METAMOSXEVSEIS_AFISA_v8_LQ_Web[1]

ÎNTREBĂRI-RĂSPUNSURI

(din cadrul coferinței cu tema ”Transplanturile: donație sau crimă?”- GRECIA 2013)

Comunicare la conferința cu tema ”Transplanturile: donație sau crimă?”, care a avut loc sâmbătă, 20-4-2013, orele 16-21, la Stadionul Pace și Prietenie din Pireu, și a fost organizată de Centrul de Studii Patristice și Centrului Misionar Enoméni Romiosíni, sub egida Sfintei Mitropolii a Pireului în colaborare cu Sfânta Mitropolie a Glifadei.

Toată conferința în lb. română aici ”TRANSPLANTURILE: donație sau crimă?”- Grecia 2013 – Conferință (articole) https://graiulortodox.wordpress.com/marturisirea-de-credin%c8%9ba/teme-antieretice/conferinta-noul-act-de-identitate-bilet-fara-intoarcere-pireu-6-octombrie-2012/transplanturile-donatie-sau-crima-grecia-2013-conferinta/

Menționăm că nu s-a răspuns la întrebări pe durata conferinței deoarece se depășise timpul acordat conferinței. Publicăm aici răspunsurile.

  1. ÎNTREBARE 1. : Pentru că intenționez să depun o declarație pe proprie răspundere la Organizația Națională pentru Transplanturi, pe baza modelului postat pe internet, vă rog să îmi explicați la ce folosește să am trei copii, de vreme ce numai un exemplar se trimite la Organizația Națională pentru Transplanturi. Toți cei pe care i-am informat și i-am îndemnat să acționeze în acest sens au avut aceeași nedumerire. Vă rog să îmi răspundeți și vă mulțumesc anticipat.

RĂSPUNS: Propunem validarea a trei copii cel puțin, ca nu cumva, în cazul distrugerii arhivei Organizației Naționale pentru Transplanturi sau a ascunderii cu bună știință a declarației noastre de refuz de donare a organelor, să ne aflăm în imposibilitate de a ne demonstra decizia. Cu alte cuvinte, acesta este cel mai sigur mod de confirmare a refuzului nostru. Așadar, cine dorește, poate valida chiar mai multe exemplare, pe care să le trimită spre păstrare unor oameni în care are încredere și cu care comunică frecvent.

  1. ÎNTREBARE 2.: Ce trebuie să facem ca să nu se voteze legea?

RĂSPUNS: Legea a fost deja votată. Centrul de Studii Patristice în colaborare cu Federația Națională a Consumatorilor din Grecia vor recurge la Consiliul de Stat pentru abrogarea legii, pentru că este anticonstituțională.

  1. ÎNTREBARE 3.: De ce, pentru un subiect atât de serios, nu se organizează un referendum?

RĂSPUNS: După cum ne-am dat cu toții seama, guvernanții noștri evită să recurgă la referendum pentru orice subiect important și de interes național, pentru că se tem ca nu cumva în felul acesta poporul elen să respingă planurile lor. Noi, bineînțeles, am fi dorit să aibă loc referendum, deși considerăm că este aproape imposibil ca niște politicieni cărora le lipsește simțul democratic să își asume asemenea inițiative.

  1. ÎNTREBARE 4.: Nu cumva depunerea declarației pe proprie răspundere ar putea constitui o acceptare tacită a faptului că persoanele care nu depun declarația aceasta sunt donatori de organe, conform spiritului acestei legi? Sunteți de acord cu depunerea declarației pe proprie răspundere de refuz al donării de organe?

RĂSPUNS: Primul lucru pe care îl doresc susținătorii ”transplanturilor de la cadavre” este să nu depună multă lume declarația pe proprie răspundere de refuz al donării de organe. Reprezintă o necesitate imperioasă să o depunem cu toții, numai și numai pentru faptul de a se vădi împotrivirea lumii față de asemenea practici. Neîndoielnic că nu reiese din acest demers că suntem de acord cu spiritul legii, ci tocmai contrariul. Pe de altă parte, ar fi bine și pentru dumneavoastră să procedați cât mai urgent posibil la depunerea declarației, pentru că nu știm când ni se poate întâmpla ceva rău și vor.. ”diagnostica” moartea noastră, fără ca aceasta să fi survenit în fapt.

  1. ÎNTREBARE 5.: Soția mea mi-a luat custodia copiilor și m-a privat juridic de orice putere și drept asupra vieții lor. Pot să fac o declarație pe proprie răspundere de refuz de donare de organe în ce-i privește pe copiii mei? Și cum?

