Atitudine împotriva parlamentarului SYRIZA care s-a opus -prin intermediul mass-mediei ateniene- la aducerea moaștelor Sfintei Varvara în Atena

ATITUDINE

images[1]

SUNT ȘI ACESTEA SEMNE ALE TIMPURILOR NOASTRE…!

Ο TEMPORA, O MORES… (ALTE TIMPURI, ALTE MORAVURI)

Ostilitatea reprezentantului parlamentar SYRIZA, domnul Fílis, față de credință

 Domnul Gheorghios Fot. Papadopoúlou, predicator

st_barbara2[1]”Să vedem unde vom mai ajunge! Nu există întinăciune, nu există faptă de rușine pe care să nu o fi săvârșit, nu există cugetare desfrânată pe care să nu o fi rostit sau să nu o fi scris cu cea mai mare nerușinare. Ne-am pus cu desăvârșire căpăstrul robiei” (Fótis Kóntoglou).

Cuvântul acesta al cinstitului și neobositului luptător pentru Ortodoxia laică și pentru sfânta noastră Tradiție, Fótis Kóntoglou, își găsește deplin ecoul și în cazul pe care îl vom prezenta mai jos. Cu mare surprindere l-am auzit pe reprezentantul parlamentar al SYRIZA, domnul Nikólaos Fílis, prin intermediul mass-mediei ateniene, exprimându-se cu mare îndârjire și în chip blasfemiator împotriva aducerii din Italia în Atena a Sfintelor Moaște ale Sfintei Mari Mucenițe Varvara și împotriva procesiunii cu acestea în spitale și sfinte biserici și mai ales la Spitalul de Oncologie ”Sfântul Sava”, la care urmează să participe și Ministrul Sănătății, dl. Kourouplís, care – atenție! – are evlavie și cinstește Biserica și este dintre puținii miniștri SYRIZA care au depus jurământ religios. Domnul Fílis, cunoscut pentru ostilitatea sa față de credința poporului elen, a cărui majoritate zdrobitoare a desemnat recent partidului său ca să guverneze această țară, care în procent de 95% are evlavie față de Ortodoxie, a declarat că ”prin asemenea manifestări ne întoarcem în Evul Mediu și la idolatrie”.

ipodoxi.benizelos-1[1]

 Iată câteva argumente împotriva atitudinii domnului Fílis:

