CĂRŢI ROMÂNEŞTI DIN BIBLIOTECA MĂNĂSTIRII ATHONITE SFÂNTULvlad[1] PAVEL (1688 – 1984)

Ρουμανικά έντυπα της βιβλιοθήκης της Ιεράς Μονής Αγίου Παύλου

Din patrimoniul nostru cultural de peste hotare fac parte şi acele numeroase tipărituri vechi româneşti depozitate pe parcursul secolelor la Sfântul Munte Athos din Grecia. Pe parcursul a mai mulţi ani (2001-2010), am avut fericita ocazie să cercetăm şi să organizăm prima bibliotecă de cărţi româneşti de la o mănăstire athonită. Constatăm că numărul publicaţiilor româneşti de la Biblioteca de cărţi româneşti de la Mănăstirea Sf. Pavel se ridică la 1183. Şi în alte mănăstiri de pe muntele Athos sunt păstrate ediţii româneşti. Menţionăm doar cărţile vechi de la Lavra Mare, mănăstirile Cutlumuş, Ivir, Pantocrator şi uneori mai multe, pe alocuri mai puţine, în principal, la schiturile (sau colibele) unde au existat sau activează şi în prezent călugări români (inclusiv basarabeni). Manastirea Sf. Pavel, cu toate acestea, este prima care a luat iniţiativa de a înfiinţa şi a organiza o asemenea bibliotecă, publicând şi Catalogul cărţilor cu o listă a însemnărilor marginale şi a sigiliior. În afară de cărţile tipărite, la mănăstire mai sunt păstrate circa o sută douăzeci de manuscrise româneşti, semnalarea cărora nu a intrat în obiectivele cercetării noastre.
Acesta este un număr remarcabil de ediţii din secolele XVII-XX, rezultatul unor contacte seculare strânse cu călugării schiturilor româneşti, îndeosebi cu cei de la schitul Lacu al Mănăstirii Sf. Pavel, care face parte din această mănăstire athonită, precum şi alte tipărituri păstrate în colibele şi chiliile din afara mănăstirii sau de la Schitul Prodromu. Majoritatea cărţilor sunt ediţii tipărite în Ţara Românească, Moldova, Transilvania şi ulterior în România, la care se adaugă un număr important de cărţi din Basarabia şi unele din Buda, Sankt Petersburg ş.a.
Dacă vom analiza ediţiile din perioada 1688-1830, acestea includ 228 de cărţi, dintre care trei exemplare nu au foaia de titlu (cotele: 13465, 13383, 9885). Mănăstirea Neamţ – 109; Bucureşti – 39; Iasi – 22; Viena – 13; Râmnic – 12; Braşov – 9; SPb. – 6; Buda – 5; Blaj – 4; Chişinău – 4; Sibiu – 2. Din Sibiu avem cele mai puţine cărţi – doar două din perioada de până la 1830: din 1806 şi 1810. Dar din perioada 1831-1919 sunt deja 37 de ediţii sibiene.
Ediţiile perioadei moderne (1831-1918) ale bibliotecii conţin 726 de cărţi, ditre care au fost editate la Bucureşti – 245, Mănăstirea Neamţ – 226, Chişinău – 59, Iaşi – 53, Buzău – 51, Râmnicul-Vâlcea – 37, precum şi la Ploieşti (7 cărţi), Turnu-Severin (un exemplar), Sf. Munte Athos, Craiova ş.a.
Cărţile din perioada 1919-1984 sunt mai puţine – 60 de ediţii (din Bucureşti – 40 ex., Iaşi – 4, Sibiu – 4, Chişinău – 3 ş.a.).
Cărţile pot fi grupate în şase categorii: 1) Cărţi tipărite din 1688 („Biblia” de la Bucureşti (1688), sau „Biblia lui Şerban” (Cantacuzino) este prima ediţie integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi – cea mai veche carte românească, păstrată la Biblioteca Mănăstirii Sf. Pavel) până în 1830, care se referă la Bibliografia românească veche (BRV); 2) Cărţi tipărite în 1831-1918, pentru care ne vom referi la Bibliografia românească modernă (BRM), sau ceea ce nu era cunoscut în literatura de specialitate, care se referă la ediţii ale Bibliotecii Academiei Române; 3) cărţi tipărite din 1919 până la 1984; 4) Colegate; 5) Cărţi fără foaia de titlu (nedatate); 6) Reviste, periodice.

