Slujba

Sfântului Antim Ivireanul:

Vecerinia, Litia, Utrenia, Dumnezeiaca Liturghie și Acatistul 

73094_antim-ivireanul

Predica Parintelui Mihail Stanciu la Privegherea inchinata praznicului Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, 26 septembrie 2009 (audio – .wma)

La  Vecernia   mică

La Doamne, strigat-am… se pun Stihi­rile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria…

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Ierarhul Dom­nului, pe luminătorul cel dat nouă de Marele Arhiereu în vremurile cele mai de pe urmă, care bine săvârșind călătoria în acest veac trecător de acum, mij­locește neîncetat pentru mân­tuirea sufletelor noastre (de două ori).

Cel ce din pruncie ai fost vas ales al Sfântului Duh, și asemeni lui Iosif cel de demult ai fost dus în robie, unde și mai mult darurile ți-ai sporit, alesule iconom al tainelor dumnezeiești, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă.

Departe de casa părinților tăi, ascultător te-ai făcut de Dumnezeu și te-ai nevoit, Feri­cite Părinte, cu dragostea lui Hristos biruind întristările și ispitele lumii. Pentru aceasta și Dumnezeu a revărsat har asu­pra ta, comoară și izvor de înțelepciune făcându-te. Dăruiește-ne dintru aceasta și nouă celor ce să­vârșim sfântă pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Lăsând patria pământească, viața între cei străini ca pe o nevoință ai primit-o, preaînțelepte. Și cu răbdare neîncetat lucrând prin scris și prin tipar, întru bucuria Domnului tău ai intrat, căci ca o slugă bună și credincioasă ai înmulțit talanții cei dați ție de Stăpânul tuturor, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

La StihoavnĂ

Stihiri, glasul al 2-lea,
podobie: Casa Efratului…

Prin scris și prin tipar ai luminat, Părinte, turma cuvântătoare, pe calea mântuirii ducând-o, ca un bun păstor.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său (Psalm 115: 6).

Semn de la Dumnezeu primind, Sfinte Antime, ai zidit mănăstire în mijlocul cetății, ca dar tuturor Sfinților.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi (Psalm 67: 36).

Vas al Sfântului Duh, prin fapte de virtute fiind tu, Preasfințite, primit-ai și cununa sfârșitului mucenicesc.

Slavă…, asemenea:

Tuturor Sfinților lăcaș închinând, Sfinte, și lor urmând prin fapte, acum cu dânșii lauzi în cer pe Cel întreit Sfânt.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu,

asemenea:

Oamenii pe pământ și Îngerii în ceruri slăvesc, Fecioară-Maică, minunea  întrupării din tine a lui Dumnezeu.

Troparul, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai fost rânduit păstor și învățător turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții tăi și cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Sfințite Mucenice Antim, să dăruiască pace și mare milă celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Slavă…, Și acum…,
al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii, același glas:

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce luând Pătimire, ne-a mântuit pe noi de stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

Ectenia întreită scurtă și Otpustul mic.

La Vecernia mare

După obișnuitul psalm se cântă Fericit bărbatul…, starea întâi. La Doamne, strigat-am…, se pun Stihi­rile pe 8, glasul 1, podobie: O, preaslăvită minune…

Precum Iosif cel preafrumos oarecând a fost vândut de frații săi ismaelitenilor, așa și tu, cinstite Părinte, în tinerețe ai fost vândut ca rob și scos din Iviria, țara ta. Dar tu, cu smerenie și răbdare printre străini viețuind, în taină ai agonisit darurile Duhului Sfânt și ai primit răscumpărarea, învrednicindu-te a sluji la Sfântul Mormânt al Domnului (de două ori).

Cu ascultare venind în Mănăstirea Cetățuia de la Iași, nevoitor preaînvățat te-ai arătat, Părinte înțelepte. Că darul limbilor tu l-ai lucrat, de rugăciune îngrijind și înțelegeri mari agonisind. Drept aceea și păstor obștii ai fost rânduit, între călugări strălucind cu virtuțile și cu înțelepciunea (de două ori).

Văzând darul Duhului Sfânt cu care Domnul te-a împodobit, iubitorul de Dum­nezeu Voievod Constantin Brâncoveanu s-a minunat, Părinte luminate, cu multă cinste primindu-te și ocrotindu-te. Că tu, lăcaș Sfintei Treimi fiind prin rugăciune și trudă neîncetată, ai adus folos poporului binecredincios, prin cărțile lucrate de tine luminând toate ținuturile creștinești.

Slujitor binecredincios ai fost al Marelui Arhiereu, îndreptător credinței și mângâietor popo­rului. Pentru aceasta, după vrednicie ai fost rânduit egumen al mănăstirii Snagovului, episcop al Râmnicului și apoi mitropolit al Țării Românești. Că, turma dreptcredincioșilor păstorindu-o cu toiagul smereniei și al iubirii, pildă te-ai făcut tuturor și ca o lumină pe toți i-ai călăuzit spre Hristos, Sfinte Ierarhe Antim.

Propovăduitor prealuminat al dogmelor de Dumnezeu insuflate și neînfricat apărător al Ortodoxiei te-ai arătat, Ierarhe înțelepte. Că, prin lumina cuvintelor tale, ai biruit întunericul eresurilor și ai îm­podobit graiul românesc și inimile credincioșilor. Că întru tine Duhul Sfânt grăia tainele împărăției lui Dumnezeu, pe care, ca pe niște bunătăți nepie­ritoare, tuturor le vestești.

Ocrotitor al celor străini, aju­tător al celor necăjiți și dascăl al preoților ai fost, Sfinte Părinte Antim, adeverind cu viața ta învățătura lui Hristos pe care ai propovăduit-o. Pen­tru aceasta, prin nevoințele tale călugărești, prin rugăciunile cele cu milostenii împletite și prin jertfa de sânge, veșmântul arhieriei tale l-ai înfrumu­sețat, alergând neobosit la Stă­pânul Hristos, pe Care roagă-L, împreună cu toți Sfinții, să ne dăruiască nouă pace și mare milă.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Cu un glas te lăudăm credincioșii, Părintele nostru Antim, cel ce ai primit de la Hristos jugul păstoririi oilor celor cu­vântătoare și cârmuirea Sfintei Sale Biserici din Țara Ro­mâ­nească. Și, precum în viața cea pământească, mișcat ai fost de dragoste pentru popor și mij­locitor ai fost pentru turma ta, așa și acum, în Biserica cea bi­ruitoare din ceruri aflându-te și de privirea feței lui Hristos veselindu-te, roagă-te să se mân­tuiască sufletele noastre.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii (Dogmatica), același glas:

În Marea Roșie, chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a închipuit oarecând. Acolo era Moise, despărțitor al apei, iar aici Gavriil, slujitor al minunii. Atunci adâncul l-a trecut pedestru neudat Israel, iar aici pe Hristos L-a născut fără sămânță Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar Cea fără prihană, după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești și mai înainte ai fost și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Vohod, Lumină lină…

Prochimenul zilei și Paremiile

De la Pilde, citire:

(10: 7, 6; 3: 13-16; 8: 6, 34-35, 4, 12, 14, 17, 5-9; 22: 21, 19; 15: 4)

