untitled PARACLISUL, VECERNIA MARE ȘI UTRENIA  CELUI ÎNTRE SFINŢI
PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL,
MITROPOLITUL EFESULUI,
FĂCĂTORUL DE MINUNI
– 19 IANUARIE –

După obişnuitul început şi ‘‘Dumnezeu este Domnul…’’ cântăm următoareletropare pe glasul al IV-lea, podobia: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…

La Cuviosul Dascăl şi iscusit Păstor, să alergăm acum în grabă cu dragoste şi să-l chemăm rugându-l să ne scape acum din toate ispitele şi eresuri cumplite, să tămăduiască-n dar şi cumplitele boale, că îndrăzneală la Domnul câştigând Ierarhul Marcu ajută pe toţi degrab (de 2 ori).

Slavă… Şi acum…a Născătoarei:

Nu vom tăcea de Dumnezeu Născătoare-n veac a spune pururi ale tale prea mari puteri, că de n-ai fi stătut tu să te rogi pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De tine, Doamnă, nu ne vom depărta, că tu ne izbăveşti din toate nevoile.

Psalmul 50 şi CANONUL

Cântarea I, glasul al VIII-LEA:
Irmos: Pe faraon cel ce se purta în car…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

La prea viteazul voievod al taberei dreptmăritoare alerg, care înecat-a faraonicul eres, ce ridicat-a valuri mari împotriva Bisericii Israelului celui nou, a Ortodoxiei Părinţilor.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Apărător Ortodoxiei, Dascăl şi Tâlcuitor luminat, Teolog prea mare şi sfinţit tăinuitor te-ai arătat Bisericii, alăută Cuvântului şi a Duhului trâmbiţă, Marcu, făcătorule de minuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urând vicleana uneltire foarte te-ai îmbărbătat oarecând a vădi eresul şi a-1 dezrădăcina şi-a apăra Biserica în Ferrara-Florenţa ca un ostaş nebiruit, Marcu, prea viteazule luptător.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

De negrăit este minunea naşterii dumnezeieştii Făclii cum n-a ars, Fecioară, preacurat mitrasul tău, ci mai vârtos l-a luminat spre a fi încăpere a Făcătorului tuturor? Căruia te roagă pentru noi toţi.

Cântarea a III-a:
Irmos: Cel ce ai întărit dintru început…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Arzând de foc duhovnicesc ai pârjolit cu limba ta a eresurilor multă neghină, ce în vremile de-atunci se semăna în lume; de care ne păzeşte, Marcu, podoaba Bisericii.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

De Dumnezeu cuvântător te-ai dovedit, Părinte, învăţând dumnezeieştile dogme luminat şi cuvios, de Dumnezeu alesule, Căruia te şi roagă, Dascăle preaminunate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învederat te-ai îmbrăcat cu armătura dreptăţii, dovedindu-te atotplin de râvnă în războiul cel cumplit ce se făcea asupră-ne din partea ereziei pnevmatomahilor apuseni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născând pe Viaţa tuturor te-ai făcut Maica Vieţii, înviind pe cei ucişi de păcate, ce aleargă ne-ncetat la acoperământul tău, cerându-ţi mijlocirea, de Dumnezeu Născătoare.

Păzeşte-ne, Arhipăstorule Marcu prea luminate, de năvala ispitelor şi-a relelor amăgiri, căci la tine toţi căutăm scăpare.
Priveşte-acum cu milosârdie, Maică prealăudată, spre necazul cel prea cumplit al trupului meu slăbit şi vindecă-mi sufleteasca durere.

Ectenie şi SEDELNA, gl. al II-lea
Podobie: Cele de sus căutând…Ectenie şi SEDELNA, gl. al

La preaminunatul Dascăl şi prea bun Păstor cu dragoste şi umilinţă să alergăm, cerând ajutorul lui, când de scârbe suntem împresuraţi, căci se arată grabnic folosind măritul Marcu, prea marele teolog.

Cântarea a IV-a:
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Cu ce cântări vom lăuda pomenirea ta, Cuvioase, noule luceafăr al Ortodoxiei mult învăluite? Şi cu ce cuvinte vom împodobi mutarea ta, că bine ai luptat împotriva înşelăciunii, de a cărei năvală păzeşte-ne.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Unindu-te cu Dumnezeul minunilor, după moarte foarte din belşug ai săvârşit minuni şi tămăduiri şi pe cei ce sărută icoana ta sfântă îi alini, de care minunându-ne şi noi strigăm ţie: şi de noi te îndură, Părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lacrimile şi rugăciunea le-ai înjugat şi căruţă înţelegătoare către cer acestea ţi s-au făcut şi ca nişte aripi ai câştigat milostenia, postirile şi toate celelalte fapte bune ca un Vultur ceresc şi preaminunat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Te-ai arătat cleşte de taină şi preasfinţit, ce purtat-ai nematerialnicul Cărbune sfânt şi înţelegător, care curăţeşte mulţimea fărădelegilor; cu care şi pe noi ne curăţeşte, Curată, de necinstea spurcatelor patimi.

