Meditație la începutul Postului mare,

ocazionată de un articol al pr. Tănăsescu Eugen

-Atitudine

de Pr. Mihai Valica

pr-dr-valica1[1]Semnalam într-un studiu, nu demult (Hotărâre sinodală neavenită(https://graiulortodox.wordpress.com/2014/07/23/hotarare-neavenita-a-sinodului-bor-nr-3745-din-26-mai-2014-ce-contrazice-flagrant-sf-scriptura-pr-mihai-valica/), ceea ce spunea  Christos Yannaras în cartea sa Contra religiei, ed. Anastasia, București, 2012: „Dacă am avea o înțelegere corectă asupra Ortodoxiei și a Sfinților Părinți am fi mult mai luptători în apărarea a ceea ce Duhul Sfânt ne-a dat”.

Felicitări pr. jurnalist Eugen Tănăsescu pentru intervenția sa, într-un articol lămuritor (http://acvila30.ro/pr-eugen-tanasescu-sa-impozitam-biserica-adica-pe-noi-insine/), prin care ne sesizează faptul, că unii „[…] seculariștii egoiști […], din ură față de credincioși, […] au senzația eronată că Biserica îi fură”, adică preoții cu ierarhii în frunte și seculariștii propun impozitarea Bisericii.

Din păcate, această percepție o au chiar unii clerici, care recent au dat o hotarâre neavenită (nr. 3745 din 26 mai 2014), prin care doresc să despartă pe fiii preoților de tații, frații și rudele lor preoți, care slujesc la același Sf. Altar sau de rudele spirituale si trupești ale acestora, ca să nu fure Biserica…!

Această percepție a fost alimentată mereu de la centrele eparhiale prin acele controale făcute chiar în timpul Sf. Liturghii, de unii trimiși la propovăduirea împărăției economicului…! Scriu aceasta pentru cei responsabili cu deciziile în cauză, poate trec pe lista păcatelor, când merg la spovedit, și aceste hotărâri ne-sinodale, care au creat multe tulburări în Biserică.

Pentru a spune până la capăt adevărul, cred că pr. Tănăsescu ar fi trebuit să arate și care sunt cauzele acestei percepții seculare și cine le promovează. Acum se văd și roadele propovăduirii, celor ce tratează Biserica, doar ca sursă economică pentru a susține, dragă Doamne, activitatea administrativă și filantropică, ce se dovedește mai prioritară și sacră decât liturgicul..!

În ultima vreme, Biserica-parohie este tratată ca un club liturgic sau social, o putere economică a eparhiei și mai puțin ca o putere spirituală a lui Hristos,  ci, o mare afacere sau o corporaţie, care funcţionează după regulile fiscale ale veacului, și se uită faptul că Biserica-parohie este Trupul lui Hristos, în care iubirea şi înţelegerea sunt mai mari decât banii şi reglementările cascadă venite de sus, prin care doresc să controleze totul şi să subordoneze totul, în numele unităţii şi al bunului mers eclesial, în dauna libertăţii eclesiale, reglementate canonic.

Statutul BOR este re-croit după modelul lumesc al Codului fiscal, adoptat cât mai tacit, prin asumarea răspunderii eclesiale (sic), fără o dezbatere bisericească pe măsură, asemenea unei ordonanțe de urgență din lumea politicului și folosit pe post de gheoagă duhovnicească și administrativă!

Dacă un preot este tratat într-o asemenea manieră şi credincioşii observă aceasta, mă întreb, ce fel de autoritate morală şi pastorală va mai avea preotul în faţa lor?  Cum să nu fie suspicioși seculariștii părintelui Tănăsescu, când șefii Bisericii îi tratează pe preoți ca pe niște delincvenți? Mai poate un preot să fie unul de încredere sau nu, în fața credincioșilor, când el este controlat și umlit chiar în timpul Sf. Liturghii?!

Neîncrederea şi suspiciunea șefilor și stăpânilor Bisericii de azi și toate hotărârile neavenite luate împotriva preoţilor, în mod paușal, nu atrag după ei şi pe păstoriţii lor, în aceeaşi stare de vigilență și precauție pastorală?

Nu duc aceste măsuri și atitudini disproporționate pastoral, la dispariția parohiei și a pierderii încrederii în preotul duhovnic, dacă Parohia este privită, doar ca sursă economică și un posibil loc al fraudei fiscale, care, pe bună dreptate, în această optică ar trebui impozitată?

Iată doar câteva dimele si posibile consecințe ale unei gândiri administrative recente exagerate și fără un gram de tact pastoral, subtilizată pe șest, cu pretenție sinodală!

Problema este că și anumiți oameni de cultură percep Biserica, într-un mod dureros, ortodocși fiind, și că ea s-a transformat în ceva străin de Ortodoxie.

De ex: Christos Yannaras, vorbește de transformarea Bisericii    „în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se impune, în mod papist, de sus in jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu, fie într-un act individualist, fie într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează… fie este transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit…și se vede, astfel,  pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”[2].

Întrucât, acum se caută mai întâi împărăţia economicului, care este rânduită şi impusă de cei de sus prin metode poliţieneşti, mai drastice decât la trezorerie, ca şi când orice Biserică sau Schit ar deţine o parte din Banca Naţională a României, s-a ajuns la o astfel de gândire păguboasă, suspicioasă și demolatoare pentru credința ortodoxă.

Soluția? Poate ne va lumina Bunul Dumnezeu, în acest post, închinat învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne întoarcem în Raiul lui Adam, din care a fost alungat, tocmai pentru gustarea din cele materiale, și să lucrăm pentru împărăția cea veșnică al lui Dumnezeu, Cel slăvit în Tatăl, Fiul și Sf. Duh, cea mai autentică relație de familie, pe baza căreia se manifestă dragostea lui Dumnezeu în lume.

Vă urez un post cu folos, spre redobândirea Raiului adamic și îndumnezeirea noastră!

Pr. Mihai VALICĂ

23 februarie 2015

[1] Vezi pe larg: Christos Yannars, Contra religiei, Ed. Anastasia, București, 2012.

[2]IDEM, ibidem.

Anunțuri