Sfantul Grigorie Palama

Ὀρθόδοξος Τύπος: SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA (1296-1359) de Pr.Conf.Univ. Dr. Dorel Man

Teologii susțin faptul că prin învățăturile sale Sfântul Grigorie Palama a stat la baza isihasmului românesc. Cercetările recente demonstrează că  isihasmul la români este din epoca în care a trăit și activat Sfântul Grigorie Palama. El pecetluit manifestarea vieții și a spiritualității ortodoxe în ținuturile carpato-dunărene și până în țările nordice ale Europei

65o ANI DE LA INTRAREA ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA (1359-2009)[i]

articol aparut în publicația săptămânalului Presa Ortodoxă (Ὀρθόδοξος Τύπος 29, martie 2013, nr. 1982, p. 5) din Grecia și  preluat din limba greacă de Graiul Ortodox

             de Pr.Conf.Univ. Dr. Dorel Man de la  Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj

                        Sman_dorel[1]crierile Sfântului Grigorie Palama (1296-1359), canonizat în anul 1368, în literatura teologică ortodoxă românească au apărut destul de târziu, în secolul al XVIII-lea, prin  manuscrisele și tipăriturile de la Episcopia Râmnicului din Țara Românească și Mănăstirea Neamțu din Moldova,  importante centre de cultură ortodoxă  românească, de unde se difuzau  în toate provinciile românești.

                        Teologii susțin faptul că prin învățăturile sale Sfântul Grigorie Palama a stat la baza isihasmului românesc. Cercetările recente demonstrează că  isihasmul la români este din epoca în care a trăit și activat Sfântul Grigorie Palama. Doctrina și practicile isihaste au devenit  trăire duhovnicească de-a lungul veacurilor în arealul Țărilor române[1], gazde a mari personalități isihaste ale secolului al XIV-lea și nu numai. Monahii din aceste ținuturi, formați la Sfântul Munte Athos, au practicat spiritualitatea atonită și au cunoscut  și transmis învățătura marilor mistici ortodocși. Astfel, la români isihasmul palamit a venit prin relațiile Țărilor române cu Bizanțul, cu Sfântul Munte Athos, cu Serbia și Bulgaria. El a fost promovat după 1359 de mitropolitul Iachint al Ungrovlahiei, de Nicodim de la Tismana, fost egumen la Hilandaru-Athos,  de ucenicii săi care se stabilesc în nordul Dunării după anul 1370 la Prislop-Transilvania, de Filotei de la Cozia și de exarhul bizantin Grigorie Țamblac care vine în Moldova unde va comupne Vieți de Sfinți și va întreține relații cu patriarhul Eutimie și mitropolitul Ciprian al rușilor[2].

                        Debutul și evoluția isihasmului în Ortodoxia românească sunt marcate de cel mai reprezentativ trăitor în duhul palamitic al secolului al XVIII-lea, Paisie Velicikovski (1722-1794) prin promovarea marelui curent duhovnicesc ce îi poartă numele, paisianismul, care deschide a doua fază a isihasmului românesc adus de el în Moldova cât și în Ucraina[3] de la Muntele Athos, pe vremea apariției  Filocaliei  de la Veneția din 1782, sub îndrumarea Episcopului de Corint, Macarie și a Sfântului Nicodim Aghioritul. Secolul al XVIII-lea  îi aduce în actualitate pe Sfinții Părinți și rămâne epoca declanșării prin excelență  a curentului filocalic[4] aflat la loc de cinste în România, care depășește granițile, contribuind și la reînnoirea Ortodoxiei ucrainiene și ruse.

                      La români Duminica II-a din Postul Mare numită a Sfântului Grigorie Palama a avut și are un rol deosebit în  sublinierea importanței și în preamărirea Duminicii Ortodoxiei[5], pentru îndemn la stăruință și perseverare în post și rugăciune pentru această perioadă.