RĂSPUNS: Dreptul de a decide asupra unui subiect atât de serios, cum este integritatea corporală a copiilor dumneavoastră, nu tine de custodia pe care ați pierdut-o din punct de vedere juridic, căci calitatea de părinte și grija față de copii pe care o presupune aceasta nu se pierde niciodată. Legea stabilește că, pentru a se permite prelevarea organelor, se impune consimțământul familiei. Oricât de strict s-ar interpreta termenul de ”familie”, tatăl totdeauna va fi inclus în acest termen, indiferent dacă are sau nu custodia copiilor. Așadar, vă recomandăm ca, completând declarația pe proprie răspundere pentru dumneavoastră personal, să îi includeți și pe copiii minori. Odată ajunși majori însă, va trebui ca ei personal să procedeze, din nou, la depunerea unei declarații pe proprie răspundere individuală.

  1. ÎNTREBARE 6.: Nivelele 4 și 5 ale Scalei de comă Glasgow reprezintă o stare ireversibilă?

RĂSPUNS: Scala sau Scorul de comă Glasgow este o metodă de evaluare a gravității unui traumatism cranio-cerebral, iar nu o diagnosticare a morții cerebrale. Nivelul 3 este considerat corespunzător morții cerebrale. Însă caracterul ireversibil al unei stări este doar o prognoză, iar identificarea ei cu rezultatul acelei prognoze reprezintă o eroare de logică. Faptul că un om va muri nu înseamnă că deja a murit.

  1. ÎNTREBARE 7.: Care este soarta unui mort cerebral la secțiile de Terapie Intensivă?

RĂSPUNS: Legea stabilește că atunci când se pune diagnosticul de moarte cerebrală la Terapie Intensivă, medicul terapeut va trebui fie să îl deconecteze pe bolnav de la aparatul de respirație artificială și să întocmească certificatul de deces pentru îngroparea acestuia, fie, cu acordul rudelor, să urmeze procedura de prelevare a organelor acestuia. Legea nu permite continuarea îngrijirii unui mort cerebral la Terapie Intensivă decât în perspectiva prelevării organelor sale. Acest lucru poate avea loc numai dacă se stabilește oficial diagnosticul de moarte cerebrală.

  1. ÎNTREBARE 8.: Când se emite certificatul de deces pentru un mort cerebral?

RĂSPUNS: Data certificatului de deces corespunde deconectării de la aparatul pentru respirație artificială sau prelevării organelor sale.

  1. ÎNTREBARE 9.: După moartea [biologică] unui om, care sunt organele care pot fi folosite pentru transplanturi?

RĂSPUNS: După moartea reală, biologică a unui om, organele lui (inimă, plămâni, ficat, rinichi, pancreas, intestinul subțire) nu pot fi folosite pentru transplant. Există însă anumite țesuturi, care, dacă sunt prelevate imediat după moarte, pot fi folosite pentru transplant. Asemenea țesuturi sunt corneea ochiului, pielea, oasele, tendoanele, dura mater, valvele inimii și încă câteva.

  1. ÎNTREBARE 10.: Ce este moartea trunchiului cerebral?

RĂSPUNS: Acest subiect a fost expus pe larg de domnul profesor Karakatsánis în comunicarea pe care a ținut-o la această conferință.

  1. ÎNTREBARE 11. : Care este textul despre transplanturi, care a fost întocmit în 1999 și ce susține acesta?

RĂSPUNS: Textul despre transplanturi redactat în 1999 și la care am făcut referire se găsește în Legea 2737/1999, F.E.K. A 174/27.8.1999.

  1. ÎNTREBARE 12.: A fost votată și în alte țări aceeași lege?

RĂSPUNS: Fiecare țară își votează propriile legi.

  1. ÎNTREBARE 13.: Deși este mai mult decât evident că prin exploatarea conceptului de moarte cerebrală, medicii își încalcă jurămintele, de ce continuă să susțină acest concept? Nu cumva prin acest proiect de lege sunt sprijiniți și traficanții de organe umane?

RĂSPUNS: Într-adevăr, este mai mult decât evident – după cum spuneți – că prin conceptul de moarte cerebrală sunt încălcate jurămintele medicale. Însă cei care încalcă aceste jurăminte nu recunosc, evident, acest lucru. Prin Legea 3984/2011, într-adevăr, se oferă acoperire traficului de organe umane.

  1. ÎNTREBARE 14.: Sunt implicați în cercuri de trafic de organe toți oamenii de știință care pledează în favoarea transplanturilor de la donatori muribunzi? Nu poate exista și altceva la mijloc?

