202[1]

– un studiu excelent despre propaganda ecumenistă din România -2014-

de teologul Cătălin Berde

“Cazul Corneanu”. Banatul lui. Ecumenism ratat? – propaganda greco-catolică de tip iezuit folosindu-se de numele unui ierarh ortodox trecut la cele vesnice.

Mitropolitul Nicolae Corneanu și diversiunea Ramonei Băluțescu susținută de episcopul greco-catolic Virgil Bercea de la Oradea

 

Cine sunt ierarhii eretici din România anului 2008?

CINE FACE JOCURILE IN BOR?- CATOLICII!!!

 Ierarhii eretici, în viziunea BOR, din România anului 2008 

Nici bine nu s-a dus la cele vesnice mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului ca unii s-au gandit sa îi folosească numele pentru a dovedi că ei au avut dreptate.

Ambitii, erezii, diversiuni, denigrări, calomnii, interese, manipulări etc. se pot asocia usor cu cartea tipărită la editura Emma din Orastie. În aceasta carte, prefațată de un episcop greco-catolic, ni se spune că greșala mitropolitului bănățean a fost o lecție de sfințenie și nu o rătăcire. Mărturiile despre subiect și le asumă o “atee” care se pretinde a fi apărătoarea postmortem a unui ierarh ortodox.

coperta carte corneanu[1]

Cartea  este lansată  în preajma alegerilor pentru scaunul vacant de Mitropolit al  Banatului ca sprijin al ecumenismului local, dar și ca suport moral în alegerea unui nou mitropolit ecumenist. Articolul Ramonei Băluțescu „Ierarhii eretici, în viziunea BOR, din România anului 2008 ” este premergător cărții prezentată în imaginea de mai sus. Vor accepta ortodocșii păstrători ai tradiției patristice   presiunea ecumeniștilor  ”ortodocși” și a ecumeniștilor catolici și protestanți, privind alegerea unui ierarh ecumenist?

Am primit, nu demult, o carte numita “<Cazul Corneanu>. Banatul lui. Ecumenism ratat?editata la EMMA in Orastie, anul 2014. Autoarea cartii este publicista greco-catolica Ramona Băluțescu, dar care, dorind sa dea impresia ca este neutra din punct de vedere religios, ne spune ca este atee. Cartea cuprinde, pe langa aspecte frumoase din viata mitropolitului Nicolae si calomnii la adresa unor ierarhi ortodocsi ca PF Daniel Ciubotea, IPS Bartolomeu Anania, PS Daniel de la Varset, PS Lucian Mic de la Caransebes etc., in timp ce la adresa Bisericii Catolice autoarea cartii are doar aprecieri si laude. E drept ca IPS Nicolae a fost un om bland si cu inima mare, o spun toti care l-au cunoscut, dar in cazul acestei carti, contextul in care este folosit numele mitropolitului Nicolae e cu totul altul decat cel ce pare. La prima vedere se da impresia ca este prezentat portretul pozitiv al unui ierarh ortodox român, dar autoarea incearca sa directioneze toata atentia spre a rasturna lucrurile, punandu-le intr-un alt context. Greseala mitropolitului Nicolae (asupra acestui aspect nu ar fi fost cazul sa se mai revina) este vazuta ca un act de dragoste frateasca exemplara contestandu-se deciziile Sfantului Sinod al BOR si canoanele Sinoadelor Apostolice si Ecumenice referitoare la slujirea cu ereticii. Biserica Greco-Catolica are interesul sa sustina acest lucru pentru ca astfel da impresia ca se afla in Adevar. Practic nu este elogiat un ierarh pentru ca este ortodox, ci pentru ca a avut o opinie ca si a lor. Au fost, si inca mai sunt, ierarhi ortodocsi cu calitati exemplare, dar Biserica Greco-Catolica nu are interesul sa ii promoveze atata timp cat nu au incalcat aceste canoane sau, mai bine-zis, atata timp cat nu sunt in acelasi duh.

Nu o cunosc pe “viteaza” autoare, dar din felul in care prezinta lucrurile se observa ca nu are cunostinte teologice si arunca cu mare placere calomnii si denigrari asupra Bisericii Ortodoxe Romane, inclusiv atacuri la persoana. Singurul ierarh ortodox care, in opinia autoarei, ar mai fi de apreciat este Sofronie Drincec de la Oradea, cel care a slujit aghiasma cu episcopul catolic care prefateaza aceasta “opera de arta”. De altfel, Ramona Balutescu, este una dintre vocile banatene prin care catolicismul sustine venirea lui Sofronie in scaunul mitropolitan al Banatului(Cine sunt CANDIDAŢII pentru postul de Mitropolit al Banatului http://activenews.ro/cine-sunt-candidatii-pentru-postul-de-mitropolit-al-banatului-va-asculta-sinodul-bor-de-vocea-credinciosilor_1871327.html) . Va asculta SINODUL BOR de vocea credincioşilor?. O fi avand PS Sofronie calitati exemplare si noi sa nu stim de aceasta? (dar ÎPS Ioan Selejan ce calități concrete are? Rămâne doar PS Lucian Mic nt. G.O.) Probabil stie autoarea cartii care, in articolele sale, apreciaza “calitatile” actualului ierarh bihorean. Din acest motiv nu consider ca merita sa ma opresc asupra subiectului. Este o clara propaganda greco-catolica folosindu-se de numele ierarhului ortodox Nicolae Corneanu.