Cântarea a V-a:
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Edenule, deschide-ţi porţile să intre noul tău locuitor şi vesteşte praznic adunării celor întâi născuţi: iată turtureaua cea cu frumuseţe împodobită se înalţă la Cel preaiubit al ei.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

O, ce fapte măreţe îţi împodobesc sufletul tău cel preacurat; ci te roagă, Sfinte, Ierarhe şi Dascăle Marcu, să ne izbăvim de înşelăciunea cea cumplită, lăudând preacinstită mutarea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăudăm cu credinţă pe vindecătorul tuturor celor bolnavi, învierea lumii care zace în moartea păcatelor, pe ruşinătorul filosofiilor apusene, teologul cel mare şi prea vestit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, prea mare minune ! Cum n-a ars, Fecioară, prea curat mitrasul tău Focul cel de taină al Cărbunelui celui dumnezeiesc, ci ne curăţeşte de întinăciunea cea din patimi cu atingerea Lui cea preasfântâ?

Cântarea a VI-a:
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Gunoiul eresului l-ai îndepărtat, Părinte, şi ai dobândit curăţia vieţii alese a Părinţilor de demult, cu care te bucuri în cereştile locaşuri.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Icoană virtuţilor, adâncul teologiei noastre ortodoxe, Preacuvioase Părinte, insuflate de Dumnezeu, te-ai arătat lumii prea viteaz ostaş al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Eden înţelegător sunt scrierile curatei tale învăţături, prea întemeiat stâlp şi pavăză a Sfintei Ortodoxii, cu care şi astăzi ne fereşti de înşelare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Icoana ta o cinstim, chemare a lui Adam numindu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare, şi la tine scăpăm acum să ne izbăvim toţi de cumplitul vierme şi de iad.

Păzeşte-ne, Arhipăstorule Marcu prea luminate, de năvala ispitelor şi-a relelor amăgiri, căci la tine toţi căutăm scăpare.

Curată, ce prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit la plinirea vremilor născut-ai, înduplecă-L, având acum îndrăzneală de maică.

Ectenie şi CONDACUL gl. al VI-lea,

Podobie: „Ceea ce eşti folositoare…”

Teologule cu nume mare şi Dascăle, Purtătorule de Dumnezeu prea alesule, nu-nceta a mijloci pururi pentru fiii tăi, care se află întru nevoi, ajutător făcându-te celor care cu dragoste cântă cu umilinţă şi laudă cu credinţă cinstită alergarea ta, vestitorule de Dumnezeu.

PROCHIMEN, gl. al IV-lea:

Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul din Liban se va înmulţi.

Stih: Răsădit fiind în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.

EVANGHELIA de la Matei IV, 25; V, 1-12 (a Fericirilor)
(Evanghelia a II-a de la Liturghia din Duminica a IV-a a Sfântului şi Marelui Post)

Apoi: Slavă … gl. al II-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum… a Născătoarei:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule… şi stihira gl. al VI-lea,

Podobie: Toată nădejdea…

Pe marele Teolog cel iscusit în cuvinte şi de taine văzător, vistierul nesecat al sfintelor virtuţi, pe Marcu cel minunat, dascălul cel înţelept, luminarea ortodocşilor, stâlpul Efesului, ruşinarea necredincioşilor, pe crinul cel cu bun miros, care prea frumos s-a împodobit şi-n înţelepciune pe Solomon cel mare l-a-ntrecut, pe cuviosul cel cu bun chip într-un glas cu toţi să-1 fericim.

Cântarea a VII-a:
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Albina virtuţilor în raiul cel prea înmiresmat a zburat şi de-acolo revarsă nectar de sfântă teologie şi de har celor ce scapă la dânsul cerând în dar tămăduire de boli şi izbăvire de necaz.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Luând de la Dumnezeu harisma sfintei de Dumnezeu cuvântări, luminare împrăştii şi risipeşti viforul cumplitului eres, mărturisind Adevărul mântuitor, Ortodoxia păzind-o neatinsă în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lumină te-ai arătat ce răspândeşti raze de minuni prea bogat şi goneşti norii negri ce ne-mpresoară şi în păcat ne atrag, că ai luat de la Domnul har minunat a lumina toată lumea ca un soare frumos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Unit-a cele de jos cu cele ce în cele de sus sălăşluiesc a ta naştere, Maică, de Dumnezeu Născătoare, scară şi pod, căci de la moarte la viaţă ne treci pe toţi, care scăpăm la al tău atotputernic omofor.

Cântarea a VIII-a:
Irmos: De şapte ori cuptorul…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Iubind pe Bunul Dumnezeu, Care te-a iubit Cel dintâi, toate ale lumii lepădat-ai bucuros şi cetelor îngereşti râvnit-ai a te asemăna, cu care acum te veseleşti, Fericite, Părinte prea sfinţite, preacuvioase Marcu, grăbeşte de ajută pe cei care te cântă.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Luminător prea luminos şi podoaba Bisericii, lauda şi cinstea ortodocşilor creştini, comoară virtuţilor te-ai arătat, Marcu cel luminat, şi vrednic urmaş al 1ui loan Teologul, ce scaunul din Efes a-mpodobit, Fericite; cu el te roagă, sfinte, Stăpânului a toate.

Binecuvântâm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Eşti astăzi întru cei de sus împreună cu toţi cei drepţi, cu Sfântul Grigorie şi cu Sfântul Fotie, cu Sfinţii Ghenadie şi Dionisie, fiii tăi, cu care te rogi pentru întreaga făptură, Părinte Cuvioase, de trei ori fericite, şi lumea o acoperi de toată uneltirea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ochi vrednici nu am să privesc spre al tău chip cu totul sfânt, Maică Preacurată, de păcat fiind orbiţi, ci rogu-te vindecă-i şi din lumina ta dă-le lor, căci tu ai născut Lumina cea din Lumină, Marie, Doamna noastră, a Domnului Mireasă, să faci cu mine milă în ziua judecăţii.