Sursele de completare a Bibliotecii de cărţi româneşti

Unele ediţii provin de la Schitul românesc Prodromu, altele de la Marea Lavră, altele din bibliotecile personale ale călugărilor români. Cele mai multe din ultima categorie au făcut parte din biblioteca călugărului Makarios Outan (Macarie Utan), cunoscător bun al elenismului, care atunci când este instalat în Mănăstirea Sf. Pavel, în 1962, donează 62 de cărţi.
Există volume ce conţin notiţe marginale, scrise de mână, care nu specifică dacă cei care le-au scris au fost laici sau călugări. Un alt exemplu este Taşu Leţu, care în 1865 locuieşte în orasul Piteşti. El a lăsat inscripţii autografe pe paginile a 11 ediţii.
Sunt cărţi ce au fost trimise de către călugări sau persoane laice din diferite localităţi româneşti (actualmente în România sau Republica Moldova). În plus, destul de multe cărţi au fost, de asemenea, tipărite la Chişinău. Cea mai veche carte tipărită la Chişinău este „Liturghia” din 1815 (nr. 2785), iar în total s-au păstrat la Bibliotecă 63 de ediţii basarabene din perioada 1815-1912, la care trebuie să adăugăm şi cărţile nedatate sau colegate. De remarcat şi o ediţie periodică – „Luminătorul. Jurnal bisericesc. Aprilie 1910” (cota nr. 14406). Din perioada interbelică semnalăm trei cărţi (1927, 1936, 1938).
Unele dintre aceste cărţi au menţiuni în limba rusă: a se vedea cartea cu nr. 2888 (pe f. liminară anterioară, recto, însemnare în limba rusă: „Siea kniga prinadlejit Ivanu Grigorieviciu Muşcinskomu, 1897 goda Avgusta 12 dnea, s. Koşerniţa Sorokskogo uezda”. – Pe f. recto: „Ioana Muşcinskovo podarenaia emu … 1897. 12 Avgusta”, în l. rusă). În unele cărţi atestăm şi informaţii depistate din sigilii (cum este cazul călugărului Nicolae – cu litere ruseşti – a se vedea, de exemplu, cărţile cu nr. 2750, 2786, 2804 şi multe altele) sau menţiuni de posesor (cum este cazul călugărului Avram, care a trăit în coliba Sf. Fecioarei Maria – cărţi la cota 2789 (- f. 2 nenumer. până la f. 7r: „Acest minei ianuarie este a lui popa Avramie din schitul Lacu, de la chilia cu hramul Intrare în biserică a Maicii Domnului”.), nr. 2791 (- f. 1r–5r: „Acestea 12 minee s-au dăruit de părintele Thimoteiu schimonahul la Sf. Munte ca să fie spre mângâierea părinţilor moldoveni care se află întru acel sfântu loc spre pomenirea mea şi a părinţilor mei. 1832 aprilie 20”. – f. 4r–6r: „Eu Aavrami iroshimonah din schitul Lacu di la Caliu (chilia) cu hramul Intrarea în Biserică”.). Unele ediţii conţin multe însemnări marginale, interesante pentru istoria familiei sau despre viaţa socială din regiune. Unele – mai puţine – despre călugări, originari din Basarabia (din actuala Republică Moldova), care au activat la Mănăstirea Sf. Pavel. Acesta este şi cazul, de exemplu, al călugărului basarabean Avramie Vladimir (pe f. 2 nenumer. -f. 1r numer.: „Acest Ceaslov este a său (?) popa Avramie Vladimir din sf. mănăstire a Sf. Pavel. Scris aici la anul 1912, 7 iulie”).
Câteva exemplare au aparţinut Mănăstirii Slatina din Ţara Românească, Cernica, doar câte unul singur – mănăstirilor din Sadova (Oltenia), Colţea din Bucureşti ş.a.
 Înainte de a ajunge la Schitul Lacu, destul de multe ediţii au aparţinut preoţilor, călugăriţelor din alte mănăstiri ale Ţării Româneşti sau ale Moldovei. Unii călugări şi-au adus propriile lor cărţi, ale căror nume le cunoaştem din inscripţiile marginale. Altele (cum ar fi cele douăsprezece Minei tipărite în 1831 la Mănăstirea Neamţ din Moldova) au fost trimise călugărilor de la schitul Mănăstirii Sf. Pavel de către călugării care au fost acolo în pocăinţă, în timp ce altele au parvenit de la Mănăstirea Secu.
Cunoaştem destule cărţi donate de către călugări, preoţi şi laici Schitului Lacu. Sunt şi cărţi cumpărate de către călugări români care au fost cu pocăinţă la muntele Athos. Acesta este şi în cazul călugărilor Avramie, Ioan Dulea. Mai multe exemplare care poartă sigiliul Mănăstirii greceşti Sf. Pavel şi Schitului Lacu, care are hramul Bisericii Sf. Dumitru, sunt menţiuni ce indică expres că acestea aparţineau călugărilor mănăstirii, cum este cazul călugărului Ignaţiu sau stareţului Nicolae sau Mihail (preoţi din Basarabia).

