Rubrica antieretice

Erezii de origine jidovească

De Dr. Nicolae Paulescu (1869-1931)

Nicolae Constantin Paulescu, om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.

251[1]«Am arătat mai sus că Talmudul nu respiră decât ură contra Creștinis­mului, – ură care s-a cristalizat în faimoasa formulă: „tob șebegoim harog”, – adică: pe cel mai bun dintre creștini, ucidel”. Acesta este adevăratul său scop: exterminarea bunilor creștini, pentru ca împreună cu dânșii să piară și creștinis­mul.

Talmudul declară deci război,… un război fără milă, pe viață sau pe moarte.

Dar pe de o parte ovreii, slăbiți și împrăștiați, nu puteau duce lupta pe față; pe de alta, creștinii îi detestau și nu se încredeau în ei, mai ales când era vorba de vreo discuție religioasă.

În asemenea condiții, mai mult decât perplexe, o idee infernală ilumina devla lui Iuda. Trebuia i facă pe creștini să lupte, ei înșiși, în contra crești­nismului.

Și într-adevăr, se văzură atunci apărând, una după alta, nenumărate erezii care se succedară neîn­cetat, din primele secole ale creștinismului și până astăzi.

Prin sofisme, jidovii înșelară pe creștini și mai ales pe neofiți și îi trans­formară în ereziarci, care în urmă căutară să distrugă spiritul creștinesc[374].

Astfel s-au format toate ereziile care, – de la Ebionism, până la Protes­tantism, – recunosc o origine jidovească.

„Sar putea face istoria curentului ovreiesc în Biserica creștină, – istorie care ar merge de le Ebionismul primitiv, la Protestantism, – oprindu-se între alții la Unitari și la Arieni”[375].

Dintre aceste erezii jidovești, cele mai importante sunt:

1. Ebionismul[376] și Elkesaismul ivite la sfârși­tul primului secol și formate de „judaisanți încăpățâ­nați”, care voiau să țină sabatul și aveau repulsie să convertească pe gentili, – cu alte cuvinte, erau dușma­nii catolicității Bisericii.

Aceste erezii renăscură, mai târziu, sub numele de Nazarenism sau doc­trina creștinilor circumcisi, de Antitrinitarism, de Quartodecimanisme etc… și se stinseră în cursul veacului al IV-lea[377].

Ele reînviară, pe la sfârșitul secolului al XII-lea, în Italia de sus, consti­tuind Pasaginismul.

2. O a doua categorie de erezii, cu care Biserica a avut mult de luptat este reprezentată de gnosa jido­vească și mai ales de Nicolaitism, – despre care Sfântul Evanghelist Ioan zice că face parte din „Sina­goga Satanei”[378] – și de alte sisteme asemenea, care și ele s-au edificat pe baze judaice[379].

3. Din veacul al IV-lea până în al VII-lea, istoria ovreilor este legată de is­toria Arianismului, de izbânzile și de înfrângerile lui”[380]. Această erezie, care ataca Sfânta Treime, reuși aproape să despartă în două creștinismul și, aju­tată de mai mulți împărați, îi amenință chiar existența.

Biserica nu a suferit niciodată, – de la început și până în epoca actuală sau francmasonică, – ca în timpul persecuțiilor ariene[381].

Printre ereziile de origine jidovească, – dar mai puțin importante ca cea precedentă, – să cităm pe acelea ale Unitarilor (monofizism și monotelism), care durară, din veacul al V-lea, până în veacul al VIII-lea[382], și pe aceea a Ico­noclaștilor, care tulburară pacea Bisericii, de la începutul secolului al VIII-lea și până la jumătatea secolului al IX-lea[383].

4. Manicheismul, sau gnosa persană, care fu un fel de amestec al Elkesaismului jidovesc cu doctrina lui Zoroastru[384], lua naștere încă din secolul al II-lea, în Persia și se întinse din ce în ce, de la răsărit înspre apus.

În veacul al XII-lea, această erezie reapăru în Bulgaria, iar partizanii ei, Bogomili, se răspândiră în Europa și se stabiliră, mai cu seamă, în sudul Franței, unde formară Catari, – care, în secolul următor, se numiră Albigeni.

Această sectă afirma că doctrina ovreilor era de preferat aceleia a creș­tinilor.

În contra Albigenilor, care provocară dezordini foarte grave, Biserica, pentru ca să-i extirpe, fu obligată să predice o adevărată cruciadă[385].

5. Când Manicheismul fu învins, cu Albigenii, doc­trinele jidovești găsiră adăpost la Cavalerii Templu­lui, – care mai înainte fuseseră servitori devo­tați ai credinței creștine.

