Atitudinea pasivă a Bisericii oficiale

față de jurământul religios și urmările acesteia

de Directorul ziarului Orthódoxos Týpos, Gheorgios Zervos giorgos-zervos[1](† 17 februarie 2015)

 Noul prim-ministru, domnul Tsípras, a refuzat să depună jurământul religios, pentru că un asemenea jurământ contravine crezului său ideologic. Domnul Tsípras a acționat potrivit ideologiei și crezului său. El are conștiința împăcată. Biserica oficială însă ce poziție a avut? A avut poziția lui Ponțiu Pilat. Iar dintre capii Bisericii, unii au fost de părere că nu există nici o problemă cu jurământul civil și au cerut chiar să se abroge jurământul și din tribunale sau serviciile de stat, alții însă au spus că prin acest act țara se îndreaptă în mod clar către ateism.

O dată în plus, Biserica oficială nu a avut o poziție ”unitară”. Însă, prin acceptarea jurământului civil este desființată o tradiție care a început odată cu întâiul prim-ministru al statului neogrec, Ioannis Kapodístrias. În prezent, majoritatea ortodoxă a poporului nostru a suferit un șoc după depunerea jurământului civil de către primul-ministru și guvernul său. Numai cei ce dețin hățurile Bisericii  nu au fost deloc surprinși și, se vede treaba, de aceea nici nu au reacționat, măcar post-factum. Atitudinea Bisericii oficiale a fost una pasivă. Prin atitudinea ei, Biserica a dat însă ”undă verde” pentru eliminarea sfeștaniei în Parlament, a binecuvântării de la fiecare nouă întrunire, dar și pentru alte măsuri care vor urma în viitor.

Care sunt acestea? Scoaterea sfintelor icoane din școlile publice, din secțiile de Poliție, din secțiile forțelor armate, din tribunale etc., după cum cer diferite organizații non-guvernamentale. Noii politicieni aflați la putere au refuzat jurământul religios, pentru că acesta vine în contradicție cu ideologia lor. Asta înseamnă că mâine-poimâine vor refuza să participe la Ioannis Kapodístrias-urile sărbătorilor noastre naționale din 25 martie și 28 octombrie, de la slujba de binecuvântare care se săvârșește în prima zi a noului an și la sărbătoarea forțelor armate. Acest lucru mai înseamnă ceva: că noii guvernanți nu vor fi de față nici la slujba de Înviere, pentru că nu cred în Înviere, după cum nu vor fi prezenți nici la manifestările praznicului Celei Pline de Har, adică la sărbătorile Adormirii Maicii Domnului din 15 august. Dar de ce ne mai mirăm? Și guvernanții precedenți evitau asemenea ”participări” la marile aniversări și manifestări ale Ortodoxiei. Anul trecut au absentat de la manifestările praznicale închinate Adormirii Maicii Domnului și de la manifestările pentru aniversarea sărbătorii naționale din 28 octombrie[1]. Unul dintre miniștri, domnul Lovérdos, Ministrul Educației, nu ”știa” că trebuia să fie de față la Te Deum-ul pentru 28 octombrie și de aceea s-a dus direct la paradă. Așa că ne așteptăm și la absența noilor guvernanți chiar și de la slujba din 25 martie[2].