Cântarea a IX-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Nu se pricepe mintea a lăuda nevoinţele care le-ai încercat şi le-ai răbdat pentru slava Sfintei Ortodoxii, că şi surghiun ai suferit, dar tu pe Hristos mai mult L-ai vestit, dispreţul lumii toate 1-ai socotit dreptate ca un smerit şi blând cu inima.

Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.

Turn al Ortodoxiei te-ai arătat, dărâmând noul turn Babel la pământ ca un viteaz întru slava Domnului cerului şi mântuirea tuturor care ortodox viaţa îşi petrec în veacul cel din urmă când s-a-nmulţit păcatul, dar prisosit-a harul din belşug.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, drept nimic socotit-ai ispitele ce le-ai răbdat pentru slava marelui Împărat, căci având gând smerit şi blând de partea de-a stânga te-ai izbăvit şi-n partea cea de-a dreapta a ta râvnă te poartă, căreia fă-ne şi pe noi părtaşi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Eden ce înflorit-ai cerescul Pom te vedem, Preacurată Fecioară, prea sfânt palat care încăput-ai preaminunat pe Împăratul tuturor, pe Care Îl laudă îngerii şi serafimii-I strigă cântare întreită: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnului oştirilor.

Cuvine-se cu adevărat… şi
MĂRIMURILE

Pe prea înţeleptul mare păstor, pe Marcu slăvitul, al eresului mustrător şi-al Ortodoxiei ales dreptar şi cârmă, să-l încununăm acum cu flori de laudă.

Bucură-te mare tâlcuitor al Scripturii Sfinte şi al lumii luminător; Bucură-te, Marcu, de trei ori fericite, Vulturul cel cu bun chip al teologilor.

Toată flecăreala ai nimicit şi Ortodoxia tuturor bine ai grăit, înţelegători peşti ai pescuit, Părinte, ca un iscusit pescar şi Dascăl minunat.

Turn Ortodoxiei te-ai arătat pe piatra credinţei fiind bine întemeiat şi acum te bucuri cu sfinţii împreună, lăudând pe Dumnezeu Carele te-a sfinţit.

Ale noastre cereri să le-mplineşti, căci pe tine, Sfinte, te avem cald ocrotitor, vino de ajută pe cei care te roagă şi sărută cu dor sfânt sfântă icoana ta.

Pe prealăudatul sfânt teolog, pe marele Marcu care lumea ce suferea a tămăduit-o de reaua amăgire, aducând-o la Hristos, să-1 fericim cu toţi.

Bucură-te, mare apărător al Creştinătăţii şi-al păgânilor mustrător, Marcu ierarhe, Părinte prea sfinţite, nu-nceta a te ruga pentru toţi fiii tăi.

Roagă-te, ierarhe, neîncetat cu fratele Domnului şi cu Marcu şi cu Ioan, cu Fotie cel Mare, Grigorie slăvitul şi cu Dionisie ca să vă fericim.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli, împreună cu toţi sfinţii şi cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni acum: toţi să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule… Tatăl nostru... şi

TROPARUL
gl. al III-lea, podobie: Pentru mărturisirea…

Ca o sabie prea ascuţită ridicatu-te-ai, Părinte Marcu, împotriva învierii păgânismului şi ai lovit rătăcirea latinilor ca un viteaz voievod al creştinilor şi cu îngerii te bucuri acum în cei de sus, rugând pe Dumnezeu pentru unirea tuturor.

Ectenia şi apolisul. Apoi STIHIRA gl. al II-lea,

Podobie: Când de pe lemn…

Tuturor celor ce sunt în nevoi şi care aleargă cu râvnă la caldul tău ajutor nu întoarce faţa ta, deşi nevrednici suntem, căci pe tine te-am dobândit bună apărare, ancoră şi tare zid când în primejdii suntem, Marcu, Cuvioase Părinte, când ne-mpresurăm de necazuri să ne-ajuţi cu al tău har să biruim.

Stăpână, primeşte… Toată nădejdea… Pentru rugăciunile

 

 ORNAM1

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile Sfântului Marcu pe 4, glasul 8:

Cu curgerile dogmelor Ortodoxiei ai stins văpăile cele papistăşeşti şi cu buna cuviinţă ţi-ai ridicat sufletul către locaşurile cele cereşti, pentru aceasta te fericim noi astăzi, părinte Marcu.

 

La alegerea poporului celui iubitor de Dumnezeu, în scaunul cel ierarhicesc ai fost aşezat, şi următor te-ai arătat învăţăturii celei ortodoxe, mustrând pe lupii ce sfâşiau Biserica lui Hristos, pe care ruşinându-i i-ai biruit cinstite Marcu, prin cuvântul şi fapta ta.

 

Darul Treimii sălăşluindu-se în tine preafericite Marcu, te-ai arătat potrivnic duhurilor ereticeşti, tămăduind neştiinţa poporului prin arătarea celor tăinuite. Drept aceea, cuvântul adevărului învăţând, te avem noi credincioşii învăţător şi dascăl preaiubit.