RĂSPUNS: Este o exagerare inadmisibilă și ofensatoare să afirmi că ”sunt implicați în cercuri de trafic de organe toți oamenii de știință” care susțin transplanturile.

  1. ÎNTREBARE 15.: Dacă este adevărat că totdeauna moartea cerebrală aduce după sine, mai devreme sau mai târziu, sfârșitul acestei vieți, de ce să nu dăruim viață unui frate al nostru?

RĂSPUNS: În momentul în care este diagnosticată ”moartea cerebrală” nu a survenit încă sfârșitul vieții, cel puțin nu în acel moment. Nu a survenit, cu alte cuvinte, ”moartea biologică a omului”. Prin urmare, dacă luăm inima unui asemenea om, acest act echivalează cu luarea vieții înainte ca acest moment să vină în mod firesc.

  1. ÎNTREBARE 16.: Un om care a suferit moarte cerebrală în urma unui accident de mașină, de pildă, dacă nu este internat la Terapie Intensivă, suferă în mod inevitabil moarte clinică. Așadar, i-a plecat sufletul. Dacă însă este norocos și intră la spital, sufletul nu îi pleacă. Cum interpretați acest lucru? Cât privește vitalitatea organelor, acest lucru ține de existența circulației. Însă circulația se menține doar când există conectarea la aparatul de respirație artificială și, probabil, se administrează și medicamente vasopresoare. Altfel, respirația încetează.

RĂSPUNS: ”Mortul cerebral” nu este încă un ”mort biologic”, așa că sufletul ”nu i-a părăsit trupul”! Așadar, asistența artificială de la Terapie Intensivă poate să îl mențină viu și chiar să îl readucă la viață!

  1. ÎNTREBARE 17.: Când se desparte sufletul de trup? Biserica are o poziție, un răspuns în acest sens? Răspunsul Bisericii influențează poziția noastră față de transplanturi?

RĂSPUNS: Biserica Ortodoxă este foarte clară în această privință – și acum răspund direct colegului medic:

a) Atât viața, cât și moartea omului reprezintă o taină.

b) ”Taina nu poate fi supusă cercetării”.

c) O stihiră din Sâmbăta glasului IV spune: ”Cu adevărat prea înfricoșătoare este taina morții! Cât de greu se desparte sufletul de trup, din încheieturi, și legătura cea preafirească a împreună-viețuirii, cu voința lui Dumnezeu, se taie!”. Prin urmare, iubite coleg, răspunsul Bisericii este clar și nu îngăduie nici o îndoială. Așadar, este firesc ca poziția Bisericii asupra relației dintre suflet și trup să influențeze și poziția noastră față de transplanturi, după cum se vede că se întâmplă și cu dumneavoastră. Cunoaștem, de altfel, că ”nu este îngăduit să încălcăm hotarele pe care le-au așezat de Părinții noștri”! Am avut și eu, iubite coleg, nu puține întrebări adresate Bisericii în ce privește chestiunile medicale. Altruismul meu în ce privește transplanturile a trecut prin multe etape, pentru că cunoștințele mele medicale au cunoscut, datorită credinței creștine, mai multe reconsiderări.

Dincolo de acestea, la cele ce am menționat în comunicarea mea de la această conferință referitor la Pozițiile fundamentale asupra eticii transplanturilor ale Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, doresc să subliniez și faptul că în această carte editată de Sfântul Sinod, cu titlul ”Biserica și Transplanturilor”, observ că se omite cu totul orice referire a) la moartea cardio-respiratorie și b) la atât de bogata literatură ortodoxă despre ”inimă” – ca centru al vieții – ca și cum aceste lucruri nici nu ar exista.

Astfel, am considerat că este de datoria mea să scriu cartea ”Transplanturile și Biserica” (Ed. Tinos 2007), de data aceasta din perspectiva medicinii, cu multe întrebări adresate Bisericii. În afară de această carte, amintesc și de prima mea lucrare pe această temă, cu titlul ”Transplanturile – problematizări și dileme” (Ed. Tinos 2002), care a fost prefațată chiar de Sfințitul Egumen al Sfintei Mănăstiri a Cuviosului Grigorie din Sfântul Munte, Arhimandritul Gheorghios Kapsánis, după ce a citit critic cartea mea.