                      Date importante despre Sfântul Grigorie Palama aflăm  la începutul secolului al XVIII-lea de la Episcopul Inochentie[6] al Râmnicului, călugărit la Mănăstirea Tismana și hirotonit la Belgrad, cu tradiții monahale atonite, prin tipărirea Triodului din anul 1731, în românește, care cuprinde  slujba Sfântului Grigorie Palama și date despre viața și activitatea sa. Pe foaia de titlu a Triodului[7] sunt scrise următoarele: TRIODION // Acum întâi într-acest chip,// Tipărit.// În Sfânta Episcopie a Râmnicului.// Și desăvârșit mai Luminat în Limba românească. Așezat. // Cu nevoința și cu toată cheltuiala // a Prea Sfințitului și de Dumnezeu // iubitorului. //Kir: INOCHENTIE, // Episcopul Râmnicului.// Anul de la Hs. 1731, Iulie 20.  

                         În versiunea menționată mai sus față de ediția publicată în anul 2000 de Ed IBMBOR, diortosită de Pr. Prof Ene Braniște, nu există schimbări esențiale. Totuși, amintesc  aproape peste tot înlocuirea prepoziției pre cu prepoziția pe; înlocuirea termenului de călugăr, pe care noi îl considerăm mai potrivit la români, cu cel de monah precum și cel de suflet (nu spirit) cu  cel de duh, folosite în ediția diortosită. Cât privește sinaxarul putem afirma că sunt nesemnificative schimbările care au avut loc în textul folosit în prezent.

                        La începutul secolului al XIX-lea, apare o traducere din grecește în românește, o mică parte din opera sa,  realizată de  Mitropolitul Grigorie Dascălul al Ungrovlahiei intitulată:  Două cuvinte doveditoare despre purcederea Sfântului Duh,  tipărită la  Buzău în anul 1832. Tot din acest secol amintim existența în Biblioteca Academiei Române a manuscrisului nr. 3594,  f. 49, intitulat: Grigorie Palama, Cuvânt către monahia Xeni, iar cu nr. 47  în Biblioteca Patriarhiei Române.

                        Activarea teologică și tipărirea operei Sfântului Grigorie Palama au fost făcute la români în special  de preotul profesor Dr. Dumitru Stăniloae prin traducerile din limba greacă și alcătuirea volumului cu titlul: Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, tipărit la Sibiu în anul 1938, retipărit de Editura Scripta, București, 1993, 301 p. Despre această carte Episcopul  de Diokleia,  Kallistos Ware  afirma, printre altele,  următoarele: „Prima lucrare de referință a Părintelui Dumitru, scurtă dar bine documentată, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, a fost publicată în anul 1938. La acel moment, teologia palamită ajunsese aproape necunoscută în lumea ortodoxă, în timp ce studiile dedicate acestei teologii de învățatul romano-catolic Martin Jugie erau scrise dintr-o perspectivă evident ostilă. În renașterea palamismului, care a transformat Ortodoxia în ultimele cinci decenii, Părintele Dumitru poate fi considerat un pionier cu o influență decisivă… El a rămas permanent un teolog în tradiția palamită, atribuind o semnificație centrală distincției pe care Sfântul Grigorie Palama a făcut-o între firea și energiile lui Dumnezeu”[8].

                        Cartea a fost într-adevăr o lucrare de referință a teologului Dumitru Stăniloae, personalitate marcantă a teologiei ortodoxe contemporane, volum dedicat vieții și activității Sfântului Grigorie Palama. Conținutul cărții prezintă frământările spirituale ale epocii și mai ales  confruntarea  accerbă a misticii răsăritene cu raționalismul scolastic. Învățătura Sfântului Grigorie Palama despre deosebirea dintre ființa și lucrările dumnezeiești, despre cunoașterea directă și duhovnicească a lui Dumnezeu, despre „îndumnezeirea” omului sau unirea lui cu Dumnezeu prin trăirea religioasă abisală, reprezintă una dintre culmile teologiei ortodoxe care a marcat peste veacuri, până astăzi, întreaga religiozitate ortodoxă și  de un interes general pentru lumea creștină. Aceste tratate traduse și adnotate de marele teolog român oferă creștinilor fundamentele gândirii religioase a Sfântului Grigorie precum și a trăirii autentice în cadrul marilor tradiții ale creștinismului răsăritean.  

