Rugăciune ecumenistă în interiorul baldachinului Sfântului Mormânt rostită de ereziarhul Papă și Patriarhul ecumenic.

Jefuirea Ortodoxiei de către Patriarhul ecumenic,

cel al Ierusalimului și cel al Americii

de directorul ziarului Ortodox Typos  G. Zervos

images[3]Ereziarhul Papă și Patriarhul ecumenic au rostit „Tatăl nostru” (în italiană) și diferite pericope evanghelice, în timp ce în Declarația comună pe care au semnat-o, Patriarhul ecumenic: a) proclamă că Biserica Ortodoxă nu deține întregul adevăr al credinței, ci părți ale ei, b) readuce în scenă teoria hulitoare a lui Atenagora despre reinstituirea Bisericii celui Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească (Deci ne spune că nu este cea în care credem și pe care o urmăm), semănând confuzie printre credincioși și desființând dogmele Bisericii, c) recunoaște pe șeful statului Vatican drept episcop canonic, iar „biserica” lui canonică și d) adoptă toate principiile lui Atenagora și de aceea acceptă diplomația iubiristă a Vaticanului în evoluția spre pseudo-unire.

Patriarhul Ierusalimului Teofil îl numește pe ereziarhul Papă Aghiotaton[1] (deși nu a părăsit infailibilitatea, care-l face asemenea cu Dumnezeu, căci numai El este infailibil), îl recunoaște nu ca șef de stat și ereziarh, ci drept întâistătător canonic al Bisericii. Toate cele pe care le-au propovăduit Sfinții antipapali și antieretici ai Bisericii noastre nu au nici o putere nici pentru patriarhul Ierusalimului, Teofil, adept al dialogurilor interreligioase și nu numai. Arhiepiscopul Americii, Dimitrie, se dovedește, din declarațiile sale, a fi un adept al ecumenismului laic și vorbește despre împărțirea Bisericii și nu despre Schismă și erezie.

În timp ce în Grecia se vota pentru europarlamentari, primari și districtuali, și cetățenii își aveau atenția întoarsă spre mesajele politice și naționale ale electoratului, Patriarhul ecumenic, Vartolomeu, împreună cu „custodia” Sa, s-a întâlnit cu ereziarhul Papă la Sfântul Mormânt, schimbând amabilități și sărutarea păcii. Cu ocazia acestei întâlniri de la Ierusalim, au rezultat declarații și proclamații, care constituie jefuirea Ortodoxiei și a Teologiei Patristice. Jefuirea a fost făcută de către patriarhul ecumenic, patriarhul Ierusalimului și arhiepiscopul Americii, care l-a însoțit pe Patriarhul ecumenic la Ierusalim.

Patriarhul Ierusalimului, Teofil, în opoziție cu fericitul patriarh Benedict, care a fost împotriva întâlnirii Papei Paul VI cu patriarhul Atenagora (acum cincizeci de ani), a îngăduit rugăciunea în comun dintre Papa și Patriarhul ecumenic, deși primul este pironit în ereziile și rătăcirile Papismului. În același timp l-a numit pe papă Aghiotaton, deși acesta continuă să slujească ereziilor papismului: Filioque, primatul, infailibilitatea, îndrăzneața părere că este reprezentantul exclusiv al lui Hristos pe pământ. Prin această poziție a sa, patriarhul Ierusalimului Teofil a demonstrat că criza, care s-a creat cu precedentul său, a fost dirijată în scopul alegerii unui nou patriarh, cel de astăzi, care este un adept excesiv al întrunirilor interreligioase și al dialogului cu eterodocșii, pe care îi consideră că aparțin „Bisericii” mântuitoare și canonice. Pentru patriarhul Ierusalimului nu sunt valabile Sfintele Canoane, care interzic rugăciunile împreună cu ereticii.

