Sfâtul Vasile cel Mare la început de an nou

(Anul nou – 1 ianuarie) Sfântul Vasile cel Mare

untitled

de Pr. Daniel Terpea

De Anul Nou noi românii sărbătorim pe Sfântul Vasile,moș crăciun, moș ajun, capra sau ursul ? Sfântul Vasile cel Mare ne aduce daruri, nu… altcineva!

O foarte scurtă prezentare a Sfântului Vasile

” De Anul Nou, la 1 ianuarie cinstim, în ordinea importanţei, Tăierea Împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos,[1] la opt zile după naştere, apoi ziua Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei şi Anul Nou calendaristic, ştiut fiind că Anul nou Bisericesc a început la 1 septembrie„.

Despre Sfântul Vasile știm că a devenit cel mai bogat dintre oameni la vârsta de 12 ani, moştenind averea familiei, pe care a dăruit-o în întregime săracilor. Este primul ierarh care întemeiază pe lânga biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, o leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor.

Sfântul Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea provenind dintr-o familie creştină deosebită, sora sa fiind Sf. Macrina, iar fratele său, Sf. Grigore din Nyssa. Sf. Vasile a urmat şcoli în Cezareea, Constantinopol şi Atena, remarcându-se de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. Scrierile sale strălucite pun bazele vieţii monahale sistematice, Sf. Vasile fiind considerat părintele monahismului oriental. Moliftele Sf. Vasile, considerată una dintre cele mai puternice slujbe de dezlegare, sunt citite în cazul demonizaţilor .

În iunie 370, Sfântul Vasile a ajuns episcop al Cezareii. El a depus un efort enorm în organizarea Bisericii, a luptat pentru drepturile clerului, punând mare accent pe temeinica pregătire duhovnicească și canonică a preoţilor. Între scrierile sale de mare importanţă teologică, la loc de cinste este Liturghia Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Vasile a murit în anul 379, la vârsta de 49 de ani, iar la înmormântarea sa au participat mulţime de creştini şi păgani, dovadă a marii sale popularităţi. Sf. Vasile e unul dintre sfinţii care au făcut unele dintre cele mai mari minuni şi e considerat păzitor de duhuri rele, cu mare putere asupra dracilor.

Aproape 600.000 de români, în majoritate bărbaţi, îşi sărbătoresc onomastica pe 1 ianuarie, cu ocazia zilei Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Din totalul celor 587.327 de români sărbătoriţi de Sf. Vasile, 500.146 sunt bărbaţi, iar 87.181, femei. Cele mai multe românce care îşi sărbătoresc onomastica în prima zi a anului, peste 83.000 sunt cele care poartă numele de Vasilica, alte 1.800, pe cel de Vasilca, peste 900 se numesc Sica, iar 528, Vasila. Dintre bărbaţi, 478.715 se numesc Vasile, circa 20.000, Vasilică, iar alţi peste 1.100 au numele Silică, Sile, Vasi sau Sică.[2]

1.Sfântul Vasile cel Mare sau Santa Claus?

<În țara noastră ne este cunoscut tuturor, încă din vechime, Sfântul Vasile cel Mare, a cărui pomenire Biserica noastră o sărbătorește de Anul Nou, pentru că a murit pe 1 ianuarie 379 d.Hr. Sărbătoarea a avut doar o conotație religioasă, credincioșii sărbătorindu-l și cinstindu-l pe Sfântul Vasile cu evlavie și cucernicie nu pentru cadourile sale, ci pentru binecuvântările și ajutorul dat copiilor, oamenilor săraci și celor neputincioși.

Renumitul Profesor de Folclor și Academician, Gheorghios Megas scria foarte semnificativ: «Anul Nou capătă o conotație deosebită, deoarece este sărbătorit în memoria unuia dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Vasile cel Mare. Prin personalitatea sa, Sfântul Vasile dă viață și strălucire sărbătorii. Se face mijlocitor și garant al rugăciunilor și al binecuvântării pe care omul, aflat la începutul unei noi perioade cronologice, nădăjduiește să le primească de la Dumnezeu, Dătătorul tuturor bunurilor ».

În zilele de sărbătoare, copii îl așteaptau doar pe Sfântul Vasile, cântau colinde, mergeau la biserică, participau la masa festivă, unde preotul tăia vasilopita [plăcintă cu răvașe de Anul Nou] etc. De vreme ce, într-o versiune de colinde, Sfântul Vasile este înfățișat ca elev, se spune că el este creația copiilor care cântau:

«Vasile al meu, de unde vii și încotro te îndrepți? De la maica mea vin și mă duc la școală…».