Din actele procesului, – publicate de Michelet în Documents inédits de l’histoire de France, – reiese că, în momentul supresiei ordinului, batjoco­rirea Crucii făcea parte din ceremoniile inițierii. Acești Cavaleri ai lui Crist scuipau de trei ori pe Crucifix, renegândul[386].

Sărutul rușinos completa aceste ceremonii de iniți­ere[387].

Afacerea Templierilor se explică foarte bine, când ne dăm seama de modul de procedare al ovrei­lor. De altfel, acest mod de a lucra variază puțin.

Jidovii corup o asociație puternică, ce le servește drept mașină de război, ca să atace cu vigoare organi­zația socială care îi incomodează.

Îndată ce au pătruns acolo, ei procedează ca într-o societate financiară, în care sforțările tuturor nu au alt scop decât a servi cauza sau interesele lui Israel, – fără ca, de cele mai multe ori, indivizii să știe ce fac.

Cavalerii Templului se găsiră în multe împrejurări în raport cu jidovii, pentru afa­ceri de bani, – căci, într-adevăr, prin Templieri se îndeplineau toate operațiile finan­ciare ale Cruciadelor”[388].

Dar, marele vis al jidovilor, – adică o revoluție universală[389], organizată de către Ordinul Templie­rilor, – dispăru în flăcările rugului lui Jacques de Molay[390], superiorul lor.

6. Ajungem în sfârșit la erezia lui Luther[391] și a tovarășilor lui.

„În momentul Reformei… creștinii erau mai pu­țin credincioși… Averoismul (filo­sofie arabă) prepa­rase această decadență a credinței, – și se știe partea ce avură ovreii la răspândirea Averoismului, așa că lucrau astfel pentru ei.

Cei mai mulți din averoiști erau increduli sau cel puțin atacau religia creștină.

În ani, care anunțau Reforma, jidovul deveni edu­cator șii învăță pe savanți limba ebraică; el îi iniție în misterele cabalei, după ce le-a deschis porțile filosofiei arabe.

El îi înzestră, contra catolicismului, cu redutabila exegeză pe care hahamii, în timp de veacuri, o cultiva­seră și o fortificaseră, – acea exegeză (sofistică) de care va ști să se servească protestantismul și, mai târziu, raționalismul”[392].

„Rivalul lui Maimonide, rabi Solomon (fiul lui Isaac din Troyes, cunoscut sub numele de Rachi), precum și Tosafiștii (savanți talmudiști) făcură pe Nicolae din Lyra, care făcu pe Luther”, (Renan). Într-adevăr, franciscanul Nicolae din Lyra, de origine israelită, împrumută de la acești ovrei multe din argumentele sale contra Bisericii, – și aceste argu­mente fură transmise lui Luther”[393].

Reforma șia luat rădăcinile în izvoarele ebraice, – zice ovreiul Bernard Lazare.

Spiritul jidovesc triumfa cu protestantismul.

Reforma fu, prin anumite părți, o întoarcere la vechiul Ebionism din veacurile evanghelice.

O mare parte din sectele protestante fură pe jumă­tate ovreiești, doctrine antitrinitare fură, mai târziu, predicate de protestanți, – între alții de Michel Servet și de cei doi Socini din Siena”[394].

În sfârșit, să mai cităm încă doi ovrei, care vor­besc și ei de erezia lui Luther.

„Orice catolic, care devine protestant face un pas către judaism”, zice A. Weil[395].

„Un protestant, – adaugă Heine, – este un catolic care părăsește idolatria trinitară, pentru a merge către monoteismul jidovesc”[396]

Cartea poate fi integral citită la

sursa: Spitalul,  de Nicolae Paulescu

 https://ro.wikisource.org/wiki/Spitalul,_Coranul,_Talmudul,_Kahalul_%C8%99i_Francmasoneria#Erezii_de_origine_jidoveasc.C4.83

Bibliografie  care completează subiectul:

Întâlnirea dintre ortodocși și luterani de la Rodos a decis: ARHIEREZIARHUL PROTESTANTISMULUI, LUTHER, VA INTRA OARE ÎN ”CALENDARUL” BISERICII ORTODOXE?

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/07/31/intalnirea-dintre-ortodocsi-si-luterani-de-la-rodos-a-decis-arhiereziarhul-protestantismului-luther-va-intra-oare-in-calendarul-bisericii-ortodoxe/

O rușinoasă conferință bisericească internațională care a avut loc la Tesalonic. ”REPETIȚIE GENERALĂ” PENTRU SINODUL PANORTODOX! ”Prinții” bisericești pregătesc cumva terenul pentru participarea”Luciferului Romei” la Marele Sinod Panortodox?