 

Singur rămânând neclintit întru dreapta credinţă ai suspinat pentru fraţii ce lepădându-se s-au întors împotriva ta, şi lupta cea bună râvnind prigonirea dogmei prin mărturisirea ta o ai topit, pentru aceasta, ca un adevărat ierarh al lui Hristos, păstoreşte din ceruri turma cuvântătoare ce la tine cerem milă, îndreptare şi har.

 

Slavă…, a sfântului, glasul 8:

 

Cu dumnezeiasca pogorâre a Mângâietorului se sfinţeşte Biserica, şi prin întruparea Cuvântului se alungă înşelăciunea eresului; de păgânătatea cea apuseană izbăvind pe poporul lui Dumnezeu, cuvioase Marcu, fă-l să aprindă făclia Ortodoxiei şi cu credinţă să strige: Slavă puterii Tale Doamne, Cel ce în ceruri eşti şi neschimbat cu noi petreci.

 

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

 

Vezi suspinele inimii mele cele zdrobite, dumnezeiască Mireasă; primeşte Fecioară Marie, şi ridicările mâinilor mele, ca o iubitoare de bine, şi nu mă lepăda pe mine, ceea ce eşti cu totul fără de prihană. Ca să te laud şi să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit neamul nostru.

 

LA STIHOAVNĂ

Se pun stihirile Sfântului Marcu, glasul 2:

 

Pe cei ce cu rea credinţă au scornit spurcat eres şi dogma Sfintei Treimi prin Filioque o au stricat, cu înţelepte grăiri şi cu înfricoşata judecată a Domnului ai mustrat mişeleasca lor adunare, sfinte al lui Dumnezeu, prin acestea agonisindu-ţi cununa neveştejită a necurmatei împărăţii.

 

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere

 

Alegând mai bine a muri în dreapta credinţă decât a trăi iudaica trădare, te-ai dat primejdiilor şi prigonirilor până la sfârşit, Sfinte Mărturisitor Marcu, roagă-te cu dinadinsul Împăratului Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

 

Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume

 

Vieţuind după poruncile Domnului, pildă te-ai arătat la toată lumea, înalt prea sfinţite părinte Marcu, de trei ori fericite, iar cu dumnezeieştile tale învăţături, ne apărăm împotriva celor ce cu limbă neînfrânată grăiesc hulă Duhului Sfânt, pe care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 

Slavă…, a Sfântului Macarie, glasul 8:

Mulţimile călugărilor…

 

Şi acum…, a Născătoarei:

 

Chivot cu totul de aur şi năstrapă păstrătoare de mană, Marie, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

 

TROPARUL Sfântului Marcu, glasul al 3-lea:

 

Pentru mărturisirea dumnezeieştii credinţe mare râvnitor te-a aflat Biserica, dumnezeiescule Marcu prealăudate, căci apărat-ai cugetarea Părinţilor, iar înălţările întunericului le-ai zdrobit. Pentru aceasta pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă celor ce te lăudăm iertare de păcate.

 

Slavă…, a Sfântului Macarie, glasul 1:

Locuitor pustiului…

 

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

 

Gavriil zicând ţie, Fecioară: bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat în braţe pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin naşterea ta.

 

Ectenia şi otpusul.

 

 

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul psalm se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâi.

 

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile pe 8: 5 ale Sfântului Marcu şi 3 ale Sfântului Macarie

 

Stihirile Sfântului Marcu, glasul 5:

 

Cercetaţi Scripturile şi vedeţi, cum latineasca cugetare zămisleşte, ca o fiică a Babilonului, mincinoase dogme, în Biserica Duhului. Pentru aceasta să alergăm degrab la adăparea cugetelor din dumnezeieştile cuvinte ale Sfinţilor Părinţi ce pătimind prigoană au biruit. (de două ori)

 

Luptătorule prea-viteaz, de Dumnezeu alesule, Marcu cel cu nume apostolesc, precum ai pierdut semeţia cea fără de Dumnezeu a latinilor, tot astfel să zdrobeşti smintelile acestui veac, de osânda cea viitoare izbăvind turma ta cea aleasă.

 

Tâlhărescului sobor nefăcându-te părtaş, de trei ori fericite Marcu, chipul Sfintei Treimi dreptslăvitor L-ai mărturisit, pe Duhul Sfânt deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, zdrobind eresurile catoliceşti, ca noi astăzi cu credinţă şi cu dragoste să te slăvim ca un prea-mare luptător al Mântuitorului Hristos.

 

Nu pot răbda, Duhule Sfinte, Unule, Cel ce dai viaţă făpturilor Tale, a vedea batjocorită Dumnezeirea Ta de glasurile cele prihănite ale rătăciţilor, ci nu ne uita pe noi până în sfârşit şi dăruieşte dumnezeiască deşteptare cugetelor noastre ca nu întru zăbovire adormind, sufletele pierzării a le lăsa precum fecioarele cele nebune.

