”De ce nu am semnat”

Mitropolitul Ierotheos Vlahos, de Nafpaktos și Agios Vlasios:

27799297452_cadc4a1f52_k-1024x683

S-au publicat diferite comentarii referitoare la poziția pe care am avut-o la Sfântul și Marele Sinod față de textul intitulat: ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine”. Unii scriu că nu l-am semnat, alții că l-am semnat cu rețineri, iar alții că l-am semnat pur și simplu.

Prin această declarație a mea confirm că într-adevăr nu am semnat acest text și că, în plus, mi-am exprimat reținerile față de textele ”Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” și ”Taina Nunții și impedimentele la aceasta”, la anumite puncte pe care le-am dezvoltat în intervențiile mele din timpul sesiunilor Sinodului.

Mai ales cu privire la primul text menționat, ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine”, vreau să spun că, într-adevăr, nu am semnat, și aceasta după o cugetare profundă, bazându-mă pe criterii teologice.

Nu este încă timpul să dezvolt toate argumentele mele istorice și teologice, lucru pe care îl voi face când voi analiza mai general toate procedurile și atmosfera pe care am constatat-o pe durata desfășurării sesiunilor Sfântului și Marelui Sinod. Aici voi menționa succint câteva motive particulare.

  1. [În decizia mea de a nu semna,] am avut în vedere faptul că nu au fost acceptate toate hotărârile unanime ale Sinodului Bisericii Greciei, nu doar în ce privește formularea ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a celorlalte confesiuni și comunități creștine”, dar și în alte 4-5 cazuri.

Am fost de acord de la început să particip la Sfântul și Marele Sinod ca membru al delegației Bisericii Greciei, mai înainte însă am așteptat hotărârile Sinodului din mai 2016, pentru a decide definitiv dacă voi fi prezent sau nu la Sinod. Când am constatat că hotărârile Sinodului Elen sunt importante și unanime, am decis să particip la Sfântul și Marele Sinod ca să le susțin.

  1. Încă de la început mă problematiza întreaga structură și modul de gândire al textului, pentru că acesta a rezultat din combinarea a două texte diferite, dar până la sfârșit am tot sperat că va fi corectat și prin propunerile altor Biserici. Însă în cele din urmă am observat că amendamentele care au fost propuse de Biserici nu au fost toate acceptate în text din diferite motive.

Mitropolitul Pergamului, care, evident, în calitate de consilier, la îndemnul Patriarhului, era ultimul evaluator al propunerilor, fie le respingea, fie le corecta, fie le adopta și evaluarea lui era acceptată de către Biserica Constantinopolului și de către celelalte Biserici.

Astfel, după părerea mea, textul nu era gata pentru a fi emis de Sfântul și Marele Sinod, dat fiind că până în ultima clipă, înainte de semnarea lui, se tot corecta și prelucra, încă și la traducerea acestuia în celelalte trei limbi – franceză, engleză și rusă – s-a lucrat până în ultima clipă.

Acesta este motivul pentru care unele Biserici, încă de la început, au cerut retragerea textului pentru o mai amplă elaborare. De asemenea, se cuvine precizat că textul este mai degrabă diplomatic și fiecare poate să îl folosească după cum preferă.

Așa cum am susținut la sesiunea Sfântului și Marelui Sinod, textul nu are o bază eclesiologică riguroasă, iar subiectul referitor la definiția Bisericii și a membrilor acesteia a fost unul dintre cele aproximativ 100 de subiecte propuse pentru Sfântul și Marele Sinod, dar între timp a fost scos de pe ordinea de zi, cu perspectiva că va avea loc o mai amplă discuție și dezbatere, și ulterior se va decide în acest sens.

Trebuia, prin urmare, mai întâi să se discute și să se definească ce este Biserica și care sunt membrii acesteia și abia apoi să se stabilească poziția eterodocșilor. De asemenea, dacă semnam acest text, în fapt aș fi tăgăduit tot ce am scris de-a lungul timpului pe teme de eclesiologie pe baza Sfinților Părinți ai Bisericii. Și nu puteam face acest lucru.