Pomenirea dreptului se face cu laude și binecuvântarea Domnului este peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu aceasta decât vistieriile de aur și argint. Mai scumpă este decât pietrele cele de mult de preț; nimic rău nu-i stă împotrivă. Cunoscută este tuturor celor ce se apropie de ea și tot ce este de preț nu este vrednic de ea. Că din gura ei iese dreptatea, legea și mila pe limbă le poartă. Deci, ascultați-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; și fericit este omul care va păzi căile mele. Că acestea sunt căi ale vieții și, mergând pe ele, va afla bunăvoința pregătită lui de Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi și îndrept glasul meu către fiii oamenilor. Că, eu, înțelepciunea, sălășluiesc în sfat, iar cunoașterea și cugetarea eu le-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, iar cei ce mă caută vor afla har. Înțelegeți dar, cei fără de răutate, chibzuința, și voi, cei neînvățați, puneți la inimă. Ascultați-mă iarăși, că lucruri de cinste vă voi spune și voi deschide buzele mele pentru a vă învăța cele drepte; că gura mea va grăi adevărul, iar buzele mincinoase sunt necurate înaintea mea. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este în ele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înțeleg și netede pentru cei ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi cuvânt adevărat, ca nădejdea voastră să fie în Domnul și să vă umpleți de Duh.

De la Pilde, citire:

(10: 31-32; 11: 2, 6, 7, 19; 13: 9; 15: 2; 14: 33; 22: 11; Înțelepciunea lui Solomon
6: 13, 12, 14 – 16; 7: 30; 8: 2-4, 7, 8, 17, 18, 21; 9: 1-5, 10 – 11, 14)

Gura celui drept rostește înțelepciunea, iar buzele oamenilor drepți picură haruri. Gura celor smeriți cugetă înțelepciune, iar dreptatea îi izbăvește de moarte. La moartea omului drept nu piere nădejdea, că fiul cel drept se naște spre viață. Din bunătățile lui va culege roada dreptății. Lumină va fi drepților de-a pururea și de la Domnul vor primi har și slavă. Limba înțelepților știe cele bune și în inima lor se va odihni înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără de prihană în cale. Înțelepciunea Domnului va lumina fața celui ce înțelege, că ea se face cunoscută întâi celor ce o doresc și este lesne privită de cei ce o iubesc. Cel ce aleargă la ea dis-de-dimineață nu se va osteni, și cel ce priveghează pentru ea, degrab fără de grijă va fi. Că ea însăși umblă în căutarea celor vrednici de ea și în căile lor li se arată cu bunăvoință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea. Pentru acestea am ajuns doritor al frumuseții ei și am iubit-o și am căutat-o din tinerețea mea și   m-am străduit să mi-o aduc mireasă. Și Stăpânul tuturor a iubit-o, că este cunoscătoare a științei lui Dumnezeu și alege lucrările Lui. Ostenelile ei sunt virtuțile. Ea învață cumpătarea și chibzuința, dreptatea și vitejia, decât care nimic nu este mai folositor oamenilor în viață. Dacă dorește cineva multă pricepere, ea știe cele de demult și prevede cele viitoare. Știe întorsăturile cuvintelor și dezlegările tainelor. Cunoaște mai înainte semne și întâmplări neobișnuite, precum și vremurile și prilejurile potrivite. Și tuturor este sfetnic bun. Că nemurire este întru ea și un nume bun prin părtășia la cuvintele ei. Pentru aceasta m-am îndreptat către Domnul și m-am rugat Lui și am zis din toată inima mea: Dumnezeule al Părinților și Doamne al milei, Cel ce ai făcut toate numai prin cuvântul Tău, și, cu înțelepciunea Ta, l-ai alcătuit pe om, ca să stăpânească făpturile cele zidite de Tine și să conducă lumea întru cuvioșie și dreptate, dă-mi înțelepciunea care șade pe tronurile Tale și nu mă lepăda dintre robii Tăi, că eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale. Trimite-mi înțelepciune din sfântul Tău locaș și de pe tronul slavei Tale, ca, fiind de față lângă mine, să mă învețe ce este bine-plăcut Ție, și să mă călăuzească întru cunoștință, și să mă păzească întru slava ei. Că toate gândurile muritorilor sunt șovăielnice și cugetele lor sunt pline de primejdia căderii.

De la Înțelepciunea lui Solomon, citire:

(Pilde 29: 2; Înțelepciunea lui Solomon 4: 1, 14; 6: 11, 18, 21, 22; 7: 15, 16, 21, 22, 26, 27, 29; 10: 9, 10, 12; 7: 30; 1: 8; 2: 1, 10-11, 12, 13-16, 17, 19-22; 16: 13; Sirah
2: 11; Înțelepciunea lui Solomon 16: 8; Sirah 2: 11; Pilde 3: 34)

Lăudat fiind dreptul, se vor veseli popoarele; că pomenirea lui este fără de moarte, de vreme ce este cunoscut și de Dumnezeu, și de oameni; și plăcut este Domnului sufletul lui. Iubiți dar, oamenilor, înțelepciunea, poftiți-o și veți ajunge învățați. Că începutul ei este dragostea și paza legilor. Cinstiți înțelepciunea, ca să împărățiți în veci. Spune-voi vouă și nu voi ascunde de voi tainele lui Dumnezeu. Că Acesta este Povățuitorul înțelepciunii și Îndreptătorul înțelepților. Și în mâna Lui este toată priceperea și știința lucrărilor. Înțelepciunea, chivernisitoarea tuturor, ea m-a învățat, că întru ea este duh înțelegător și sfânt, strălucirea luminii celei de-a pururea și chipul bunătății lui Dumnezeu. Ea rânduiește prieteni ai lui Dumnezeu și proroci. Mai frumoasă este decât soarele și decât toată orânduiala stelelor. Luminii asemănându-se, se află mai întâi. Ea a izbăvit de dureri pe cei ce slujesc ei și i-a îndreptat pe cărări drepte; le-a dat cunoaștere sfântă și i-a păzit de vrăjmașii ce întind curse; le-a răsplătit și pentru lupta cea tare, ca să înțeleagă toți că buna cucernicie este mai puternică decât orice. Și răutatea nu va birui niciodată înțelepciunea, nici judecata nu va lăsa fără certare pe cei răi. Că au zis întru sine, gândind cu nedreptate: ,,Să-l asuprim pe cel drept, să nu ne fie milă de sfințenia lui și să nu ne rușinăm de căruntețile bătrâneților cele de mulți ani. Că ne va fi tăria noastră lege. Și să vânăm cu vicleșug pe cel drept; că nu este de niciun folos pentru noi și stă împotriva faptelor noastre și ne învinovățește de păcate împotriva învățăturii noastre. Și ne spune că are cunoașterea lui Dumnezeu și se numește pe sine slujitor al lui Dumnezeu. Și ne-a fost nouă spre vădirea cugetelor noastre. Greu ne este nouă și numai să-l vedem, că viața lui nu este asemenea altora și sunt deosebite cărările lui. De batjocură am fost socotiți înaintea lui și se depărtează de căile noastre ca de niște necurății, și fericește cele mai de pe urmă ale drepților. Să vedem, așadar, de sunt cuvintele lui adevărate și să ispitim cele ce i se vor întâmpla. Cu ocară și cu chinuri să-l cercetăm, ca să cunoaștem blândețea lui și să încercăm răbdarea lui. Să-l osândim la moarte de ocară, și să dovedim mincinoase cuvintele lui”. Acestea au gândit și au rătăcit; că i-a orbit răutatea. Și nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu; nici n-au socotit că Tu ești singurul Dumnezeu, Care ai stăpânire peste viață și peste moarte și mântuiești în vreme de necaz și izbăvești de orice rău, Tu, Cel îndurat și milostiv, Care dai cuvioșilor Tăi har și, cu brațul Tău, stai mândrilor împotrivă.

