase („Trei Ierarhi”, Menadru 4 şi la cele două asociaţii religioase ale lui).

Predicile din sfintele Biserici începeau de obicei de la pericopa evanghelică. La predicile de duminică seara dezvolta cu o rară putere a cuvântului, bogăţie de sensuri şi combativitate înflăcărată diferite teme religioase şi moralo-sociale.

Condamna obişnuinţe şi evenimente păcătoase (carnavalurile, concursuri de frumuseţe, spectacole şi publicaţii imorale etc.), diferite erezii (precum ecumenismul), scandaluri bisericeşti, trădări ale Credinţei Ortodoxe, fapte anticanonice ale Episcopilor, trufia clericilor, probleme naţionale etc.

Ca student, eram pe atunci un ascultător fidel al predicilor sale care provocau un adevărat seism duhovnicesc. După fiecare predică a părintelui Augustin, mă simţeam nemulţumit cu mine însumi.

Cândva l-am întrebat:

„Părinte Augustin, credeţi că prin marile lupte pe care le duceţi, va veni momentul când vor înceta carnavalurile, concursurile de frumuseţe, spectacolele imorale, cărţile şi revistele anticreştine, scandalurile din spaţiul bisericesc şi că clericii noştri vor deveni asemenea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii?”

Mitropolitul Augustin ( primul din stanga imaginii) aflat la una dintre primele conferinţe ale Uniunii Grecilor Ortodocşi de Pretutindeni ( P.O.E ) împreună cu conducătorul duhovnicesc al P.O.E. şi al Ortodoxos Typos ( O.T. ) Arhimandritul Haralambos Vasilopulos (al treilea din stanga imaginii), Stareţul Mănăstirii Moni Petrachi a Sfântului Sinod al Greciei. Eram foarte curios ce va răspunde. Şi părintele Augustin, un om prin excelenţă realist, mi-a răspuns.

„Nu sunt atât de naiv să cred că răul cu multe chipuri din societate şi din Biserică va înceta, oricât de multe predici am ţine. Altul este scopul meu:

Prin predică, oral şi în scris, mă lupt să trezesc conştiinţa religioasă a credincioşilor şi să înţeleagă că au drepturi şi în societate, şi în Biserică. Trebuie să înveţe, spre exemplu, că au dreptul să ceară ca clericii şi mai ales episcopii să fie aleşi prin votul clerului şi al poporului. Să înveţe că au dreptul şi datoria de a striga «nevrednic» la hirotonia unui nevrednic. Să conştientizeze că în spaţiul Bisericii creştinii nu sunt o masă mută de oi necuvântătoare, ci au cuvânt în alegerea păstorilor lor şi în administrarea Bisericii. Să înveţe că trebuie să îi combată pe trădătorii credinţei şi să se lupte pentru curăţirea Bisericii. Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe. Avem mari sinoade locale şi ecumenice care au fost afurisite de poporul credincios ca tâlhăreşti.

Cu alte cuvinte, urmăresc prin predici şi prin luptele împotriva răului ca poporul evlavios să dobândească o vie conştiinţă bisericească şi să înveţe că nu este responsabil să-şi mântuiască doar «sufleţelul său», dar este împreună-răspunzător cu toţi credincioşii, clerici şi laici, pentru ce se întâmplă în Biserică. Adică, este nevoie stringentă ca poporul evlavios să înveţe să se împotrivească! (Acesta a fost răspunsul părintelui Augustin, însă nu cuvânt cu cuvânt).”

O, dacă această sfântă durere şi intenţie a marelui Episcop Augustin ar deveni reale în spaţiul bisericesc, mulţi trădători ai credinţei şi provocatori de scandaluri ar fi scoşi afară din Biserică şi nu ar putea să vatăme pliroma Bisericii. Avem exemple de asemenea rezistenţă şi în epoca noastră.

Din cadrul aceleiaşi conferinţe P.O.E.

Clerici nevrednici şi chiar Mitropoliţi ar fi nevoiţi să demisioneze şi să plece din pricina împotrivirii poporului credincios.

În octombrie 2009 în Pafos (Cipru), papistaşi şi filopapişti ai diferitelor Biserici Ortodoxe au discutat despre primatul Papei. Aproape 100 de clerici ortodocşi şi laici au protestat afară.

Împotrivire! Rezultatul?