Arhiepiscopul Americii

Arhiepiscopul Americii, Dimitrie, spre marea surpriză a tuturor credincioșilor și clericilor ortodocși, este adeptul ecumenismului laic (excelenta cooperare în subiectele pe care le înfruntă societatea) și a lăsat să se înțeleagă că întâlnirea papei Paul VI cu patriarhul Atenagora, acum cincizeci de ani, a avut drept rezultat îndepărtarea dezbinării. Arhiepiscopul vorbește despre dezbinare și nu despre schismă și erezie. Declarațiile în acest sens le-a făcut înainte de întâlnirea papei cu patriarhul ecumenic și după întâlnirea Preafericirii Sale cu responsabilul Vaticanului pentru unirea tuturor „bisericilor”. Declarația este următoarea:

„Întâlnirea istorică dintre papa Paul VI cu patriarhul ecumenic Atenagora la Ierusalim în Ianuarie 1964, a fost o ocazie fericită care a îndepărtat dezbinarea de veacuri și a născut un rod bun”, au spus arhiepiscopul Joseph E. Kurtz de Louisville Kentuky, președintele Conferinței episcopilor catolici americani și Arhiepiscopul Dimitrie, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe grecești din America și președintele Adunării Episcopilor Ortodocși Canonici din Statele Unite ale Americii, într-o declarație comună.

Declarația face referire la întâlnirea de la 25 Mai dintre Papa Francisc și Patriarhul ecumenic Vartolomeu de la Ierusalim.

Arhiepiscopul Americii, Dimitrie, și arhiepiscopul Kurtz au declarat că apropierea crescândă dintre creștinii catolici și ortodocși în ultimii cincizeci de ani, le-a îngăduit „să vorbească cu un glas” în subiectele pe care le înfruntă societatea.

„Ne angajăm într-o lucrare crescândă în aceste sectoare, inclusiv dileme sociale, economice și etice, și îi chemăm pe oamenii noștri să se roage pentru reușita iminentei întâlniri dintre Papa Francisc și Patriarhul ecumenic Vartolomeu la Ierusalim spre slava lui Dumnezeu și promovarea Creștinismului în lumea noastră traumatizată”, menționează declarația.

Însuși arhiepiscopul Kurtz a vorbit și solitar despre întâlnire, pe care a caracterizat-o un „dar însemnat”, făcând referire la „respect reciproc și îngăduință”.

Patriarhul ecumenic

          Patriarhul ecumenic Vartolomeu, în cadrul întâlnirii sale, a proclamat solemn la Declarația Comună făcută cu papa iezuit Francisc, că este credincios principiilor și pozițiilor ecumenistului Patriarh ecumenic Atenagora, care a introdus în Biserica Ortodoxă răzvrătirea împotriva Sfintelor și de Dumnezeu insuflatelor Canoane și a dogmelor Bisericii Ortodoxe. L-a recunoscut pe Papa drept episcop, Vaticanul drept „biserică” soră, s-a rugat la Sfântul Mormânt împreună cu ereziarhul, a formulat în comun blasfemia că pașii spre unire sunt povățuiți de Duhul Sfânt, când el tăgăduiește lucrarea Duhului Sfânt în Sfinții anti-papali ai Bisericii noastre și proclamă în Declarația comună, pe care o semnează împreună cu Papa, că rămâne credincios principiilor lui Atenagora pentru crearea unei noi Biserici. Pentru ca credinciosul să înțeleagă duhul Declarației comune a actualului Patriarh ecumenic cu actualul Papă, este suficient să citească următoarele extrase ale interviului, pe care l-a dat Patriarhul Atenagora în timpul păstoririi sale:

„«Ne înșelăm și păcătuim, spunea el, dacă credem că Credința Ortodoxă a coborât din Cer, iar celelalte doctrine sunt nedemne. Trei sute de milioane de oameni au ales islamul ca să ajungă la Dumnezeul lor și alte sute de milioane sunt protestanți, catolici, budiști. Scopul fiecărei religii este să-l îmbunătățească pe om». «În mișcarea spre unire nu e vorba ca o biserică să meargă spre cealaltă, ci toate împreună să reîntemeiem Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească Biserică, în coexistență de la Răsărit până la Apus, așa cum am trăit până în 1054, în ciuda diferențelor teologice existente și atunci». «Veacul dogmei a trecut». «Suntem chemați să ne eliberăm de împletitura polemicii și contradicției în Teologie și s-o îmbogățim prin duhul discuției și a formulării adevărului în dragoste și răbdare. Creștinismul are nevoie astăzi de o Teologie a reconcilierii»”.

