124270_acatist-hristos-calea-adevarul-viata[1]

CĂSĂTORIA FANTASMAGORICĂ A LUI HRISTOS 

Nu cumva Defencenet.gr promovează nedeclarat masoneria? 

de monahul Serafim

(partea I)

O postare recentă de pe site-ul de ştiri Defencenet.gr readuce în actualitate subiectul promovării învăţăturilor masonice şi teosofice în rândul publicului larg, dar şi al infiltrării cercetătorilor ocultişti sau a celor influenţaţi de variatele forme de ocultism pe poziţii-cheie ale canalelor de ştiri de pe Internet (celelalte mass media fiind, în general, deja „asimilate” de câteva decenii bune). După câteva luni de efort susţinut din partea Defencenet.gr ca prin anumite „ştiri” să cosmetizeze şi să actualizeze păgânismul antic grecesc şi idolatria, pervertirea adevărului istoric a atins culmea printr-o aşa-zisă „ştire”, de dată recentă, pe care a adus-o la cunoştinţă şi a susţinut-o doamna Karen L. King, profesor universitar la Universitatea Harvard. Karen King se bazează pe un fragment dintr-un manuscris eretic coptic antic datând din secolul al IV-lea d.Hr. Potrivit manuscrisului, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos, e posibil să fi fost căsătorit … (este aceeaşi Universitate Harvard care afirmă cu certitudine că fostul prim-ministru al Greciei, domnul G. A. Papandreou este o somitate – foarte scump plătită! – în domeniul ştiinţelor politice, la nivel universitar…!).

  • Contradicţii în linia promovată de Defencenet.gr

Această postare, şi altele anterioare asemănătoare, ne nelinişteşte; şi asta pentru că site-ul Defencenet.gr, dincolo de calitatea sa excepţională – potrivit opiniei generale – în ce priveşte informarea pe care o oferă pe teme geopolitice şi geostrategice, naţionale, etc., în întregul lui este dominat de un cuget patriotic, este împotriva Noii Ordini şi a Noii Epoci, arată respect faţă de Tradiţia Neamului şi (în general) faţă de Biserica noastră. Este semnificativ faptul că în ce priveşte Religia Universală a lui Antihrist care este promovată în momentul de faţă, site-ul atrage atenţia (10/05/2012) în mod corect şi în duh ortodox că efortul de a consacra un simbol religios neutru, comun tuturor, la Jocurile Olimpice de la Londra face parte din planul general de creare a guvernului universal, care presupune „impozite mondiale, o credinţă comună şi un steag comun”[1]. O importanţă asemănătoare a avut şi ştirea Defencenet.gr referitoare la intervenţia Rusiei ortodoxe în favoarea păstrării simbolurilor creştine în Europa şi împotriva politicii Noii Ordini care este ostilă lui Dumnezeu şi [păstrării identităţii] Popoarelor[2]. De asemenea, acest cuget patriotic şi ortodox reiese şi din respectul pe care site-ul îl arată faţă de persoana Sfântului Cosma Etolianul şi a altor Cuvioşi Părinţi contemporani precum şi faţă de prorociile acestora[3].

Aşa stând lucrurile, cum de a ajuns Defencenet.gr să adopte acum faţă de păgânismul antic grecesc o abordare care încearcă să îl readucă în actualitate, şi, în acelaşi timp, o atitudine polemică – foarte frecventă în ziua de azi – faţă de Atotcinstita Persoană Dumnezeiască a lui Iisus Hristos, după cum doreşte masoneria şi teosofia? Aceste lucruri le vom înfăţişa mai jos în amănunt. Cum, de vreme ce Defencenet.gr contestă nihilismul etnic al doamnei Repoúsi şi al altor „monştri sacri”, reprezentanţi ai Noii Ordini a Lucrurilor, cu toate acestea introduce în respectivele articole de ştiri o perspectivă „revizionistă” asupra păgânismului antic şi a ocultismului, încercând să le împace cu Credinţa creştină, urmând perspectiva Helenei P. Blavatsky (The Secret Doctrine), a lui Albert Pike (Morals and Dogma), Alice Bailey (The Reappearance of the Christ), Benjamin Creme (Share International) şi a altor masoni, teosofi şi intelectuali new-age-işti? Incontestabil, scopul final al tuturor ocultiştilor, cum sunt cei pomeniţi mai sus, a fost şi este contopirea tuturor religiilor în vederea creării Religiei Universale a lui Antihrist, care contopire însă cuprinde şi religia grecilor antici, fie ea şi în cele mai „nobile” aspecte ale ei, ale platonismului, neoplatonismului etc.