                        Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române  tipărește în anul 1978,  Filocalia sau Culegere din Scrierile Sfinților Părinți, volumul VII, ce  prezintă pe Nichifor din Singurătate, Teolipt Mitropolitul Filadelfiei,  Sf. Grigorie Sinaitul, și Sf. Grigorie Palama, traducere din grecește, introduceri și note de teologul Dumitru Stăniloae.

                        Acest volum al Filocaliei românești cuprinde o parte importantă din opera Sf. Grigorie Palama intitulată: 150 de capete despre cunoștința naturală, despre cunoașterea lui Dumnezeu, despre viața morală și despre făptuire (Tomul aghioritic) și Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie; Despre rugăciune; Despre sfânta lumină; Despre împărtășirea dumnezeiască și îndumnezeitoare,  volum retipărit în anul 2007 și de Editura Humanitas, București, 476 p..

                        Importantă este apariția în spațiul editorial românesc la Editura Enciclopedică București, 1995, a cărții lui  John MeyendorffSfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, traducere de Angela Pagiu, în „Colecția Orizonturi spirituale”, 143 pagini, coordonatorul colecției,  profesor univ. dr. Remus Rus. Volumul este structurat în  trei capitole: 1. Tradiția spirituală a monahismului răsăritean, 2. Grigorie Palamas, teolog al isihasmului, 3. Isihasmul după Grigorie Palamas și Concluzii, unde autorul afirmă următoarele: „Rugăciunea lui Iisus, așa cum a fost ea înțeleasă de Sfinții Părinți, nu înlocuiește deci niciodată harul mântuitor al Sfintelor Taine, ea nu face decât să caute această împlinire. Tradția isihastă dă astfel o soluție echilibrată problemei pe care  duhovnicii și-o pun foarte des: aceea care constă în a pune într-o armonie perfectă cucernicia individuală cu pietatea liturgică. Savanții isihasmului au găsit acest echilibru, datorită concepției lor despre om, moștenită din Biblie. Cercetarea cunoașterii obiective constituie, dimpotrivă, caracterul propriu al misticii isihaste: o cunoaștere obiectivă a lui Dumnezeu prin om, considerat ca ființă întreagă. În definiția dogmatică a acestui capital, Grigorie Palamas a jucat un rol esențial și merită, în această calitate, locul pe care îl are în tradiția Bisericii Ortodoxe. Numai omul întreg poate să primească harul și nu una sau alta din părțile componente ale compusului uman: imaginația sa, sufletul său, trupul său, luate separat. De aici mustrările violente ale savanților isihaști față de viziunile trupești (numai trupești!), sau imaginare (numai imaginare!). Și unele și altele constituie, în egală măsură, ispite ale diavolului care caută să distrugă unitatea omului, această unitate pe care a restabilit-o Hristos prin venirea Lui, acordându-i nemurirea. (…) Victoria Lui Palamas a însemnat victoria umanismului creștin asupra umanismului păgân al Renașterii”[9].

                        Anul 2000 prin Editura Bunavestire, Bacău, aduce la tipar cartea  Mitropolitului de Nafpaktos, Hierotheos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, Traducere de prof. Paul Bălan după ediția în limba engleză și diortosire după originalul grec din 1991, 415 p., volum structurat în 13 capitole care prezintă după cum afirmă autorul „trăsături ale vieții și învățăturilor  Sfântului Grigorie Palama. Îl putem admira astfel pe sfânt ca isihast, teolog, preot, luptător împotriva ereziilor, sociolog – un mare trăitor atonit care teologhisește, învață și își călăuzește turma duhovnicească, opunându-se ferm tuturor ereziilor”[10].