Patriarhul Atenagora era împotriva dogmelor și a Teologiei ortodoxe, care este piedică spre pseudo-unire. Pozițiile lui au fost adoptate de urmașul său pe tronul Fanarului, Patriarhul Dimitrie, ca și de actualul Patriarh Vartolomeu. În nici un punct al Declarației actualului patriarh și al ereziarhului Papă nu se face referire la dogme.

Iubirismul și Declarația

În loc de referire la dogme apare „iubirismul”. Dacă cercetați cu atenție Declarația, veți constata că toate cele pe care le-a fixat patriarhul Atenagora sunt cuprinse în Declarația comună de la Ierusalim.

Ea este după cum urmează:

„În Declarația lor comună, Papa Francisc și Patriarhul ecumenic Vartolomeu arată că este de datoria lor să conlucreze pentru protecția demnității umane și a familiei și să construiască o societate dreaptă și umană, în care nimeni să nu se simtă că este exclus.

Au accentuat de asemenea necesitatea protecției mediului înconjurător prin asigurarea creației lui Dumnezeu, așa cum menționează, și s-au referit la libertatea religioasă. Cei doi conducători și-au exprimat neliniștea pentru situația pe care o înfruntă creștinii din Orientul Mijlociu și au vorbit despre necesitatea urgentă momentului, reconcilierea și unitatea familiei umane, cu respectarea deplină a diferențelor legitime.

Cele mai însemnate referiri la text sunt următoarele:

  1. Așa cum au făcut pururi-pomeniții noștri înaintași, Papa Paul I și Patriarhul ecumenic Atenagora, care s-au întâlnit aici la Ierusalim acum cincizeci de ani, tot astfel și noi, Papa Francisc și Patriarhul ecumenic Vartolomeu, suntem hotărâți să ne întâlnim la Sfintele Locuri, „unde Slobozitorul nostru comun, Iisus Hristos, Domnul nostru, a trăit, a învățat, a murit, a înviat și S-a înălțat la Ceruri, de unde a trimis pe Duhul Sfânt pentru noua Biserică” (Comunicat comun al Papei Paul I și al Patriarhului Atenagora, care a fost publicat după întâlnirea lor de la 6 Ianuarie 1964). Întâlnirea noastră, încă o întâlnire a Episcopilor Bisericilor Romei și a Constantinopolului, care au fost întemeiate deopotrivă de doi frați, Apostolii Petru și Andrei, este un izvor de o profundă bucurie duhovnicească pentru noi.Totodată prezintă o oportunitate providențială de a reflecta asupra profunzimii și autenticității mărturisirilor existente, asupra rodului unei călătorii pline de har, la care Domnul nostru ne-a condus de la acea zi binecuvântată de acum cincizeci de ani.
  2. Întâlnirea noastră frățească de astăzi este un pas nou și absolut necesar în călătoria spre unire, la care numai Sfântul Duh ne poate conduce, (…) În decursul acestor ani, Dumnezeu, Izvorul păcii și al dragostei, ne-a învățat să-l considerăm unul pe celălalt mădulare ale aceleași familii creștine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și să ne iubim unul pe celălalt, astfel încât să putem mărturisi credința în aceeași Evanghelie a lui Hristos, așa cum au primit-o Apostolii și cum ne-a fost exprimată și transmisă de către Sinoadele ecumenice și Părinții Bisericii. Cu toate că avem deplina convingere că nu ne-am atins scopul comuniunii depline, astăzi confirmăm angajamentul nostru de a continua să călătorim împreună spre unitate, pentru care Hristos, Domnul nostru, S-a rugat Tatălui ca „toți să fie una” (Ioan 17, 21).
  3. Cunoscând foarte bine că unitatea se manifestă în dragoste pentru Dumnezeu și dragoste pentru aproapele, așteptăm cu nerăbdare ziua în care vom participa împreună la Dumnezeiasca Euharistie. Ca și creștini, suntem chemați să ne pregătim pentru a primi acest dar al comuniunii euharistice, potrivit cu învățătura Sfântului Irineu de Lugdun (Împotriva ereziilor, IV, 18,5, PG 7, 1028), cu mărturisirea aceleeași credințe, cu stăruință în rugăciune, cu schimbare lăuntrică, cu înnoire a vieții și cu dialog frățesc.
  4. În acest scop, Dialogul teologic, care se află în curs de desfășurarede cătreComisia Mixtă Internațională, constituie o contribuție esențială în căutarea deplinei comuniuni dintre catolici și ortodocși.