S-a scris în ziare și pe internet că Arhiepiscopul și mulți mitropoliți sunt împotriva jurământului religios, întrucât acesta este interzis de Evanghelie, dar și pentru că este batjocorit de mulți politicieni, care duc o viață vicioasă și plină de scandaluri. Nici o obiecție în acest sens. Însă și-au dat oare seama că în felul acesta pun capăt unei tradiții și deschid calea pentru alte atitudini similare? Și-au dat oare seama că până în prezent politicienii manifestau o oarecare atitudine morală și favorabilă Bisericii chiar și de ochii lumii, în timp ce azi, dimpotrivă, Biserica este cea care slujește politicii (vezi Legea antirasistă, recunoașterea tuturor religiilor orientale, a mișcărilor parareligioase și a eterodocșilor ca Biserici canonice etc.)? Cum va putea mâine Biserica oficială să ceară și să îndemne la apărarea Tradiției, când ea este indiferentă față de abrogarea acestei Tradiții de către oamenii puterii politice? Se vede, din evenimentele ultimelor luni, că Biserica oficială este hotărâtă să facă compromisuri și să colaboreze pentru materializarea proiectelor politicienilor. Am văzut atitudinea Bisericii în toată această perioadă a memorandumurilor în care sunt cuprinse și hotărâri antibisericești. Misiunea mântuitoare a Bisericii s-a transformat într-o misiune de tip ”Crucea Roșie” și de susținere a hotărârilor puterii politice, fiind indiferentă chiar și față de însăși identitatea culturală a Greciei. Ca ”Cruce Roșie” a puterii politice a împiedicat revolta emigranților ilegali care duc o viață de mizerie în Grecia, iar mai târziu a împiedicat și revolta grecilor înșiși.  Ca susținătoare a proiectelor de lege antibisericești ale guvernului precedent credea că va salva ce a mai rămas din averea Bisericii. Acum, odată cu noul guvern, Biserica oficială se manifestă indiferentă față de jurământul civil al oamenilor politici și, evident, față de ”factorii” pe care îi implică acest gest.

Orthódoxos Týpos nu dorește să se ajungă la conflicte între noul guvern și Biserica oficială. Dimpotrivă, dorește și se roagă pentru succesul noii guvernări. Scopul criticii noastre este altul: ca Biserica să nu ajungă la noi compromisuri. Puterea se află în mâinile Bisericii, iar nu ale politicienilor, căci majoritatea zdrobitoare a poporului este ortodox. Lucrul acesta constituie cea mai importantă armă a Bisericii oficiale, pentru a sluji interesului Bisericii. Este nevoie de alt tip de demersuri pentru promovarea bunelor relații dintre stat și Biserică, fără tensiuni, prin expunerea propunerilor ambelor părți și evaluarea lor de către un centru independent pentru decizii și propuneri. Biserica oficială este datoare să lucreze în favoarea simfoniei Stat-Biserică, pentru că în Grecia, evoluția istorică a neamului se întrețese cu aceea a Bisericii.

 Orthódoxos Týpos, 6 februarie 2015, nr. 2056, p. 1, 6.

Traducere: Mihail Ilie. (G.O.)

Graiul Ortodox

[1] Una dintre cele două sărbători naționale ale Greciei, aniversarea zilei în care statul grec a refuzat alianța cu regimul nazist al lui Mussolini (28 octombrie 1940) și astfel a intrat în război cu forțele naziste, Grecia fiind primul stat care a opus rezistență armată fascismului. Mai este cunoscută și ca Ziua lui ”NU” (Όχι), pentru că statul grec a spus un ”Nu” hotărât ultimatumului lui Mussolini. Din acest motiv, în Biserica Greciei sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului se serbează în fiecare an pe 28 octombrie, pentru că acest război de apărare a patriei a fost purtat în numele și sub apărarea Maicii Domnului. [n. trad.]

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_greco-italian

[2] Bunavestire, una dintre cele două sărbători naționale ale Greciei, ziua când a început revoluția de eliberare a grecilor de sub ocupația otomană – 25 martie 1821. [n. trad.]

 Legat de acest subiect

Citiți și

A murit Directorul ziarului Ortodox Typos Gheorgios Zervos !

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/02/18/

Expunerea țarinei Ecaterina cea Mare – Cum dădeau legi ocârmuitorii ortodocși de altădată!

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/12/29/

Constituția Eladei încotro ? Syriza a caștigat alegerile parlamentare în fața conservatorilor

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/01/26/constitutia-eladei-incotro-astazi-syriza-castiga-alegerile-parlamentare-in-fata-conservatorilor/

Jurământul politic și morala seculară*

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/05/09/ce-adica-preferi-un-guvernant-care-nu-depune-juramant-religios-dar-este-cinstit-si-moral-sau-unul-care-a-depus-juramant-religios-insa-se-afla-deja-in-puscarie-pentru-abuzuri-economice/

Anunțuri