In cele ce urmeaza ma voi opri putin asupra prefatei scrisa de episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea. Acesta sustine ca miscarea ecumenica isi are originile in cuvintele Mantuitorului “Ca toti sa fie una” (Ioan 17;21). Cuvintele Mantuitorului le interpretreaza ca fiind o “unitate in diversitate”, in timp ce, mai jos cu un paragraf spune: “Pentru ca o persoana sa fie ecumenica trebuie sa-si iubeasca si sa-si traiasca credinta sa si valorile care o definesc. Doar avand aceasta baza solida de credinta se poate intelege innoirea permanenta a Bisericii pure, ramanand neschimbate dogmele si traditiile, se poate intelege ce inseamna convertirea inimii pentru a trai Evanghelia… se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu

La ce se refera episcopul Virgil cand spune: “ramanand neschimbate dogmele si traditiile”? Care dogme si care traditii? Stim ca fiecare cult are crezul sau (dogma sa). Din cate crezuri sunt, pot fi toate adevarate? Pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele? Chiar daca se refera la acelasi Hristos, in multe se contrazic intre ele. Spre exemplu: catolicii cred altfel in Sfanta Treime decat ortodocsii. Apusul, incepand cu 1054 crede ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul (erezia filioque), in timp ce ortodocsii cred ca Duhul Sfant purcede doar de la Tatal (Ioan 15,26). Aceasta e o diferenta de crez referitor la Sfanta Treime. Un alt exemplu e cel al purgatoriului in care Biserica Apuseana crede ca exista un loc intermediar intre iad si Rai, altfel decat cred ortodocsii. Exemple de diferenta de credinta ar putea continua. Ne intrebam care dintre aceste dogme sunt cele care trebuiesc pastrate caci nu putem spune ca fiecare dintre ele sunt adevarate. Nu pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele. Va renunta episcopul unit de Oradea la ereziile sale? Tocmai din acest motiv, pentru a ascunde devierea de la dreapta credinta, ecumenistii spun: “sa nu ne uitam la ce ne desparte, ci doar la ce ne apropie”. Daca ne-am uita la ceea ce ne desparte, adica la invatatura de credinta, cuvantul “ca toti sa fie una” nu ar mai putea fi interpretat de fiecare cum doreste, in functie de interesul urmarit.

Sfantul Apostol Pavel spune: “Exista un domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4;5). Este clar pentru cine vrea sa inteleaga – nu mai multe credinte despre acelasi Domn, ci una singura. In acest capitol Apostolul Pavel vorbeste despre Capul Bisericii care este Iisus Hristos si felul in care trebuie sa credem in Biserica: “Pana vom ajunge toti la unitatea credintei… Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii, ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul – Hristos” (Efeseni 4;5-15). In fiecare perioada a istoriei invatatura lumii a fost diferita de invatatura lui Hristos, chiar daca lumea, in viclenia ei, a folosit si rastalmacit in mod viclean (ca sa nu spun “diplomatic”) cuvintele Mantuitorului.

Despre valul inselaciunii lumii acesteia marele teolog de talie internationala, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae spune: “ecumenismul este produsul masoneriei, iarasi vor sa relativizeze credinta… Ecumenismul este panerezia timpului nostru[1]. Despre, felul in care “lumea” vede importanta respectarii invataturii de credinta se vede si din expresia folosita des de catre sustinatorii ecumenismului care considera ca Biserica Ortodoxa si cea Catolica sunt surori, chiar daca invataturile lor difera in multe privinte, ba chiar se contrazic. In acest sens, parintele Staniloae spune: “Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie[2]. Biserica Greco-Catolica fiind un rit al Bisericii Romano-Catolice este inclusa in aceasta.

A face ca “toti sa fie una” dupa intelesul lumii acesteia inseamna sa nesocotim toata lupta ce au dus-o martirii Bisericii pentru pastrarea invataturii de credinta. Sa sfidam ce ne-au lasat inaintasii nostri si sa lasam urmasilor nostri un sincretism religios in care sa domneasca haosul. Nu asta vrem. Părintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria spunea ca “unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cand va veni Duhul Sfant sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli… Iar daca e vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Duhul Sfant stie… Noi nu.”[3]. Este pe cat se poate de limpede, daca nu se face mai intai unitate de credinta, ecumenismul ramane un simplu act politic pe taram religios.

In ce priveste afirmatia despre originea ecumenismului imi pun intrebarea: “-La 1054, sau la 1700, nu exista acest citat in Sfanta Scriptura?” Cand episcopiile  greco-catolice din Banat si Ardeal (sustinute de Biserica romanao-catolica), actioneaza in instanta bisericile ortodoxe uita de acest mesaj biblic: “Ca toti sa fie una”? Tocmai acum de cand se tinde spre globalism si uniformizare si-au amintit unii de spusele Mantuitorului? Este clar ca ecumenismul e o chestiune de diplomatie prin care, de sus in jos, se promoveaza idei si lozinci dupa modul de gandire al “lumii”. Omul de rand nu are nevoie de ecumenism. Oamenii se pot intelege intre ei si daca sunt de etnii si confesiuni diferite, daca au respect reciproc si nu se urmareste prozelitismul. In acest sens, fostul detinut politic, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa spune: “Miscarea ecumenica este o forma a internationalismului in plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor noi guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar Gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintelor de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o acctiune diabolica si sunt de accord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru”[4]

In textul episcopului greco-catolic de Oradea citat mai sus spunea “…se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu”. Despre acelasi Domn si credinta fata de acelasi Dumnezeu, am lamurit mai sus. Deocamdata nu exista o definitie a ecumenismului si nu s-a clarificat pana unde se poate ajunge in aceasta directie, caci de la a dialoga pana la a te ruga cu ereticii este cale lunga. Ma voi opri putin asupra rugaciunii in comun cu cei de alte credinte, dar inainte de aceasta voi mentiona ce este erezia.

Erezia este orice abatere de la dreapta credinta, intr-un cuvant orice inovatie si orice modificare a dogmelor se numeste erezie. Ereticii sunt cei care marturisesc in invatatura lor aceste modificari ale invataturii de credinta. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea despre aceasta: “Daca cineva ar falsifica o parte cat de mica din moneda regala, ar falsifica intreaga moneda. Asa este si cu credinta. Daca cineva ar schimba o iota cat de mica din dogmele Bisericii, ar falsifica intreaga credinta”. Din moment ce Biserica Romei a adus inovatii in invatatura de credinta, este vinovata de ereziile aparute in sanul acesteia. Erezia este hula asupra Duhului Sfant pentru ca prin aceasta s-a falsificat credinta in Sfanta Treime (erezia filioque). De aceea, Sfinții Părinți au oprit prin canoane ecumenice slujirea cu ereticii. Enciclica patriarhilor ortodocsi de la 1848 demasca eresul din Biserica Apuseana. A crede ca acum invatatura de credinta este alta decat in perioada apostolica, sau in perioada sinoadelor ecumenice, este o dovada a ruperii de Adevar.