Vrem să o credem sau, mai degrabă, chiar suntem siguri că toate aceste elementele dezintegratoare care pervertesc identitatea noastră autentic elenă şi ortodoxă nu corespund în totalitate cugetului celor care susţin site-ul Defencenet.gr, ci doar unora dintre colaboratori, care uneori îşi preiau argumentele din surse esoterico-oculte (precum site-ul Esoterica.gr), promovându-le drept ştiri ştiinţifice. Esoterismul însă este condamnat de Biserica noastră Ortodoxă drept o formă de ocultism, care susţine auto-îndumnezeirea omului. După cum afirmă Dicţionarul Enciclopedic al Religiilor şi Sectelor: „La urma urmei, pentru aceştia [esoterişti], Dumnezeu este sinele lor. Nu există Dumnezeu în afara omului, aşa cum este Dumnezeul Ortodoxiei, cu Care suntem chemaţi să ne unim după har […]. Pentru ocultişti, toate se găsesc în lăuntrul lor”[4]. Despre subiectul acesta, vorbim mai pe larg în continuare.

  • Semnificaţia unică a fecioriei lui Hristos

Înainte de a trece la cercetarea temelor ca atare, răspundem la uluitoarea întrebare a articolului „Ce importanţă are, aşadar, dacă Iisus era sau nu căsătorit?”, ca să trecem apoi şi la vădirea scopului mai general al unor asemenea minciuni şi să arătăm că fac parte din propaganda new-age-istă de unde şi provin şi căreia îi aparţin structural.

Cei care acceptă, contrar adevărului istoric, că este posibil ca „Iisus să fi fost căsătorit”:

a) Subminează credibilitatea istorică a Evangheliilor şi întregul Tradiţiei bisericeşti care dă mărturie despre celibatul şi fecioria lui Hristos; Hristos, ca „Dumnezeul Cel peste toate”, a fost atât de străin de relaţiile sexuale, încât ucenicii Lui au fost surprinşi când L-au văzut singur vorbind cu samariteanca, „se mirau că vorbea cu o femeie”[5]. Foarte apropiatul lui prieten şi iubitul Lui Ucenic, Sfântul Ioan Theologul, în Apocalipsă, menţionează despre cei 144 000 aleşi feciorelnici, că „aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici”[6]. Este posibil să fi scris aşa ceva, dacă ar fi primit de la Domnul mărturie despre un alt mod de viaţă? Deja la începutul secolului al II-lea d.Hr., şi Sfântul Ignatie Teoforul laudă fecioria ca cinstire a firii omeneşti a lui Hristos: „Dacă cineva poate să rămână în curăţie spre cinstirea trupului Domnului, să rămână, însă fără să caute slava [oamenilor]”[7]. Acest lucru arată sau nu fecioria Domnului, fără putinţă de tăgadă? Căci, cum poate cineva să cinstească pe Domnul fără să îi calce pe urme? Şi, desigur, adevărul propovăduirii evanghelice şi sinceritatea mărturiei lor sfinţii Apostoli şi ucenicii lor şi le-au pecetluit prin moartea lor martirică.

b) Sfârşesc prin a demonstra că Hristos a fost un ipocrit, Care pune – după răul exemplu al fariseilor – poveri pe care El Însuşi nu le ridică[8]. Căci, Hristos, de vreme ce se propune pe Sine ucenicilor ca pildă veşnică, „că v-am dat vouă pildă ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi”[9], cum deci era cu putinţă să nu ţină El Însuşi acel lucru către care îi îndemna pe oameni? Pentru că propovăduia superioritatea fecioriei şi îndemna la ţinerea acesteia: „sunt fameni care s-au făcut pe ei înşişi fameni pentru Împărăţia Cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă”[10].