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/06/23/o-rusinoasa-conferinta-bisericeasca-internationala-care-a-avut-loc-la-tesalonic-repetitie-generala-pentru-sinodul-panortodox-printii-bisericesti-pregatesc-cumva-t/

 I. Evoluții negative în pregătirea Sfântului și Marelui Sinod. SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE MODIFICAT ȘI PERVERTIT (Ortodoxos Typos)

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/03/24/239-evolutii-negative-in-pregatirea-sfantului-si-marelui-sinod-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe-modificat-si-pervertit-ortodoxos-typos/

II. Dezbaterile rușinoase ale ortodocșilor la Geneva. HOMOSEXUALITATATEA – TORPILA DUHOVNICEASCĂ ÎN DEMERSURILE DE PREGĂTIRE A SFÂNTULUI ȘI MARELUI SINOD (Ortodoxos Typos – a II-a parte)

 https://graiulortodox.wordpress.com/2015/04/16/241-evolutii-negative-in-pregatirea-sfantului-si-marelui-sinod-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe-modificat-si-pervertit/ ]

Patriarhul Ecumenic aspru mustrat de către comunitățile grec-ortodoxe din America că a încălcat canoanele ortodoxe prin rugăciunea si acordul semnat cu Papa

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/06/24/patriarhul-ecumenic-aspru-mustrat-de-catre-comunitatile-grec-ortodoxe-din-america-ca-a-incalcat-canoanele-ortodoxe-prin-rugaciunea-si-acordul-semnat-cu-papa/

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU CERE PATRIARHULUI BARTOLOMEU RECUNOAŞTEREA SINODULUI AL VIII-LEA ECUMENIC. Sinodul al VIII-lea Ecumenic condamnă ereziile papiste ( de Mitropolitul Ierotheos Vlahos)

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/03/23/mitropolitul-serafim-de-pireu-cere-patriarhului-bartolomeu-recunoasterea-sinodului-al-viii-lea-ecumenic-sinodul-al-viii-lea-ecumenic-condamna-ereziile-papiste-de-mitropolitul-ierotheos-vlahos/

Cele 9 Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Universale și minunile care s-au întâmplat – Stâlpii și fortificațiile ortodoxiei-

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/09/20/223-cele-9-sinoade-ecumenice-ale-bisericii-ortodoxe-universale-si-minunile-care-s-au-intamplat-stalpii-si-fortificatiile-ortodoxiei/

ÎNFRĂȚIREA ROMÂNEASCĂ 

Organ alLigii Apărării  Național  Creștine

http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/actiunearomaneasca/1928-1929/BCUCLUJ_FP_279052_1929_005_022.pdf