 

Stihirile Sfântului Macarie, glasul 4:

 

Slavă…, a Sfântului Marcu, glasul 5:

 

Pe cei ce prin rea credinţă s-au lepădat de adevărul drept-slăvitoarelor dogme, mustrându-i i-ai biruit, şi cu untdelemnul răbdării ţi-ai umplut candela sufletului; pentru aceasta, după vrednicie ai primit desfătarea cea pururea vie şi săvârşirea de minuni, de Dumnezeu purtătorule Marcu. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşale celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

Şi acum…, a Născătoarei (Dogmatica):

În Marea Roşie…

 

VOHOD, Lumină lină…,

Prochimenul zilei şi PAREMIILE

(Caută la 10 februarie ale Sfântului Haralambie)

 

LA LITIE

 

Se pune stihira hramului şi 3 ale Sfântului Marcu, glasul 1:

 

Alegerea ta în scaunul apostolesc s-a făcut cu mare bucurie pentru credincioşi, că ereticilor sabie cu două ascuţişuri te-ai arătat, pe care din via Domnului cu cuvânt înalt i-ai alungat, aducându-le răni de nevindecat; pentru aceasta te rugăm, Sfinte Marcu, roagă-te lui Hristos, preafericite, să mântuiască sufletele noastre.

 

Acelaşi glas:

 

Cu înţelepciunea cuvintelor tale şi cu tăria dogmelor ortodoxe, legăturile eresurilor le-ai dezlegat; şi ai adunat într-o unime pe cei ce cu buna-înţelegere a dreptei credinţe laudă neîncetat pe Hristos în două firi; pe Acela roagă-L să izbăvească din stricăciune şi de primejdii pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta, Marcu de Dumnezeu grăitorule.

 

Acelaşi glas:

 

Întru sfârşitul ostenelilor tale dezlegat fiind de cinstitul tău trup, fericite Marcu, stai acum împreună cu proorocii şi cu apostolii, cu mucenicii şi cuvioşii înaintea Treimii celei neapropiate, Căreia adu-I aminte de noi, care cu dragoste te cinstim pe tine, părintele nostru, de Dumnezeu purtătorule.

 

Slavă…, glasul 2:

 

Acum fiind luminat de Întreitele-Străluciri care purced în chip negrăit dintr-o singură Dumnezeire, te-ai învrednicit a mărturisi neclintit nedespărţirea şi neamestecarea Treimii în Trei Ipostasuri, pe singur Duhul ce purcede din veşnicie din Tatăl, iar pe Fiul Unul-Născut fără de ani din Tatăl, din a căror slăvire toată lumea se adapă. Rugămu-te dar, preacuvioase Marcu, să ne învredniceşti a vedea cu ochii inimii mântuirea sufletelor noastre.

 

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

 

Fericimu-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te mărim credincioşii după datorie pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, ocrotitoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

 

Şi rugăciunile obişnuite.

 

LA STIHOAVNĂ

Se pun stihirile Sfântului Marcu, glasul 5:

Podobia: Bucură-te cămară…

 

Bucură-te luminătorule al lumii, izvor al înaltelor cugetări duhovniceşti şi locaş al Duhului Sfânt, căci cu gând cucernic ai cercetat adâncul cel de sus şi lămurit ai arătat tuturor o singură alcătuire de Lumină în Trei Sori – unită întru aceeaşi Dumnezeire, dar întreită întru cinstitele Ipostasuri, iar Duhul Sfânt L-ai mărturisit purcezător numai din Tatăl, de Dumnezeu insuflate Marcu, Aceluia roagă-te să pogoare sufletelor noastre mare milă.

 

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternuturile lor.

 

Bucură-te cel ce cu strălucirile învăţăturii tale ai luminat întunericul nopţii celei rele şi mărturisind o Dumnezeire nedespărţită, nicidecum nu ai suferit ştirbirea sau adăugirea în învăţăturile apostoleşti, ci ca un alt Ioan Botezătorul ai mustrat pe cei ce au îndrăznit a rupe cămaşa cea curată a lui Hristos, al cărui slujitor fiind, te bucuri cu mărturisitorii, rugându-te pentru sufletele noastre.

 

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura…

 

Bucură-te dumnezeiescule glăsuitor, râu al lui Dumnezeu cel plin de apele harului, care cetatea cea tare a lui Hristos, cu dumnezeieştile învăţături o veseleşti, Mărturisitorule şi slujitorule al Sfintei Treimi, păzitorul cel neclintit al dumnezeieştilor dogme, organul Duhului, minte veghetoare, care în mijlocul sinodului ereticesc singur ai propovăduit dogma Sfintei Treimi, pe Hristos acum roagă-L să dăruiască Bisericii unire, pace şi mare milă.

 

Slavă…, a Sfântului Marcu, glasul 5:

 

Pe trâmbiţa cea cu dulce glas, pe vioara cea bine-răsunătoare, pe privighetoarea cea frumos glăsuitoare a Sfântului Duh, pe cel ce a arat ogorul inimilor credincioşilor, pe semănătorul seminţei celei bune şi pierzătorul neghinei ereticeşti, pe cel ce a făcut să înflorească în suflete dreapta credinţă, pe Marcu cel de un nume cu evanghelistul lui Hristos, laude şi cântări aducându-i, îl rugăm să primească a noastră cântare: Bucură-te dumnezeiască alăută, ochiul cel priveghetor, păstorule al oilor şi vânătorule de lupi, roagă-te cu deadinsul pentru sufletele noastre.

 

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

 

Cu acoperământul tău cel tare păzeşte-ne pe noi, robii tăi, preacurată, nevătămaţi de viclenia vrăjmaşilor, căci numai pe tine te avem scăpare întru nevoi.