La anul 50, Apostolii s-au adunat la Ierusalim unde au format primul sinod, numit pana azi Sinodul Apostolic. Canoanele Apostolice 10, 45, 46 si 64 interzic orice comuniune cu ereticii. Asadar, catolicii fiind rupti din Adevar (caci au schimbat invatatura de credinta avuta de Biserica in primele veacuri crestine) sunt eretici. Vezi in acest sens enciclica patriarhilor din răsărit de la 1848, care este bazata pe dogme, canoane si invataturi ale Bisericii primare.

O alta diversiune a episcopului catolic Virgil Bercea este teoria prin care acesta sustine ca “…in ceruri sunt doar sfinti. Acolo nu gasim nici ortodocsi si nici greco-catolici, nici protestanti si nici romano-catolici, ci doar sfinti” recunoscand ca “Biserica este , iar camasa lui Cristos noi, oamenii, am sfartecat-o”. Chiar daca interpretarea sa este alta decat cea oferita de Sfintii Parinti, putem spune ca intr-adevar Biserica este Una, dupa cum se mentioneaza si in crez: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”. Deci nu doua Biserici, sau trei, sau zece… Care estea cea Una a lui Hristos puteti sa vedeti singuri vazand care pastreaza invatatura de credinta neschimbata de la Mantuitorul pana azi. Acum intelegeti domnilor ecumenisti de ce Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului vine doar la Ortodocsi? Doar la ierarhii ortodocsi! Camasa lui Hristos s-a rupt la 1054 cand “oameni” dornici de suprematie s-au considerat infailibili, iar din aceasta mandrie s-a cazut in primele schimbari ale invataturii de credinta. Prima erezie apuseana fiind Filioque. Episcopul Virgil Bercea este sigur ca IPS Nicolae este un sfant, ceea ce nu poate dovedi – astfel, ca totul ramane la o parere personala, ca sa nu spun: minciuna.

In ce priveste afirmatia cu “sfintii din Cer” pot spune ca e o alta diversiune ecumenista deoarece in Imparatia lui Dumnezeu nu au cum ajunge ereticii care, prin ereziile lor, aduc hula impotriva Duhului Sfant. Ar putea spune episcopul Bercea ca “sfintii” declarati oficial pe hartie, de catre Vatican, si reconstituiti din ceara sunt sfinti si in fata lui Dumnezeu? Daca ar gandi aceasta se insala amarnic. Multi sfinti din calendarul Bisericii Ortodoxe au marturisit ca tainele ereticilor nu sunt valide, nici spovedania, nici impartasania, nici botezul, cununia, hirotonia… Acesta este un subiect teologic pe care il vom discuta mai pe larg cu alta ocazie.

Inainte de a incheia, voi prezenta aici doar ce spune Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (sfintele sale moaste sunt intregi si se pot vedea la manastirea din Hozeva- Ierusalim) referitor la cei care s-au rupt de Biserica lui Hristos si, pentru a-si justifica caderea, denigreaza canoanele: “Iar cativa dintre slujitorii Sfantului Altar de azi, defaima aceste Sfinte Canoane, numind Canoanele insuflate de Duhul Sfant prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti ai celor sapte sinoade ecumenice si zic: Canoanele de multa vechime pe care o au , au ruginit. Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a intunecat mintea si au naparlit, cazandu-le si parul si mustata, facandu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al sfintilor si cum e chipul lor? De aceea Sfintele Canoane ale Sfintilor, ei le calca in picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi”. Sfantul Ioan Iacob se refera aici la ortodocsii care, cuceriti fiind de duhul lumesc, cad in felurite rataciri, dar spusele sale sunt valabile pentru toti cei care marturisesc aceeasi erezie ecumenista.

In prefata acestei carti episcopul greco-catolic de Oradea vorbeste foarte mult de iubire. In cazul in care aceste cuvinte sunt sincere de ce se ajunge ca episcopia condusa de el sa actioneze in instanta parohii ortodoxe in sate unde greco-catolicii au deja locas de cult, dar si in situatii in care se revendica biserica de la un sat intreg- acolo unde biserica greco-catolica are doar 2, 3 credinciosi, sau uneori nici unul.

Cartea prefatata de episcopul greco-catolic Virgil Bercea nu are incuviintarea Bisericii Ortodoxe, iar editura EMMA cu sediul in Orastie are si alte implicatii in propaganda catolicizanta din Ardeal. Pe coperta cartii este mitropolitul ortodox Nicolae inconjurat de doi ierarhi catolici. O fi rupt oare de sinodul din care facea parte? Cu siguranta nu, ci doar se da aceasta impresie. A fost iertat de colegii sai de sinod si a ramas in comuniune cu ei in Biserica Ortodoxa. Acestea sunt peste puterea de a intelege a unor “atei” si catolici care “apara” o falsa ortodoxie.

[1] Rev. “Schimbarea la Fata”, Bucuresti, nr. 2 din Noiembrie 1997, p.8;
[2] “Omagiu memoriei parintelui Dumitru Staniloae”, Ed. MMB, Iasi, 1994, p.93.
[3] “Ne vorbeste parintele Cleopa”, vol.3, 1996, p.75-76.
[4] “Ziua”, ziar central, Bucuresti, 5 dec. 1998, p.8;

Cine sunt ierarhii eretici din Romania anului 2008?

CINE FACE JOCURILE IN BOR?- CATOLICII!!!

 Ierarhii eretici, în viziunea BOR, din România anului 2008 

de Ramona BĂLUȚESCU

   
 
 

Cateva zile ne mai despart de sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, care, candva, in 8 sau in 9 iulie, va ajunge la punctul 17 al ordinei de zi si va lua in discutie „Cazul Corneanu”. Este vorba despre deja mult prea celebra impartasanie la greco-catolici a mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu. S-a cerut indepartarea sa din biserica, pornindu-se de la acest gest, in baza unui canon vechi de o mie de ani, care cere caterisirea celui care primeste „botez sau jertfa eretice”. Dar cine sunt ereticii cu care s-a impartasit Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae? Iar daca ei nu accepta adjectivul acesta si, mai mult, demonteaza constructia B.O.R., mai avem un „caz Corneanu”? Sau a venit timpul sa ne apucam de „cazul Bartolomeu” sau, si mai grav, de „cazul B.O.R.”?