_______________

  1. Salt În Evul Mediu, în anumite societăți oculte de vrăjitorie, de magiei de satanism, fundate de jidovi cabaliști, aceștia perver­teau pe creștini, ale căror pasiuni le excitau, șii convingeau că sunt îndrăciți, despărțiți pentru totdeauna de Biserică și bleste­mați de dânsa. (Copin-Albancelli, Le drame maçonnique. II, p. 381384).
  2. Salt Bernard Lazare, I. cit, p. 5051.
  3. Salt Cuvântul Ebionim înseamnă sărac.
  4. Salt B. Lazare, I. cit., p. 50.
  5. Salt Apocalipsul, II și III.
  6. Salt B. Lazare, I. cit, p. 51-52.
  7. Salt Idem, I. cit, p.87. Principalii scriitori creștini și Părinții Bisericii, mai toți, au combătut pe Jidovi. Așa, de pildă: Tertulian (De adversus judaeos), Sf. Grigore din Nysa (Testirnonia adversus judaeos ex vetere Testamente), Sf. Augustin (Oratio adversus Judaeos), Sf. Ambrozie, Sf. Ieronim. Sf. Ioan Gură de aur (Adversusjudaeos) etc. (B. Lazare, I. cit, p. 6970).
  8. Salt Hergenroether, Histoire de l’Egiise, T. II, p. 22. (Delhomme et Briguet, Edit). Oroarea lăsată de această doctrină, în sufletele creștinilor, a fost atât de adânc întipă­rită, că a persistat, la noi, până la începutul veacului al XIXlea. Astfel, blestemele și afuriseni­ile, conținute, de exemplu, în actele de donație, pentru a înspăimânta pe urmașii care ar fi voit să-și aproprieze moșiile închinate mănăstirilor, sunt făcute pe numele lui Iuda și al lui Arie.
  9. Salt Idem, I. cit.. D, p. 227345.
  10. Salt Idem, I. cit., III. p. 55
  11. Salt Idem, I. cit., I. p 396.
  12. Salt Hergenroether, I. cit, IV, p. 229. Pierre le Vénérable, starețul din Cluny, scrie despre Albigeni: „Am văzut, prin o crimă nemaipomenită la creștini, profanând bisericile, răsturnând altarele, arzând crucile biciuind pe preoți, întemnițând pe călugări și silindui săși ia femei, prin amenințări și chinuri” (Drumont, I. cit, I., p. 158). După războiul Albigenilor, Conciliul din Latran (1215) luă hotărâ­rea să oblige pe ovrei să poarte, pe piept, o bucată mică de stofă galbenă, pentru ca poporul, care e ușor de înșelat, să poată săi recunoască și să se prezerve astfel de insinuațiile lor perfide împotriva religiei creștine.
  13. Salt Formula de renegare era: Mă lepăd de Isus, mă lepăd de Isus, mă lepăd de Isus”.
  14. Salt Osculatus fuit recipientem in ore et postea în fine spinae dorsi. „Societățile, care se leapădă de Hristos, simt trebuința de a simboliza această înjosire, printrun semn vizibil. Sărutul rușinos se mai întâlnește la unii francmasoni, numiți Mopși. Postulantul, ai cărui ochi sunt legați în timpul ceremoniei inițierii, este întrebat ce preferă: „Să sărute posteriorul Marelui Maestru sau pe acel al Diavolului?” Cum, de obicei, recipiendarul refuză să opteze față de o alegere atât de puțin atrăgătoare, supra-vegheto­rul lojei îi aplică, cu forța, pe buze, posteriorul unui cățel împăiat, având coada ridicată, pe carel ia de pe masa Venerabilu-lui și care reprezintă pe dracul. Este logic ca, cel ce disprețuiește pe Dumnezeu, să adore… curul unui câine. Ca variantă a sărutului rușinos, în unele loji se practică proba caprei lui Solomon. Ve­nerabilul, adresânduse cu gravitate recipiendarului, îi zice: „Domnule, noi posedăm capra care a servit drept doică regelui Solomon; această capră, prin o întâmplare mi­nunată și providențială, este încă vie… Veți îngenunchea și veți avea onoarea de a suge din țâțele ei sfinte”. Profanul, fiind fără bănuială, se pune în poziția voită și… „se pomenește, pe gură, cu posteriorul zbârcit al unui țap puturos”. (Drumont La France juive, l. p. 176).
  15. Salt Drumont, I. cit, I, p. 172173.
  16. Salt Această revoluție fusese pregătită de multă vreme de ovrei, care, în plus, se bizuiau pe ajutorul regelui Maurilor din Granada și pe al sultanului din Tunis (vezi Archives nationales, carton J, 429, No. 18) precum și pe răscoala leproșilor, foarte numeroși în acea epocă. Aceștia din urmă, ațâțați, îndârjiți și înșelați de Israel „cu făgăduieli mincinoase de regate, de comitate și de alte bunuri materiale” (vezi Guillaume de Nangis, 1321, p. 78; vezi și Mkhelet), ar fi servit să otrăvească puțurile și fântânile, cu otrăvuri preparate de jidani, și cu modul ăsta ar fi aruncat pretu-tin­deni îngrijora­rea, tulburarea, nebunia, indispensabile marilor răsturnări sociale. De altfel, ovreii ar fi lăsat pe acești nenorociți leproși să cadă în mâinile unei represii nemiloase, îndată ce ei ar fi tras, din această revoluție, tot profitul ce doreau să aibă (Drumont, I. cit, I, p. 180). Acest plan a fost reluat, punct cu punct, în al XVIIIlea secol, în timpul marii revo­luții franceze.
  17. Salt Drumont, I. cit, I, p. 177. Manualul Francmasonilor declară că, „dacă Templierii au dispărut din ordinea civilă, ei au lăsat urma în Francmasonerie… Marele capitol mason din Stockholm pretinde chiar că posedă testamentul autograf al lui Jacques de Molay, care a stabilit continua­rea miste-relor Templierilor, sub aparența confreriei mistice a Francma­sonilor” (Drumont, Leit, I. p. 178). De aici provin și Bunii Templieri de la noi.
  18. Salt „Husiții, care au precedat cu puțin Protestantismul, au fost susținuți de jidovi”. (Bernard Lazare, I. cit, p. 125).
  19. Salt B. Lazare, I. cit, p. 137139.
  20. Salt Drumont, I. cit, I, p. 152; vezi și B. Lazare, I. cit. p. 166-167.
  21. Salt B. Lazare, I. cit, p. 141.
  22. Salt Drumont, I. cit, I, p. 194.

 

Anunțuri