”Atmosfera” care domneşte în mitropoliile Patriarhiei Ecumenice

icon-oip0002.jpg[1]Dacă citeşti ştirile despre întrunirile episcopilor ortodocşi sau despre sinaxele clericale din cadrul Patriarhiei Ecumenice înţelegi limpede cât de bine ”sincronizate” sunt mitropoliile Patriarhiei Ecumenice cu linia Patriarhului Ecumenic. Pentru început, în Franţa, potrivit romfea.gr, din 29 mai 2015: ”A avut loc marţi, 26 mai, întrunirea Episcopilor Ortodocşi din Franţa, care s-a ocupat cu problema securităţii locaşurilor de cult, cu precădere după atentatele islamiste care au avut loc în biserici catolice. S-a confirmat, de asemenea, că în vederea participării sale la şedinţa ONU referitoare la schimbările de climă, Patriarhul Ecumenic, kir Bartolomeu, va face o vizită în Franţa. De asemenea, Mitropolitul Emanuil i-a informat pe episcopi cu privire la rezultatele simpozionului cu tema Climă şi religie. După cum este limpede, problemele care îi preocupă pe mitropoliţii Tronului Ecumenic sunt acţiunile ecologiste ale ”Patriarhului Verde”, dar şi evenimentele din Biserica Papistaşă. Sfânta Mitropolie a Italiei nu doar că este preocupată de evenimentele care au loc la papistaşi, dar îi şi invită la sinaxele ortodoxe.

Aşa cum am fost informaţi prin comunicatul din 27 mai 2015: ”Tema Întâlnirii anuale Pastorale şi Teologice a Clerului din 2015 a fost primită cu multă satisfacţie şi mare bucurie în cercurile academice şi facultăţile teologice (se înţelege că este vorba de cele papistaşe) din Italia. Arhiepiscopul romano-catolic l-a salutat cordial pe Preacinstitul Păstor ortodox şi întreaga adunare ortodoxă, l-a întâmpinat şi l-a condus în paraclis, unde se păstrează sfintele moaşte ale Marelui Mucenic Teodor Tiron. Enorii romano-catolice, dimpreună cu preoţii lor, s-au întâlnit cu aleasa adunare a mitropoliei ortodoxe din Italia. Întâlnirea anuală a avut un strălucit succes, pentru că a reunit tot clerul, a cărui prezenţă în diferite oraşe şi relaţiile cu clerici ai altor biserici şi confesiuni, precum şi întâlnirea acestora cu alte comunităţi, şi personalităţi, ale noastre şi străine, a făcut-o mitropolia cunoscută în toată Italia, şi mai ales în episcopiile şi arhiepiscopiile romano-catolice, care acum doresc să stabilească contacte cu mitropolia din Italia”.

Ce deducem din cele de mai sus? În primul rând, felul cum noul plan ecumenist prevede să se acorde importanţă sfintelor moaşte, pentru că reprezintă ceva care nu poate fi contestat de nimeni şi atrage cu uşurinţă susţinerea din partea poporului. Aceste curtoazii cu sfinte moaşte între papistaşi şi ortodocşi probabil că lămureşte încă mai mult şi răspunsul privitor la aducerea moaştelor Sfintei Varvara la Atena. Planurile ecumeniste ale Patriarhului de Constantinopol îşi găsesc, se pare, susţinători. Este oare întâmplător că şi directorul General de la Apostolikí Diakonía, la iniţiativa căruia au venit sfintele moaşte, Preasfinţitul Episcop Agathanghelos, poartă titlul ”al Fanarului”? Am spus-o de la început: coordonarea e perfectă! În al doilea rând, sinaxa din Italia numai ortodoxă nu a fost, dat fiind că preocuparea ei principală a fost reprezentată, într-un fel sau altul, de întâlnirile cu papistaşii. Acest lucru este mai mult decât evident din comunicatul oficial, în care ”succesul” sinaxei este evaluat nu în funcţie de folosul duhovnicesc, ci de răsunetul pe care l-a avut întâlnirea în lumea papistaşă!

O altă sinaxă preoţească a avut loc în Belgia. Aşa cum am fost informaţi de romfea.gr, din 28 mai 2015: ”Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Belgiei a susţinut comunicarea cu tema: Mărturie despre slujirea preoţească în Diaspora Ortodoxă. Susţine că Ortodoxia nu este un ghettou, nici nu poate avea legătură vreun fel anume de fanatism. Ortodocşii dialoghează cu societatea şi dau mărturia lor fundamentală în această societate, care nu este alta decât frumuseţea. Frumuseţea Bisericii noastre este liturgică şi există atât în Dumnezeiasca Liturghie, cât şi în liturghia de după Liturghie, anume prin aducerea aminte în fiecare clipă a vieţii noastre că suntem chipuri ale lui Dumnezeu”.      

În ultimii ani, deoarece mitropoliile ortodoxe sunt criticate în continuu pentru alunecările lor ecumeniste, au dezvoltat teoria despre ”fanatism”. Ce înseamnă că ortodocşii nu sunt un ”ghettou” şi nu manifestă ”fanatism”? Potrivit acestora, de regulă, toţi ortodocşii care nu sunt de acord cu rugăciunile în comun înseamnă că sunt fanatici! Poate oare Adevărul să fie un ”ghettou”? Desigur că nu, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos există, ca toţi să vină la El, iar această realitate trebuie să o apărăm cu fanatism, adică la modul absolut. Acest lucru nu înseamnă în nici un caz şi în nici un chip violenţă şi izolare, ci deschidere şi asumare. Cum însă vom apăra adevărul, când argumentele noastre teologice de astăzi folosesc limbajul religiei universale? Teologia frumuseţii este astăzi învechită, şi asta, pentru că a apărut dintr-o epocă care trăise doar întunericul războiului. În zilele noastre şi după pătrunderea religiilor orientale în Europa, cuvântul despre frumuseţe va produce cel mai probabil confuzie, deoarece, în loc ca omul să identifice frumuseţea absolută cu Domnul, Îl identifică pe Domnul cu frumuseţea şi se acordă pondere frumuseţii, iar nu sfinţeniei!    

N.S.

 Orthodoxos Typos, nr. 2073, 12 iunie 2015, p. 8.

Traducere: Mihail Ilie (G.O.)

Graiul Ortodox

Anunțuri