Cât de apropiat lor îl considerau!

În țara noastră, Santa Claus al globalizării a venit odată cu promovarea pomului de Crăciun (adică după anii 1930-40), pe care îl însoțește, chipurile, pentru a nu pierde nici noi nimic din așa-numita «magie» a sărbătorii! În mod paradoxal, numele s-a schimbat în «Moș Crăciun» și, fără să aibă vreo legătură cu cel pe care îl serbăm, s-a înrădăcinat, firește, și în tradiția ortodoxă elenă (română), încercând de atunci nu numai să o eclipseze (am putea spune că a și reușit deja!), ci să o desființeze, în măsura în care îi vom permite acest lucru!>[3]

2. Sfântul Vasile în colinda românească

El este foarte iubit și i-au fost compuse poezii și colinzi

Memoria culturală românească cuprinde în tezaurul său imaginea poetică populară a Sfântului Vasile cel Mare, cristalizată în decursul veacurilor mai ales în colinda tradiţională. Icoana Sfântului Vasile cel Mare din calendarul şi lăcaşul bisericesc a trecut prin acest filtru liturgic şi în pridvorul culturii populare. Prelucrând elementele biografice şi istorice ale Sfântului Ierarh mijlocite liturgic şi fără a contrazice erminiile în privinţa reprezentării iconografice, colindele româneşti ni-l înfăţişează atât de familiar poporului nostru.

Ţinând seama de legăturile pe care Sfântul Vasile le-a avut cu ţinuturile noastre, de popularitatea molitfelor sale, de Liturghia care-i poartă numele şi de întâietatea sa în sinaxar, descoperim evlavia de care se bucură în spiritualitatea poporului român. Într-o colindă culeasă de la fraţii noştri români din Transnistria (Colinde din Transnistria, Chişinău, 1994, p. 70), colindătorii adresează de Crăciun bune doriri gazdelor, cu speranţa şi bucuria de a se putea împărtăşi peste câteva zile de belşugul şi binecuvântarea sărbătoririi Sfântului Vasile:

[…] La mulţi ani şi să vă fie

La boeri cu veselie,

La creştini cu bucurie,

Să trăiţi şi ajungeţi

Şi la Sfântu Vasile.

Urările din colinde sau din oraţiile din seara Sfântului Vasile cuprind ideea mijlocirii acestui sfânt pentru binele şi sporul gazdei colindate, cum se transmite într-o oraşie din Basarabia: Bună vremea cu sara lu Sfântu Vasîli/Să vă fii cu mulţi ani cu bini! sau într-un colind din Ţara Oltului: Mâne-i zi de sărbătoare,/Sfântu Vasile praznic mare,/Scoală şi ţi-l prăznuieşte/Pe noi frumos ne cinsteşte (Traian Herseni, Colinde şi obiceiuri de Crăciun. Cetele de feciori din Ţara Oltului, Bucureşti, 1997, p. 296.)

Locul deţinut de marele ierarh capadocian atât în haghiografie, cât şi în calendarul popular a condus la o întâietate semnificativă în decursul veacurilor în evlavia creştinilor de pretutindeni. Sfântul Vasile este fruntea anului şi vârful sfinţeniei. În această privinţă, colindele româneşti reprezintă o importantă mărturie. În majoritatea corpusului poeziei populare a colindei din toate zonele româneşti există o ierarhizare populară a sfinţilor. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare deţine un loc deosebit în cadrul acestei haghiografii populare, după cum arată şi această străveche colindă din Ilfov:

Sub aripa cerului,

La umbriţa mărului

Este un scăunel de prun.

Dar în scaun cine şade?

Şade Bunul Dumnezeu,

Şade Bătrânul Crăciun;

După Bătrânul Crăciun

Şade Sfântul Sfânt Ştefan;

După Sfântul Sfânt Ştefan

Şade Sfântul Sfânt Vasile;

După Sfântul Sfânt Vasile

Şade Sfântul Sfânt Ioan;

După Sfântul Sfânt Ioan,

Şade Sfântul Sfânt Ilie;

După Sfântul Sfânt Ilie

Şade toţi sfinţii la rând.

(Gh. Cucu, 200 colinde populare, culese de elevii Seminarului Nifon în anii 1924-1927, ediţie postumă îngrijită de Constantin Brăiloiu, Bucureşti,

1936, p. 175.)