Inaltii
Inainte de a porni la „vanatoarea de eretici”, sa reamintim fapte si sa vedem care e pulsul „locului crimei”, acum, la final de iunie A.D. 2008. La o ceremonie greco-catolica la care au participat si Excelenta Sa, Monseniorul Francisco Javier Lozano, Nuntiul Papal in Romania, precum si Prea Sfintitii Martin Roos al Timisoarei si Alexandru Mesian al Lugojului, Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae al Banatului s-a impartasit laolalta cu cei de fata. Acest lucru a generat scrierea a numeroase articole in presa, pro si contra gestului sau, dar si o serie de reactii ale unor ierarhi si preoti ai B.O.R., dintre care unele intr-un limbaj suburban. Cel care a acuzat pornind de la baze canonice a fost Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu Anania, care a cerut caterisirea mitropolitului Nicolae. Ca argument a fost adus Canonul Apostolic 46 care spune : „Episcopul sau preotul, ereticesc botez primind, sau jertfa, a se caterisi poruncim”.

Ceata in Cluj
In incercarea de a afla de la sursa care a adus intre noi acest canon cine sunt ereticii in legatura cu existenta carora am fost preveniti, l-am contactat telefonic pe Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu care, desi i s-a solicitat sa vorbeasca despre acest canon, a spus ca nu doreste sa spuna nimic despre Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae si ca toate cele necesare vor fi discutate in sedinta Sfantului Sinod. A adaugat ca a folosit o „remarca malitioasa” atunci cand a spus despre I.P.S.S. Nicolae ca „a ajuns sa creada ca Euharistia este egala, primavara, cu borsul de urzici”. I.P.S.S. nu a acceptat sa ofere aceasta lamurire pentru ziarul nostru nici telefonic, nici cand am mers la Manastirea Nicula special pentru a il intalni. Cu toate acestea, ultima replica pe care mi-a oferit-o, exasperat, a fost : „Nu stiu canoanele!”. Cred, totusi, ca era doar o incercare de a scapa de un jurnalist insistent.

Stie Patriarhia ceva ce I.P.S.S. Bartolomeu nu stie?
N-am aflat cine sunt ereticii cu care s-a impartasit I.P.S.S. Nicolae de la cel care daduse semn ca stie acest lucru, initial, adica de la I.P.S.S. Bartolomeu, asa ca am cautat intr-o serie de molitfelnice editate in ani diferiti de B.O.R. Intr-unul din 1937 am gasit „Randuiala primirii la credinta ortodoxa a schismaticilor romano-catolici”. Am gasit, in anumite documente, si precizarea ca „In diverse molitfelnice anterioare, catolicii erau numiti – asa cum si toti sfintii ii numesc – eretici, nu schismatici„. Intr-adevar, in Evhologiu (Molitfelnicul) din 1926 sunt cuprinse si urmatoarele slujbe : randuiala primirii ereticilor (se refera doar la calvinisti si luterani) si randuiala primirii papistasilor (deci, numai romano-catolicii). Am depistat ereticii. Cel putin pentru o perioada care, probabil, acopera, cu bunavointa, timpul dintre 1054 si 1937. Spun „cu bunavointa”, pentru ca, iata, deja folosim cuvantul „eretic” pentru cateva culte care, evident, in 1054 nu existau. Bulibaseala incepe, dar macar am o idee despre cine ar putea fi vorba in textul canonului reactivat. Dar… o bulibaseala care se respecta trebuie sa introduca date noi in ecuatie, iar B.O.R.-ul doreste sa fie perceputa drept o institutie onorabila. Deci… Daca in Molitfelnicul editat de Editura Institutului Biblic (adica, a Patriarhiei romane) in anul 1971, pe penultima pagina este o insemnare despre tiparire si se dau date si despre slujba pentru eretici, brusc (brusc, la o istorie de o mie de ani), in editiile molitfelnicelor din, spre exemplu, 1986, 1998 si 2002, nu mai exista niciun fel de referire la slujbe pentru primirea schismaticilor de niciun fel. Nu mai exista nici macar nota speciala de pe penultima pagina, ca la molitfelnicul din 1971. Sa fi ajuns, oare, Patriarhia la concluzia ca reformatii, catolicii, luteranii si multi altii nu mai sunt „asa eretici”? Oricum, o „omitere” pe mai multi ani trebuie ca e rezultatul unei interpretari noi, la nivelul Patriarhiei, a canonului cu ereticii si nu numai. Si ca aceasta interpretare nu este una intamplatoare, punctiforma, o greseala a unei editii mai putin reusite de molitfelnic. Sa fi ignorat onorabila institutie a Patriarhiei sa anunte, vreme de atatea decenii, „updatarea” conceptiilor B.O.R. ierarhilor din Ardeal, facandu-i, iata, pe acestia, sa aiba dreptate cand declara, chiar si ca artificiu de stil, ca nu cunosc canoanele?

Fariseism made in Banat?
Patriarhia nu pare sa mai vada eretici pe undeva dar, in trei saptamani, nici nu l-a contrazis pe I.P.S.S. Bartolomeu, cand cere caterisirea I.P.S.S. Nicolae, pe motiv ca s-ar fi impartasit cu „niste eretici”, desi ridica, gratios, doua degete si ofera comunicate, atat pentru fapta mitropolitului Nicolae, cat si atunci cand este criticata dur de ziaristi sau cand timisorenii vor sa iasa in strada pentru a-si arata sustinerea fata de mitropolitul lor. Aceasta este situatia in macrocosmosul B.O.R. dar, ca intr-o celula meristematica, informatia intregului se repeta si in entitatea mica, aceea a Mitropoliei Banatului. Daca timisorenii, atat ca simpli purtatori de lumanari, cat si ca inzestrati cu diplome grele, iau apararea mitropolitului Nicolae, ierarhii zonei (mult mai degraba decat preotii simpli) au mirosit ca este vorba de mariri si caderi, de scaune de impartit, de platit conturi, de fofilat si destabilizat.

