Mitropolitul Ierotheos Vlachos vorbește la ”Kivotos tis Orthodoxias” despre criza teologică și problemele contemporane

Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului:”Sunt eludate principii seculare care guvernează societatea”.

”În numele așa-numitelor drepturi ale omului, sunt eludate principii seculare care guvernează societatea”, denunță în interviul acordat periodicului ”Kivotos tis Orthodoxias” Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântulului Vlasie Ierotheos, și este în acord cu discursul Arhiepiscopului Atenei, kir Ieronim, potrivit căruia unii din Grecia și din Europa doresc alterarea societății elene.

Mitropolitul Ierotheos atrage atenția că ”doar în puține puncte va putea fi definită mai bine distincția rolurilor dintre Biserică și Stat”, subliniind că ”nimeni într-un stat nu este separat de acesta”, iar distincția despre care se vorbește este consacrată de chiar Constituția în vigoare. În paralel, nu își ascunde neliniștea față de subiectele care preocupă Sinodul Panortodox din 2016 și eficiența acestuia în a uni Bisericile din lumea ortodoxă.

Interviul

În comunicarea pe care ați făcut-o în Sinodul elen*, ați vorbit despre criza teologică. Credeți că Sinodul Panortodox din 2016 va avea rezultate fructuoase în această direcție?

ΙΕΡΟΘΕΟΣ-Ναυπάκτου[1]Din studiile pe care le-am făcut, constat că există o criză teologică, pentru că azi predomină anumite curente teologice, care se diferențiază de teologica patristică. Nu cred însă că Sinodul Panortodox din 2016 se va ocupa de subiectele respective. Și acest lucru constituie o mare problemă. Ordinea de zi care a fost stabilită și subiectele care în cele din urmă vor fi discutate nu constituie chestiuni teologice serioase. Vreau să spun că nu se ocupă de ”filioque” și ”actus purus”, de care s-au ocupat Sinoadele VIII și IX Ecumenice, și, după părerea mea, acest lucru arată că Conferințele Panortodoxe Presinodale nu au pregătit în cel mai bun mod ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care urmează a fi convocat. Consider că Sinodul din timpul lui Fotie cel Mare (879-880) constituie continuarea Sinodului II Ecumenic, iar Sinodul din timpul Sfântului Grigorie Palama (1351) constituie continuarea Sinodului VI Ecumenic. Când nu ne ocupăm cu asemenea subiecte teologice importante, asta arată că criza teologică persistă.

Cum apreciați demersurile delegației în ce privește Sinodul Panortodox?

Nici până în prezent nu cunosc textele care s-au pregătit. Cred că la un moment dat textele acestea vor ajunge în Sinod pentru o dezbatere pe baza principiului ad referendum și, desigur, nu să fim puși în fața faptului împlinit și să ni ceară pur și simplu aprobarea lor, ci să fie prelucrate, iar Sinodul nostru să ia o hotărâre finală în privința lor. Pe mine, personal, mă interesează și terminologia textelor, pentru că acolo se vede criza teologică. Dacă, de exemplu, în texte există formulări de tipul: ”demnitatea și sacralitatea persoanei umane”, dacă se afirmă că firea omenească ar fi constrângătoare și păcătoasă, în timp ce persoana ar fi sacră, pentru că este legată de ”libertatea persoanei”, aceste lucruri nu le pot accepta, pentru că ele neagă teologia Părinților, potrivit căreia firea este bună, iar persoana provoacă păcatul prin voința deliberativă, gnomică (γνωμικό θέλημα).

Unde, deci, ar trebui ca delegația elenă să acorde mai multă pondere?

Așa cum am menționat anterior, ordinea de zi a fost deja stabilită și nu este prevăzut să se adauge și alte subiecte, în afară dacă se vor putea introduce în apropierea datei convocării Sfântului și Marelui Sinod. Sunt informat că există unele Biserici care își pun problema de a introduce pe ordinea de zi subiecte teologice și bisericești serioase.

Sunteți optimist măcar în privința faptului că problemele dintre Bisericile Ortodoxe vor fi abordate în mod decisiv?

Nu știu dacă trebuie să vă răspund în termeni psihologici, care presupun aprecieri de tipul ”optimist” sau ”pesimist”. În Biserică vorbim în termeni teologici, cu credință și cuget bisericesc. În orice caz, sunt în mod serios neliniștit, pentru că, din păcate, ceea ce observ este că opiniile diferitelor Biserici Ortodoxe sunt influențate de interese naționale și strategii geopolitice. Acest lucru mă amărăște mult. Atunci când cuvântul teologic este influențat de naționalisme și interese politice, acest lucru arată secularizarea cuvântului teologic însuși.

Ca rezultat al crizei economice, vedem preoți ”voluntari” în mitropoliile din provincie. Poate acest lucru să constituie o soluție la problemă?

Prin termenul ”voluntari” se face referire, desigur, la preoții fără salariu, care sunt hirotoniți și îi slujesc pe creștini fără a primi salariu. Acest lucru se întâmplă la scară redusă și în anumite mitropolii, datorită feluritelor nevoi pastorale. În general, voluntariatul are o mare valoare și însemnătate și acest lucru este cultivat în Biserică, dar nu poate să se bazeze cineva numai pe voluntariat în ce-i privește pe clerici. Pentru că fiecare cleric are și familie și tot felul de nevoi și de aceea nici preoții nu trebui să trăiască într-o sărăcie lucie, dar nici creștinii nu trebuie îngreuiați cu întreținerea familiilor preoților. Puteți să vă imaginați că am avea mai mult învățători, profesori, funcționari publici ”voluntari”?