L a  L i t i e

Stihirile, glasul al 2-lea:

Pe calea poruncilor lui Hristos călătorind, ai arătat tuturor că și acum, în vremurile de pe urmă, putem fi părtași ai harului lui Dum­nezeu. Deci, roagă-te Dom­nu­lui, Sfinte Ierarhe Antim, ca și noi să fim moștenitori ai veș­nicelor bunătăți cele pregătite mai înainte de întemeierea lu­mii de Părintele ceresc.

Vistierie preabogată a da­ru­rilor dumnezeiești te-ai făcut, împărțindu-ni-le cu îndestulare nouă, credincioșilor celor ce te cinstim. Că, precum pământul din rai era adăpat de patru râuri, așa și tu, Părinte înțelepte, în patru limbi ai luminat Biserica lui Dumnezeu. Drept aceea și noi îți mulțumim azi, Sfinte Ierarhe Antim, și cerem ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu viața cea veșnică să dobândim.

Slavă…, glasul 6-lea:

Viață pământească fără odih­nă ai dus, știind că vei da răspuns pentru toate sufletele cele încredințate ție; și plin de dra­goste fiind, neîncetat ai mijlocit pentru mântuirea celor ce au alergat la tine; ca un adevărat păstor, ai lucrat neobosit la întărirea credinței și la luminarea poporului prin virtuți și învățături. Iar noi, credincioșii, bucurându-ne de roadele tale, mulțumire îți aducem, slăvind pe Dumnezeu Cel ce te-a umplut de har. Pentru aceasta, roagă-te și acum, Sfinte Ierarhe Antim, să ne dăruiască Hristos Domnul pace și mare milă.

Și acum…, același glas:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu toți Sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

La StihoavnĂ

Stihirile, glasul al 2-lea,
podobie: Când de pe lemn…

Cel ce în viață, pe pământ, plin de milostivă iubire erai față de săraci și te osteneai mereu să dai celor năpăstuiți mângâiere și sprijin bun, și nouă, Părinte, grabnic dăruiește-ne acum al tău ajutor, ca să fim izbăviți de primejdii, iar, prin mijlocirea ta, Sfinte, să ne faci părtași vieții veșnice.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate, și Cuvioșii Tăi se vor bucura (Psalm 131: 9).

Pildă păstoriților ai fost întru adevăr și dreptate, Sfinte Părinte Antim, cel plăcut lui Dumnezeu, că pe cei răi îi mustrai pentru fărădelegea lor și, cu sârguință, îndreptai greșelile și orice rău obicei. Și acum, deci, condu-ne pe calea cea îngustă a nevoinței, la limanul veșnicei împărății.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său (Psalm 115: 6).

Dragoste nestinsă ai avut întru toate zilele tale, Sfinte Ierarhe Antim, de Sfânta Biserică a lui Hristos Dumnezeu, pentru care și sufletul ți-ai pus, înțelepte, și ai propovăduit învățăturile ei prin Didahii și cărți tipărite; drept aceea, vas fără pată lui Hristos-Cuvântul te-ai făcut în veci.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Vrednic următor al Sfinților Apostoli ai fost, trimisule de Dumnezeu pe pământul românesc, Părintele nostru Antim, sârguindu-te la pro­povăduirea cuvântului lui Dum­nezeu; și, asemenea Cuvio­șilor Părinți făcându-te, ai trăit în înfrânare pustnicească, po­vățuindu-i pe toți la viața cea cumpătată. Și părtaș al Sfin­ților Mucenici te-ai arătat, cu mucenicie pentru dreapta credință sfârșindu-ți viețuirea cea pământească. Pentru aceasta, fiind încununat de Cel ce a primit osteneala ta, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii, același glas:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit l-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără de prihană, care tuturor dăruiești curățire de păcate, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Troparul, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai fost rânduit păstor și învățător turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții tăi și cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Sfințite Mucenice Antim, să dăruiască pace și mare milă celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta.

La binecuvântarea pâinilor se cântă troparul Sfântului (de două ori) și Născătoare de Dumnezeu, Fecioară… (o dată). Iar de nu se face Litie, se cântă troparul Sfântului, Slavă…, Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii (caută-le în urmă, la Vecernia mică).

La Utrenie

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă Troparul Sfântului de două ori. Slavă…, Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii, același glas (caută la Vecernia mică).

Întâiul rând de sedelne, glasul 1,
podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Urmând Arhiereului Hristos, înțelepte, păstor ai fost ales Sfintei Sale Biserici din Țara Românească, unde turma ta păstorind-o, pildă te-ai făcut, prin milostivă iubire, și ai luminat, prin ale tale cuvinte, pe toți cei dreptcredincioși (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Stăpâna tuturor, turn și zid de scăpare ești nouă în necaz, pentru care la tine venim, strigând de-a pururea: Izbăvește pe robii tăi de nevoi și boli, de nedreptăți și primejdii, că toate le poți, cu îndrăznirea de Maică spre Fiul și Domnul tău.

Al doilea rând de sedelne, glasul al 3-lea,
podobie: Pentru mărturisirea…

Cel ce, din pruncie, vas de cinste al Preasfântului Duh ai fost, Sfinte, și asemenea lui Iosif cel de demult înstrăinat ai fost silnic de țara ta, iar de Hristos ai fost pus păstor turmei Sale, roagă-te Lui, Mucenice Antim, ca să primim iertare de greșeli și viață veșnică (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Maica lui Hristos, nădejdea noastră, acoperământ fii totdeauna celor ce sunt de necazuri împovărați, că îndrăznire spre Domnul ai pururea, ca una ce L-ai născut pe pământ cu trup; pe Acesta roagă-L să ne ierte păcatele, ca vrednic să fim noi Împărăției Lui.

Polieleul, apoi Mărimurile:

Stih 1: Auziți aceasta toate neamurile. Ascultați toți cei ce locuiți în lume (Psalm 48: 1).

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Antim, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Stih 2: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere (Psalm 48: 3).

Veniți, toți pământenii, să lăudăm pe Ierarhul cel preaînțelept al Bisericii, pe slăvitul Antim, (zicând): pe povățuitorul călugărilor și al credincioșilor.

Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale (Psalm 25: 8).

Stih 4: Gura dreptului grăiește înțelepciune și limba lui rostește dreptate (Psalm 36: 30).

Stih 5: Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de vorbire de rău nu se va teme (Psalm 111: 6).

Stih 6: Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda (Psalm 83: 5).