În toată perioada Papei Ioan Paul II și, după aceea, a lui Benedict XVI și a Patriarhului Dimitrie, evoluția întâlnirilor noastre teologice a fost esențială. Astăzi exprimăm sincera considerație pentru succesele de până astăzi, precum și pentru strădaniile actuale. Iar aceasta nu este un simplu exercițiu teoretic, ci o exersare în adevăr și în dragoste, care pretinde o cunoaștere tot mai profundă a tradițiilor celuilalt, în scopul de a-i înțelege și de a învăța de la ei.

Astfel adeverim pentru încă odată că dialogul teologic nu urmărește unmic numitorcomunteologic, ca să ne apropiem de un compromis, ci mai degrabăadâncirea în cunoașterea adevărului, pe care Hristos l-a dat Bisericii Sale, un adevăr pe care nu vom înceta să-l înțelegem mai bine când vom urma îndemnurile Duhului Sfânt. De aceea, adeverim împreună că credința noastră în Domnul pretinde întâlnire frățească și dialog adevărat.

  1. (…) avem datoria să oferim, pentru dragostea lui Dumnezeu, o mărturie comună pentru toți oamenii, conlucrând spre slujirea umanității, mai ales pentru apărarea demnității omului în orice stadiu al vieții sale și a sfințeniei familiei bazată pe căsătorie, în promovarea păcii pentru binele comun și pentru înfruntarea suferințelor, care continuă să rănească lumea noastră. Recunoaștem că foamea, sărăcia, incultura, distribuția ilegală a resurselor va trebui să fie înfruntate.Este de datoria noastră să căutăm să construim împreună o societate dreaptă și umană, în care nimeni să nu se simtă că este exclus.
  2. Esteconvingereanoastră profundăcăviitorulfamiliei umane, va depinde, de asemenea, de faptulcum se vaasiguradarulcreației, pecare Creatorul ni l-a încredințat. Prin urmare, recunoaștem abuzarea ilegală a planetei noastre, care este asemenea cu păcatul în ochii lui Dumnezeu. (…) Apelăm la toți oamenii de bună credință să cerceteze moduri prin care să trăim în mai puțină risipă și în simplitate, să se manifeste mai puțină lăcomie și mai multă dărnicie pentruprotejarealumiilui Dumnezeu șiîn folosulpoporului Său.
  3. Există, de asemenea,onevoie urgentăde o eficientă cooperare a creștinilor în scopul de a asigurapretutindenidreptul dea-și exprimapubliccredințalorși de a fitratați în mod echitabil(…) În acest cadru, îi chemăm pe toți creștinii să promoveze un dialog autentic cu iudaismul, islamul și alte tradiții religioase. Indiferența și necunoașterea reciprocă poate duce numai la suspiciune și, din nefericire, chiar și la conflicte.
  4. Din acest oraș sfânt al Ierusalimului, exprimăm profunda neliniște comună cu privire la situația creștinilor din Orientul Mijlociu, precum și dreptul de a rămâne cetățeni cu drepturi depline ai țării lor. Ne întoarcem cu încredere către Atotputernicul și Milostivul Dumnezeu într-o rugăciune pentru pace la Locurile Sfinte și Orientul Mijlociu, în general. Ne rugăm mai ales pentru bisericile din Egipt, Siria și Irak, afectate mai tragic datorită evenimentelor recente. Încurajăm toate partidele, indiferent de convingerile lor religioase, să continue să lucreze pentru reconciliere și dreapta recunoaștere a drepturile popoarelor. Suntem convinși că nu armele, ci dialogul, iertarea și reconcilierea sunt cele mai puternice mijloace pentru restabilirea păcii.
  5. Într-un cadru istoric caracterizat prin violență, indiferență și egoism, mulți oameni și femei simt că și-au pierdut orientarea. (…) Îi chemăm pe toți creștinii, împreună cu credincioșii fiecărei tradiții religioase și pe toți oamenii de bună credință, să recunoască nevoia urgentă de conciliere și unitate a familiei umane, respectând totodată și întru totul diferențele legitime, pentru binele întregii umanități și a viitoarelor generații.