  1. Nu se poate înțelege deplin de ce am refuzat să semnez, dacă nu dau și unele informații despre felul cum reprezentanții Bisericii Greciei în acel moment au schimbat hotărârea omofonă a Sinodului Bisericii Greciei, [pe care au fost mandatați să o reprezinte.]

După cum se știe, inițial Sinodul Elen, în sesiunea din mai 2016, a hotărât în plen să propună amendamentul ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a altor confesiuni și comunități creștine” și acesta a fost modificat prin propunerea: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe”.

Diferența dintre cele formulări este evidentă. Vineri, când s-a discutat textul respective, discuția a ajuns într-un impas la paragraful 6, unde se vorbea despre denumirea eterodocșilor. Biserica României au propus să fie numiți ”Confesiuni și Comunități Eterodoxe”. Biserica Ciprului a propus să fie numiți ”Biserici Eterodoxe”. Și Biserica Greciei a propus să fie numiți ”Confesiuni și Comunități Creștine”. Întrucât Biserica României și-a retras propunerea, se discuta între propunerea Bisericii Ciprului, care a fost acceptată de celelalte Biserici, și propunerea Bisericii Greciei.

La o discuție particulară a delegației noastre, care a avut loc vineri la prânz, s-a hotărât să rămânem statornici în hotărârea plenului Sinodului și să se propună soluții alternative, adică să se scrie ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența eterodocșilor sau ”a altor creștini” sau ”a creștinilor neortodocși”.

Pentru că propunerile Bisericii Greciei nu au fost acceptate, Patriarhul Ecumenic, la sesiunea din după-amiaza de vineri a propus în public să aibă loc o discuție între Mitropolitul Pergamului și mine [Mitropolitul de Nafpaktos], pentru a se găsi o soluție. Mitropolitul Pergamului nu s-a arătat dispus pentru așa ceva, iar eu am declarat că aceasta nu este o chestiune personală, ca să îmi asum o asemenea răspundere, ci este o chestiune care privește întreaga delegație a Bisericii Elene. Atunci Patriarhul Ecumenic i-a propus Arhiepiscopului Atenei să se găsească în orice caz o soluție.

Sâmbătă dimineață, înainte de sesiunea Sinodului, delegația noastră s-a întâlnit pentru a decide în acest sens. Arhiepiscopul Atenei și întregii Grecii, Ieronim, într-o abordare democratică, a menționat că există trei soluții concrete. Prima este să rămânem statornici în hotărârea plenului Sinodului Elen; a doua să depunem o nouă propunere, despre care nu știu cum a apărut și cine a propus-o, adică să propunem formularea: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni Creștine eterodoxe, cu o rațiune a ei particulară; și a treia, să acceptăm propunerea Bisericii Ciprului, care propus formularea ”Biserici eterodoxe”.

A avut loc o discuție și membrii delegației noastre au decis prin vot asupra celor trei propuneri. Eu, personal, am susținut prima propunere, cu formulările alternative care au fost menționate anterior, în timp ce toți ceilalți prezenți au votat noua propunere, cea de-a doua.

Am considerat că această propunere nu a fost cea mai adecvată din punct de vedere istoric și teologic și am declarat imediat în față tuturor celor prezenți că nu voi semna textul acesta, dacă va fi depusă această propunere, însă, de dragul unității, mă voi abține de la orice discuție. Prin urmare, și din acest motiv, nu pot semna textul.

  1. Încă un motiv, care nu este, desigur, esențial, dar are o greutate specială, este că s-a exercitat o puternică critică verbală față de Biserica Greciei pentru hotărârile acesteia. Desigur, Arhiepiscopul Atenei și Întregii Grecii, Ieronim, a respins printr-un cuvânt foarte important această atitudine injurioasă.

În cele din urmă însă, această reacție a jucat un rol psihologic în configurarea celeilalte propuneri. Asupra mea personal, cel puțin, s-a exercitat o presiune serioasă și o abordare injurioasă din partea unor ierarhi, datorită poziției mele, și am fost informat că s-au exercitat presiuni și asupra altor arhierei ai Bisericii Greciei. Și pentru că întotdeauna acționez cu calm, sobrietate și în mod liber, nu puteam să accept asemenea practici injurioase.