Daca de o vreme episcopul Lucian al Caransebesului organizeaza asiduu actiuni grandioase, la care invita maldar de ierarhi ce trebuie mangaiati pentru cand va fi sa fie sa se aleaga un nou mitropolit al Banatului, situatia actuala il face sa vorbeasca deschis, apropiatilor sai, de posibilitatea „ungerii” sale ca mitropolit. Parintele Casian Ruset, diaconul episcopului, avea telefonul inchis, duminica dupa-masa, cand am incercat sa-l contactam pentru a solicita o replica pe aceasta tema.

In zona episcopului Timotei, de Arad, discutiile pentru retrocedarea bisericilor detinute de drept si castigate in instanta de greco-catolici au ajuns, in ultimele zile, la cote nebanuite de abordare tateasca, din partea consilierilor episcopali, care, desigur, simt si ei pulsul ierarhului lor.

In ceea ce il priveste pe episcopul Daniil, de Varset, care, in aprilie, (impreuna cu colegul Lucian al Caransebesului), a primit un perdaf de la I.P.S.S. Nicolae pentru felul precar in care isi pastoreste eparhia, acesta a gasit o formula copiata dupa oracolul din Delphi de a isi arata parerea despre „cazul Corneanu” : el a trimis o „scrisoare de sustinere” care, extrem de usor, poate fi argumentata ca fiind „scrisoare de avertizare si vot de blam” fata de I.P.S.S. Nicolae. Interesant este ca aceasta scrisoare nu a fost trimisa nici Sfantului Sinod, nici Prea Fericitului Daniel, ci chiar mitropolitului Nicolae, care se bucura de destui apropiati de nadejde, astfel incat putem lectura acum, impreuna, cateva randuri… „de sustinere” : „(…) In mod sigur, acest gest este si va ramane un act istoric, care, din perspectiva viitorului ecumenic si a implinirii in cele din urma a rugaciunii Mantuitorului «ca toti sa fie una» va fi socotit unul profetic. Privit in lumina acriviei ortodoxe insa, intr-adevar, poate fi socotit unul discutabil si amendabil. Dar, precum carturarii farisei din sinedriul audierii sfantului apostol Pavel ne-am putea intreba si noi : «daca i-a vorbit un duh sau un inger?»„. Probabil, si in cazul ierarhilor din B.O.R., orgoliile ranite se platesc. Cu sange. Uneori, de boz – vechea cerneala.

„Nu suntem eretici!”
Ierarhii isi argumenteaza afirmatia

Asa ca, daca din actiunile B.O.R. nu este foarte clar daca, la impartasania cu pricina, ierarhii care au participat, alaturi de I.P.S.S. Nicolae, sunt considerati eretici sau nu, dar declaratia intaistatatorului ortodox al Clujului ii arata cu degetul, am cautat sa vad cum se percepe erezia din partea cealalta, a celor care, eretici fiind, in acceptia ierarhului de la Cluj, l-au „maculat” pe mitropolitul Nicolae. Si pentru ca „erezia” nu este o floare oferita de I.P.S.S. doar romano-catolicilor si greco-catolicilor, ci, dupa canonul invocat, vizeaza si alte culte din Romania, am invitat la o discutie despre „ierarhii eretici ai anului 2008” si despre eretism, azi, toti capii de biserici din aceasta tara, precum si pe ierarhii ne-ortodocsi ai locurilor unde s-au intamplat „erezii”, adica Timisoara si Oradea (si episcopul ortodox Sofronie din Oradea se bucura de aceeasi atentie din partea I.P.S.S. Bartolomeu).

Pe Prea Sfintitii Virgil Bercea si Alexandru Mesian, episcopi greco-catolici de Oradea si, respectiv, de Lugoj, i-am intalnit la Timisoara, la o actiune prilejuita de prezentarea editiei monumentale a Bibliei Vulgata de la Blaj, 1760 – 1761. Iata si fragmente din discutia noastra.

Va invit la o discutie despre ce inseamna eretismul, in 2008.

Virgil Bercea: In 2008, mai ales intre Bisericile Ortodoxa si Catolica, este greu sa se mai vorbeasca despre eretism. Pentru ca, in 1964, Patriarhul Atenagoras, impreuna cu Papa Paul al VI-lea, au ridicat anatemele care au fost depuse in anul 1054. Nu mai putem sa vorbim despre acest termen si cred ca trebuie sa depasim aceasta faza cu multa seninatate. Biserica Ortodoxa face parte din comisia internationala de dialog teologic, deja de foarte mult timp, si de acolo, de la inceputuri, s-au definit aceste idei si concepte, in cadrul comisiei. Ca pot sa intervina neintelegeri, asta e o alta treaba. Se foloseste sintagma de biserici surori. Pe care, mai ales la tara, am trait-o, inainte de 1948, cand in satele greco-catolice si ortodoxe mixte cand lipsea preotul ortodox, toti mergeau la greco-catolici, cand lipsea preotul greco-catolic, toti mergeau la ortodocsi, fara absolut nicio rezerva.

Prea Sfintit Parinte Mesian, ati putea sa ne spuneti, in viziunea dumneavoastra, care este diferenta intre ereticii de acum o mie de ani si cei care ar fi acum, eventual, considerati eretici? Cui putem da acest cuvant?

Alexandru Mesian: E vorba de erezie sau falsa credinta, si de schisma sau de neintelegeri care sunt intre confesiuni. Insa, pe parcursul anilor, si cum a spus Prea Sfintitul Virgil Bercea, aceasta comisie deja a pus la punct unele diferente care se zicea inainte ca sunt erezii. Insa la noi in tara problema, la ora actuala, nu se pune ca sunt eretici, ca Biserica Unita este eretica, ca Biserica Ortodoxa este eretica, nici vorba. Noi toti avem un singur Dumnezeu. Si ortodocsii recunosc cele sapte sacramente din biserica catolica, iar catolicii recunosc cele sapte sacramente din biserica ortodoxa. Cine vine si spune ca e eretism si schismatici si vine iar cu slogane care erau inainte, de sute de ani, inseamna ca nu a facut absolut niciun pas din punct de vedere al drumului spre unitate. Regretabil este ca sunt chiar unii ierarhi sau unii oameni care nu cunosc problemele si se declara imediat ca ei sunt atotstiutori si ei vin sa invete pe altii. De fapt, orb pe orb il duce spre lunecare.