                         După anul 2000 Editura Anastasia, București, tipărește în două volume:

                       Sfântul Grigorie Palama,  Omilii,  traduse de Constantin Daniel, reeditate în anul 2004, iar volumul III, 412 pagini, cuprinde Omilia 36 până la Omilia 63 inclusiv,  apare cu binecuvântarea Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu în anul 2007, traducere de Parascheva Grigoriu. Aceste ediții nu sunt însoțite de studii cu privire la opera și activitatea Sfântului Grigorie Palama.

                        O altă apariție editorială este derulată în anul 2005 intitulată: Sfântul Grigorie Palama, Opere complete I, Editura Patristica, București 2005, ediție critică de Preotul Cristian Chivu.

                        O reactivare a operei Sfântul Grigorie Palama apare recent în Colecția „Filocalica”, inițiată de prestigioasa Editură Deisis din Sibiu care și-a propus un proiect editorial de mare amploare în arealul cultural teologic din România, astfel apare primul volum intitulat: Sfântul Grigorie Palama, Fecioara Maria și Petru Atonitul – prototipuri ale vieții isihaste și celelalte scrieri duhovnicești, Scrieri II, colecția Filocalica, Editura Deisis, Sibiu, 2005, 456 p. Creștinii români au posibilitatea să cunoască doctrina isihastă și trăirea autentică în duhul isihiei prin volumul amintit care posedă un studiu exegetic pe 170 de pagini intitulat: Sfântul Grigorie Palama – Scriitor duhovnicesc isihast, semnat de profesorul universitar diacon Ioan I. Ică jr., editorul volumului,  de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, iar în al doilea rând  se impune ca  o antologie a textelor isihaste  ale spiritualității bizantine. În cercetarea sa, teologul de la Sibiu conchide că: „Sfântul Grigorie Palama a oferit descrierea ideală a trei versiuni de isihasm înțeles drept adevărată filozofie  a vieții creștine, integrată exemplar în viața tainică a Fecioarei Maria în templu (Cuvântul  despre intrarea și viața ei în Sfânta Sfintelor); un isihasm anahoretic pentru pustnici (Viața Sfântului Petru Atonitul, un isihasm pentru monahii din mănăstiri (Tratatul- epistolă către Xeni) și un isihasm laic pentru intelectuali (Tratatul- epistolă către filozofii Ioan și Teodor)toate expresii ale spiritualității la care sunt chemați toți creștinii. În inima acestor scrieri se află  o originală sistematizare a tradiției isihaste centrată trinitar, fundamentată antropologic și mariologic, decschisă intelectual. Astfel înțelese, scoase din uitare și ignoranță, din evaluări minimalizate și exaltări triumfaliste, scrierile duhovnicești ale Sfântului Grigorie Palama vorbesc în același timp despre drama și spiritualitatea unei epoci și rămân cea mai bună introducere în teologia și opera sa”[11].