 

La binecuvântarea pâinilor, se cântă troparul Sfântului Marcu (de două ori)

şi al Născătoarei (o dată).

UTRENIEA 

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă troparul Sfântului Marcu (de două ori), Slavă…, al Sfântului Macarie. Şi acum…, al Născătoarei-Învierii

 După Catisma întâi, se cântă

SEDEALNA Sfântului Marcu,  glasul I:

 Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Îndreptar tainic, tablă de Dumnezeu scrisă şi carte înţelegătoare, pe tine te propovăduim Sfinte Marcu, căci în ele noi, mulţimile ortodocşilor, cei ce pe tine te fericim, citim Crezul neschimbat şi adaosul latin îl lepădăm.

 După Catisma a doua, se cântă

SEDEALNA Sfântului Marcu, glasul 4:

 Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

 Spăimântatu-s-au împreună toţi ritorii latini de puterea cuvintelor tale când ai stat în mijlocul sinedriului şi ai dat tuturor răspunsuri desluşitoare, prin care înţelepciunea lor cea dinafară ai arătat-o înşelare. 

 Antifonul I al glasului 4:

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea 

Gura mea va grăi înţelepciune… 

Stih: Auziţi acestea toate neamurile… 

Toată suflarea…

Evanghelia la un Ierarh. 

Psalmul 50

CANONUL SFÂNTULUI

Se pun trei canoane. Al Născătoarei de Dumnezeu al Paraclisului pe 6, al Sfântului Marcu pe 4 şi al Sfântului Macarie pe 4. Se cântă catavasiile Întâmpinării. 

CANONUL SFÂNTULUI MARCU 

Cântarea 1, glasul al 4-lea: „Deschide-voi gura mea…” 

Unime în trei ipostasuri, Părinte şi Duhule Sfinte, Dumnezeu mai presus de fiinţă, dă-mi har ca să laud pe dumnezeiescul Tău ierarh, care după adevăr Te-a teologhisit. 

Când ai deschis gura ta în mijlocul sinodului de la Ferrara, de Dumnezeu înţelepţite, te-ai arătat viteaz apărător al credinţei ortodoxe, căci înţelepţeşte ai lepădat prin cuvintele şi scrierile tale adaosul latinilor cel împotriva lui Dumnezeu. 

Arătatu-te-ai ritor cu mare glas al Dumnezeirii, căci ai teologhisit că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, urmând dumnezeieştilor dogme ale Părinţilor. 

A Născătoarei: 

Cu adevărat te propovăduim pe tine, stăpână şi Născătoare de Dumnezeu, căci ai născut pe Dumnezeu după adevăr, fiind cunoscut într-un ipostas şi două firi, curată cu totul fără de prihană. 

Catavasie: Pământul cel roditor de adâncime…  

Cântarea a 3-a: 

Prin iureşul dovedirilor tale celor drepte i-ai înfierat vitejeşte pe latini ca eretici achindinieni, şi ai învăţat că firea şi lucrarea nu sunt unite în Dumnezeu, preaînţelepte. 

Înţelegându-i bine pe Teologi, ca un preabun ucenic al acestora, ai dogmatisit drept că lucrarea dumnezeiască se împărtăşeşte făpturilor, dar firea rămâne neîmpărtăşită. 

Prin curajoase tâlcuiri ale Scripturilor, ai arătat, înţelepte, că harul Duhului se împărtăşeşte şi se numeşte duh, dar Firea şi Ipostasul Acestuia nicidecum nu se împărtăşesc. 

A Nascătoarei: 

Ai născut, Fiică, fără dureri; ai purtat în braţe, curată, fără să osteneşti, şi ai primit fără sămânţă pe Dumnezeu cel mai presus de fiinţă. O, lucruri minunate! Ce minte omenească nu se va spăimânta? 

Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine… 

Sedealna Ierarhului, glasul 8: 

În grădinile dumnezeieştilor Scripturi şi în scrierile Sfinţilor Părinţi te-ai plimbat cu înţelepciune, Marcu, ca o albină iubitoare de osteneală; şi culegând florile Ortodoxiei, cules-ai din toate miere dulce, aducând-o înaintea tuturor credincioşilor, purtătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, noi cei ce gustăm din dulceaţa ei, cu graiuri înţelegătoare strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. 

Cântarea a 4-a: 

Luând puterea dumnezeiescului Duh ai astupat gurile strămoşilor Romei celei Vechi care huleau împotriva luminii fără de materie ca şi nebunul Varlaam. 

Această Lumină nezidită şi veşnică este cu adevărat slava firească a Dumnezeirii, după cum grăieşti, preaînţelepte Marcu, nu zidire sub vremi, după flecărelile latinilor. 

Apostolii au văzut dumnezeiasca lumină cea nematerialnică cu ochii pământeşti, dar cu putere şi cu dorire mai presus de minte s-au împuternicit în Duhul, după cum ai grăit, de Dumnezeu înţelepţite. 

A Născătoarei: 

Curăţeşte spurcăciunea sufletului meu, arde materia patimilor mele cu dumnezeiescul Cărbune, ca un cleşte înţelegător, ca să te laud cu minte nematerialnică pe tine, cea întru tot cântată. 

Catavasie: Acoperit-a cerurile… 

Cântarea a 5-a: 

Ca pe un mare conducător de oaste, te pune înainte toată Biserica Răsăritului, pe tine, preasfinţite, care dărâmi cu armele Duhului monarhicescul turn al papei, care glăsuieşte şi făptuieşte nedreptate din înălţime. 