Prea sfintit parinte Mesian, avem o voce cunoscuta, o voce grea in Sinodul B.O.R. si anume aceea a Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Bartolomeu Anania, care, in baza canonului Apostolic 46, cere caterisirea mitropolitului Nicolae. Va amintesc un citat din Shakespeare : „Si Brutus este un barbat cinstit”. Sa vedem aici cine sunt ereticii. Ajutati-ne sa ii identificam. Ati fost acolo, la impartasanie. Numiti-i pe ereticii din acea biserica.

A.M.: Eu nu numesc eretici, dar vreau sa zic ca se fac niste afirmatii cu rautate. „Botez si jertfa eretice” – va dati seama ca asa ceva nu exista cand e vorba de doua biserici, adica ortodoxa si catolica, unde botezul este identic. A veni si a spune ca sunt eretici cei care se boteaza la o alta biserica decat strict la cea ortodoxa la ora actuala, nu se mai pune problema.

Avem un canon, dar nu am identificat ereticii. Daca acest canon va fi invocat pentru punctul 17 de la intalnirea de la Bucuresti a Sfantului Sinod, ce credeti ca se va intampla cu ortodocsii care, in strainatate, folosesc bisericile catolice si protestante?

V.B.:Repet, aceste canoane au fost scrise in contextul primului mileniu, cand biserica era una, chiar daca era de expresie bizantina in Orient si de expresie latina in Occident. Si nu se referea la eretici, nici latini, nici bizantini. Trebuie foarte bine determinat acest lucru. Apoi repet : anatemele s-au ridicat.

Ca in banc : si ursul stie?

V.B.: Toti stiu! Absolut toti stim! Eu sper ca dincolo de toate aceste tensiuni care s-au creat, sa prevaleze intelepciunea, harul Duhului Sfant. Suntem frati. Suntem frati de acelasi sange. Trebuie sa prevaleze intre noi nu canoanele, care sunt de ordin bisericesc, eclesiastic, ci ceea ce este de ordin divin, porunca Mantuitorului. „Porunca noua va dau voua sa va iubiti”. Si aceasta se refera inclusiv la cei care folosesc bisericile in Occident, sau la noi, pentru ca si aici celebram, ortodocsii si greco-catolicii, in aceeasi biserica, in zona Oradiei.

A.M.: Referitor la ce gandeste Brutus, este mare diferenta deoarece exista cu totul alta mentalitate in alta parte a Romaniei. Si cu totul altceva este in Banat, unde exista deja un drum deja batatorit, spre unitate. Acest personaj la care va referiti [IPS Bartolomeu – n.n.]… Ei n-au facut nimic! Ce drum au stabilit? Unde este drumul lor spre unitate? Unde este drumul lor spre dragostea frateasca? Spre dragostea crestineasca? Nu numai intre o anumita categorie, ci fata de toti oamenii, si fata de toate confesiunile, si fata de toate etniile. Ei n-au cladit nimic. Ei se gasesc in urma cu secole fata de pozitia in care se gaseste la ora actuala Banatul, si daca la ora actuala Banatul are acest model si un soare care lumineaza in toata tara si in toata lumea, acest lucru n-ar trebui sa tulbure pe cei care sunt in intunecime, ci ar trebui sa se lumineze si ei. Euharistia este ceva care ne uneste. Nu e ceva care ne separa. Cine loveste in personalitatea Inalt Prea Sfintiei Sale [Nicolae – n.n.], nu loveste in persoana sa, ci loveste in Hristos euharisticul.

„Iubiti-va unii pe altii!”
Este indemnul reamintit de ierarhi

Am intrebat si alti ierarhi din Romania ce cred despre erezie, ca termen al zilelor noastre.

Inalt Prea Sfintia Sa Ioan Robu, arhiepiscop si mitropolit romano-catolic de Bucuresti si presedinte al Conferintei Episcopale Catolice din Romania, declara :”Intrebarea, daca am inteles bine, ar fi in legatura cu folosirea termenului de eretic, in zilele noastre, intre noi si ortodocsi. Nu ascund ca ma mira putin intrebarea. Totusi, am sa fac referinta la doua realitati care ar trebui sa descurajeze pe oricine sa foloseasca termenul de eretici, indicandu-i pe ortodocsi sau pe catolici, si anume: 1. A fost retrasa anatema din 1054 dintre catolici si ortodocsi. 2. In cadrul dialogului dintre ortodocsi si catolici s-a ajuns la recunoasterea reciproca a Tainelor, a celor sapte sacramente. Suntem Biserici surori„.

Episcopul reformat Tõkés László a primit la Bruxelles invitatia de a participa la discutia despre eretici si mi-a sugerat publicarea unui fragment din „Comunicatul fratesc”, oferit acum cateva zile Parlamentului European : „Clericii ortodocsi au calificat acest eveniment deosebit (impartasirea la greco-catolici a mitropolitului Nicolae – n.r.) ca «erezie pro-papala», ca «fiind impotriva Canoanelor», si cer masuri severe din partea Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane, respectiv sanctionarea exemplara a arhiepiscopului Nicolae Corneanu. (…) In Anul European al Dialogului dintre Culturi consideram de importanta europeana deosebita unitatea in Christos ce se manifesta in varietatea confesionala. Punem marturie prin versetul Intaietatea dragostei din Evanghelie, astfel : «Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic». (1 Cor. 13,2) – Bruxelles, 25 iunie 2008, Tõkés László, episcop, deputat in Parlamentul European, Csûry István, episcop in exercitiu al Eparhiei Reformate de pe langa Piatra Craiului, Nicolae Anusca, prim-consilier al Arhiepiscopiei Greco-Catolice din Romania, Máthé Dénes, prim-curator al Bisericii Unitariene din Transilvania, Kovács Gyula, vicepresedintele Comunitatii Baptiste din Romania”.