Slavă…, glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte; (zicând:) Slavă Ție, Dumnezeule!

Și acum…, același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie! Domnul este cu tine, (zicând:) și, prin tine, cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule (de trei ori)!

Al treilea rând de sedelne, glasul al 4-lea,
podobie: Degrab ne întâmpină

La staulul cel de sus ai îndrumat turma ta, în chip înțelept trăind și Adevărul vestind, Ierarhe Sfinte Antim; deci acum, cu toți Sfinții și cu Îngerii, lauzi Treimea cea Preasfântă și O rogi cu deadinsul să cerceteze cu milă poporul tău cel smerit (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fecioară, născând ca Om pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce este Izvor de viață nedeșertat, te rog, potolește-mi tu arșița sufletească și usucă izvorul patimilor cumplite, dăruind în schimb mie, cu a ta bunătate, harul dumnezeiesc.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său (Psalm 115: 6).

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Psalm 115: 3).

Toată suflarea…

Evanghelia după Ioan (10: 9-16; Evanghelia Ierarhului
din Duminica a doua din Postul Mare).

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhu­lui Tău Antim, Milostive, cură­țește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născă­toarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne Dumnezeule după mare mila Ta…

Stihira, glasul al 6-lea:

Preaînțelepte Ierarhe Antim, cel ce lupta cea bună te-ai luptat, credința ai păzit și luminător lumii te-ai făcut prin învățăturile dreptei cre­dințe, aflându-te acum întru desfătarea Luminii ce­lei veșnice, cu îndrăznirea pe care ai do­bândit-o către Mântuitorul Hristos, roagă-L să dăruiască poporului tău izbăvire de păcate, pace și mare milă.

CANOANELE

Se pun: Canonul Născătoarei de Dumnezeu (al Paraclisului sau din Bogorodicină), pe 6, și Canonul Sfântului, pe 8.

Canonul  Ierarhului

Cântarea 1

Irmos: Deschide-voi gura mea…

Părăsind casa părintească, întru osteneli te-ai nevoit, Părinte, răbdând întristări ne­numărate printre străini. Pen­tru aceasta, Domnul, văzând răbdarea ta, te-a umplut de mari daruri și te-a făcut ico­nom al Casei Sale.

Înălțându-ți sufletul neînce­tat către Domnul Hristos prin rugăciuni stăruitoare, te-ai făcut făclie a înțelepciunii celei de sus, cu care ai luminat neamuri întregi.

Slavă…

Curățindu-ți cu rugăciunea inima de negura patimilor, ai făcut-o primitoare a curatei lumini dumnezeiești, către care ne îndrumi și pe noi cu învățăturile tale, Ierarhe în­țe­lepte.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Fecioară, ceea ce ești izvorul milei, și ai născut pe Cel Milostiv, roagă-L să reverse mila Sa peste toți cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasii: Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreți…

Harul cel dumnezeiesc te-a împodobit cu darurile frumuseții cerești, Părinte, iar tu nouă ni le-ai împărtășit. Pentru aceasta și Dumnezeu a strălucit cu mai multă lumină în inima ta, făcându-te pildă și chip al milostivirii Sale.

Chemându-te Arhiereul cel Veșnic, vrednic arhiereu te-ai arătat, Sfinte Antim, că ai fost ocrotitor al celor necăjiți, orfa­nilor și văduvelor ajutător, tu­tu­ror cu dragoste slujind și pe toți povățuindu-i.

Slavă…

Cu multă înțelepciune du­hov­ni­cească ne înveți, Prea­sfințite, a ne închina Treimii celei dumnezeiești: Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, Uni­mea cea nedespărțită și atoatefăcătoare.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Mai presus decât oamenii și îngerii cei luminați ești, cu adevărat, Născătoare de Dum­nezeu, că ai purtat în pântecele tău pe Cel ce ține lumea în mâinile Sale iubitoare. Acestuia roagă-te și pentru noi, ca să fim izbăviți din toate nevoile.

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul…

Crucea Domnului ridi­când, înțelepte, și Lui urmând până în sfârșit, Părinte al celor necăjiți te-ai arătat, îndreptător al Ortodoxiei și povățuitor al credincioșilor. Că și străinătatea o ai răbdat, iar rugăciunea și milostenia niciodată nu le-ai părăsit, Preafericite. Pentru aceasta, Duhul Sfânt te-a umplut cu darurile Sale, pe care ni le-ai revărsat și nouă; pentru aceasta cu mulțumire grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dă­ruiască pace și mântuire celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Pe ceea ce este ușă cerească și chivot, munte cu totul sfânt, nor strălucitor, să o lăudăm; pe scara cea cerească, raiul cel cuvântător, mântuirea Evei și odorul cel mare a toată lumea; că printr-însa s-a săvârșit mântuirea lumii și iertarea greșelilor celor de demult. Pentru aceasta, grăim către aceasta: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli, celor ce se închină cu bună cinstire preasfintei nașterii tale.

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel ce șade în slavă…

Locuind întru tine, Cel ce pe toate le vede și le ocârmuiește te-a făcut luminător al poporului Său, înțelep­ciunea Lui strălucind prin viața și cuvintele tale, fericite Părinte.

Dojenind pe cei nedrepți, mân­gâind pe cei întristați, mi­luind pe cei săraci, întărind pe cei slabi, tuturor te-ai făcut toate, Ierarhe prealăudate. Pen­tru aceasta și credincioșii au văzut în tine darul lui Dum­nezeu și te cinstesc cu credință.

Slavă…

Curățindu-ți inima de orice întinăciune, mintea luminându-ți-o prin rugăciune, pe Dumnezeu L-ai văzut și cu El te-ai unit; iar nouă ne reverși râurile cunoașterii sfinte a Treimii Celei mai presus de fire.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Înălțat-ai cu adevărat firea omenească cea căzută prin neascultare și lumea întreagă o ai luminat cu nașterea ta cea minunată. Că din tine răsărind Soarele dreptății, Hristos Dum­nezeul nostru, întunericul și umbra morții s-au risipit.

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Făcându-te următor ales al Stăpânului, lepădat-ai grijile cele pământești, fericite Părinte, și Împărăția Cerurilor ai dobândit cu nevoințele tale. Iar acum te rogi pentru cei ce cu evlavie te măresc pe tine.

Înaintea tronului lui Dum­nezeu acum stând, mărite Antim, nu înceta a te ruga pentru noi ca să fim izbăviți de gân­durile cele viclene și de răutățile vrăjmașului.

Slavă…

Cu vrednicie ai slujit lui Dum­nezeu, Ierarhe, și jertfă curată ai adus Treimii celei Una în trei Ipostasuri, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, iar acum, cu îngerii liturghisești în ceruri rugându-te și pentru noi.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădejdea tuturor fiind, ceea ce ești grabnică ajutătoare, milostivește-te spre noi, Prea­cu­rată Fecioară, cei ce te che­măm cu stăruință și Născătoare de Dumnezeu te mărturisim.

Cântarea a 6-a

Irmos: Înțelepții lui Dumnezeu…

Cu ochiul minții mai înainte văzând cele ce aveau să fie, ai umplut de dogmele dreptei credințe lumea, vestind tuturor credința cea mântuitoare, și eresurile necre­dincioșilor le-ai biruit, punând înainte, ca mărturie neclintită, cinstitele tale fapte.