Marcu, de Dumnezeu înţelepţite, îndemnat-ai a se păzi dogmele dumnezeieştilor Părinţi, care au aşezat neschimbata rânduială ca numai patriarhul Romei să se numească primul între ceilalţi Patriarhi, dar nu stăpânind Biserica de unul singur. 

Rădăcină a dezbinării între Apus şi Răsărit şi izvor a toată flecăreala s-a făcut stăpânirea papei cu adevărat, căci având cugetare antihristică nu s-a supus Sinoadelor Ecumenice şi Scripturilor. 

A Născătoarei: 

Pruncul tău este Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, iar tu ai rămas fecioară întru naştere, curată mireasă a lui Dumnezeu. Ce altă vedere mai mare decât aceasta a văzut lumea întreagă pe pământ? 

Catavasie: Dacă a văzut Isaia cu închipuire… 

Cântarea a 6-a: 

Preaputernic propovăduitor împotriva liturghisirii cu azimă s-a arătat Marcu preaînţeleptul, podoaba Efesului, de care fiii latinilor toţi s-au ascuns. 

Hristos a săvârşit Cina cea preadumnezeiască cu pâine dospită, căci încă nu era vremea de începere a azimilor, după cum luminat ai arătat, o Marcu preaînţelepte. 

A pune înainte cu azimă s-a istorisit despre învăţătura străină şi în afara firii a ereticilor ebioniţi, dar predania cea sfântă a creştinilor este liturghisirea cu pâine dospită. 

A Născătoarei: 

Se spăimântează Preasfântă Stăpână, cugetul îngerilor şi al oamenilor de străină minunea ta, căci tu pe Făcătorul şi Domnul îngerilor şi al oamenilor L-ai născut în chip străin. 

Catavasie: Strigat-a Ţie bătrânul… 

CONDACUL Sfântului Marcu, glasul al 3-lea: 

Fiind îmbrăcat cu armătură nebiruită, de Dumnezeu înţelepţite, ai surpat sprânceana semeţită a răzvrătirii apusene, făcându-te vas al Mângâietorului şi arătându-te apărător al Ortodoxiei. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te,  Marcu, lauda ortodocşilor!  

ORNAM1

SINAXAR

În această lună, ziua a nouăsprezecea:

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI. 

Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii. 

Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană [romeică], deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne si ne mântuieşte pe noi. Amin. 

Cântarea a 7-a: 

Iată a strălucit ca soarele pomenirea de-trei-ori fericitului Marcu, luminând pe toţi credincioşii Răsăritului, iar focul curăţitor al apusului l-a stins de tot, dovedind că nu există. 

Să audă urmaşii latinilor preaputernicul glas al dumnezeiescului ritor, că pocăinţa fiind desăvârşită, nu trimite în munca focului pe cei ce au murit, ci la desfătare. 

Să tacă astăzi gurile cele mincinoase ale latinilor, a celor ce au scornit al treilea loc în chip răuslăvitor, căci tună împotriva lor limba cea preavestită a lui Marcu, care propovăduieşte ortodox doar două locuri.

 A Născătoarei: 

Întrupându-se Cuvântul cel netrupesc, Fiică, Mireasă a lui Dumnezeu, pe oamenii cei trupeşti i-a arătat fără de trup. Pentru aceasta îngerii cântă: Prealăudate Doamne al Părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat. 

Catavasie: Pe Tine Cel ce ai răcorit în foc… 

Cântarea a 8-a: 

Cinsteşte pomenirea ta, ierarhe, Biserica Ortodoxă a lui Hristos, pentru care ai suferit dureri până la sânge şi a cărei slavă o ai întărit, de Dumnezeu înţelepţite, arătând că fericirea sfinţilor nu este desăvârşită înainte de judecată, de trei ori fericite. 

Drepţii se vor umplea de săvârşit de apa vieţii şi a nestricăciunii şi vor lua cununa deplină a biruinţei după înviere, iar păcătoşii vor primi pedeapsa desăvârşită, după cuvintele tale, preaînţelepte ierarhe. 

Învăţătura latinilor care băsmuieşte că toţi drepţii primesc fericirea dumnezeiască în chip desăvârşit înainte de înviere, iar păcătoşii pedeapsa deplină, este dovedită de cuvintele tale a fi flecăreală. Căci cum  să fie dreptate înainte de dreapta Judecată? 

A Născătoarei: 

Pentru mila cea nespusă, Cel ce este negrăit tuturor fiinţelor S-a arătat oamenilor din tine, Preanevinovată, ca un Om şi a rămas întru arătare după arătare, cum era şi înainte de arătarea din nou, ca un Dumnezeu rămânând nearătat tuturor. 

Catavasie: Uniţi fiind cu focul… 

Cântarea a 9-a: 

Ai ridicat biruinţă împotriva vrăjmaşilor latini, Sfinte Marcu, şi prin aceasta ai umplut cu adevărat de toată ruşinea chipul lor cel păgânesc, arătând prin dumnezeieştile tale graiuri că nu cuvintele Domnului: „Mâncaţi…” şi „Beţi…” prefac Cinstitele Daruri. 