În orice caz, salarizarea sfințitului cler constituie o datorie a Statului Elen, care periodic a încheiat înțelegeri cu Biserica în privința salarizării clericilor în schimbul averii bisericești pe care Biserica a cedat-o Statului Elen. Orice stat onest trebuie să respecte convențiile pe care le încheie.

Guvernul, după dezbaterea despre ora de religie, deschide subiectul căsătoriei homosexualilor. Care trebuie să fie poziția Sinodului?

Subiectul ”căsătoriei homosexualilor” a fost deschis în urmă cu mult timp, dar de fiecare dată înaintează mai mult în a se pretinde ca societatea să tolereze această situație. Mă neliniștește puternic când societatea tolerează multe abateri, când în numele așa-ziselor drepturi ale omului sunt eludate principii seculare, care guvernează societatea și au creat o mare cultură.

Sinodul, la ședința din 17 octombrie 2013, a discutat subiectul acesta și a luat hotărârile de rigoare. În definitiv, Sinodul trebuie să fie statornic în a denunța prin cuvânt prorocesc abaterile, indiferent de unde ar proveni acestea, dar în același timp trebuie să îi iubească pe păcătoși și pe cei care se pocăiesc.

În ce privește așa-numita ”căsătorie a homosexualilor”, este vorba de introducerea unei a treia forme de căsătorie, după cea bisericească și civilă. Fiecare își poate face propriile alegeri, dar nu trebuie să fie degradat nivelul societății, nici nu se cuvine ca așa-zisele drepturi ale omului să îl degradeze pe omul însuși, pentru că odată cu trecerea timpului are loc o alterare a drepturilor  omului, uneori înspre ”supra-om”, iar alteori înspre ”sub-om”. Astfel, fiecare își face propriile alegeri, dar Biserica – repet – trebuie să arate care este înălțimea umanismului și a creștinului ortodox și, în același timp, să arate dragoste față de cei care se pocăiesc.

Se pare că în Grecia se deschide și calea către incinerarea morților.

Și acest subiect a fost discutat în trecut. Biserica și-a luat deciziile, anume că incinerarea este o practică care nu este în acord cu tradiția Bisericii, iar cine și-a declarat voluntar dorința de a i se incinera trupul, în realitate își declară autonomia față de Biserică. De aceea, nu se săvârșește slujbă de înmormântare și parastas pentru acesta. Depinde de discernământul mitropolitului locului dacă va săvârși sau nu un simplu trisaghion. Acest lucru nu înseamnă lipsa dragostei de oameni, ci tocmai respectarea învățăturii ortodoxe și a libertății de alegere a omului.

Arhiepiscopul Atenei, Ieronim, a afirmat în Sinod că ”dușmanul se află în interiorul casei”. Cum vedeți că vor evolua relațiile cu statul?

În mod repetat am scris că nu trebuie să se vorbească despre o separare a Bisericii de Stat, pentru că nimeni într-un stat nu este separat de acesta. Orice asociație, orice organizație are într-un fel sau altul o legătură cu statul, de aceea bine ați folosit dumneavoastră termenul ”relații”, iar nu ”separare”. Există azi, în Constituția în vigoare, definirea distincției dintre rolurile administrației bisericești și ale administrației politice, și doar în puține puncte se poate defini mai bine această distincție. Afirmația Arhiepiscopului că ”dușmanii noștri nu mai sunt de-acum în afară și departe, ci sunt în casa noastră. Vedem acest lucru, îl adulmecăm”, se referea la tema orei de religie și își exprima părerea că în Grecia și în Europa există oameni care ”exploatând starea noastră economică jalnică” și, ”în cadrele reglării relațiilor noastre economice”, vor dori ”prin orice mijloc alterarea societății noastre elene, începând de la învățământul școlar”. Acest lucru este o realitate, pe care o constatăm în continuu în jurul nostru. Simțim, adică, o încercare de rupere de tradiția noastră și de alterare a civilizației noastre, iar această încercare își are originea în ideologiile care exprimă în fapt curente apusene.

Cine este Mitropolitul Ierótheos

Mitropolitul Ierótheos S. Vlachos s-a născut la Ioannina în 1945 și a absolvit Facultatea de Teologie de la Universitatea Aristoteliană din Tesalonic. A slujit ca predicator al Mitropoliei Edesei, iar mai târziu al Arhiepiscopiei Atenei, unde a fost și responsabil al Arhiepiscopiei pentru tineret. În 1995 a fost ales Mitropolit de Nafpaktos și Agios Vlasios. A predat limba greacă destule semestre și a ținut prelegeri de morală ortodoxă la Facultatea de Teologie a Sfântului Ioan Damaschin a Universității Patriarhiei Antiohiei, din Nordul Libanului. Din anii studenției s-a interesat mai ales de Părinții Bisericii, lucrând o vreme în bibliotecile Sfântului Munte, în transcrierea codicelor și s-a desfătat cu învățătura Sfântului Grigorie Palama.

Traducere Tatiana Petrache (G.O.)

Graiul Ortodox

 Sursa: http://ikivotos.gr/post/820/naypaktoy-ierotheos-katastrathgoyntai-oi-aiwnies-arxes-ths-koinwnias

 

Anunțuri