S-au amânat discuţiile şi s-a anunţat pentru mai târziu o altă întâlnire la Viena (20-27 septembrie 2010). Episcopii filopapiştii ai Ciprului însă şi-au arătat despotismul faţă de clericii jurisdicţiei lor care au participat la manifestaţii: s-au tăiat salarii şi s-au făcut destituiri. Dacă însă în afara sălii unde aveau loc discuţiile şi rugăciunile cu papistaşii s-ar fi adunat nu 100 de credincioşi, ci 100 000, ce ar fi făcut Episcopii filopapişti? Atunci s-ar fi rugat ei să nu-şi piardă tronul şi să nu fie caterisiţi.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a ajuns la culmea sincretismului ecumenist şi a oferit directorului Coca-Cola „Sfântul Coran”!

Dacă Sfântul Munte ar fi întrerupt pomenirea patriarhului şi ierarhia Bisericii Greceşti ar fi înştiinţat că încetează dialogurile ecumenice eterodoxe şi inter-religioase, atunci este sigur că nu ar îndrăzni să-şi continue tactica de azi. În loc de asta însă mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greceşti l-au invitat la Mitropoliile lor şi împreună cu primarii i-au acordat distincţii şi l-au ridicat în slăvi.

Pentru ceea ce face Patriarhul Ecumenic nu este doar el responsabil: sunt coresponsabili şi Episcopii tuturor Bisericilor Ortodoxe şi mai ales ai Bisericii Greciei. Arhiepiscopul Hristodul l-a adus pe Papa în Grecia. Dacă s-ar fi adunat în afara arhiepiscopiei câteva, să zicem, zeci de mii de credincioşi şi i-ar fi dezaprobat zgomotos pe Papă şi pe Arhiepiscop, ce ar fi făcut aceşti domni?

Dacă în următoarele Duminici credincioşii l-ar fi dezaprobat pe Arhiepiscopul Hristodul, ar fi fost nevoit să demisioneze sau, cel puţin, nu ar mai fi îndrăznit să facă ulterior o vizită la Vatican. De ce se întâmplă acestea? Pentru că poporul credincios, păzitor al Ortodoxiei nu se împotriveşte. Cei care se împotrivesc sunt puţini. Cei mulţi sunt indiferenţi sau au ideea eronată că trebuie să ne luptăm doar ca să mântuim sufletul nostru. Ce fac ceilalţi şi mai ales clericii, nu este treaba noastră să îi judecăm. Astfel zic şi se liniştesc.

Cu o asemenea mentalitate şi fără împotrivire, răul se va întinde ca o cangrenă. Ecumeniştii îşi vor impune voinţa peste tot şi puţinii credincioşi vor fi ponegriţi ca talibani, ca limitaţi, fanatici şi oameni ai urii etc. Şi nu e de mirare: „Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe casnicii lui?” (Mt. 10, 25). Câţiva credincioşi şi preoţi tradiţionalişti s-au adunat şi au publicat o „Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului”. Au semnat-o câteva mii de preoţi şi laici credincioşi. Nu este suficient. Semnează şi tu acum palimpce@otenet.gr . Dacă ar fi semnat-o toţi Mitropoliţii Bisericii Greceşti, toţi stareţii Mănăstirilor Athonite şi ai celorlalte Mănăstiri din Grecia, toţi teologii, atunci ecumeniştii ar fi tăcut şi Biserica s-ar fi liniştit de orăcăielile lor.

Acum însă cei ce se opun sunt puţini, o minoritate. De aceea, ecumeniştii, sprijinindu-se pe mulţimea lor şi pe sprijinul conducătorilor lumeşti ai acestui veac, nu se retrag şi îşi continuă lucrarea lor de surpare. Ce se va întâmpla?

Se pare că e nevoie de Mărturisitori şi Mucenici.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 30-7-2010, pp. 1, 7.

Traducere Anna Theodorou (G.O.)

Articol publicat pentru prima oara in limba română pe Graiul Ortodox în august 19, 2010

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/19/impotrivire/

Semneză şi tu acum mărturisirea de credinţă.

Acei dintre clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a mărturisirii ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”. Să trimită însă spre informare şi numele lor complet, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională, localitatea şi ţara la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr precum şi la adresa orthotyp@otenet.gr

Aici poţi să citeşti mărturisirea de credinţă http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx

Anunțuri