Relatare minunată despre Pr. Marcu Manolis

Acest articol este preluat din Revista Arthos publicație a studenților ascoriști din Cluj, scris de către o tânară româncă care l-a cunoscut personal pe Cuviosul Părinte Marcu Manolis. Redăm mai jos un fragment din acest articol.

Pelerinaj-in-Grecia-foto-Romina-Sopoian-4a-630x210[1]

«Pelerinaj în Grecia, sfinţii şi casa Părintelui Marcu

Anul acesta, Biserica misionară a studenţilor a fost invitată pentru a şasea oară în „Casa Iubirii”. În cartierul Dionysios al Atenei, se află casa Părintelui Marcu Manolis (1937 – 2010). În urmă cu zeci de ani, Părintele Marcu a fost numit paroh al acestei comunităţi, care pe atunci număra doar câteva case răsfirate ici şi colo, iar de atunci a adunat în jurul său un mare număr de credincioşi care s-au stabilit aici şi i-au devenit fii duhovniceşti. O latură a lucrării duhovniceşti a Părintelui Marcu a fost aceea ca împreună cu cele două surori ale Sfinţiei Sale şi sprijinit de credincioşii din parohie, să găzduiască în fiecare an, în casa dumnealor, grupuri de pelerini din ţările ortodoxe, pentru ca aceştia să aibă posibilitatea de a cunoaşte marii sfinţi din împrejurimea Atenei. La scurt timp, casa Părintelui Marcu a fost numită „Casa Iubirii” de către un grup de tineri din Polonia şi aşa i-a rămas numele.

* * *

Bucuria întâlnirii atâtor sfinţi, pe care îi ştiam fiindcă citisem vieţile lor şi ne rugam lor, şi cea a vizitării atâtor locuri minunate a fost întregită de dragostea cu care am fost înconjuraţi în toate aceste zile de către familia Părintelui Marcu şi de către fiii săi duhovniceşti.

Pelerinaj-in-Grecia-foto-Romina-Sopoian-2[1]

În ultimele zile, doamna Maria, sora Părintelui Marcu, ne-a arătat camera părintelui, o încăpere micuţă, curată, modestă. Avea multe icoane şi fotografii ale părinţilor contemporani. M-am bucurat să văd pe masa Părintelui Marcu o icoană dăruită familiei de către biserica noastră. Surorile părintelui sunt smerite, nu vorbesc mult de fratele lor, deşi se citeşte din atitudinea pe care o au, dragostea pe care i-o poartă fratelui şi Părintelui lor. Când am ajuns prima oară în această casă binecuvântată, am întâlnit o tânără de vârsta mea pe nume Maria. Mama acesteia, profesoară de muzică, mi-a povestit că Maria se născuse cu o boală de inimă şi a fost operată după câţiva ani, când era deja mărişoară. Pe patul de spital fiind, a văzut că venise la ea în salon un călugăr care o vindecase. Maria i-a povestit acest lucru mamei sale, iar aceasta i-a telefonat Părintelui Marcu, întrebându-l dacă dânsul a fost la spital la Maria şi a vindecat-o. Părintele Marcu i-a răspuns: „Nu am fost eu, ci Părintele Porfirie.” Fiind puţin nedumerită, am întrebat-o pe mama Mariei dacă Părintele Porfirie mai trăia sau adormise când se petreceau aceste lucruri, la care dânsa mi-a spus: „Părintele Porfirie murise, iar din răspunsul Părintelui Marcu mi-am dat seama cum vorbesc cei doi Părinţi, Porfirie şi Marcu, unul fiind în viaţă, iar celălalt trecut în veşnicie”.»

 Text: Anca Mureşan

Foto: Romina Sopoian

Arthos, nr. 3(3)/2013

Mai multe puteți citi aici, sursa: http://www.arthos.ro/pelerinaj-in-grecia-sfintii-si-casa-parintelui-marcu/

Citiți și

Interviu, Despre Sfântul Părinte Porfirie cu Pr. Marcu Manolis un apropiat al acestuia, la Radio Renaștrea Cluj (audio și text)

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/08/02/22o-despre-sfantul-parinte-porfirie-cu-pr-marcu-manolis-un-apropiat-al-acestuia-la-radio-renastrea-cluj-audio-si-text/

Intrevenția Pr. Marcu – Bucurie mare, Sfântul Nectarie a sosit la Cluj pentru totdeauna

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/03/26/bucurie-mare-sfantul-nectarie-a-sosit-la-cluj-pentru-totdeauna/

Anunțuri