                        Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe  Române, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, va retipări în anul 2006, lucrarea Preotului Profesor Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, cu același titlu și conținut: Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, 451 pagini cu o   Precuvântare  a Preafericitului Patriarh Teoctist, unde afirmă următoarele: „Nu de puține ori, putem vedea că învățătura teologică a Sfântului Ierah Grigorie Palama este fie simplificată până la nivelul câtorva concluzii ale ei, fie,  dimpotrivă, este înfățișată ca o culme, vrednică de uimire, a cugetării teologice răsăritene, pecetluindu-i acesteia unicitatea. (…) Prin ea s-a mărturisit și întărit întemeierea biblică și patristică a viețuirii și rugăciunii isihaste, a teologiei îndumnezeirii omului total  – suflet și trup – , prin împărtășirea, datorită necuprinsei și nespusei iubiri a lui Dumnezeu Cel în Treime închinat. Această teologie a energiilor divine necreate, lămurită la căldura și lumina harului dumnezeiesc însuflețitor a unei tradiții isihaste neîntrerupte – căreia i-a aparținut însuși monahul atonit Grigorie – , dar și în focul multor pătimiri și controverse ale Sfântului Ierarh Grigorie Palama cu iscusiții și neîmpăcații adversari ai tradiției de gândire și viață duhovnicească a Bisericii, a avut dintru început un neclintit temei. Pe acesta îl formula astfel Sfântul Arhiepiscop al Tesalonicului: <Nimic nu este mai presus de sălășluirea și de arătarea lui Dumnezeu în noi, nici egal, nici apropiat de ea, iar pe de altă parte noi știm că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu procură și cunoștință, și încă adevărată cunoștință… Dar nu numai cunoștință, ci și îndumnezeire. Iar pe aceasta o dobândim primind și văzând în noi salva lui Dumnezeu, în Duh>. (Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie, în vol. VII, al Filocaliei române, p.287). Părintele Dumitru Stăniloae a dat Bisericii sale –într-o prioadă în care interesul pentru învățătura palamită era aproape stins în Răsăritul creștin, în timp ce faimoșii teologi apuseni discreditau cu mult zel, precum varlaamiții și achindiniții de odinioară, învățătura cea sănătoasă o Ortodoxiei, apărată de acest mare dascăl al Bisericii dreptmăritoare – o lucrare de căpătâi, de care nu se pot lipsi nici astăzi cei care se încumetă să scrie despre personalitatea impunătoare și despre învățătura Sfântului Grigorie Palama. Mai mult, scrieri apologetico-dogmatice palamite importante ne-au fost tâlcuite în românește și comentate tot de Părintele nostru Dumitru Stăniloae, atât în volumul de față cât și în vol. VII al Filocaliei Române”[12].  

                        De asemenea, cu  aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2006, Editura Mănăstirii Sihăstria  publică Viețile Sfinților, Ediția III-a, adăugită, pe toate lunile sub îngrijirea P.C. Arhimandrit Ioanichie Bălan. Volumul pe luna noiembrie la ziua 14, redă viața și activitatea Sfântului Grigorie Palama, făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Tesalonicului, în sinteză pe 15 p. Amintim că anul 2008 aduce prin colecţia Stâlpii Ortodoxiei volumul intitulat: Viaţa şi nevoinţele celui între sfinţi părintelui nostru Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, Marcu Evghenicul, Mitropolitul Efesului şi Grigorie palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, traducere de Constantin Făgeţan, Ed. Cartea ortodoxă, Ed. Egumeniţa, 2008. Volumul prezintă de la  p. 299-484 viaţa, activitatea precum şi o parte importantă din opera cu problemele stringente ale epocii promovării isihasmului în controversele cu oponenţii săi.

                        O recentă apariție cu privire la o parte importantă din opera Sfântului Grigorie Palama este cartea intitulată: Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți: Sfântul Fotie, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Damaschinul,  Vol. II, Ediție îngrijită de Florin Stuparu, Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2009, 323 p. Volumul  redă cele: Două cuvinte doveditoare pentru purcederea Sfântului Duh ale Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, tălmăcite din limba elinească de Mitropolitul Ungrovlahiei , Kir Grigorie, tipărite în Sfânta Episcopie a Buzăului la anul 1832 de tipograful Gherontie Ieroschimonahul din Sfânta Mănăstire Neamțul[13]. De asemenea mai amintim apariția volumului intitulat: Sfântul Grigorie Palama, Epistole Dogmatice  – I- , apărut cu binecuvântarea Părintelui Mitrtopolit al Ardealului dr. Laurențiu Streza, traducere din limba greacă de Parascheva Grigoriu la Editura Anastasia, Bucuresti, 2009.

