Un eșec regretabil

 de Εικόνα 105[1]Protopresviterul Dionisie Tátsis

Câtă încredere poate să aibă un simplu credincios în clericii de rang înalt, atât ai Patriarhiei Ecumenice, cât și ai Bisericii Greciei? Cât de în siguranță poate să se simtă, când părinții lui duhovnicești rătăcesc în pustiul ecumenismului și se arată nepăsători față de ortodocși? De ce atâta orbire? Ce îi împinge către eterodocși? Nu s-au convins încă de faptul că în zadar se ostenesc? Nu se gândesc și la tulburarea pe care o provoacă în rândul credincioșilor ortodocși? Pe cine iubesc mai mult? Pe eretici sau pe ortodocși? Pe lup sau propria lor turmă? Nu cumva sunt prizonierii patimii slavei deșarte? Pe ce anume își întemeiază inițiativele lor ecumeniste?

Râvnitorul teolog și editor al multor cărți ortodoxe, domnul Stylianós Kementzetzίdis, referindu-se la comportamentul de nejustificat și inexplicabil din punct de vedere teologic al ecumeniștilor, semnalează că: ”Au ajuns, din păcate, cei mai mulți reprezentanți ai Ortodoxiei să îl recunoască drept deosebit de important pe Papă, tocmai pe cel care este întruchiparea ereziei, și nu numai că nu fac efortul de a-i întoarce pe eretici la ortodoxie, ci chiar binecuvântează erezia, luptându-se să îi convingă pe credincioșii ortodocși că papistașii și protestanții eretici nu se află în înșelare! Iar credincioșii creștin-ortodocși, care, bine făptuind, nu acceptă aceste demersuri antiortodoxe, în loc să fie lăudați pentru credincioșia lor față de învățătura Părinților lor, sunt aspru prigoniți. Ce decădere și pervertire!”.

Ecumeniștii consideră că din pricina poziției pe care o dețin pot lua inițiative în vederea unirii Ortodoxiei cu eterodocșii și pot lăsa dogmele în plan secundar, ca să dialogheze relaxat cu eterodocșii, iar noi, cei simpli, pe care ne țin la distanță, suntem datori să îi urmăm. Aici avem de-a face, evident, cu o apreciere eronată. Vor să ignore că există mulți clerici, monahi și laici care în mod public își exprimă opoziția și nemulțumirea absolut justificată și la un moment dat se vor manifesta mai cu putere.

Fericitul întru pomenire Arhimandrit Spiridon Bilális scrie că ”unirea Bisericilor nu se va reuși prin ajustarea slugarnică a ortodocșilor la erezia latină, ci prin întoarcerea bisericii papistașe, schismatice și eretice, la Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, a cărei continuare organică și neîntreruptă este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească a Răsăritului”.

Cu toate acestea, ecumeniștii, nu primesc să acționeze în felul aceasta, ci continuă să se conformeze ereziilor latine, ca să înfăptuiască pseudo-unirea Bisericilor, pe care ”au hotărât-o deja la întâlnirile lor secrete și o promovează treptat, în rate, precum, de pildă, prin rugăciunile în comun ale ortodocșilor cu occidentalii [de diverse confesiuni], dar și prin alte, nejustificate, demersuri inedite și stranii” (Stylianós Kementzetzίdis).

Sursa: Orthódoxos Týpos, 18 aprilie 2014, nr. 2019, p. 1

Traducere Tatiana Petrache(G.O.)

Anunțuri