Însemnări marginale

Importante izvoare ale timpurilor de mult trecute se prezintă multiplele însemnări marginale din cărţile acestei biblioteci. Unele sunt ilizibile, dar majoritatea le-am descifrat şi le-am citit. Viaţa cotidiană a călugărilor athoniţi şi istoria „călătoriilor” cărţilor ajunse pe diferite căi la Sf. Munte – este documentată şi prezentă în aceste însemnări lapidare. Acestea pot fi împărţite în mai multe categorii, deşi sunt şi însemnări cu informaţii din diverse domenii, referitoare nu doar la un singur subiect:
– Blesteme
– Date biografice. Naştere, botez, moarte
– Evenimente social-politice
– Fenomene astronomice
– Notiţe de călătorie
– Notiţe în limbile rusă şi greacă
– Observaţii meteo
– Posesori: persoane, mănăstiri, schituri
– Preţul de achiziţie al cărţilor
– Reţete de leacuri
– Seis
– Viaţa monahală cotidiană. Muncă şi rugăciune
Acestea sunt doar câteva comentarii preliminare referitoare la biblioteca de cărţi româneşti de la Mănăstirea athonită Sf. Pavel – care am vrut să prefaţeze, în calitate de o sumară Introducere, catalogul publicat recent la Atena în limbile greacă şi română. Nu vom încheia fără a exprima recunoştinţa noastră egumenului Sfintei Mănăstiri, arhimandritul Parthenios, şi părinţilor Mănăstirii Sf. Pavel pentru posibilitatea acestei cercetări unice a patrimoniului literaturii române, care a fost încununată cu editarea acestui original şi frumos Catalog.