Ce cuprindea rugăciunea comună

Rugăciunea Patriarhului ecumenic împreună cu ereziarhul s-a făcut, potrivit comunicatului oficial al Patriarhiei Ierusalimului, înaintea baldachinului Sfântului Mormânt. În comunicat, printre altele, se menționează următoarele:

„Venind de la aceste două uși, Papa și Patriarhul ecumenic, la marginea și centrul curții Cinstitei Bisericii a Învierii, s-au sărutat unul pe altul drept dovadă și mărturie a dragostei și a dispoziției de continuare a dialogului teologic început acum cincizeci de ani.

De aici cei doi întâi-stătători au înaintat spre ușa Cinstitei Biserici a Învierii, unde au fost întâmpinați de cei trei egumeni ai Sfintei Biserici a Învierii, adică de arhiepiscopul nostru de Ierapole, Isidor, de franciscan și de armean.

În continuare, cei doi întâistătători au sărutat Piatra Ungerii, în timp ce corul grecesc al Sfintei Biserici a Învierii, condus de protopsaltul arhim. Aristovul, au cântat: „Intra-voi…”, iar în timp ce întâistătătorii veneau dinspre Piatra Ungerii și se îndreptau spre Sfântul Mormânt, au cântat: „Mormântul Tău, Mântuitorule…”.

Ajungând înaintea baldachinului, cei doi întâistătători s-au așezat, potrivit rânduielii de mai înainte programate, ei cu cei ai lor, în timp ce poporul, 400 de credincioși, au intrat și s-au așezat de mai înainte în locurile lor fixate.

După ce toți s-au așezat, după rânduială și în liniște, a urmat, potrivit programului, alocuțiunea Patriarhului Ierusalimului, Teofil, din partea Patriarhiei de Ierusalim, apoi a franciscanilor și a armenilor.

Au urmat apoi diferite cântări și citirea unor pericope evanghelice ale Învierii. După acestea au urmat omiliile Patriarhului ecumenic Vartolomeu și a Papei Romei, Francisc, încheiate cu schimbarea sărutării păcii.

Apoi s-a rostit „Tatăl nostru” în limba italiană de către Papa Romei și Patriarhul ecumenic, și de fiecare dintre cei chemați în limba proprie, după care Întâistătătorii s-au închinat înlăuntrul baldachinului Sfântului Mormânt.

Menționăm că imnurile și pericopele evanghelice au fost citite fără veșminte liturgice, datorită lipsei desăvârșitei comuniuni dintre Biserica romano-catolică și Biserica Ortodoxă.

După încheierea acestei ceremonii, întâistătătorii, însoțiți de mica lor suită, au urcat și s-au închinat la Înfricoșătoarea Golgotă”.