c) Micşorează Dumnezeirea lui Hristos, Atotputernicia şi Deofiinţimea Lui cu Tatăl. Pentru că Hristos, „Cel ce este peste toate Dumnezeu”[11], ca (Împreună-)Creator al întregii lumi, „pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate”[12], nu avea nevoie de căsătorie ca să aducă la existenţă noi oameni, ci, precum a lucrat şi la Facerea lumii, la fel şi pe pământ [a lucrat] prin facerea într-o clipită a ochilor orbului din naştere[13], la fel, în general, printr-un cuvânt al Lui poate chema „de la nefiinţă la fiinţă”, „că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit”[14]. În afară de aceasta, nunta s-a dat ca antidot împotriva morţii şi a fost introdusă după căderea din Rai, după ce stricăciunea a ajuns să stăpânească [în viaţa omului][15]. Hristos, ca Noul Adam, trebuia să fie feciorelnic şi să provină din Fecioară, de vreme ce şi Adam era fecior înainte de cădere, trăgându-se din pământul feciorelnic[16]. Blasfemia despre presupusa nuntire a lui Hristos încearcă să Îl desprindă de posibilitatea recapitulării creaţiei în El [17] şi să Îl arate supus stricăciunii şi morţii de după cădere, urmând lui Adam cel pământesc – lucru absurd, de vreme ce, Dumnezeu fiind, Iisus nu doar este mai presus de stricăciune şi de moarte, ci este însăşi Viaţa veşnică a oamenilor: „«făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu», iar Adam cel de urmă, cu duh dătător de viaţă… omul cel dintâi era din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer… Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul Celui ceresc”[18].

d) Subminează strălucirea slavei dumnezeieşti, nu omeneşti a Domnului nostru Iisus Hristos şi, indirect şi prin asociere, şi credinţa în Dumnezeirea Lui, de vreme ce Hristos, prin presupusa lui căsătorie, rămâne mai prejos – în dăruirea Lui către Tatăl şi în nevoinţă – decât alte făpturi ale Sale, decât Drepţii şi Sfinţii Vechiului şi Noului Testament, care au urmat calea fecioriei şi a celibatului, precum Prorocul Ilie, Ioan Botezătorul, însăşi Maica Domnului ş.a., câtă vreme, în realitate, slava lui Iisus Hristos este nemăsurată şi nezidită, este izvorul virtuţii omeneşti: „slava Lui acoperă cerurile”[19] şi „din plinătatea Lui noi toţi am primit şi har peste har”[20] şi „fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5).

În sfârşit, cel mai important parametru, care ne introduce şi în miezul temei noastre, este următorul:

a) Concepţia eretică despre căsătoria lui Iisus Hristos atacă de asemenea unicitatea Lui faţă de alţi întemeietori de religii omeneşti, faţă de „marii iniţiaţi”, în înţelegerea masonică a acestora. Şi asta, pentru că fecioria este cu deosebire o contribuţie a creştinismului la evlavia omenească, chiar dacă au existat unele excepţii şi în anumite contexte fecioria a fost ţinută în lumea păgână dinaintea lui Hristos şi în condiţii cu totul diferite (de pildă, respingerea dualistă a trupului înţeles ca „mormânt”)[21]. De dragul învăţăturii masonice, teosofice şi New Age, este subestimată Persoana Dumnezeiesc-omenească şi Dumnezeiesc-feciorelnică a lui Hristos în faţa întemeitorilor de religii, a „iniţiaţilor”, a diferiţilor „Mahatma”, dintre care aproape nici unul nu a fost celibatar sau fecior; în conştiinţa lumii, Dumnezeu-Omul este socotit egal cu Buda, cu Hermes Trismegistul, cu Krişna, cu Mohamed, cu Gandi etc., aşa încât să se şteargă orice noţiune de supremaţie a creştinismului, atât de detestat în Masonerie, şi să se netezească terenul pentru venirea lui Pseudo-Mesia, cel care, chipurile, va fi superior tuturor – „Marele Educator” (după teosoful Charles Leadbeater, vezi şi Dr. Mary Rocke, The Coming of the World Teacher, London 1917).

inp08[1]

În plus, „descoperirea” profesoarei K.L.King de la Universitatea Harvard – după cum de altfel se constată şi în ştirea transmisă de Defencenet.gr – se completează „cu totul… întâmplător” (!) cu mitul despre relaţia dintre Hristos şi Maria Magdalena, mit foarte iubit de cercurile oculte. Un exemplu semnificativ este „Codul lui Da Vinci”, operă a lui Dan Brown, propagandist al Masoneriei (vezi The Lost Symbol). Un alt asemenea exemplu este şi Níkos Kazantzákis, un grec de-al nostru, un blasfemiator condamnat [de Biserică], care a fost nu doar mason[22], dar şi teosof, împreună cu Ánghelos Sikelianós[23], prezentând evidente influenţe oculte în operele lui (cum este „Fratricizii”)[24], în afară de cartea blasfemiatoare, deja binecunoscută, „Ultima ispită”. Considerăm că această ruşinoasă fantasmagorie are legătură cu sensul iniţial pe care societăţile secrete îl dau erosului, ca „putere creatoare”, ca refacere a „androginului” arhetipal (nu a omului feciorelnic, aşa cum înţelege Biserica pe Adam şi Eva), după chipul „androginicului” Zeus şi al dumnezeului Cabalei ebraice.

Mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena

Mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena se găseste la Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos. Această mână a  Magdalenei este intactă, cu piele si tendoane si răspândește o bună-mireasmă cerească. Mulți din cei care o sărută cu evlavie si credință se incredințează de faptul că este caldă.

 

Desconsiderarea Persoanei lui Hristos de către Masonerie se vede în cele ce propovăduieşte: în faptul că „toate marile spirite ale pământului, care au strălucit pe bolta spirituală, au dat [oamenilor] această direcţie. Buda, Zoroastru, Pitagora, Iisus, Socrate, Platon, Campanella şi mulţi alţii”[25]. Cartea „Marii Iniţiaţi” a masonului Edward Schure, editată în limba greacă cu ceva timp în urmă sub îngrijirea profesorul de Teologie, mason, Nikolaos Loúvari (€1961), îi prezintă şi el ca fiind egali pe misticii Rama, Krişna, Hermes, Moise, Orfeu, Zoroastru, Platon, Ieremia, Pitagora, Buda, Mahavira, Confuciu, Iisus, Mohamed, Mahatma Gandi, Faraonul Amenofi etc[26]. În mod asemănător, în mişcarea New Age a Vărsătorului – de origine masonică – suntem învaţaţi că „în fiecare cerc al lumii, unul sau altul dintre aceşti învăţători vine ca învăţător pentru acea epocă – precum Krişna, Buda, Hristos, Mohamend”[27] . În ce măsură „contribuie” în realitate „dovada” lui Karen. L. King la subestimarea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, şi la egalizarea Lui cu întemeietorii religiilor, despre care Însuşi Dumnezeu-Omul a spus că „sunt furi şi tâlhari”, „hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi”[28] – rămâne de văzut.

Cu toate acestea, masoneria nu-şi pune asemenea probleme, pentru că, potrivit concepţiei ei ariene despre Iisus, El nu a fost Dumnezeu, asemenea Tatălui, ci un mare om, „un spirit uman” superior; „chipul cu adevărat dumnezeiesc al Nazarineanului va rămâne în vârful scării pe care se luptă să urce spiritul omenesc, ca să ajungă la Izvorul din care a curs”[29].

Orthódoxos Týpos, 1943, 28 septembrie 2012, pp. 1, 7.

Traducere G.O.

[1] Vine Religia Universală – simbol neutru de credinţă la Jocurile Olimpice de la Londra, Defencenet.gr

[2] Rusia recurge la Tribunalul European pentru Drepturile Omului pentru a denunţa prigoana pe care o suportă creştinismul în Europa. Defencenet.gr

[3]Divagând de la subiect şi păstrându-ne în cadrele criticii ponderate, atragem atenţia că este o greşeală ca prorocia despre cele 70 de săptămâni a lui Daniil (capitolul 9), care are o singură valenţă şi se aplică doar Persoanei lui Iisus Hristos, pentru că se referă doar la evenimentele care au avut loc din 450 î.Hr. până în deceniul al IV-lea d.Hr., este o greşeală, aşadar, ca aceeaşi prorocie să se aplice şi lui Antihrist. Facem referire aici la ştirea de pe site-ul Defencenet.gr din data de 11 septembrie a.c. cu privire la Templul lui Solomon.

[4]Arhimandritul HRISTOFOROS TSIAKKAS, Dicţionarul Enciclopedic al Religiilor şi Sectelor, al Grupărilor Paracreştine şi Parareligioase şi al Curentelor ideologice Contemporane, ed. I.M. Trooditissa, Cipru 2002, p. 341.

[5]Ioan 4, 27.

[6] Apocalipsă 14, 4.

[7]ΠροςΠολύκαρπον 5, PG 5, 724A.

[8]Matei 23, 4 şi Luca 11, 46.

[9]Ioan 13, 15. Vezi şi 1 Ioan 2, 6: „Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble”.