În sfârșit, provocat de această întrebare, profit de acest prilej, Înaltpreasfințiți Mitropoliți participanți la conferința de azi,  ca fără să recurgă la competențele altora, să reevalueze pozițiile exprimate de președintele Comisiei de Bioetică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, potrivit cărora: a) prin donarea de organe ”donatorul dobândește sevele vieții duhovnicești” și că b) ”această salvare temporară a [trupului] aproapelui îi asigură (donatorului ) propria mântuire”. Dimpotrivă, Biserica Ortodoxă învață că ”mântuirea noastră este taină și dar al lui Dumnezeu”. Asupra acestor lucruri Sfântul Sinod al Bisericii Greciei continuă să tacă. Pentru cât timp încă va mai tăcea?

Desigur, oameni sunt și aceștia care au scris cartea și ”a greși este omenesc”, errare humanum est, însă ”a stărui în greșeală”, reserverare,… această atitudine e mai bine să nu o calific. De altfel, este inadmisibil ca niște concepții sau opinii personale, indiferent cui aparțin acestea, să fie atribuite în mod arbitrar Bisericii. Mai mult chiar, să fie prezentate ca ”Teologie pastorală a Bisericii”!

Dincolo de toate acestea, doresc ca foarte condensata ”rezoluție” care s-a citit la sfârșitul conferinței, după ce va fi supusă unei elaborări încă mai amănunțite și unei argumentări adecvate, să poate conduce la abrogarea Legii 3984/2011, care este atât de contestată din diverse și multe motive.

  1. ÎNTREBARE 18.: Există cazuri de bolnavi în comă care și-au revenit complet și au trăit? Dacă da, care este procentul?

RĂSPUNS: Desigur, există bolnavi, care se aflau în stare de comă și și-au revenit complet, presupun însă că întrebați dacă și-au revenit bolnavi diagnosticați ca ”   morți cerebral”. Răspunsul pe care îl veți primi de la susținătorii ”morții cerebrale” este că nu există asemenea cazuri și că acele cazuri de morți cerebral care și-au revenit privesc situații în care nu s-a aplicat bine protocolul de diagnosticare a ”morții cerebrale”. În orice caz, în bibliografia medicală sunt menționate câteva cazuri de ”morți cerebral” nou-născuți, la care s-a observat o revenire parțială a funcțiilor cerebrale pentru intervale de săptămâni și luni.

Însă, întrebarea nu poate primi azi un răspuns, pentru că, atunci când se pune diagnosticul de ”moarte cerebrală”, bolnavul fie este dus în sala de operație pentru prelevarea organelor sale, în cazul în care s-a declarat donator de organe, fie este deconectat de la asistența artificială (aparatul de respirație artificială etc.), așa că, oricum, omul moare. Prin urmare, nu există posibilitatea de a fi urmărit bolnavul și de a afla care este rezultatul final. În plus, în presa cotidiană se face referire din când în când la diferite cazuri de revenire totală a unor bolnavi ”morți cerebral”; în aceste cazuri, nu putem cunoaște exact în ce condiții s-a făcut diagnosticarea ”morții cerebrale”, așa că mai bine este să fim prudenți.

  1. ÎNTREBARE 19.: De ce acceptăm menținerea mecanică a organismului în viață în cazul morții cerebrale, de vreme ce, dacă nu existau aceste aparate, în mod firesc omul ar fi murit?

RĂSPUNS: Adepții ”morții cerebrale” acceptă recursul la menținerea mecanică a organismului în viață doar pornind de la premisa că astfel este posibil să preleveze organe vii de la bolnavii ”morți cerebral”.

Cei care contestă însă conceptul de ”moarte cerebrală” acceptă susținerea artificială, pentru că: a) susținerea mecanică (conectarea bolnavului la aparatul de respirație) se face înainte de diagnosticarea ”morții cerebrale”; de altfel, la aparatul de respirație artificială este conectat orice bolnav despre care se apreciază că funcția respiratorie funcționează slab (de pildă, bolnavi cu leziuni grave, traumatice ale măduvei spinării, bolnavi cu insuficiență respiratorie gravă sau cu insuficiență cardiacă gravă etc.). Neîndoielnic, datoria medicului este de a oferi fiecărui bolnav cea mai bună asistență.

  1. ÎNTREBARE 20.: Nu este un gest filantropic să fie donate organele unui mort cerebral, care are puține șanse de a-și reveni, pentru a fi salvați alți zece oameni prin el?

RĂSPUNS: Răspunsul la această întrebare depinde de convingerile filosofice și religioase ale fiecăruia, de pildă, creștinii ortodocși cred că Stăpân vieții și al morții este doar Dumnezeu, iar nu omul; mai cred că prin asemenea demersuri este pusă la îndoială iubirea de oameni și pronia lui Dumnezeu, atunci când oamenii înșiși își hotărăsc ceasul morții. În plus, ”salvarea” este o noțiune relativă și în mod sigur are legătură tot cu convingerile filosofice și religioase.