Uns fiind cu harul arhieriei, preoți ai sfințit și turma lui Hristos o ai apărat de vătămarea potrivnicilor, ­feri­cite Părinte, și orice rătăcire de la dreapta credință ai făcut-o neputincioasă cu lumina cuvintelor tale.

Slavă….

Lăudăm Treimea cea ne­des­părțită după ființă, Cea în trei Persoane numită: pe Tatăl, pe Fiul Cel Unul Născut și pe Sfântul Duh, o Împărăție și o Dumnezeire.

Și acum…., a Născătoarei de Dumnezeu:

Rai însuflețit ești Născătoare de Dumnezeu, că întreg S-a sălășluit întru tine Hristos, venind în chip smerit să mântuiască neamul omenesc.

Condacul

glasul al 3-lea, podobie: Fecioara astăzi…

Sfințitor te-ai arătat în țara noastră, Părinte, plinind Evanghelia și pe popor luminându-l; sufletul, ca un păstor bun, pentru turma ta l-ai pus; sfânt lăcaș ai închinat tuturor Sfinților; drept aceea, Hristos Domnul ți-a pus cunună de daruri veșnice.

I c o s

Pe Ierarhul Domnului, cel ales de Dumnezeu, pe Antim cel preasfințit care a mângâiat și a întărit inimile credincioșilor cu înțelepciunea dreptei credințe, acum să-l lăudăm. Că s-a arătat grabnic ajutător al celor necăjiți și îndreptător al celor rătăciți în neștiință și în păcate, aducându-se lui Dum­nezeu jertfă curată și bineprimită. Pentru aceasta și Biserica îl cinstește ca pe un bun păstor și cald mijlocitor, care a primit de la Hristos Domnul cunună de daruri veșnice.

S i n a x a r

În această lună, septembrie, în ziua a 27-a, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Ro­mânești.

Sfântul Antim s-a născut în Iviria (Georgia sau Gruzia de astăzi) pe la anii 1640 – 1650, din pă­rinți dreptcredincioși, Ioan și Maria, primind numele de botez Andrei. Crescut și educat în duhul ortodoxiei, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu har și înțelepciune, deprinzând încă de tânăr meșteșugul artelor frumoase (caligrafie, pictură, sculptură și broderie). Precum Iosif cel din vechime, așa și tânărul Andrei a fost răpit din familia sa și vândut de compatrioți de-ai săi negustorilor de sclavi care l-au scos din țara natală și l-au dus în Imperiul Otoman. Ani buni a viețuit Andrei ca rob la turci în ținuturile Siriei și Palestinei, unde a îndurat amă­răciunile și umilințele vieții printre cei străini de neamul lui și de credința creștină, desă­vâr­șindu-și totodată, întru răbdare, rugăciunea tainică, priceperea artistică și cu­noașterea limbilor turcă, arabă și greacă. După un timp, pe la 1685, a fost răscumpărat cu bani de patriarhul Dositei Notara al Ierusalimului, care i-a apreciat credința și iscusința, și care l-a tuns în monahism, la Sfântul Mormânt al Domnului, dându-i numele Antim, iar la scurt timp l-a hirotonit diacon și preot. Văzându-l priceput în meșteșugul artelor, în primăvara anului 1686 patriarhul Dositei l-a adus pe ieromonahul Antim la Mănăstirea Cetățuia de lângă Iași, pe atunci metoc al Sfântului Mormânt, cu scopul de a lucra la tipografia grecească nou înființată, condusă de episcopul Mitrofan al Hușilor. Deși năvălirea polonezilor din septembrie 1686 în Iași l-a făcut pe ierarhul tipograf Mitrofan să se refugieze în Țara Românească, ieromonahul Antim Ivireanul a rămas sub îndrumarea starețului Macarie ieromonahul, învățând limbile română și slavonă și aprofundând scrierile teologice și filosofice grecești, iar la scurt timp a fost rânduit egumen al mănăstirii. Pe la începutul anului 1690, la sfatul patriarhului Ierusalimului Dositei Notara, ieromonahul Antim Ivireanul a venit în Țara Româ­nească spre a lucra împreună  cu episcopul Mitrofan, conducătorul tipografiei domnești de la Mitropolia Ungrovlahiei. În anul următor, ierarhul Mitrofan a fost ales episcop de Buzău și a plecat în eparhia sa, lăsând în grijă ieromonahului Antim tipografia Mitropoliei. În vara anului 1694, ieromonahul Antim a intrat sub ascultarea mitropolitului Teodosie al Țării Românești și a fost numit egumen al Mănăstirii Snagov de lângă București, unde, înțe­le­gând rolul și valoarea educației prin carte a oamenilor, a întemeiat o renumită școală tipografică, oste­nindu-se la tipărirea a 15 cărți, dintre care amintim: Antologhionul, Evan­ghelia­rul, Floarea darurilor, Carte sau lumină, Octoihul, Capete de poruncă, Învățătură bisericească, Mărturisirea ortodoxă, primul Liturghier greco-arab, Ceaslovul greco-slavo-român. La 16 martie 1705 a fost ales, iar a doua zi a fost hirotonit și înscăunat episcop de Râmnicu-Vâlcea, dovedindu-și și acolo calitățile de bun păstor duhovnicesc și om de carte, tipărind în mai puțin de trei ani 9 cărți, între care cea mai importantă carte de apologetică, Tomul bucuriei, având aproape 800 de pagini, cuprinde cinci lucrări polemice împotriva rătăcirilor apusenilor, care încercau să dezbine Ortodoxia în Țările Române (mai ales în Ardeal) și în Răsăritul creștin. S-a preocupat și de restaurarea, zu­gră­virea și sfințirea multor biserici precum și a mănăstirilor Strehaia, Surpa­tele, Cozia, Govora (unde a și rămas zugrăvit în frescă chipul marelui ierarh). În această perioadă Sfântul Antim a început seria unor tipărituri româ­nești, menite să ducă la generalizarea limbii naționale în Biserică. Astfel, în 1706, a tipărit Molitvenicul, pri­ma ediție românească în Muntenia, traducerea din limba greacă apar­ți­nându-i. La 22 februarie 1708, în Du­mi­nica Ortodoxiei, a fost înscăunat mitropolit al Țării Românești. Îndată după înscăunare, Antim a mutat tipo­grafia de la Râmnic la Târgoviște, unde a imprimat alte 18 cărți, dintre care 11 în românește. În anul 1713 a tipărit Liturghierul, integral în românește, consfințind biruința limbii române în cultul Bisericii. Cea mai valoroasă operă lite­rară a mitropolitului Antim Ivirea­nul o constituie Didahiile sale. Sunt 28 de predici rostite în cursul arhipăstoririi sale la diferite sărbători împărătești, ale Maicii Domnului și ale Sfinților, la care se adaugă șapte cuvântări ocazionale, la anumite evenimente importante. Mitropolitul Antim a desfășurat o bogată activitate tipo­grafică, publicând în total 64 de cărți, 39 fiind lucrate cu mâna sa, iar 21 în limba română. Multe dintre cărți au fost pregătite pentru tipar de el însuși și au fost împodobite cu gravuri în lemn și ornamente tipografice felurite. Sfântul a tipărit cărțile pe care le-a considerat cele mai de folos preoților și credincioșilor, și le-a diortosit pe înțelesul tuturor, în limba vorbită a poporului, limbă pe care el a îmbogățit-o și a înfrumusețat-o, devenind astfel unul dintre întemeietorii limbii literare și liturgice românești. Începută în primăvara anului 1713, Mănăstirea Tuturor Sfinților, construită în București în urma unei descoperiri dumnezeiești la inițiativa și după planurile Sfântului Mitropolitul Antim Ivireanul, repre­zintă o bijuterie a stilului arhitectonic brâncovenesc și poartă cu adevărat pecetea sufletească a ctitorului ei. Prin Așezământul (regulamentul), pe care l-a lăsat viețuitorilor acestui sfânt lăcaș, mitropolitul Antim le cerea să-și împlinească menirea cât mai deplin, potrivit poruncilor evanghelice, spre folosul și mântuirea credincio­șilor, spre ajutorarea celor lipsiți și spre mângâierea celor întristați. Nicio altă personalitate, în vremea aceea, nu s-a aplecat cu atâta hotă­râre și curaj, cu atâta dragoste și înțelegere spre cei săraci și uitați. Bun patriot și luptător împotriva asupririi turcești, care instalase regimul fanariot în Țara Românească, mitropolitul Antim a fost arestat, în martie 1716, și a îndurat umilințe și chinuri în temnițele domnești, răstimp în care a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică și condamnat de către sultan la în­chisoare pe viață în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Deși era demn și dârz cu sufletul, Sfântul Antim purta în trup povara bătrâneții, având peste 70 ani, dar și a nevoințelor de fiecare zi și a bolilor. Pe drum, însă, după cum mărturisesc unii cronicari ai vremii, în ultimele zile ale lunii septembrie, ostașii turci l-au omorât și i-au aruncat trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol (Edirne, în Turcia de astăzi). Prin faptele și darurile sale deosebite, prin smerenia sa, prin dragostea de Biserică și de semeni, prin îndemnurile la pocăință, Sfântul Antim a luminat viața duhovnicească a vremii sale. Abia în anul 1966, la cererea Patriarhului Justinian al României, Patriarhia Ecumenică a ridicat caterisirea ce fusese aruncată în mod nedrept asupra Sfântului Antim. Mai târziu, în anul 1992, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolitul Antim Ivireanul a fost trecut în calendar, ca Sfânt Ierarh Martir, rânduindu-se ca zi de pomenire 27 septembrie.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii…