  1. Omul este o ființă cu trup și suflet. A fost plăsmuit ”după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Facere 1: 27), adică a fost înzestrat cu suflare dumnezeiască. ”Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru este” (Luca 17: 21). Deci, nu poți contesta sacralitatea trupului, nici a sufletului omenesc. De aceea, nici nu se poate trece cu vederea faptul că nu doar sufletul poate fi atins de stricăciune, ci și trupul, prin desfrânări, adultere, desfrânări etc., dat fiind că toate acestea provin din patimile sufletului, însă au efect și asupra trupului. ”Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6: 20). Și ”orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său” (I Corinteni 6: 18). De aceea, ”de va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi” (I Corinteni 3: 17). De aici rezultă și sacralitatea științei medicale, anume că avem sfânta datorie să ne îngrijim și de trup, de vreme ce trupul este templu al lui Dumnezeu. Cum, deci, nu vom cinsti și trupul și sufletul, care amândouă sunt create de Dumnezeu?         ipodoxi.benizelos-3[1]                                                           
  2.  După Învierea lui Hristos, trupul omului s-a sfințit și așteaptă să dobândească chip neschimbător și nestricăcios după a Doua Venire. Moartea este somn. De aceea și cimitirele[1] se numesc ”locuri de odihnă”. Astfel, trupul îl cinstim, îl respectăm și îl îngropăm, așa cum s-a ținut rânduiala și în cazul lui Hristos Însuși. Acest Trup al Domnului a înviat din morți și a dăruit neamului omenesc viață veșnică și nestricăciune. De aceea, trupurile creștinilor adormiți se îngroapă. Iar cei care nu sunt îngropați, nu se pot numi creștini, de aceea bine este ca Biserica să nu îi socotească creștini, căci Biserica nu este o băcănie de unde alegi doar ce vrei tu să iei. Fie primești adevărul în întregul lui (iar adevărul nu are procente de acceptare), cu alte cuvinte, fie primește toată dogma Bisericii, fie nu o primești deloc. Același lucru este valabil și pentru cei care contestă sfintele ei Taine și lucrează împotriva acestora prin căsătorii civile, prin actul de acordare a numelui în loc de Sfântul Botez, prin declarația de incinerare a mortului etc. ipodoxi.benizelos-12[1]
  3.  Sfințitele trupuri ale Sfinților, adică Sfintele moaște, din epoca Sfinților Apostoli și până azi sunt prețuite și cinstite de către toți creștinii. În vremurile de idolatrie, creștinii săpau morminte subterane, catacombele, și săvârșeau acolo Dumnezeiasca Liturghie, iar mai ales în ziua aniversării morții vreunui mucenic se săvârșea Dumnezeiasca Liturghie chiar deasupra mormântului mucenicului. De atunci, de 2000 de ani încoace, Dumnezeiasca Liturghie se săvârșește pe Sfânta Masă, ce simbolizează Mormântul lui Hristos și înăuntru conține Sfinte Moaște, care s-au așezat acolo la târnosirea sfintei Biserici. Toate sfintele Biserici care au fost târnosite, au Sfinte Moaște în Sfânta lor Masă. Însă, pentru a se săvârși Dumnezeiasca Liturghie într-un anume spațiu, în afară de sfânta Biserică (de pildă, într-o fabrică, într-o tabără, în aer liber, chiar și în pustie) preotul folosește sfințitul Antimis, adică acea bucată de pânză sau mătase pe care a sfințit-o Arhiereul la târnosirea Sfintei Mese și ține loc de Sfânta Masă, iar înăuntru conține o părticică de Sfinte Moaște. Prin urmare, importanța Sfintelor Moaște nu e de azi, de ieri, nici Biserica noastră nu a scornit azi ceva inedit, ci a ținut și ține sfințite tradiții vechi de mai bine de 20 de veacuri. ”Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi” (Pildele lui Solomon 22: 28).  ipodoxi.benizelos-13[1]
  4.  Cel mai probabil, domnul Fílis nu a fost niciodată prezent la o sfântă procesiune cu Sfinte Moaște ale Sfinților Bisericii noastre. Altfel, ar fi cunoscut că acest lucru este ceva obișnuit, care se săvârșește în fiecare zi în fiecare colț al Pământului, unde bate inima creștinilor și a Bisericii.
  5. De asemenea, domnul Fílis ignoră milioanele de minuni care s-au săvârșit la Sfintele Moaște, dat fiind că Sfinții sunt atotvii, ne aud și mijlocesc pentru noi. Mii de minuni, milioane de minuni, în fața ochilor nu doar ai credincioșilor, ci și ai necredincioșilor s-au săvârșit și se vor săvârși prin Sfintele Moaște. Mărturie a cinstirii, a împăcării și a primirii cinstiților Sfinți de către Dumnezeu. ”Minunat Dumnezeu întru Sfinții Săi” și ”Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Ps 15: 3), spune sfințitul psalmist. Poate cineva să explice faptul că atâtea Sfinte Moaște izvorăsc mir și răspândesc bună mireasmă? Nenumărate Sfinte Moaște răspândesc bună mireasmă și aici, în insula Hios, și peste tot în lume. Dumnezeu face minuni prin Sfinții Săi. ipodoxi.benizelos-18[1]
  6.  În sfârșit, de bună seamă, domnul Fílis nu știe, dat fiind că niciodată nu s-a îngrijit să afle, că sfintele Moaște fac bine mai cu seamă bolnavilor, care găsesc mângâiere, se întăresc sufletește și trupește prin închinarea lor evlavioasă la Sfintele Moaște, și acest lucru este adeverit deplin și de știință. Asupra acestui aspect, consider că domnului Fílis i-a răspuns și medicul și parlamentarul SYRIZA, domnul Miheloghiannákis, care a adeverit cuvântul cel adevărat. Prin închinarea la Sfintele Moaște, se cultivă în lumea lăuntrică a celor bolnavi, în chip de nezdruncinat, sfințitul simțământ al nădejdii. Și ”nădejdea nu ruşinează” (Romani 5: 5). Toate câte pomenesc aici sunt lucruri duhovnicești și țin de credință. Credința însă, după Apostolul Pavel, este ”încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11: 1). Însă domnul Fílis vrea să vadă, ca să creadă, adică să devină superstițios, pentru că ecuațiile raționale și teoremele matematice reprezintă superstiție, nu lucruri ale credinței. Hristos i-a spus Apostolului Toma: ”Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20: 29). Neîndoielnic, domnul Fílis are dreptul de a crede sau nu. Are dreptul de a accepta sau nu adevărurile Bisericii noastre. Eu nu judec acest lucru. Și nu am dreptul să îl judec pe el pentru aceasta. Am însă îndatorirea, nu doar dreptul, să iau poziție, atunci când el lezează drept meu, cu atât mai mult atunci când își bate joc sau pervertește adevărurile credinței mele. Și acest lucru nu îl voi accepta nici de la domnul Fílis, nici de la oricare alt domn Fílis. Și pentru că în mod public și-a expus aberațiile, tot public mă exprim și eu, în acord cu sfințitul Ioan Gură de Aur, care spune: ”pe cei ce în public păcătuiesc, tot în public îi voi și mustra”.

 Încheind consemnarea de față, redau un fragment din Slujba Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir – dovadă și aceasta a lucrării de minuni făcătoare a Sfintelor Moaște, care impun cinstire și respect și zămislesc sfântă frică: ”Cinstitele tale moaște înconjurând, din acestea primim darurile sfințirii, podoaba celor ce izvorăsc mir, Nile, cugetătorule de Dumnezeu, cel asemenea la trup cu îngerii” (Condacul Sfântului, a cărui pomenire se cinstește pe 7 mai și 12 noiembrie). Hristos a înviat! Și Sfântul Isidor, apărătorul insulei noastre, a cărui pomenire o cinstim astăzi și ale cărui moaște le-am purtat azi în procesiune prin orașul nostru, să ne fie spre ajutor!     

 Orthodoxos Typos, nr. 2071, 29 mai 2015, p. 5.

Traducere: Mihail Ilie (G.O.)

Graiul Ortodox

[1] Gr. κοιμητήριο, ”dormitor”. [n. trad.]

Anunțuri