Dr. Florin Marinescu, istoric,
cercetător la Institutul de Cercetări Neoelene din Atena,
Dr. Vlad Mischevca,
conferenţiar, cercetător
la Institutul de Istorie,
Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe
a Republicii Moldova
images[7]Marinescu, Florin, istoric-cercetător greco-român născut la 31.03.1946 la Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de istorie a Universităţii din Bucureşti (1969). A lucrat opt ani la Biblioteca Academiei din Bucureşti ca paleograf. În 1978 s-a stabilit împreună cu familia în Grecia, ţara de origine a mamei sale, la Atena. Un an mai târziu (1979) a fost angajat la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări, unde a lucrat pînă la ieşirea sa la pensie (2009). În paralel a fost, timp de 20 de ani, profesor de limba română la filiala greacă a Asociaţiei Internaţionale de Studii sud-est europene. Este doctor în istorie al Facultăţii de Istorie din Bucureşti (din 1982) şi membru a zece societăţi ştiinţifice, cu precădere genealogice – şase greceşti, una românească, una italiană, una din Republica Moldova şi una internaţională. Domenii de cercetare: 1) Relaţiile dintre ţările române şi Muntele Athos; 2) Genealogia unor familii fanariote; 3) Multiplele relaţii greco-române de-a lungul veacurilor; 4) Elenismul în România; 5) Varia. A participat la peste 60 de congrese, colocvii sau simpozioane în Grecia, România, Italia, Franţa şi Republica Moldova. A publicat 15 cărţi, singur sau în colaborare (una în două volume), în limbile greacă, română şi franceză, toate bine apreciate de specialişti, după cum rezultă şi din recenziile publicate. Şapte dintre ele valorifică, în limba greacă, multe mii de documente româneşti de la Muntele Athos (fiind singurul cercetător în Grecia specializat în paleografie chirilică românească), în timp ce celelalte au caracter genealogic. Unele dintre ele fie au apărut, fie sunt pe cale să apară şi în limba română, din moment ce interesează direct pe cercetătorii din România. Cartea scrisă în limba franceză (Etude geneqlogiaue sur la famille Mourouzi, Atena 1987) a obţinut în 1994 premiul Comnene al Confederaţiei Internaţionale de Genealogie şi Heraldică. Un studiu de sinteză, apărut în limba greacă în anul 2007 se ocupă de istoria şi civilizaţia românilor. A publicat de asemenea peste o sută de studii şi articole pe temele de mai sus, în limbile greacă, română, franceză şi engleză, în reviste de specialitate dar şi în volume omagiale, mai ales din Grecia şi România, dar şi din Franţa şi Italia. A colaborat la realizarea unor filme documentare cu caracter istoric.
Mischevca, Vlad, conferenţiar cercetător (Associate professor, Ph.D.), istoricAtena 14dec2009[1] român, născut la 14.03.1963 în Republica Moldova (în anii 2000-2009 domiciliat în Atena). După absolvirea în 1986 a Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău a activat timp de 20 de ani în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM: 1986-2006), obţinând funcţia de şef al Secţiei de Istorie Medie şi calificativul de cercetător ştiinţific coordonator. Din 2010 este reangajat în cadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al AŞM. Este doctor în ştiinţe istorice (1997) şi membru al Societăţilor de Heraldică şi Genealogie din Moldova, România, Polonia, Ucraina şi Grecia. Preşedinte al Comisiei Naţionale de Heraldică de pe lângă Preşedinţia Republicii Moldova (1995-1997), ulterior vicepreşedinte al Comisiei (1998-2008). A fost decorat cu distincţii de stat şi premii academice ale Republicii Moldova (printre care medalia „Meritul Civic” – „Pentru activitate prodigioasă în domeniul heraldicii şi contribuţie substanţială la crearea şi utilizarea simbolurilor heraldice”, 2000; Diploma de gradul al doilea al Guvernului – „Pentru activitate rodnică întru promovarea tezaurului spiritual-cultural moldovenesc peste hotare şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu Republica Moldova”, 2008). A beneficiat de stagii ştiinţifice într-un şir de instituţii academice din capitalele europene: Moscova (1989, 1992), Paris (1994), Bucureşti (1996, 2000), Varşovia (1998, 2000), Atena (2000-2001). În cadrul Programului european ENTER a fost angajat în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Neoelene din Atena „KNE” (2003 – 2005). Activitatea practică include participarea la elaborarea şi argumentarea istorică a noilor Simboluri ale Republicii Moldova – „Drapelul şi Stema de Stat”, precum şi a „Drapelului Vămii” (1996), a „Simbolului şi Drapelului Armatei Naţionale” (2000). De remarcat este şi fructuoasa experienţă jurnalistică acumulată în cadrul colaborării la primul ziar în limba română din Grecia – Curierul Atenei (2002-2003, nr. 1-77) şi a publicaţiei independente din Atena – Săptămâna (2005). Este autorul a cca 50 de articole şi studii, consacrate istoriei relaţiilor internaţionale din Sud-Estul Europei, genealogiei unor familii fanariote din secolul XVIII – începutul secolului XIX, vexilologiei şi heraldicii moldoveneşti, precum şi prezenţei româneşti la Athos. Rezultatele cercetărilor s-au bucurat de numeroase recenzii pozitive şi au fost prezentate în cele nouă monografii editate la Chişinău, Iaşi, Atena şi Salonic: Pacea de la Bucureşti, 1812. (Ştiinţa, 1992, 1993). (Coautor: Ion Jarcuţchi); Simbolurile Ţării Moldovei, în secolele XIV-XIX. (Ştiinţa, 1994). (Coautor: Ion Negrei); ediţia a II-a, revăzută şi compl. – 2010; Moldova în politica marilor puteri la începutul secolului al XIX-lea. (Civitas, 1999); Principele Constantin Ypsilanti, 1760-1816. (Civitas, 1999); Ο ηγεμονας Κωνσταντινος Υψηλαντης. (Θεσσαλονικη: Aδελφων Kυριακ?δη, 2008, în limba greacă). A obţinut premiul „Gheorghe Bezviconi” al Societăţii de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică „Paul Gore” din Chişinău „pentru contribuţii esenţiale în domeniul genealogiei”; „Τα Ρουμανικα Eντυπα της βιβλιοθικης της Ιερας Μονης Αγiου Παυλου Αγιου Ορους. Cărţi româneşti din biblioteca mânăstirii athonite Sfântul Pavel Αθηνα, 2010. 287 p., incl. pl. color, în l. greacă şi română (Coautor Florin Marinescu); Mitropolitul Grigore Irinupoleos (1764-1846). Studii şi documente referitoare la egumenul grec al Goliei. – Iaşi: AXA, 2010. 132p. XVI pl. color (coautor Florin Marinescu); Ο Ειρηνουπολεως και Βατοπαιδιου Γρηγοριος (1764-1846) σε ρουμανικα και ρωσικα εγγραφα. Αθηνα, 2011. 167 σ. (coautor: Fl.Marinescu).
––