Acestea sunt cele mai importante motive care m-au determinat ca, deplin conștient și într-o abordare teologică, să refuz să semnez.

Desigur, în ultimul text care a fost publicat [pe situl Sfântului și Marelui Sinod] a fost folosit și numele meu, cum că, chipurile, aș fi semnat textul, cu siguranță, pentru că am fost membru al Delegației Bisericii Greciei.

Închei spunând că acestea sunt doar câteva date din cele petrecute legat de acest subiect. Mai multe voi scrie ulterior, când voi analiza și problematica propunerii finale pe care a depus-o Biserica Greciei – din punct de vedere istoric și teologic, și care a fost acceptată în textul oficial.

Sursa: http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/9157-naupaktou-ierotheos-giati-den-upegrapsa

Traducere: Tatiana Petrache

Actualizare: “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” – traducerea documentului SINODULUI PANORTODOX cu evidentierea diferentelor fata de textul pre-sinodal/ 

Documentul de baza (în varianta sa si mai rea pre-sinodala semnat de toti intai-statatorii, din pacate) este mult prea eclectic si profund ecumenist in insasi substanta sa. Ar fi avut nevoie de corecturi structurale pentru a arata altfel. Imaginea de ansamblu ne arata ca amendamentele acceptate ale delegatiei romanesti au fost numai niste “petice” necesare, dar inca prea slabe, pentru a salva ce se mai putea salva dintr-un demers ce, in sine, NU avea, din pacate, premisele unei gandiri ortodoxe si nici ale bunei-credinte… Astfel incat impresia generala este una a unui angajament oficial in slujba organului sincretist numit Consiliul Mondial al Bisericilor, care a fost “edulcorat”, “imblanzit” si corectat dupa dreptarul ortodox pe alocuri, atat cat s-a putut. Nu poti insa sa nu te intrebi: de ce s-a ajuns aici? Fiindca nu s-a reusit (sau nu s-a incercat destul de curajos?) contestarea radicala a acestui program, fiindca am facut prea multe compromisuri decenii la rand, pentru ca ne-am inhamat mult prea zelos pana acum la jugul unei ideologii dizolvante, antihristice, ca sa mai avem verticalitatea si forta sa dam inapoi cu totul, permitandu-ne doar sa facem pasi mici si sovaielnici in spate, neavand taria unor gesturi hotarate (cum ar fi retragerea din CMB) si a unor atitudini consecvente (neparticiparea la sindrofiile ecumeniste inutile)?

Dincolo de toate, legitimitatea acestor documente insa este, din punctul nostru de vedere, una mai mult decat subreda, relativa si simbolica, din pricina incalcarii insesi conditiilor fundamentale ale sinodalitatii si unanimitatii ortodoxe.

Textul tradus remaniat dupa originalul grecesc. Sunt evidențiate, cu BOLD, amendamentele aduse, iar cu TAIAT sunt parțile eliminate. De reținut că amendamentele, în afara celui ”grecesc”, au fost aduse de Patriarhia Română. Unele au suferit, însă, modificări în urma dezbaterilor.