  1. ÎNTREBARE 21.: Este corect să spui că în timpul morții cerebrale trupul constituie doar O SUMĂ DE ORGANE, care păstrează artificial funcțiile biologice ale acestora, prin intermediul aparatului de oxigenare a funcției cardiace? Este corect ca trupul însuflețit să fie numit O SUMĂ DE ORGANE?

RĂSPUNS: Desigur, nu este corect – potrivit teologiei ortodoxe – ca trupul însuflețit să fie numit O SUMĂ DE ORGANE. De asemenea, nu este corectă afirmația că organele ”își mențin în mod artificial funcțiile biologice, prin intermediul aparatului de oxigenare a funcției cardiace”; trupul ”morților cerebral” este viu, pentru că se păstrează în acesta posibilitatea oxidării componentelor alimentare și, prin extindere, posibilitatea sintezei, a dezintegrării și a recompunerii adenozinului trifosfat (ATR), prin care se menține posibilitatea efectuării tuturor funcțiilor celulare. Doar atunci când încetează definitiv posibilitatea de sinteză a ATR, organismul se îndreaptă inevitabil către moartea definitivă. De altfel, singurul lucru care a încetat la bolnavii ”morți cerebral” este posibilitatea lor de a-și goli (în mod repetat și pasiv) cutia toracică; nu a încetat elementul esențial al funcției respiratorii (schimbul de gaze respiratorii prin membrana alveolo-capilară și a oxidării grăsimilor, carbohidraților și proteinelor)!

  1. ÎNTREBARE 22.:Moartea cardiacă se deosebește de moartea cerebrală?

RĂSPUNS: Bineînțeles, e vorba de noțiuni diferite: moartea biologică definitivă are ca unic criteriu sigur încetarea ireversibilă a funcției respiratorii și cardiace; dimpotrivă, ”moartea cerebrală” este o noțiune incertă, relativă și în mod arbitrar definită ca ”moarte”, noțiune care a fost născocită pentru scopurile menționate în conferință.

  1. ÎNTREBARE 23.: De vreme ce un om se află în ”moarte cerebrală”, de ce îi mai fac anestezie? Am auzit că i se face anestezie, ca să nu piardă organele. Este adevărat?

RĂSPUNS: Un motiv fundamental pentru care se recurge la anestezie în cazul bolnavilor ”morți cerebral” pe durata prelevării organelor lor vitale este să nu se producă ”reflexele spinale” și diferite mișcări, precum, de exemplu, reflexele tonice cervicale (d. ex. îndoirea brațului sau a șoldului, contracția mușchilor abdominali), întoarcerea capului, diferite mișcări ale extremităților de sus, mișcări ale trunchiului, reflexe abdominale și mișcări ale extremităților de jos. Ca să nu aibă loc toate aceste fenomene menționate se administrează factori paralizanți.

  1. ÎNTREBARE 24.: Vă rog mult să faceți referire la subiectul comerțului ilegal cu organe, datorită căruia în toată lumea sunt răpiți și omorâți copii, de multe ori orfani, și bebeluși…

RĂSPUNS:Recent s-a auzit că pseudo-rebelii din Siria i-au dus pe mulți prizonieri la granițele cu Turcia și acolo, în săli de operație adecvat amenajate, le prelevau fără anestezie orice organe doreau. Același lucru s-a întâmplat și în războiul din Kosovo. Am fost de asemenea informat personal că în Etiopia sunt răpiți copilași și li se iau rinichii și apoi sunt aruncați în drum. Unii au publicat și o listă de prețuri pentru fiecare organ în parte! Numai acest aspect, al comerțului și al furtului de organe cu prețul vieții umane, ar trebui să constituie un motiv extrem de serios pentru stoparea transplanturilor.

  1. ÎNTREBARE 25.: Aș dori să întreb care sunt intențiile și scopul cadrului legislativ actual? Ce vine să corecteze noua lege? Aș dori interpretarea teologică a acestui demers.

RĂSPUNS: Ceea ce vine să ”corecteze” noua Lege 3984/2011 este… abrogarea dreptului la trupul și la viața noastră. Dacă nu spunem ”nu, nu doresc să îmi dau organele”, atunci, potrivit acestei legi, asta înseamnă: ”Da, doresc să îmi dau organele”. Nu mai e nevoie, conform acestei legi, de exprimarea clară a voinței mele. Aceasta este ceea ce se numește ”acordul prezumat”.