Înfricoșător

Așadar, Patriarhului ecumenic, care este considerat păzitorul Sfintelor Canoane, s-a rugat împreună cu șeful statului Vatican și conducătorul unei „biserici” creștine eretice, la Sfântul Mormânt. Patriarhul ecumenic jertfește adevărul Credinței în „interesul” ereziei creștine. Dacă s-ar ruga creștinii ortodocși cum s-a rugat el, atunci fie va înceta să mai existe Ortodoxia, fie s-ar crea schisme în numele Ortodoxiei. Nu sunt întâmplătoare cele care în chip tragic se întâmplă în lumea ortodoxă. Responsabile pentru acestea nu sunt numai necuviința societății consumatoriste, ci și lipsa respectului față de Sfintele Legi ale Bisericii Ortodoxe din partea patriarhilor, arhiepiscopilor etc. În comunicatul Patriarhiei Ierusalimului, ereziarhul Papa a fost numit Întâistătător al Bisericii Romano-catolice. Patriarhia Ierusalimului de fapt echivalează pe Capul Bisericii Ortodoxe (cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească), pe Hristos cu „papucul” ereziarhului și dumnezeiasca Înțelepciune a lui Hristos cu prostia Papei, care se pretinde infailibil, deși este om.

Patriarhul ecumenic tăgăduiește Adevărul Ortodoxiei

Prin Declarația comună, pe care au semnat-o ereziarhul cu Patriarhul ecumenic, cel din urmă tăgăduiește Adevărul Bisericii Ortodoxe. Printre altele, ei scriu:

„Astfel, adeverim pentru încă odată că dialogul teologic nu caută un infim numitor comun, în baza căruia să se realizeze un compromis, ci este vorba mai degrabă despre aprofundarea spre înțelegerea întregului adevăr, pe care Hristos l-a dăruit Bisericii Sale, un adevăr pe care niciodată nu vom putea să-l înțelegem mai bine, decât dacă vom urma povățuirile Duhului Sfânt. Astfel, adeverim de comun acord că credincioșia noastră în Domnul pretinde întâlnire frățească și dialog adevărat. O astfel de căutare nu ne depărtează de la adevăr. Ci, mai degrabă, prin schimbul de daruri, prin povățuirea Duhului Sfânt, ne va călăuzi la tot adevărul (Cf. Ioan 16, 13)”.

De fapt Patriarhul ecumenic ne spune, Declarația pe care a semnat-o, că noi, ortodocșii, nu deținem Adevărul Credinței, ci deținem numai o parte a lui și de aceea trebuie să-l căutăm (tot astfel declară și protestanții), ca să fim călăuziți la „tot adevărul”. Dacă ar exista organe competente în Biserica Ortodoxă, cu excepția Sinodului Panortodox, Patriarhul ecumenic ar fi mustrat pentru aceste poziții ale sale. Pentru hotărârea sa, de a recunoaște pe papa Ioan XXIII drept sfânt, ar fi scos în afara Bisericii. Din păcate, Patriarhul ecumenic nu slujește Ortodoxia, Sfintele Canoane, Sinoadele ecumenice și testamentele antieretice și antipapale ale Sfinților Bisericii noastre. Dacă va continua această linie, fără hotărârile unui Sinod Panortodox, poate va trebui să reexaminăm toți ortodocșii poziția noastră față de el. Deoarece, gândiți-vă, ce ați spune dacă cei care se ocupă cu slujirea misionară ar spune că noi, ortodocșii, nu deținem Adevărul Credinței, pe care îl exprimă Biserica noastră? Atunci de ce protestanții, papistașii, anglicanii, copții să devină ortodocși, de vreme ce și ei dețin o parte din adevăr? Acțiunile și pozițiile Patriarhului ecumenic sunt inacceptabile pentru Ortodoxie.

Orthodoxos Typos, nr. 2024, 30 Mai 2014, pp.1,7

Chilia Buna Vestire – Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos

[1] Formulă de adresare echivalentă cu Preafericit.

Anunțuri