  1. Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștine în lumea contemporană.
  2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică și ea este trăita până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.
  3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine.
  4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor“, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, a fost chiar în fruntea căutării contemporane a căilor și modalităților pentru restabilirea unității celor ce cred în Hristos, a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia. De altfel, datorită duhului ecumenic și filantropic care o caracterizează, care cere prin poruncă divină “ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat pentru refacerea unității creștine. De aceea, participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unitățiicu ceilalți creștini în Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, nu este deloc străină de natura și istoria Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.
  5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea Ecumenică se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza a devărului de credință și a tradiției Bisericii vechi a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a tuturor creștinilor.
  6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată. Cu toate aceasta, Biserica Ortodoxă acceptă existența istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede că relațiile pe care le are cu acestea din urmă trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a toată problema ecleziologică și în special a învățăturii mai generale de la ei cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice, cât și pastorale,a fost dispusă, în mod favorabil, să  ia parte la dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la Mișcarea Ecumenică a timpurilor mai noi, cu convingerea că, prin dialog, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea care duce la unitate.
  7. În acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și majoritatea dintre ele la diferite organisme intercreștine, regionale și internaționale în ciuda crizei profunde din Mișcarea Ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că înțelegerea reciprocă șicolaborarea și eforturile comune spre o unitate creștinăsunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).
  8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu restul creștinilor, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; totuși le consideră obstacole în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare/vechi și a nădejdii că Duhul Sfânt,Care toată rânduiala/așezarea Bisericii o plinește/instituie(Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va plini pe cele cu lipsă (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii creștine, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă dialogurile, ci se bizuie înainte de toate pe protecţia Duhului Sfânt și pe harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).
  9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, exprimă decizia unanimă a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemateau îndatorirea să participe în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală a vrut să se decidă să nu-și desemneze delegați la vreun dialog sau întrunire de dialog, dacă această decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi  înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză  să fie cercetată de Comisia ortodoxă responsabilă de dialog pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.
  10. Problemele care apar în cursul dezbaterilor teologice din Comisiile teologice mixtenu constituie întotdeauna justificări suficiente pentru retragerea unilaterală a delegaților ei sau chiar suspendarea definitivă a participării ei din partea unei Biserici Ortodoxe locale. Ca regulă, trebuie evitată retragerea unei Biserici de la dialog, depunându-se eforturile necesare la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând motive serioase ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică, aceasta sau acele Biserici comunică în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu practicile panortodoxe. În timpul consultării pan-ortodoxe Patriarhul Ecumenic urmărește consensul celorlalte Biserici Ortodoxe pentru cele ce trebuie făcute în continuare, inclusiv reevaluarea cursului dialogului teologic în chestiune dacă acesta este unanim considerat ca necesar.
  11. Metodologia urmată în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice tradiționale sau la cele care au putut apărea recent și căutarea elementelor comune ale credinței creștine, dar presupune informarea pliromei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice concrete, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și a fost împărtășit acest dezacord cu toate Bisericile Ortodoxe Locale în privința celor ce trebuie făcute ulterior.
  12. Este evident că, în desfășurarea dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea unității în credința cea dreaptă și în iubire. Totuși diferențele teologice și ecleziologice prin care se trece permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care intervin în calea realizării acestui scop acreditat stabilitla nivel pan-ortodox. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere a scopului, pentru că scopul este unitar pentru toate dialogurile.
  13. Printre acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activității diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă aexistentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și să se manifeste și în cadrul acestor dialoguri.
  14. Împlinirea oricărui dialog teologic anunțat oficial se încheie prin completarea lucrării Comisiei Teologice Mixte corespunzătoare, când Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.
  15. În cazul în care activitatea unui dialog teologicse încheie cu succes, decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale trebuie să se poată baza peunanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.
  16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor(CMB). Anumite Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare și, în continuare, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre ale lui. CMB este un organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu cuprinde toate Bisericile și Confesiunile creștine  În paralel, există și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, după CMB, îndeplinesc o misiune importantă în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie proprie cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, astfel, nu participă la activitățile lui și ale altor organizații intercreștine.
  17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care dispun ele, la mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilorpromovarea coexistentei pașnice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul de funcționare ale CMB.
  18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale și învăţăturii Bisericii primare/vechi a celor șapte Sinoade, nu admite nicidecum ideea egalității confesiunilorși nu poate primi nicidecum unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul acordurilor teologice, ci și al unităţii de credinţă păstrată și trăită în Biserica Ortodoxă în Taine.
  19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB articolul de bază al Constituției acestuia, conform căruia pot fi membri ai lui numai Bisericile și Confesiunile care recunosccei câți cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor conform Scripturii și în Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolitan.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB] au convingerea adâncă cum că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu este și nu îngăduie în nici un caz să constituie o “super-Biserică”. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea între Biserici, lucru ce-l pot face numai Bisericile care lucrează din propria lor inițiativă; ci să pună Bisericile într-o legătură vie între ele și să promoveze studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină. Nici o Biserică nu se angajează să schimbe ecleziologia ei după intrarea în Consiliu. […] Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să le considere pe celelalte drept Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2,3.3, 4.4).
  20. Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine celelalte Biserici și Confesiuni creștinesunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe și acriteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja formate. (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).
  21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze lucrarea Comisiei  “Credință și Ordine” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, cu contribuția apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creștiniBiserici. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele capitale legate de credință și ordine, pentru că Bisericile și confesiunile eterortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească.
  22. Biserica Ortodoxă consideră că trebuie condamnată orice rupere a unității Bisericii din partea unor persoane sau grupuri sub pretextul păstrării sau apărării chipurile a Ortodoxiei autentice. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care a constituit dintotdeauna în Biserică autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultimîn materie de credință și de reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).
  23. Biserica Ortodoxă are conștiința comună a necesității dialogului teologic intercreștin, de aceea consideră că este necesar ca acesta să fie călăuzit mereu de mărturia în lume prin acțiuni de înțelegere reciprocă și dragoste, care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), fiind exclus orice act de prozelitism, de uniație sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca toți creștinii, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evanghelieicredinței noastre, să ne străduim să dăm un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul idealal omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporanepe care ni le pune lumea contemporană.
  24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea pentru restabilirea unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față noilor provocări ale lumii contemporane. Continuarea mărturiei Bisericii Ortodoxe este indispensabilă în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale. Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună ca să fie aproape ziua este aproape când Domnul va împlini nădejdea Bisericilor Ortodoxe și “va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10, 16).