Darurile cele puse înainte se sfinţesc prin rugăciunile preoţilor şi pogorârea Duhului Sfânt, după cum tu, Marcu, ai arătat luminat, urmând adevăraţilor liturghisitori Vasile, Grigorie şi Ioan, a căror viaţă şi cuvânt le-ai râvnit. 

Primeşte cântarea noastră ce se aduce ţie ca o cunună din aur alcătuită, nebiruitule, mare atlet a lui Hristos, biruind nu cinci din afară, ci cele opt capete ale ereziei blasfemiatoare a latinilor, singurule luptător statornic şi de mii de ori biruitorule. 

A Născătoarei: 

Înălţimea cerului şi adâncimea pământului cel fără de margini cine poate să le tâlcuiască, Fiică, pururea Fecioară? Aşa şi cu înălţimea tainei tale: Cum o minte mărginită va putea să tălmăcească adâncul cel nemărginit al naşterii tale celei fără de sămânţă, Preacurată? 

Catavasie: În Lege, în umbră şi în Scriptură…

 LUMINÂNDA

A Sfântului Marcu: „Femei, auziţi…” 

Pe întâistătătorul Efesului, pe învăţătorul şi izbăvitorul prea mare al lumii, să-l lăudăm pe Marcu, pentru că s-a făcut stâlp neclintit al Ortodoxiei, catapultă prea tare şi fulger care arde ereziile latinilor. 

A Născătoarei: 

Marie, cămără aurită a Dumnezeirii, bunăcuviinţa neamului nostru, înfrumuseţătoarea lumii celei fără de frumuseţe, înfrumuseţează nefrumuseţea sufletului meu, care cu dragoste şi cu credinţă pe tine, Fecioară, te înfrumuseţează cu preafrumoase cântări. 

LA LAUDE glasul 1: 

Acum, luminat fiind de razele cele strălucitoare de lumină ale preadumnezeieştii Treimi, te arăţi cu totul în lumină, Sfinte Marcu, cu totul strălucitor, cu totul dumnezeu după har, fericite, şi vezi lămurit lumină pe Tatăl, lumină pe Fiul, lumină pe Duhul cel Preasfânt. 

O, Marcu, îmbogăţindu-te cu numele apostolului Marcu, cel însemnat prin leu,  şi ţinând locul tronului lui, de Dumnezeu purtătorule, te-ai îmbogăţit tot aşa şi cu duhul şi cu puterea lui după rânduială; pentru aceasta, urlând ca un leu, ai împrăştiat pe urâţii papolatrii. 

Lucifer al Romei mândrindu-se înfricoşător şi scaunul punându-şi-l mai presus de stele, tu singur, slăvite, umplându-te de râvnă ca şi Mihail, ai strigat: Să stăm bine, să rămânem toţi în Cinstitele Predanii ale Părinţilor. 

Marcu, pururea pomenite, te-ai unit cu teologii ca un teolog al lui Dumnezeu, cu cuvioşii iarăşi ca un cuvios preafericit; cu luptătorii ca un luptător nesângeros, iar pe Dumnezeu Îl rogi pentru noi cei ce cu dragoste te lăudăm pe tine. 

Slavă…, a Sfântului Marcu, glasul 5: 

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări, să dănţuim duhovniceşte şi să batem din palme veselindu-ne, întru preacinstita prăznuire a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Împăraţii şi domnii împreună să se adune, ca să laude pe cel ce prin lupte înţelegătoare pe fiii Apusului i-a biruit vitejeşte cu înţelepciunea. Noi, păstorii şi învăţătorii, pe apărătorul nebiruit al Ortodoxiei împreună să alergăm să-l fericim. Cuvioşii pe pustnicul, preoţii pe păstorul, cei din primejdii pe izbăvitorul, filozofii pe cel cu adevărat înţelept, păcătoşii pe fierbinte rugătorul, bolnavii pe vindecătorul, teologii pe de-Dumnezeu-cuvântătorul, toţi ortodocşii binefăcătorului tuturor după datorie lăudându-l să-i strigăm: Preasfinte Marcu, mijloceşte pentru noi către Dumnezeu şi Stăpânul, şi ne izbăveşte din iad cu rugăciunile tale. 

Şi acum…, a Născătoarei: 

Fericimu-te pe tine…

 Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

 LA LITURGHIE 

La Fericiri se punem 4 din Canonul Sfântului Marcu, Cântarea a III-a  şi 4 din Canonul Sfântului Macarie, cântarea a VI-a. 

După Vohod şi Tropare, Prochimen glasul 7: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Apostolul, din Epistola a II-a către Timotei (I, 8-18): Fiule Timotei, nu te ruşina de mărturisirea Domnului nostru…;

Aliluia, glasul 2: Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca cu dreptate.

Stih: Căci Domnul a ales Sionul, şi l-a ales ca locuinţă Lui (Caută la ziua de 10 februarie).

Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiţi unul pe altul… (caută Evanghelia a doua din ziua de 26 octombrie) 

CHINONICUL

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

 (Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Mineiul pe ianuarie” în elină. În ediţia pe care am avut-o la dispoziţie, Slujba Sfântului Marcu este preluată doar selectiv. Sfântul Nicodim Aghioritul însă i-a alcătuit o slujbă deplină.)

Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”

Sursa: http://acvila30.ro/19-ianuarie-praznuirea-sfantului-marcu-mitropolitul-efesului-vecernia/

Anunțuri