punerea_in_mormant[1]

Despre cei care neagă Învierea lui Hristos

UN COMENTARIU TEOLOGIC

 de Protopresviterul A. Gheorgópoulos,

Lector al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic

În ultimul capitol al Evangheliei după Matei (capitolul 28) apare un detaliu foarte însemnat, care relatează felul cum dușmanii lui Hristos chiar din prima clipă au încercat să conteste realitatea Învierii Lui.

invierea-lui-iisus3[1]Arhiereii și bătrânii poporului i-au mituit pe ostașii care păzeau mormântul și le-au propus să răspândească zvonul că, chipurile, trupul Dumnezeu-Omului Hristos a fost furat de ucenicii Lui în timp ce gărzile dormeau.

La începutul istoriei omenirii, oamenii cei întâi-zidiți au fost convinși să săvârșească neascultarea tot de o afirmație mincinoasă a diavolului și cunoaștem toate urmările ei tragice. Însă și după ce a fost zădărnicită de către Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu și Om, urmarea cumplită a păcatului strămoșesc, care era moartea, alți oameni, instrumente ale aceluiași ispititor, diavolul, îi sfătuiesc pe semenii lor să refuze realitatea Învierii după aceeași metodă, adică tot prin minciună.

În veacurile care au urmat au existat foarte mulți care nu au vrut să se confrunte cu realitatea Învierii Domnului. Au urmat aceeași tactică pe care inițial diavolul a dictat-o primilor tăgăduitori ai Învierii. Doar că din pricina fragilității primului argument, au înlocuit afirmația despre furtul trupului lui Hristos cu alte teorii. Toate sortite din start eșecului și viclene, aliniate aceleiași practici ispititoare primordiale.

inaltarea-domnului[1]

Realitatea aceasta o descrie în chip desăvârșit Sfântul Grigorie Palama, spunând: ”de vreme ce capul diavolului a fost strivit prin Crucea lui Hristos, acum, diavolul face cap al lui pe oricine dintre aceia care odată cu trecerea generațiilor sunt convinși de sfaturile lui distrugătoare și astfel, întocmai ca hidra cu multe capete ridicate, nu încetează să trâmbițeze de la înălțimi nedreptatea” (EPE 1,68).

În anii care au urmat în lanțul acesta teribil al celor care refuză Învierea, s-au adăugat ca verigi ale lui, din veacurile care au trecut până astăzi, unii care poartă doar numele de creștini și care, invocând demnități și titluri academice, au confecționat teorii absolut improbabile mobilizând argumente aparent înțelepte și invocând afirmații aparent adevărate în încercarea lor de a convinge că Hristos nu a înviat.

ΚΑΝΤ5[1]

Miopia teologică a multora dintre aceștia a devenit acromatism și a ajuns la glaucom intelectual, cu rezultatul că teoriile și scenariile lor nu fac decât să adeverească faptul că atunci când orbii încearcă să îi călăuzească pe orbi (Matei 15:14) se ajunge întotdeauna la un impas tragic.

Desigur, pe măsură ce vor trece anii, vampirii ideologici, cei care se luptă împotriva Persoanei lui Hristos se vor înmulți. Vor găsi noi moduri să Îl conteste și să își zornăie teoriile, în încercarea lor de a impresiona cu ele. Toți aceștia însă au ales să se întoarcă ”în latura și în umbra morții” (Isaia 9:2, Matei 4:16).

PENTHKOSTH_10[1]

Creștinul ortodox, dimpotrivă, cu ethos pascal și bucurie strălucitoare, slavoslovind pe Dumnezeu va exclama și va mărturisi: ”a înviat cu adevărat Domnul” (Luca 24:34).

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Sursa: Orthódoxos Týpos, 18 aprilie 2014, nr. 2019, p. 3

Traducere de Mihail Ilie (G.O.)

Anunțuri