Prea Sfintitul Mihai Fratila, episcop greco-catolic, auxiliar al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia si Fagaras, cu sediul in Capitala, a oferit un raspuns mai lung, din care aducem aici urmatorul fragment : „Sfintele Taine sunt reciproc recunoscute, iar aici se poate evoca si traditia romaneasca transilvana a familiilor mixte, unde fetele aveau confesiunea mamei, iar baietii, pe cea a tatei. Fiecare frecventa biserica unde fusese botezat fara sa-si permita sa judece sau sa acuze pozitia celuilalt. In plus, sa nu uitam ca preotii greco-catolici, trecuti cu forta la ortodoxie, in toamna lui 1948, au celebrat in continuare la ortodocsi pe acelasi principiu ca Sfintele Taine erau recunoscute de Biserica ortodoxa„.

(Cum au trecut cu forța, vezi aici la minutul 10,10 https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=2t83GOy2zLo)

Episcopul romano-catolic Martin Roos, care face parte dintre ierarhii care si-au explimat deja, in mai multe randuri, sustinerea fata de I.P.S.S. Nicolae, raspunde : „Eforturile depuse in ultimele decenii in vederea apropierii intre crestinii apartinatori diferitelor culte sunt realitati care nu pot fi contestate. In acest context, atitudinea mitropolitului Corneanu este una cu totul deosebita si exemplara. Din pacate, au existat reactii foarte dure la gestul mitropolitului Corneanu. S-au invocat canoane de peste un mileniu pentru a condamna un ierarh, care astazi incearca sa valorifice porunca «Iubiti-Va unii pe altii!». Tot in sensul acestor canoane s-a folosit un limbaj pe care multi dintre noi l-am considerat deja depasit. S-a revenit la notiunea de «eretic» in cadrul marii familii crestine, de care apartin totusi nu numai ortodocsii, dar si catolicii, care nu sunt chiar o minoritate la nivel mondial. Fata de toate acestea, ma straduiesc sa cred ca astfel de declaratii nu reprezinta B.O.R. in ansamblul ei, dar indica spre anumite probleme cu care ne confruntam si pe care e bine sa le analizam cu foarte mare atentie. Pe langa toate acestea, amplificarea voita si exagerata a acestui caz vine sa creeze unele tensiuni care nu sunt folositoare nimanui. Declaratia I.P.S.S. Bartolomeu nu dorim sa o asezam la capataiul relatiilor dintre B.O.R. si Biserica Romano-Catolica. Cum am afirmat deja, astfel de declaratii nu-si au locul in dialogul inter-crestin. Chiar daca par jignitoare, ele sunt depasite. Pot fi periculoase intr-o oarecare masura, dar in acelasi timp ne pot determina sa fim mai puternici in marturisirea noastra, care marturisire se alimenteaza din aceeasi porunca fundamentala : «Iubiti-Va unii pe altii!». Si in acest sens, faptul ca atat de multi privim cu solidaritate spre mitropolitul Corneanu si cu toata sinceritatea ii suntem alaturi in aceste momente, arata fata de judecatorii mitropolitului Corneanu ca noi ne aflam pe un alt drum si traim o alta realitate, unde ne putem regasi cu totii, unde ne putem respecta reciproc traditiile, drepturile, trecutul, si indraznim sa contribuim impreuna la consolidarea viitorului comun„.

Episcopul Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustana din Romania, Christoph Michael Klein, vicepresedinte al Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din Romania, se afla, pe o perioada mai lunga, la intalnirea Federatiei Mondiale Luterane, desfasurata in Arusha, Tanzania. Miile de kilometri pana in tara nefiind un impediment in comunicare, episcopul Klein declara : „Cunosc problema si sunt alaturi e mitropolitul Nicolae. Sunt impotriva acestui «proces» care urmeaza sa aiba loc la Bucuresti, care il vizeaza pe Inalt Prea Sfintitul Nicolae. Sper din toata inima ca se va rezolva favorabil! A facut un gest ecumenic, iar cei prezenti acolo nu se pot considera eretici. In acest an 2008 nu se mai poate vorbi despre erezie, in acest context!„.

Capii bisericilor istorice ne-ortodoxe din Romania si ierarhi ai acestor biserici spun, folosind aceeasi tonalitate echilibrata, ca mitropolitul Nicolae nu poate fi judecat de „impartasanie cu ereticii”, pentru ca atat ei, cat si credinciosii pe care ii arhipastoresc, refuza sa se considere si sa fie considerati eretici. Invit acum Sfantul Sinod sa taie livra de carne, fie si din inima, insa cu grija: sa nu verse nici un strop din sangele nevinovat! Iar daca pot sa il condamne pe Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae fara sa ii considere pe toti cei din susul paginii, si pe milioanele de credinciosi din spatele lor, eretici, va fi o maiestrie pe care suntem interesati sa o consemnam!

Sursa:  greco-catolica.org/  Cine sunt ierarhii eretici din Romania anului 2008 ? 

Mai multe informatii despre impartasania IPS Corneanu ”este o minune” si ”ecumenism„ din perspectiva catolică gasiti la adresa de mai sus.

Iată ce spune  Mitropolitul Bartolomeu despre ecumenism sau potirul comun

Mitropolitul Bartolomeu:

“Nu particip la rugăciunea comună pentru unitatea bisericii

Dialog da. Dar nu  rugăciuni în comun. De ce?

bartolomeu-al-clujuluit[1]“… De aceea noi ne numim ortodocși, adică dreptmăritori. Cu alte cuvinte, în credința noastră îl preamărim pe Dumnezeu pe calea cea mai dreaptă cu putință. Aș vrea însă să adaug , fiindcă prea se vorbește mult și alandala în vremea noastră despre ecumenism care este altceva decât ecumenicitate. Ecumenicitatea înseamnă universalitatea lui Dumnezeu pe acest pământ.