            Aceste prezentări editoriale, succinte, ale vieții și învățăturii Sfântului Grigorie Palama din literatura teologică românească  constituie pentru noi creștinii ortodocși români, acum la împlinirea a 650 de ani (1359-2009) de la intrarea lui în slava   Împărăției lui Dumnezeu, un moment de revigorare și analiză asupra operei și gândirii teologice a marelui dascăl Grigorie Palama, care a pecetluit manifestarea vieții și a spiritualității ortodoxe în ținuturile carpato-dunărene și până în țările nordice ale Europei.

Sursa: Ortodoxos Typos 29, martie 2013 ,nr. 1982 p. 5


[1] Mitropolitul Serafim, Isihasmul tradiție și cultură românească, Editura Anastasia, București, 1994, pp. 48-50.

[2] Milan Șesan, în „Mitropolia Ardealului”, anul 1971

[3] Isihasm și viață monahală la Scitul Mare Maniava din Pocuția în secolul XVII, Prezentare și traducere: diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2004, pp. 75-79.

[4] Ioan Moldoveanu,  O bibliografie a  isihasmul românesc, în „Analele Științifice ale Facultății de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, Tomul VII, 2002-2004, Cluj-Napoca, 2006, p. 91.

[5] Makarios Simonopetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 323.

[6] Pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor români, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p. 206.

[7] Un exemplar din  Triodul la care ne referim se află în Muzeul Mânăstirii Bârsana, județul Maramureș.

[8] Discurs la decernarea titlului de doctor Honoris Causa la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, la 5 noiembrie 1998, mss.

[9] John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere de Angela Pagu, Editura Enciclopedică, București, 1995, pp. 138-140.

[10] Hieroteheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, Editura Bunavestire, 2000, p. 16.

[11] Diac. Ioan I. Ică jr , Sfântul Grigorie Palama – scriitor duhovnicesc isihast și epoca sa, în vol. Grigorie Palama. Feciora Maria și Petre Atonitul – prototipuri ale vieții isihaste și alte scrieri duhovnicești, Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu, 2005, pp. 51, 92, 103, 150.

[12] Teoctist, Patrirahul Bisericii Ortodoxe Române, în vol. Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed IBMBOR, București, 2006, pp. 3-4

[13] Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți, vol. 2, Ediție îngrijită de Florin Stuparu, Editura Sofia, București, 2009, pp.41-202.


[i]

                             650 Years after the Entry into the Kingdom of God of. St Gregory of Palamas (1359-2009). Theologians argue that by his teachings, St. Gregory Palamas was the basis of Romanian Hesychasm. Recent research shows that the Romanian Hesychasm is the age in which lived and worked St. Gregory Palamas. Onset and evolution of the Romanian Orthodox Hesychasm are marked by the most representative liver in the spirit of Palamitic eighteenth century, Paisius Velicikovski (1722-1794) by promoting the great spiritual power.

                     The writings of St. Gregory Palamas (1296-1359), canonized in 1368, occurred in the Romanian Orthodox theological literature quite late in the eighteenth century through the manuscripts and printed materials by the Râmnic Diocese and Neamtu Monastery of Moldova.

                     The theological activating and printing work of St. Gregory Palamas were made in Romanian especially by Father Professor Dumitru Staniloae through translations from Greek and composition volume entitled: Life and Teaching of St. Gregory Palamas, Sibiu,1938. Important Palamitic apologetico-dogmatic writings were translated and expounded in Romanian by Father Staniloae. A reactivation of the work of St. Gregory Palamas is the recent collection „Philokalia”, initiated by the prestigious Deisis publishing house in Sibiu which has proposed a major editorial project in the area of theological culture of Romania.

                        St. Gregory Palamas marked the manifestation of life and Orthodox spirituality and offered, as remarks Ioan Ică jr, the ideal description of three versions of Hesychasm understood as the true philosophy of Christian life, a hermit for hermits Hesychasm Hesychasm for monks in a monastery and a secular Hesychasm for intellectuals-all expressions of spirituality in which all Christians are called.

Anunțuri