Cuviincios la chip și înalt în cuvânt, smerit cu viața și tare în credință te-ai arătat, Părinte Antim, slujind lui Dum­­nezeu. Iar acum, cu Îngerii în ceruri fiind, cânți: Dum­nezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Izvoare mai dulci decât mie­rea ne reverși și acum, prin cuvintele tale. Că din apa cea vie a lui Hristos te-ai adăpat și de cele cerești te bucuri, cântând: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Slavă…

Treime Sfântă, Unime întreit strălucitoare, de o ființă, Pă­rinte Atotțiitorule și Fiule Atoatefăcător și Duhule Sfinte Care pe toate le plinești, pe Tine Te lăudăm: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești plină de har, Preacurată Fecioară, izbăvește din toate nevoile pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine și cântă: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși…

Povățuitor al tainelor celor mai presus de minte, slujitor al celor sfinte și cerești fiind,  Părinte, ca un credincios arhie­reu cere iertare de păcate pentru cei ce te cinstesc și zic: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

De lumina cea neapropiată fiind luminat, Sfinte, lumină în suflete reverși cu mij­locirea ta, risipind întunericul ispitelor și strălucind cu raze de veselie inimile celor necăjiți, care cântă: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmând învățăturilor părin­tești, mărturisim dreapta cre­dință lăudând cu cucernicie Treimea cea dumnezeiască și cân­tând: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Rugul cel de demult, care nemistuit ardea în muntele Sinai, mai înainte a vestit taina nașterii tale celei minunate. Că focul Dumnezeirii întreagă te-a cuprins și nu te-a vătămat. Pentru aceasta, Maică și Fecioară, te lăudăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc…

Podoaba Iviriei și a Româ­niei, lauda ierarhilor și îm­preună locuitorule cu Îngerii, Sfinte Părinte Antim, cu ale tale rugăciuni învrednicește de lumina cea neînserată pe cei ce săvârșesc acum cu bucurie po­menirea ta cea de lumină pur­tătoare.

Cu milostenia și blândețea te-ai înveșmântat, Părinte, și cu mucenicie te-ai săvârșit din viața aceasta, mutându-te în lăcașurile dum­nezeiești. Roagă-te, dar, cu stăruință Domnului Hristos Căruia ai urmat, să ne dăruiască pace și mântuire.

Slavă…

Pe Cuvântul Cel împreună cu Tatăl Cel fără de început și de o ființă cu Duhul cel dumnezeiesc L-ai mărturisit, Sfinte Ierarhe, și Lui ai fost vrednic slujitor până la moarte. Iar acum lângă tronul Treimii stând, mijlocește și pentru noi iertarea păcatelor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Minune preaslăvită este naș­terea ta, dumnezeiască Mi­rea­să, că pântecele tău mai cuprinzător decât cerurile s-a arătat, încăpându-L în chip negrăit pe Dătătorul de viață, pe Care roagă-L, Stăpână, să miluiască pe cei ce te cinstesc pe tine.

Luminânda, glasul al 2-lea,
podobie: Femei, auziți…

Pe Ierarhul Domnului cel plin de cerești daruri, vas ales al Sfântului Duh, să-l cinstim noi, credincioșii. Că tuturor a strălucit cu înțelepciunea și cu milostenia, ca un sfeșnic neîncetat aprins de dragostea lui Hristos (de două ori).

Slavă…, Și acum…,
a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fecioară Preacurată ești și Maică a lui Dumnezeu, ceea ce porți întru tine, fără de ardere, focul cel fără de materie, precum rugul cel de demult, în care Dumnezeu vestea lui Moise mai înainte taina întrupării Sale.

La  Laude

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea,
podobie: Ca pe un viteaz…

Pe plăcutul lui Dumnezeu, Mucenicul Ierarh Antim, ca pe un sălaș luminat de Duhul Sfânt și lui Hristos următor deplin, acum îl cinstesc slăvit și Biserica luptătoare de pe pământ, și cea din cer, că acesta preabună călăuză s-a făcut spre dobândirea înțelepciunii celei cerești (de două ori).

Împreună cu noi acum lăudați, îngerești puteri și voi, cete ale tuturor Sfinților, pe slujitorul lui Dumnezeu, Antim din Iviria, cel ce mult a pătimit în viața vremelnică și a păstorit credincioșii din Țara Românească, pentru care a dobândit împreună cu voi, în ceruri, slava veșnică.