În acest cadru și prevăzându-se că prin acest tertip va crește obligatoriu numărul donatorilor, legea prevede clar și posibilitatea de prelevare a organelor de către ”clinici private”, pe baza permisiunii acordate de Ministerul Sănătății. Grecia se va transforma într-un imens abator și într-un centru de comerț cu organe umane. Inițial adunau declarații ale donatorilor de organe, adică ale celor care doreau să își doneze organele. Și astfel aveau câțiva donatori, puțini. Acum însă, dacă cetățenii greci nu își declară refuzul, devin cu toții, din oficiu, donatori de organe!  Vor întreba, prevede legea, familia bolnavului. Și dacă respectivul nu are familie? Dacă nu este găsită familia acestuia? etc. etc. A explicat foarte frumos acest lucru domnul Ándralis: prin despre ceea ce este cunoscut sub numele de ”acord prezumat”, Noua Ordine a Lucrurilor încalcă o dată în plus voința noastră liberă, înnăscută în chipul lui Dumnezeu în noi, care este dar al lui Dumnezeu.

De ani de zile a început o urmărire electronică bine pusă la punct, precum și îndosarierea vieți noastre personale la nivel personal, educațional și profesional, dar și la nivel medical etc. Acum Noua Ordine vrea viața noastră și trupul nostru. Dacă nu ne declarăm refuzul de a dona organe, Noua Ordine se consideră de la sine îndreptățită să folosească trupul nostru ca proprietate a statului. Și apoi ar vrea ca ceea ce rămâne să dispară prin incinerare. Satana revendică omul întreg, mai ales pe omul botezat. Vrea ca omul să se închine la altarul Noii Epoci. Noi însă aparținem lui Hristos, pentru că am fost răscumpărați în întregime prin Cinstitul Său Sânge. Și de aceea numai Lui și voii Lui predăm viața noastră întreagă, adică sufletul și trupul nostru.

  1. ÎNTREBARE 26.: Noi, personalul medical auxiliar, venim în fiecare zi în contact cu frații noștri aflați în suferință care au nevoie de transplanturi. Cum putem să îi ajutăm în această încercare prin care trec? Participăm și noi la încercarea plină de agonie a bolnavilor de a găsi organe susținând alături de ei că au și ei dreptul la viață. Oare, dorind să îi ajutăm, ne facem părtași răului care se înfăptuiește prin operațiile de transplant?

RĂSPUNS: Este, într-adevăr, foarte delicată poziția bolnavilor, dar și a personalului medical care se află alături de frații care au nevoie de transplant. Uneori nu poți vorbi deschis acestor oameni aflați în suferință despre fărădelegile care se săvârșesc prin operațiile de transplant și nu poți să îi convingi să renunțe la dorința lor de a-și salva viața printr-un transplant.

Din acest motiv, prezența tăcută și plină de afecțiune a personalului medical și rugăciunea sunt primul și cel mai însemnat lucru care se impune. Personalul medical, cunoscând că organele pentru transplanturi sunt furate de la oameni vii, va trebui să își aducă aminte că o altă viață se pierde prin prelevarea organelor vitale. Dacă au puterea și văd o bună așezare sufletească la bolnavi, li se oferă prilejul să le îndrepte atenția, cu mult discernământ, către adevăratul sens al vieții, să le vorbească despre Dumnezeu.

În relație cu medicii, personalul medical auxiliar este dator, dacă este întrebat, să își spună părerea cu privire la prelungirea timpului de spitalizare în secțiile de Terapie Intensivă a bolnavilor care ar putea fi diagnosticați cu moarte cerebrală, și să nu participe la acte și operații care conduc la moartea celor considerați morți cerebral. La nevoie să își schimbe locul de muncă, așa încât să se țină departe de spitalele unde se diagnostichează moartea cerebrală sau au loc prelevări de organe vitale.

  1. ÎNTREBARE 27.: Sunt de acord cu opiniile exprimate la această conferință, dar ce părinte va refuza un transplant pentru copilul lui, care altfel își poate pierde viața? Și dacă acceptă transplantul, înseamnă că își dă acordul pentru omor?

RĂSPUNS: Nu vom judeca deciziile sau faptele unui asemenea părinte. Dar un părinte care crede în Dumnezeu, așa cum am spus și în răspunsul la altă întrebare, trebuie să își amintească faptul că unui alt copil, chiar cu puțin timp înainte de a-și da ultima suflare, i s-a luat în mod abuziv rinichiul, inima, ficatul! Nu se cuvine să acceptăm voia lui Dumnezeu și pentru noi înșine, și pentru copiii noștri?

