„Înșelăciuni și minciuni cu privire la transplanturi” de Protopresviterul Constantinos Stratigópoulos  ( din cadrul coferinței cu tema ”Transplanturile: donație sau crimă?”- GRECIA 2013)

MetamPlag[1]

Înșelăciuni și minciuni cu privire la transplanturi

 de Protopresviterul Constantinos Stratigópoulos

(transcriere după înregistrare video)

Comunicare la conferința cu tema ”Transplanturile: donație sau crimă?”, care a avut loc sâmbătă, 20-4-2013, orele 16-21, la Stadionul Pace și Prietenie din Pireu, și a fost organizată de Centrul de Studii Patristice și Centrului Misionar Enoméni Romiosíni, sub egida Sfintei Mitropolii a Pireului în colaborare cu Sfânta Mitropolie a Glifadei.

 

PKwnStrat[1]Mulțumesc, surâzând, comisiei [care a organizat această întrunire]. Vin surâzând. Surâd, pentru că a sosit Paștele! În ziua Paștelui sfidez moartea! Așa cum făceau primele comunități [creștine]. Le mulțumesc Mitropolitului Pireului și Mitropolitului Glyfadei. Au ieșit în întâmpinarea durerii și a neliniștii poporului.

Voi opera un transplant propoziției ”a vorbi laconic înseamnă a filosofa” și voi spune ”a vorbi laconic înseamnă a teologhisi”. Eu mă ocup cu istoria teologiei ortodoxe, nu mă ocup de guvern! În guvern nu există minți curate, așa că nu cer nimic de la acești oameni. Ce voi răspunde, așadar? Mă întorc către problemele noastre. Nu cumva înșelarea se află chiar printre oamenii Bisericii? Trei cărți tragice [editate de Sinodul Bisericii Greciei]: ”Comisia de bioetică”, ”Scrieri oficiale de bioetică” și ”Liberi de genom”. Se găsesc de vânzare în librării.

Dacă aș fi fost filosof, aș fi fost unul hegelian. Teză – înșelarea, nu pot spune erezie, antiteză – Sfinții Părinți, sinteză – teologia (Sinoadele Ecumenice). Înșelarea promovată prin pozițiile Comisiei Sinodale de Bioetică este următoarea: ”Primitorul [organului] primește un trup mort, iar donatorul dăruiește ceva din sufletului lui nemuritor”. Această afirmație are de-a face mai degrabă cu budismul, cu metempsihoza. Și care este folosul sufletesc?

Biserica nu a hotărât niciodată în această privință. Membrii comisiei s-au jucat cu teologia biblică și patristică. Au îndrăznit chiar să pună și un titlu pozițiilor exprimate mai sus: ”Sfântul Sinod al Bisericii”. Hristos, susțin ei, când a spus: ”sufletul Îmi pun pentru oi” (Ioan 10:15), se referea la transplanturi: ”pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul” (Ioan 10:17). Nu au citit însă tot textul: ”ca iarăși să-l iau” (Ioan 10:17), după cum scrie în continuare. Doar El poate să îl dea și să îl ia. Hristos este Stăpânul și spune: ”ca iarăși să-l iau” (Ioan 10:17). Îl pun și îl iau. Cine pune sufletul? Aici se cuvine să teologhisim. ”Îmi pun sufletul” (Ioan 10:15), spune. Unde? Pentru cine? Pentru popor. Unde? Aici avem de-a face cu teologie pură, cu teologia ortodoxiei noastre – teologia despre Înviere și teologia despre pogorârea la iad. Acest lucru îl spune și troparul: ”În mormânt cu trupul, în Iad cu sufletul, ca un Dumnezeu…”. Există, așadar, o teologie. Este pogorârea la Iad pe care o săvârșește Hristos cu sufletul, pentru că trupul Său este în mormânt. Și Se pogoară ca un biruitor și este stăpânitorul iadului și ridică sufletele din iad. Aici, o spune El Însuși: ”ca iarăși să-l iau” (Ioan 10:17). Vorbește personal. Noi ne împărtășim de Hristos. Hristos vorbește personal, vorbește despre El Însuși. Acest pasaj se referă doar la Hristos.