În primejdii și în dureri, fericite, nu te-ai mâhnit, cunoscând că precum aurul în cuptor e dovedită credința ta și prin multe încercări se cuvine să intrăm în viața cea veșnică; deci, acum, primind de la Domnul cununa biruinței, te-ai învrednicit în ceruri nepieritoarelor bucurii.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Cu ce cântări de laudă vom împodobi noi, credincioșii, praz­­nicul cel prealuminos al Sfântului Ierarh Antim? Că din pruncie ai fost ales de Dum­nezeu, asemeni lui Iosif cel preafrumos, fiind scos din casa și din pământul părinților săi și vândut străinilor. Și izbăvit fiind din robia celor fără de lege, robit ai fost de dragostea lui Hristos, slujind Bisericii Lui. Că Sfinților Apostoli urmând, asupra ta ai primit jugul păstoririi oilor celor cuvântătoare. Tuturor povățuitor te-ai arătat, pildă preoților, călăuză monahilor, părinte al orfanilor și miluitor al celor săraci și suferinzi. Prin slujirea Jert­fei celei fără de sânge, mijlocitor erai pentru turma ta, dar, la sfâr­șitul vieții, pe tine însuți te-ai adus lui Dumnezeu jertfă bineprimită. Iar acum, părtaș fiind al slavei veșnice, Sfinte Sfințite Mucenice Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum…

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește de toată nevoia și necazul.

Doxologia Mare, Ecteniile și Otpustul.

La  Liturghie

news_img_144784_114033

La Fericiri se pun 8 tropare din Canonul Ierarhului: Cântarea a treia pe patru și Cântarea a șasea pe patru.

Prochimen, glasul 1 (Psalm 48: 3, 1)

Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Stih: Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume.

APOSTOLUL

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(13: 7–16)

Fraților, aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. Iisus Hristos, ieri și astăzi și în veci, este Același. Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; ci bine este să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut niciun folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor – al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără. Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. Așadar, să ieșim la El afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. Că nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea care va să fie. Așadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor care preaslăvesc numele Lui. Iar facerea de bine și întrajutorarea nu le dați uitării; că astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul 1 (Psalm 36: 30, 31)

Stih 1: Gura dreptului va deprinde înțelepciunea și limba lui va grăi judecată.

Stih 2: Legea Dumnezeului său în inima lui și nu se vor poticni pașii lui.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie după Luca, citire:

(12: 32-40)

Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția. Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse; fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind și bătând la ușă, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul, le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu-se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi așa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți, că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și nu ar lăsa să i se spargă casa. Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.

CHINONICUL

Întru pomenire veșnică va fi dreptul. Aliluia (Psalm 111: 6).

Acatistustul Sfântului Antim Ivitreanul

 

Condacele şi Icoasele

Condacul 1

 

Ţie, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, ca unui ales păstor duhovnicesc al Ţării Româneşti, mare apărător al tuturor celor săraci, luminător al credincioşilor şi următor al Pătimirilor Domnului, îţi aducem din inimă aceste smerite laude, cu dragoste cântând: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Toţi credincioşii ortodocși, cunoscându-te pe tine, Sfinte Ierarhe Antim, ca pe un păstor neînfricat, bun chivernisitor al dumnezeieştilor Taine și Mucenic al dreptei credințe, cu evlavie și cu bucurie te lăudăm, zicând:

Bucură-te, vlăstar ales al ținuturilor Iviriei;

Bucură-te, cel crescut în virtuțile credinței și evlaviei;

Bucură-te, cel robit din tinerețe de păgâni;

Bucură-te, ocrotitor al celor părăsiţi, săraci și străini;

Bucură-te, cel ce ai purtat din botez numele Andrei;

Bucură-te, cel răscumpărat de marele Patriarh Dositei;

Bucură-te, cel ce ai devenit monah la Mormântul Domnului;

Bucură-te, cel ce ai învățat la Iași meșteșugul tiparului;

Bucură-te, următor al lucrării tipografice a Sfântului Mitropolit Dosoftei al Moldovei;

Bucură-te, iscusit slujitor al cuvântului și al slovei;

Bucură-te, cel ce ai rodit duhovnicește în Țara Românească;

Bucură-te, Mitropolit împodobit cu haină mucenicească;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

 

Condacul 2

Ca un pom duhovnicesc lângă izvoarele harului ai fost sădit, în grădina Bisericii luptătoare, și ai adus rod bogat în Biserica biruitoare a Dumnezeului Celui în Treime închinat, Căruia, împreună cu toţi Sfinţii, Îi cânţi: Aliluia!

Icosul 2

Dreapta credinţă prin Sfântul Botez ai primit-o și prin multe osteneli și încercări ai făcut-o roditoare, ajungând mărturisitor al ei, de când ai primit îngerescul chip la Sfântul Mormânt al Domnului și până la ultima suflare ca mitropolit Martir, luminând pe credincioși prin cuvântul rostit și scris, pentru care toţi cu mulțumire îţi cântăm:

Bucură-te, egumen al Mănăstirii Cetățuia și întâiul ei tipograf;

Bucură-te, ucenic al episcopului Mitrofan și iscusit caligraf;

Bucură-te, cel ce ai fost bine primit și în Țara Românească;

Bucură-te, cel ce ai fost chemat aici prin voință domnească;

Bucură-te, împreună-lucrător cu Vodă Brâncoveanu Constantin;

Bucură-te, sfătuitor al lui spre luminarea poporului creștin;

Bucură-te, cel ce între străini darurile ți le-ai sporit;

Bucură-te, cel ce pe cei robiţi de patimi i-ai izbăvit;

Bucură-te, cel ce pe cei lacomi i-ai mustrat;

Bucură-te, cel ce pe eretici i-ai ruşinat;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat a fi iscusit pescar de oameni;

Bucură-te, cel plin de iubire curată față de semeni;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 3

Deprins fiind tu încă din tânără vârstă cu greutăţile robiei printre străini, ai purtat în inimă și pe umeri Crucea nevoinţei monahale, cu asprimile şi rânduielile ei, întărindu-te prin răbdare, rugându-te în Duh şi Adevăr, şi cântând lui Dumnezeu cu bucurie: Aliluia!

Icosul 3

În Ţara Românească întâlnindu-te, Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu mult s-a bucurat, văzându-ți viața sfântă și iscusința; pentru aceasta, te-a primit și te-a ocrotit în slujirea ta de luminare a credincioșilor, iar poporul, simţind harul lucrător întru tine, îndată te-a urmat, pentru care şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, minte luminată, curăţită de patimile omeneşti;

Bucură-te, împreună slujitor cu cetele îngereşti;

Bucură-te, vrednic împlinitor al sfintelor nevoinţe;

Bucură-te, suflet pecetluit cu aurul curat al dreptei credinţe;

Bucură-te, inimă devenită comoară de daruri duhovniceşti;

Bucură-te, cel ce, prin cărți, tainele credinței le vestești;

Bucură-te, cel ce Sfintele Scripturi toată viaţa le-ai cercetat;

Bucură-te, cel ce de cerești descoperiri te-ai bucurat;

Bucură-te, lucrător prin tainica putere a rugăciunii;

Bucură-te, aprig luptător împotriva înșelăciunii;

Bucură-te, cel ce pururea în Domnul ai nădăjduit;

Bucură-te, cel ce, prin smerenie, cursele diavolești le-ai zdrobit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 4

Viaţa ta plină de virtuți și fapte minunate, Sfinte Ierarhe Antim, în lume a strălucit, că nu doar în Țările Române s-a făcut cunoscută, ci până departe, la toți ortodocșii creștini vorbitori de limbă greacă, slavă, arabă și georgiană, îndemnând pe toți să cânte lui Dumnezeu, Cel ce te-a luminat pe tine: Aliluia!