Roman Ortodox în Franta: 

Cum a fost modificat la Sinodul din Creta documentul “ Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” (Detalii pe text)

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine 

(textul cu detalierea modificărilor)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștinilor creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica o trăiește până în ziua de astăzi. și ea a fost trăită până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice [“precum și misiunea ei universală” cf. tr. Basilica] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine [“sacramentală” cf. tr. Basilica].

4. Rugându-se neîncetat “pentru unirea tuturor“, Biserica Ortodoxă care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care au plecat, depărtați sau apropiați cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, ea fiind chiar în fruntea căutării [“a condus chiar cercetarea contemporană” cf. tr. Basilica] Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților pentru restabilirea unității creștinilor credincioșilorîn Hristos. Ea a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale contribuind, și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului [“spiritului” cf. tr.Basilica] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și a voinței divineporuncii lui DumnezeuCare voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat [“s-a străduit” cf. tr. Basilica] pentru refacerea unitățiicreștinilorcreștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea[“refacerea” cf. tr.Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare [“vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a  tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbatăruptă [“distrusă” cf. tr.Basilica]. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirearecunoaște existența istorică a altorBiserici și Confesiuni biserici și confesiunicreștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urma, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a întregii problemeiecleziologice [“a întregii lor eclesiologii” cf. tr. Basilica], în ansamblul ei și, în special a învățăturii generale pe care o mărturisesc cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice cât și pastorale, Ea este dispusă, în mod favorabil,atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la orice dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral, diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la MișcareaEecumenică a timpurilor moderne contemporană, în convingerea convinsă că, prin dialogpe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor înaintea celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.