Fireşte, această ierarhizare populară, care se regăseşte în tot repertoriul panromânesc, a fost sugerată credincioşilor de chiar ordinea sărbătorilor din Postul Crăciunului, apoi de la Crăciun, Anul Nou şi Bobotează: în frunte stă Bunul Dumnezeu, izvorul sfinţeniei, urmat de Crăciun, adică Naşterea Domnului, apoi de Sfântul Ştefan, primul mucenic creştin, de Sfântul Vasile şi de Sfântul Ioan Botezătorul, aşa cum sunt trecuţi în calendarul Bisericii. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare este pomenit în şirul sfinţilor îndată după „Sfântul Crăciun” şi Sfântul Ştefan şi înaintea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul.

De cele mai multe ori comuniunea sfinţilor este prezentată ca o şedere la sfat cu Dumnezeu. Alteori comuniunea capătă accente plastice de o frumuseţe rară: într-un cadru miraculos, din picăturile a nouă lumânări care ard în vârful a nouă meri se formează un râu care deţine conotaţii sacramentale:

Dar în el cine se scaldă?

Scaldă-se Sfântul Crăciun,

Scalde-se Sfântul Vasile,

Scalde-se Sfântul Ion.

Se scăldară, se-mbrăcară,

Cu veşmânt până-n pământ,

Ce n-am văzut de când sunt.

(Ibidem, Colinda nr. 74, Inf. Georgescu Mihail, Roşu, Ilfov, p. 95.)

În alte două variante întâlnite în Muntenia la Câmpulung-Muscel şi în Bucovina la Păţeşti-Putna, din cele nouă sau doar două picături, se formează un pârâu de vin şi mir, ambele cu certe calităţi sacramentale. În el se scaldă Moş Crăciun, personificarea sărbătorii liturgice, dimpreună cu Bunul Dumnezeu, cu Sfinţii Vasile şi Ioan, cu ceata sfinţilor şi, totodată, cu gazda casei colindate:

[…] Se scaldă şi Sfânt Vasile,

Se scaldă, se iordăneşte

Şi-n veşmânt se primeneşte.

Şi veşmântu-i mohorât

Lungu-i, lat până-n pământ.

Mai în jos de dumnealor

Se scaldă sfinţii mărunţi […].

(Ibidem, Colinda nr. 73, Inf. Ciubotaru Gherasim, Păţeşti-Putna, pp. 93-94.)

În această colindă, tradiţia colindatului apare unită cu cea a iordănitului, ambele având semnificaţii atât augurale cât şi baptismale. „Veşmântul mohorât” din colinda citată descrie vrednicia ascetică a Sfântului Vasile, dar nu trebuie uitat faptul că termenul popular mohorât, alături de termenul dalb, ţine în mentalitatea arhaică de zona sacrului. Veşmântul mohorât este în primul rând cel purtat de Hristos pătimitor la Răstignire, adică este un veşmânt arhieresc, purtat în primul rând de către Hristos, Arhiereul bunătăţilor viitoare.

Colindele româneşti ni-l prezintă pe Sfântul Vasile şi în alte vecinătăţi haghiografice, alături de Sfântul Apostol Petru, aşezat de-a dreapta Maicii Domnului sau vieţuind chiar în aceeaşi casă cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Sfântul Vasile, cel care poate fi numit un adevărat mariolog avant la lettre, apare alături de Maica Domnului, chiar de-a dreapta ei:

[…] Şase case mari şi late

Dar în ele cine şade

Şade Maica Precista

Cu toţi sfinţii lângă ea.

Dar în dreapta cine şade?

Şade Sfânt Vasile, Sfânt,

Cu pistoale la picioare,

Şi cu puşca la spinare […]

(Vasile I. Popovici, Cântece (colinde) de Crăciun şi Anul Nou din judeţele Dâmboviţa şi Ialomiţa, Colinda nr. 3, Izvoare-Dâmboviţa, Bucureşti, 1934, p. 11.)

 

Ca ierarh, Sfântul Vasile este reprezentat deseori şi împreună cu Apostolii, cel mai mult în preajma Verhovnicului Petru, unul dintre cei mai îndrăgiţi sfinţi din cadrul haghiografiei populare:

În curtea divanului

Mare masa Domnului

Dar la masă cine şade?

Şade Petre, Sfântul Petre

Şi cu marele Vasile

C-a lui e ziua de mâine. […].

(Gh. Cucu, op.cit., Colinda nr. 92, Inf. Constantinescu V. Alexandru, Şelaru-Vlaşca, p. 117.)

Locuirea împreună cu Dumnezeu este laitmotivul majorităţii acestor colinde în care se doreşte prezentarea ideii generoase de comuniune a sfinţilor: colindătorii ajungând la nişte case „nalte, albe şi frumoase” şi descoperă cu uimire: Dar în ele cine şade?/ Dumnezeu cu Sfânt Vasile […] ( Ibidem, Colinda nr. 36, Inf. Constantinescu I. Alexandru, Şelaru-Vlaşca, p. 50.)