Insistenţa distinsului istoric dr. Florin Marinescu de a cerceta bibliotecile de la Athos este bine cunoscută oamenilor de ştiinţă de la Chişinău. Ulterior a aderat la această frumoasă idee şi dr. Vlad Mischevca de la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Urmare a colaborării dintre ei este editarea în 2010, la Athena, a unui catalog bilingv (românesc-grecesc) de carte românească de la Mănăstirea athonită Sfântul Pavel.

***

Indubitabil, valoarea ştiinţifică a catalogului semnat de dr. Florin Marinescu şi dr. Vlad Mischevca este foarte mare şi acoperă un gol imens în istoriografia referitoare la cartea şi spiritualitatea  românească. Catalogul este un adevărat izvor istoric, un instrument de lucru pentru cei interesaţi de variatele aspecte şi tematici pe care le oferă cartea tipărită în diferite centre româneşti şi străine. Apreciem efortul depus de cercetătorii care şi-au asumat responsabilitatea de a elabora un atare catalog şi rămânem în aşteptarea altor noutăţi editoriale despre valorile din bibliotecile mănăstirilor şischiturilor de la Sfântul Munte Athos.  mai multe aici → http://www.akademos.asm.md/files/Cartea%20romaneasca%20pe%20muntele%20Ath

Material selectat de Graiul Ortodox (G.O.) 

 Sursa: http://literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=51&id=3011&zidc=4
Anunțuri