[10]Matei 19, 12. Vezi şi 1 Cor. 7, 26-34.

[11] Romani 9, 5.

[12] Romani 11, 36.

[13]Ioan 9, 32.

[14]Romani 4, 17. Ps. 148, 5.

[15]Facere 4, 1.

[16] Protopresviterul Th. Zisis, „Mântuirea omului şi a lumii potrivit învăţăturii Sfântului Ioan Gură de Aur”, Πατερικά 2, editura Βρυέννιος, Thessalonic 1997, p. 188 şi urm. „Adam, cel plăsmuit din pământul feciorelnic şi care a primit viaţă de la Dumnezeu, s-a abătut [de la calea Domnului]. Noul Adam, născut din femeie fecioară şi din Duhul Sfânt, reuşeşte să izbândească în ceea ce a eşuat primul”. Cu privire la învăţătura Bisericii despre faptul că „în Rai se vieţuia în feciorie”, precum şi despre fecioria Noului Adam, Hristos, vezi Th. Zisis, „Arta fecioriei: nuntă şi celibat în scrierile patristice despre feciorie”, Πατερικά 3, ed. Βρυέννιος, Thessalonic 1997.

[17] Efeseni 1, 10.

[18]1 Cor. 15: 45, 47, 49.

[19]Ode 4, 3.

[20] Ioan 1, 16. Vezi şi Ioan 15, 5.

[21]Protop. Th. Zisis, „Arta fecioriei”, idem, pp. 167-187. Dualismul (metafizic sau cel cosmologic al lui Platon) este teoria potrivit căreia materia şi ideile se disting foarte clar între ele ca fiind principii independente şi de sine ipostatice.

[22] M. Fysentzídis, Iluştri şi celebri. Masoni greci 1880-1970, vol. 1, ed. «Βογιατζῆ», Atena 2008, pp. 62-69.

[23] Arhim. Haralambos Vasilópoulos, Dezvelirea Teosofiei, ed. „Orthódoxos Týpos”, Atena 1989, p. 55. Datele demascatoare din această carte, precum şi din multe altele asemenea, provin de la fostul mason Dr. D.C.Yermak, devenit colaborator al vrednicului de pomenire Părinte Haralambos Vasilópoulos. Despre influenţele filosofiei lui Nietzsche, ale teosofiei, ale misticismului fisiocratic şi ale neopăgânismului asupra lui Sikelianós vorbeşte şi E.N. Móshos, , în ciuda atitudinii laudative pe care o are, în „Sikelianós Ánghelos”, Enciclopedia de Religie şi Morală, 1967, 142).

[24] Profesorul Liantínis a semnalat în cuvântarea sa din 1998 că un anume fragment din „Fratricizii” lui Nikos Kazantzákis (capitolul VII) este un împrumut cuvânt cu cuvânt din „Cartea morţilor” egipteană (Will Durant, Our Oriental Heritage, cap. VII, p. 196). Vezi Liantins ORG, Nikos Kazantzákis nu este un mare scriitor, http://youtube.com/watch?v=mduuzWvVyRc.

[25]Ant. G. Andrianópoulos, Ce este masoneria?, Atena 1931, p. 39. Arhim. Hristoforos Tsiákkas, ibid, p. 574.

[26]Edward Schure, „Marii iniţiaţi”, ed. Arg. Papazisi, Atena 19493. Există şi ediţii mai recente, contemporane.

[27] BENJAMIN CREME, Breaking the biggest story in history (transcript from Los Angeles Press Conference, November 25, 1997), “La fiecare ciclu cosmic, unul sau altul dintre aceşti maeştri vine în lume ca un învăţător pentru acel timp – precum Krişna, Buda, Hristos, Mohamed. Aceştia sunt toţi maeştri, venind toţi din acelaşi centru spiritual al lumii, Ierarhia Spirituală a Maeştrilor şi iniţiaţilor care aduc omului împărăţia viitoare”. http://www.share-international.org/background/bcreme/BCpressconf.html.

[28]Ioan 10, 8; Matei 24: 23, 24.

[29]V.A. Lamprópoulos, Dicţionarul Negru al Masoneriei Greceşti, ed. Βασδέκης, 20012, p. 152. Potrivit lui Lamprópoulos (în introducere), Dicţionarul Negru este varianta abreviată a Enciclopediei Masonice.

Anunțuri