În ipostaza de judecător, Sfântul Vasile stă pe acelaşi scaun de judecată cu Dumnezeu şi judecă personajul malefic numit Vasilca, prezent şi el în obiceiurile de la începutul anului, probabil un element de demonologie populară, care ar trebui legat şi de faptul că în această zi se citeau în biserici molitvele pentru exorcizare alcătuite de ierarhul capadocian:

Sus în-naltul cerului,

Jos la poalele muntelui,

La scaun de judecată

Dar în scaun cine şade?

Şade bunul Dumnezeu

Şi cu Sfântul Sfânt Vasile

Şi judecă pe Vasilca […]

(Vasile I. Popovici, op. cit., Colinda nr. 18, Moroeni-Dâmboviţa, p. 32.)

În mod firesc, Sfântul Vasile apare reprezentat şi în ipostaza sa de liturghisitor, mai ales că în ziua prăznuirii sale se oficiază Liturghia care, potrivit tradiţiei, a fost alcătuită chiar de către el:

[…] Ieşi, (Mariţo), pân afară,

Să vezi curtea vinecioară.

Nu e curte vinecioară,

Ci vreo doi-trei sfinţi de-ai săi;

Unul e Sfântul Vasile,

Care scrie Liturghie

Cu condei de Vineţie.

(Gh. Cucu, op. cit., Colinda nr. 143, Inf. Popescu Florian, Talia-Prahova, p. 180.)[4]

Concluzie

Tradiția Bisericii Ortodoxe Române și a celei Elene este identică. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei este foarte iubit de toată lumea nu numai pentru că era blând și milostiv, dar și pentru că era mare luptător împotriva ereziilor; a fost numit LEUL LUI HRISTOS. Bărbați și femei îi poartă numele, urmează pe cât pot viața Sfântului. Mai mult, în cele două popoare român și elen, Sfântul Vasile este sărbătorit nu numai la Biserică, pe stradă, în casele oamenilor, dar și în colinzile și spectacolele închinate lui. De aceea credem din tot sufletul că prin înaintașii noștri sfinți păstrători ai tradițiilor ortodoxe, Sfântul Vasile este un Sfânt care ne binecuvintează, ne ajută, mijlocește pentru noi în împărăția cerurilor. De-a lungul a 1600 de ani a făcut, face și va mai face mii și zeci de mii de minuni aici pe pământ pentru noi păcătoșii. De aceea nu putem crede că lăsarea în uitare a colindului Sfântului Vasile prin ”păstrarea obiceiurilor” păgâne, gen mersul cu ”capra” cu ”ursul” sau colindele care denigrează dragostea în adevar a colindelor sfinte, să ajute duhovnicește și mai mult la formarea caracterului cultural și spiritual al poporului român. Nu tot ce poartă numele de colindă e și colindă lăsată de bunul Dumnezeu. Multe colinde au fost falsificate sau înlocuite cu alte mesaje chiar denigratoare, care pătează frumusețea duhovnicescă a sufletelor noastre curate, create de Dumnezeu. De aceea închei cu câteva strofe dintr-un colind foarte frumos care ne urează să ne întâlnim cu Sfântul Vasile, omul lui Dumnezeu în inimile noastre, dar și să ajungem să sărbătorim și la anul care vine, această sărbătoare a unui sfânt atât de fumos pe care Dumnezeu l-a binecuvântat cu atâtea harisme dumnezeiești.

La mulţi ani şi să vă fie

La boeri cu veselie,

La creştini cu bucurie,

Să trăiţi şi ajungeţi

Şi la Sfântu Vasile.

Pentru rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare Doamne Iisuse Hristoase miluieștene pe noi!

Amin.

La mulți ani!

de Pr. Daniel Terpea

Graiul Ortodox

–––––––––––––

[1] https://graiulortodox.wordpress.com/2015/12/31/anul-nou-1-ianuarie-cuvant-la-taierea-imprejura-domnului-nostru-iisus-hristos/

[2] Pr. Ciprian Apetrei http://www.realitatea.net/sfantul-vasile-primul-ierarh-care-a-ridicat-spitale-si-aziluri-serbat-la-1-ianuarie_1349258.html

[3]  K. G. Papadimitrakopoulos ”Cum a pătruns și de ce este promovat atât de mult «Moș Crăciun» de Coca Cola?” https://graiulortodox.wordpress.com/2015/12/22/11027/

[4]  Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, http://ziarullumina.ro/sfantul-vasile-in-colinda-romaneasca-17436.html

Anunțuri