Și subliniez asta, pentru că pasajul acesta este crucial. Poporul nu poate fi înșelat atât de ușor, după cum cred unii. Donatorul îl salvează biologic pe primitorul organului? Dar el însuși se mântuiește duhovnicește? Este extrem hilară această ipoteză! Preotul, se afirmă în altă parte a acestui text al comisiei, să citească rugăciunea care se cuvine pentru mort. Citește oare rugăciune la un mort?

Există un bogat cuvânt patristic cu privire la aceste chestiuni:

Întâi de toate, în Epistola către Evrei a Apostolului Pavel se spune despre moartea omului: ”Și precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să vină judecata” (Evrei 9:27). Nu vorbește despre două morți.

Sfântul Atanasie cel Mare spune: ”sufletul nu este muritor, dar, pentru că sufletul pleacă din trup, de aceea moare omul”.

Sfântul Grigorie Palama spune: ”Firea noastră duhovnicească și cuvântătoare nu are viața doar ca esență, ci și ca lucrare-energie, pentru că dă viață și trupului pe care îl cuprinde”. Așadar, această afirmație privește și creierul.

Sfântul Grigorie Sinaitul spune că sufletul pe toate le mișcă.

Sfântul Grigorie Teologul spune că sufletul preexistă creierului.

Sfântul Nicodim Aghioritul învață că esența sufletului ca mod de a fi al trupului este netrupească… Atunci când avem de-a face cu un caz grav, în care creierul a devenit ”cadaveric”, putem spune doar că dă impresia că a murit, dar nu a murit, pentru că în asemenea situații sufletul se concentrează în inimă.

Sfântul Grigorie Palama ne învață, la rândul lui, că inima este organul conducător.

Sfântul Marcu Ascetul spune că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru.

Apostolul Pavel spune că ”iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre” (Romani 5:5).

Sfântul Nichifor cel din Singurătate spune că ”în inimă Se arată Dumnezeu”.

Așadar, este o fărădelege să nu ținem seama de cuvântul teologic. Cuviosul Thalasie, părinte niptic, spune că inima este locul în care se sălășluiește esența duhovnicească (noetică).

Comisie de Bioetică – ce vrea să spună asta?

Vă voi povesti două întâmplări și voi încheia cu acestea:

  1. La cimitirul unde este îngropat vărul meu primar, era supraveghetor-șef un cleric, partizan al transplanturilor, unul care făcea cu succes propagandă în favoarea transplanturilor. L-am întrebat: ”știi ce faci? poziția asta este o înșelare”. Și știți ce mi-a răspuns: ”Nu sunt eu de vină, o fac din ascultare”. Asta înseamnă ascultare?
  2. Cosa nostra, treaba noastră. Din punct de vedere bisericesc, asta înseamnă că există un grup organizat care amenință. Eu, personal, am primit următoarea amenințare: ”dacă continui să mai spui tot ce spui despre transplanturi, vei pierde totul”. Cine sunt cei care m-au amenințat? Nu voi da nume, ci voi preciza doar că erau colaboratori ai Sfântului Sinod. Pe mine nu cheamă Triandaphyllópoulos [jurnalist grec, realizator de emisiuni de televiziune, n.tr.], ca să dau și nume, mă cheamă Stratigópoulos! Odată l-am întrebat direct pe Triandaphyllópoulos: ”măi Mákis, de ce stârnești scandalurile astea dând nume?”, și mi-a răspuns: ”nu poți să faci emisiune fără să dai nume”, nu se vinde, adică, nu are audiență!

Voi continua să surâd și să mă bucur, căci se apropie Paștele. Mă bucur de acest congres. Ne asemănăm unor Don Quijote singuratici. Mă bucur și de cinstita prezență a episcopilor noștri.

Sursa traducerii http://www.orthros.eu/ειδήσεις-και-σχόλια/εἰδήσεις/586-«πλάνες-καί-ψεύδη-γύρω-ἀπό-τό-θέμα-τῶν-μεταμοσχεύσεων»-πρωτ-κων-νου-στρατηγοπούλου-ἀπομαγνητοφωνημένη-εἰσήγηση.html

Traducere Tatiana Petrache (G.O.)

Anunțuri