Mi-au fost transmise cuvintele unui preot rostite la slujba de priveghi a unui tânăr de 30 de ani, care la vârsta de 12 ani a suferit un transplant de inimă. A spus, între altele, acest preot adresându-se părinților celui decedat: ”Să îi mulțumiți lui Dumnezeu că vi l-a dăruit pentru încă 18 ani”. Dar ce se întâmplase în realitate? Copilul acesta a trăit 18 ani de adevărat martiriu. Nu a avut o zi liniștită de la Dumnezeu în toți acești ani din pricina suferințelor, tot intrând și ieșind din spitale și acuzându-și părinții pentru că au permis să i se facă transplant. Nu se cuvine ca în deciziile noastre care privesc viața să ne lăsăm conduși de sentimentele noastre, nici măcar de cele mai puternici. Voia lui Dumnezeu și legea lui trebuie să stăpânească mintea și inima noastră.

  1. ÎNTREBARE 28.: Cine este/sunt autorul/autorii ”Pozițiilor” asupra transplanturilor exprimate în numele Sfântului Sinod al Bisericii Greciei la care ați făcut referire în omilia dumneavoastră?

RĂSPUNS: ”Pozițiile”, așa cum am afirmat în comunicarea mea, sunt un text cu titlul ”Poziții asupra eticii transplanturilor”, care a fost publicat ca introducere la cartea Biserica și Transplanturile. Introducerea, ca și cartea în întregime, reprezintă opera Comisiei Sinodale de Bioetică a Bisericii Greciei. Urmează o lungă serie de comunicări care pledează în favoarea transplanturilor. Textul ”Pozițiilor” nu a fost elaborat în urma unei decizii a Sfântului Sinod cu privire la transplanturi, ci reprezintă, așa cum se menționează chiar în text, ”propuneri… spre cugetare și problematizare”. Nu cunoaștem cine este autorul ”Pozițiilor”, pentru că nu este menționat nicăieri.

  1. ÎNTREBARE 29.: La emisiunea televizată a canalului NET, care a fost prezentată de două ori și la care a fost prezent și Mitropolitul Mesogheei, kir Nikolaos, au fost date asigurări că a fost retrasă prevederea declarație de refuz a donatorului și că este suficient refuzul rudelor. Este adevărat acest lucru?

RĂSPUNS: Cred că este vorba de o neînțelegere. Legea 3984/2011 îi consideră pe toți cetățenii greci, din oficiu, ca potențiali donatori de organe, în afară de cazul în care declară în scris, prin declarație pe proprie răspundere că nu doresc să fie donatori, semnând declarația în fața autorității publice și trimițând-o la Organizația Națională pentru Transplanturi. Acesta este mult discutatul acord prezumat. Prin legea ulterioară, 4075/2012, articolul 55, par. 4, o lege care nu are nici o legătură cu transplanturile, dacă cel diagnosticat ca ”mort cerebral” nu a făcut mai întâi declarație, se impune, pentru prelevarea organelor acestuia, și consimțământul familiei. Se presupune că e vorba de o îmbunătățire a legii, dar nu este o îmbunătățire semnificativă. Ascultați sau citiți comunicare pe această temă din cadrul conferinței noastre a avocatului H. Ándralis.

  1. ÎNTREBARE 30.: Se pierde vreodată lucrarea-energia minții, după ce sufletul se desparte de trup?

RĂSPUNS: Desigur că nu. Lucrarea-energia înțelegătoare a minții este unica lucrare-energie a inimii omului. Unii Părinți ai Bisericii echivalează lucrarea-energia noetică cu mintea și cu rațiunea; de asemenea, învață că în cazul unei leziuni a creierului, lucrarea-energia noetică coboară și lucrează în locașul inimii.

Prin urmare, din această perspectivă, lucrarea-energia noetică este singura lucrare-energie a sufletului care funcționează în creier ca rațională, dar tot ea lucrează în același timp în inimă ca noetică, înțelegătoare. Așadar, același organ, mintea-nous, se roagă neîncetat în inimă, se înțelege că doar în cei care au neîncetata rugăciune a minții în inimă și, în același timp, raționează în creier – de exemplu, probleme de matematică și orice altceva.