Ecumenismul este mai mult o politică decât o doctrină și o credință, și fiecare înțelege cum vrea. Cel mai mulți îl înțeleg greșit. Ei cred că este un fel de hora unirii: hai să ne unim toți cu toate credințele, toate confesiunile, toate religiile, să dăm mână cu mână și să fim veseli și sănătoși! Nu este așa! Ecumenismul înseamnă că fiecare credință, fiecare confesiune creștină, fiecare religie să-și păstreze identitatea proprie. Ecumenismul este un dialog între două sau mai multe identități. Altfel dialogul nu poate exista atunci cand exista confuzie. Poate fi unitate în diversitate dar nu poate fi unitate în confuzie. Cei mai mulți ecumeniști de astăzi sunt din cei care cultivă confuzia. Slujesc împreună cu unii, cu alții, se roaga împreună cu alții…

Eu am facut o declaratie pe inima mea, publică. Nu am participat, de cativa ani de zile nu particip, la asa-zisa “rugăciune comună pentru unitatea bisericii. Și de ce? Am explicat, e foarte simplu: toți dorim refacerea unitătii bisericești, fiindcă împărțirea creștinismului este camașa sfâșiată a lui Hristos. Toți o dorim. Numai că o gândim în mod diferit. Le spuneam fratilor catolici: voi gânditi refacerea unității Bisericii în jurul papei, iar noi o gândim în jurul sinodalității, a sobornicității… Protestanții o gândesc în felul lor. Și de îndată ce o gândim diferit, oare de ce să nu fim cinstiți față de Dumnezeu, fată de noi inșine si față de cei care ne ascultă? Se roaga fiecare acasă la el. Și noi ne rugăm. Vezi la Liturghie: “unitatea credinței sț împărtășirea Sfântului Duh cerând… și pentru unirea tuturor”. Dar ne rugăm în credința noastră, respectând-o pe a altora.

Acesta este ecumenismul: dialog între confesiuni și între religii, fiecare păstrându-și identitatea și respectând-o pe a celorlalți, fie ca sunt creștini, mozaici sau musulmani(budiști, șintoiști, hinduiști, agnostici, animiși, sichiști, spiritști, neo păgânii, scientologi, juchei, etc. nt. G.O.). N-are importanță.

imagesHM9M8T3Q

Iar dialogul ne poate intalni cu cei de alte confesiuni in acte de caritate, fiindca iubirea fata de aproapele nu cunoaste confesiuni sau religii. Iata, noi, Arhiepiscopia Clujului, suntem de 14 ani in parteneriat ecumenic cu Biserica Lutherana din Germania, de la Stuttgart. 14 ani neintrerupt. Vin si in catedrala la noi sa se roage, mergem si noi la ei. Am facut programe sociale impreuna, am construit impreuna si cu alti protestanti o casa de batrani nou nouta la Turda, un centru comunitar pentru tineret, o tabara de copii la munte. Impreuna. Noi cu ce am putut, ei cu ce au putut. Ne intalnim in actele de filantropie, de facere de bine, aici nu avem hotare. Dar de rugat se roaga fiecare in legea lui, in credinta lui, in limba lui.

Repet, putem sa ramanem ortodocsi fara sa relativizam credinta noastra ortodoxa, pentru ca ecumenismul rau inteles duce la relativizare: Apai tot un Dumnezeu e pentru toti!“. Ei, nu-i asa. Dumnezeu adevarat este acela in care crezi tu [adresarea este catre credinciosul ortodox din Biserica, fireste – nota noastra]!

Am facut aceasta paranteza ca sa lamuresc o problema foarte la moda, o vedem si prin ziare si prin reviste si la care raspunsurile sunt foarte simple: ramanem ortodocsi in credinta noastra asa cum ne-au lasat-o Mantuitorul Hristos si Sfantii Apostoli si Sfintii Parinti, in acelasi timp respectand-o pe a altora. Si dialogand cu ei atunci cand este vorba de dialog.

De ce as face un secret, am avut litigii si inca mai avem unele litigii juridice cu fratii nostri greco-catolici, o treaba foarte grea; dar incetul cu incetul lucrurile s-au calmat si trebuie sa va spun ca unul dintre primii care m-au vizitat in spital dupa accidentul meu de acum un an si ceva cu piciorul, a fost Prea Sfintitul Episcop Florentin Crihalmeanu, al greco-catolicilor din Cluj, impreuna cu vicarul sau. Eu eram in pat, cu piciorul atarnat de greutati, si mi-a sunat telefonul mobil pe care il aveam la mine. “Sunt episcopul Florentin, am vrea sa venim sa va vedem, mai sunt cu cineva, cum putem intra?” Directia spitalului luase masuri sa se incuie usile ca sa nu patrunda ziaristii. “Pai uite, sa-mi spuneti cand anume veniti, Presfintite, ziua si ora, ca sa spun la directie”. “Pai suntem aici in fata usii.” Si am dat un semnal si au venit sa-mi ureze insanatosire. Iar in fiecare an Prea Sfintitul Florentin vine cu colindul, cu o echipa de seminaristi sa ma colinde. Ma colinda, ne imbratisam… Acesta e dialogul. Fiecare isi pastreaza credinta lui, biserica lui, randuielile lui, nu se amesteca unii cu altii dar o relatie asa este corecta si asa este cu adevarat crestineasca.

Revenind deci, credinta sa fie curata, adevarata, puternica. Sa crezi tu in credinta ta. Si respecti pe celalalt si pentru altceva. Chiar daca nu esti convins ca credinta lui este cea adevarata-adevarata trebuie sa admiti ca el, in credinta lui, este cinstit, de buna credinta, ca nu este un farseur; ca musulmanul care la ora fixa isi pune covorul pe iarba, se intoarce cu fata spre Mecca si spune rugaciunea lui scrisa in Coran, e de buna credinta, nu o face de ochii lumii, nu ca sa fie televizat. Ci o face convins fiind ca Allah il aude si-l ajuta. Este foarte important acest lucru: sa admiti buna credinta a celui de alta credinta”.

Sursa : Predica IPS Bartolomeu Anania de la Duminica a 17-a după Rusalii ( a cananeencii), 10 februarie 2008

Citiți și:

Atac la ortodocși. Gărzile Patriarhului Daniel au luat-o pe sus pe timișoareanca Ramona Băluțescu

http://www.ziare.com/stiri/frauda/garzile-patriarhului-daniel-au-luat-pe-sus-o-timisoareanca-808492

 

 

Anunțuri