7. In acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, la diferite organisme intercreștine, bilaterale și multilaterale. În plus, și ia parte la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale; în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate ecumenicăpluridimensională [“intercreştină multidimensională” cf. tr. Basilica] izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistența, înțelegereamutuală reciprocă, și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștină sunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; în plus, ea cunoaşte Totuși Ea le consideră obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradițieiBisericii primare [+”nedespărţite” cf. tr. Basilica], și speră că Duhul Sfânt,Care toată rânduiala Bisericii o plinește [“care constituie întreagă instituţia Bisericii” cf. tr. Basilica] (Stihar din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile [“va plini pe cele cu lipsă” cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu alți creștini, dialogurilor teologice precum și în cadrul participării sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă Ea nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartăaceste dialogurile, ci se bizuie înainte de toate de asemenea, pe adumbrirea[“protecţia” cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea de a participea în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide să de a nu desemnaezedelegați [“reprezentaţi” cf. tr. Basilica] – pentru unul dintre Ddialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea [“revocarea” cf. tr. Basilica] unilaterală a delegaților ei sau chiarretragerea suspendarea definitivă a participării unei Biserici Ortodoxe locale. [“întreruperea definitivă a participării ei la dialog” cf. tr. Basilica]. Este importantDde regulă generală, a evita trebuie să evitam ca o Biserică să nuse retragă de la dialog, și ca toate făcând toate eforturile necesare să fie făcute la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixtea unui dialog anume, invocând din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea [“ordinea“cf. tr. Basilica] panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe [+”ulterioare” cf. tr. Basilica] Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru rezolvarea situatiei  a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv posibilitatea reevaluări procesului unui reevaluarea progresuluidialogului teologic în chestiune concret [“inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic” cf. tr. Basilica ], în cazul în care acest lucrudacă acesta este unanim considerat ca necesar., în unanimitate, ca fiind indispensabil.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergentele teologice [“are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice” cf. tr. Basilica] moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, aducerea la curent a pleromei Bisericii[“informarea corespunzătoare a întregii Biserici” cf. tr. Basilica] cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale, în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilireafinală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea [“în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea” cf. tr. Basilica] realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților [“sarcinii” cf. tr. Basilica] diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitateaontologică indisolubilă a existentă în sânulBisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia [“Finalizarea” cf. tr. Basilica] oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop; Atunci Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic și, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes Ddecizia [“Hotărârea“cf. tr. Basilica] panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes, trebuie să poată se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB, ca organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu regrupează toate Bisericile și Confesiunile creștineprecum și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor, cu toate că nu reunesc toate bisericile și confesiunile creștine [+ “în cadrul său” cf. tr. Basilica], joacă un rolîndeplinește o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la procedurile organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacifice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice. mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și predaniei [“învăţăturii” cf. tr. Basilica] Bisericii primare, participând, în același timp la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe [+ “în nici un caz” cf. tr.Basilica] unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul [“exclusiv al” cf. tr. Basilica] acordurilor teologice, ci de asemeni şi al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, așa cum a fost trăită și păstrată tainic în în Tainele Bisericăii.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza [“fundamental” cf. tr. Basilica] al Constituției acestuia, conform căruia numai bisericile și confesiunile Bisericile și Confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și cred în Sfânta Treime, Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliulmenționat. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o “super-Biserică” și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numaiBbisericile însele din propria lor inițiativă; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (…) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele Ddialogurilor Tteologice angajate de ale Bisericiile Ortodoxe cu ceilalți creștini celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe  și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite existente(Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze [“susțină” cf. tr. Basilica]activitatea lucrarea Comisiei  pentru “Credință și Constituție” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum și cu contribuțiavaloroasă apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Eecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie [+ “din aceste documente” cf. tr.Basilica], caci Bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe divizaunitatea Bisericii din partea persoanelor sau a grupurilor, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii,constituie autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice [canoane n.n.]. [“Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă“. cf. tr. Basilica]

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin;, de aceea este indispensabil ca dialogul să meargă împreună cu marturia care trebuie să fie totdeauna însoțit de mărturie în lume și cu acțiunile de acțiuni care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acțiuneprovocatoare de antagonism confesional de antagonism sectar [“confesional” cf. tr. Basilica] provocatoare. În acestspirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca noi, toți creștinii de bună voință,inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinței noastre, să încercăme să dămea un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal, prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea vizând să restabilească unitatea creștinilor  pentru refacerea [“restaurarea” cf. tr.Basilica] unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii de astăzi.Este indispensabil esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe, când “va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16). [Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape” cf. tr. Basilica].

Traducere si editare Roman Ortodox in Franta

 

Anunțuri