Sfântul Grigorie Palama, în al doilea său Cuvânt ”Pentru cei ce se liniștesc cu sfințenie”, menționează că ”inima” este stăpânul întregii existențe a omului; acolo este mintea-nous, adică facultatea de înțelegere duhovnicească, precum și toate cugetele (logismoί) ale sufletului. Aici, Sfântul Grigorie, prin termenul ”inimă” nu înțelege inima de carne, ci inima adâncă, în timp ce prin termenul ”minte” (nous) nu înțelege ”intelectul”, ci lucrarea-energia inimii, lucrarea înțelegătoare, noetică. Prin lucrarea-energia înțelegătoare a inimii se ajunge la vederea Dumnezeului Celui necreat.

DECLARAȚIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE

(refuz transplantul)

111[1]

În cazul morții nu doresc să îmi fie prelevate organele pentru transplant, nu permit nimănui (nici unei rude a mele, nici unui terț sau vreunui factor public sau privat), niciodată și pentru nici un motiv, să revoce această decizie a mea, de asemenea nu concesionez nimănui nici un drept asupra integrității mele trupești nici după moartea mea trupească.

(Decalratia http://www.orthros.eu/images/Various/EPM-SEF-Metamox/YpDilwsiArnMet.pdf)

Exactitatea informațiilor declarate prin prezenta pot fi verificate pe baza arhivei altor servicii (conform articolului 8, paragraful 4, Legea 1599/1986).

CĂTRE (1): Organizația Națională pentru Transplanturi – Secția de Promovare a Donațiilor de Țesuturi și Organe.

 Adresă… Tel…

Prenume, Nume…

Prenumele și numele tatălui…

Prenumele și numele mamei…

Data nașterii(2)  

Locul nașterii…

Numărul actului de identitate…

Telefon…

Domiciliu…

Fax…

Email…

 Pe proprie răspundere și cunoscând sancțiunile(3), prevăzute de dispozițiile paragrafului 6 al articolului 22 al Legii 1599/1986, declar că:

 În cazul morții nu doresc să îmi fie prelevate organele pentru transplant, nu permit nimănui (nici unei rude a mele, nici unui terț sau vreunui factor public sau privat), niciodată și pentru nici un motiv, să revoce această decizie a mea, de asemenea nu concesionez nimănui nici un drept asupra integrității mele trupești nici după moartea mea trupească.

 De asemenea, solicit să faceți cunoscută prezenta declarație tuturor factorilor de răspundere ai domeniului public și privat, care au legătură cu subiectul acesta ca unii ce sunt competenți pentru prelevarea și transplantul de organe umane, pe care prin prezenta îi consider informați.

 Aceeași declarație o fac și în ce-i privește pe copiii mei minori menționați mai sus, a căror grijă o am ca părinte, declarație care va fi valabilă până la majoratul lor.

 Prenume și nume…

 Data nașterii…

 Data [întocmirii documentului]…

Semnătură…

(1)  Aici se menționează de către cetățeanul interesat sau de către autoritatea interesată denumirea serviciului din domeniul public, căruia îi este adresată cererea.

(2)  Se scrie cu litere.

(3)  Cel care în cunoștință de cauză declară informații false sau neagă sau ascunde informațiile adevărate prin declarația pe proprie răspundere semnată este pedepsit cu închisoare cel puțin trei luni. Dacă responsabilul acestor fapte urmărea să obțină pentru sine sau pentru altul un folos material lezând un al treilea sau urmărea să lezeze un altul, este pedepsit cu închisoare până la 10 ani.

(4)  În cazul insuficienței spațiului, declarația poate fi continuată pe verso și se semnează de către declarant.

———

 *Luați în considerare cel puțin 3 copii ale declarației dumneavoastră cu semnătura autentificată la autoritatea publică (Centrul de Deservire a Cetățeanului, municipalitate, poliție etc.); trimiteți prin poștă la Organizația Națională pentru Transplanturi (adresa…) sau prin fax la… și imediat după ce ați trimis sunați la Secretariatul Organizației Naționale pentru Transplanturi pentru a solicita număr de protocol.

Dacă doriți, dintre copiile validate pe care vi le va trimite înapoi Organizația Națională pentru Transplanturi, trimiteți una la Centrul de Studii Patristice și una la o persoană în care aveți încredere.

Sursa traducerii: http://www.orthros.eu/ἐρωτήσεις-ἀπαντήσεις/50-/580-ερωτησεισ-απαντησεισ-ἀπό-τήν-ἡμερίδα-«μεταμοσχεύσεις-δωρεά-ἤ-ἀφαίρεση-ζωῆς-».html

Traducere Tatiana Petrache (G.O.)

Anunțuri