Icosul 4

Ca tipograf și stareț al Mănăstirii Snagov, ai călăuzit pe monahi și mireni prin lumina slujirii tale, prin pilda bunelor obiceiuri și prin blânda și înțeleapta povățuire. Pentru aceasta, te rugăm, primeşte de la noi aceste cântări:

Bucură-te, slujitor credincios al Celui atotputernic;

Bucură-te, păstor al credincioșilor înțelept și jertfelnic;

Bucură-te, apărător nebiruit al celor nevinovaţi;

Bucură-te, cel ce chemi la unire pe cei dezbinați;

Bucură-te, cel ce ai iubit Adevărul dăruitor de sfințenie;

Bucură-te, cel ai dobândit pe cele de sus, prin smerenie;

Bucură-te, cel ales de Dumnezeu şi cu daruri împodobit;

Bucură-te, cel prin care scrisul și tiparul s-au înmulțit;

Bucură-te, vestitor al Evangheliei în multe graiuri;

Bucură-te, cel ce ai binecuvântat ale țării noastre plaiuri;

Bucură-te, glas ce chemi la apărarea Sfintei Ortodoxii;

Bucură-te, clopot care ne trezești din somnul grelei trândăvii;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

 

Condacul 5

Chemat fiind, prin voia tuturor, la slujirea arhierească, ai împodobit scaunul vlădicesc de la Râmnicul Vâlcii cu virtuțile tale, adunând lângă tine pe toţi creştinii dreptslăvitori, care s-au bucurat de cuvântul și lucrarea ta; iar noi, pătrunşi de sfânt fior, cântăm pentru aceasta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Cu totul luminat de Duhul Sfânt, ca o făclie în sfeşnic te-ai arătat, Părinte Ierarhe, pentru care ai fost ales mitropolit al Țării Românești, pe toţi îndemnându-i la credinţa curată și la viață duhovnicească, pentru care şi noi cu umilinţă îţi aducem laudele acestea:

Bucură-te, smerit slujitor al Sfintei Liturghii cereşti;

Bucură-te, cel ce cu Sfinţii Îngeri împreună slujeşti;

Bucură-te, cel ce la înscăunarea ta în limba română ai predicat;

Bucură-te, învățător adevărat al poporului ție încredințat;

Bucură-te, cel ce, prin harul lui Hristos, mintea ţi-ai sfinţit;

Bucură-te, cel ce pentru apărarea Ortodoxiei mult ai ostenit;

Bucură-te, luptător împotriva obiceiurilor păgâneşti;

Bucură-te, îndemnător către sfințenie al slujitorilor bisericești;

Bucură-te, izbăvitor al celor robiți de păcate;

Bucură-te, dascăl înțelept al rugăciunii neîncetate;

Bucură-te, sprijin pentru toţi cei îndureraţi şi suferinzi;

Bucură-te, cel ce tuturor mână de ajutor le întinzi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 6

Pe vrăjmaşii Adevărului celui descoperit de Hristos, cu sfinţenia şi înţelepciunea vieţii tale i-ai înfruntat, iar domnul Ţării Româneşti, de tine fiind întărit în dreapta credinţă, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Din dumnezeiasca purtare de grijă, cuvintele şi evlavia ta au aflat răsunet curat în inima Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, care a încuviințat alegerea ta în vredniciile bisericești de egumen, episcop și mitropolit, pentru care credincioşii cu bucurie ţi-au cântat:

Bucură-te, cel mult iubit de poporul binecredincios;

Bucură-te, păstor care din fluierul credinței cânți duios;

Bucură-te, păstor a cărui inimă pătimește pentru oi;

Bucură-te, cel ce pe păstorii mincinoși îi izgonești de la noi;

Bucură-te, cel ce pe ardelenii ortodocși i-ai îmbărbătat;

Bucură-te, cel ce învăţăturile Sfinților Părinți ai apărat;

Bucură-te, arhiereu preaînţelept, de Dumnezeu rânduit;

Bucură-te, cel ce de monahi și de preoți ai fost urmat și iubit;

Bucură-te, alinător al celor aflați în boli și dureri;

Bucură-te, doctor care aduci duhovnicești mângâieri;

Bucură-te, cel ce ai trimis tipografi patriei tale georgiene;

Bucură-te, cel neînfricoșat de uneltirile viclene;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 7

Cu sfinţenie şi înţeleaptă stăruință propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, Ierarhe, turma cea duhovnicească ai adăpat-o şi, Adevărului totdeauna slujind, i-ai învăţat pe toţi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Din scaunul arhieresc fiind îndepărtat, ca oarecând Sfântul Ioan Gură de Aur, chinuri, temniţă, surghiun și moarte ai suferit, Sfinte Antim, prin uneltirile celor vicleni și fără de lege. De acestea toate amintindu-ne cu zdrobire de inimă, neîncetat îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ai fost una cu dorințele românilor;

Bucură-te, cel ce te-ai împotrivit tiraniei păgânilor;

Bucură-te, cel ce nedreaptă osândă ai răbdat;

Bucură-te, cel ce mânia vrăjmaşilor ai înfruntat;

Bucură-te, cel judecat de străinul domnitor nemilos;

Bucură-te, cel întărit de pilda răbdării lui Hristos;

Bucură-te, cel scos în chip nelegiuit din scaunul vlădicesc;

Bucură-te, cel vrednic a sta acum lângă tronul ceresc;

Bucură-te, cel căruia ostașii ți-au smuls barba și părul;

Bucură-te, cel ce până la sfârșit ai mărturisit adevărul;

Bucură-te, cel ce ai fost târât pe jos, bătut și umilit;

Bucură-te, cel ce, în temniță fiind, te rugai necontenit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 8

Viaţa şi faptele tale cele sfinte pe toţi creştinii duhovniceşte i-au înflăcărat spre săvârșirea voii lui Dumnezeu fără frică, iar noi, Sfinte Ierarhe şi Părinte Antim, bucurându-ne de aceasta, Împăratului Hristos cântăm: Aliluia!

Icosul 8

Cei care au uneltit şi s-au bucurat vremelnic de moartea ta, osândă lor şi-au agonisit, iar noi, smeriţii, care cinstim după vrednicie viața, ostenelile, virtuțile și mucenicia ta, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ai vădit pe vrăjmaşii Adevărului;

Bucură-te, Mucenic următor al Mântuitorului;

Bucură-te, pradă a uneltitorilor străini de neam și de credință;

Bucură-te, cel ce i-ai iertat pe toți cei ce ți-au adus suferință;

Bucură-te, cel ce ispitele şi batjocurile le-ai răbdat smerit;

Bucură-te, cel ce, bolnav fiind, prin rugăciune te-ai întărit;

Bucură-te, cel trimis spre Muntele Sinai în surghiun;

Bucură-te, cel ce de popor ai fost plâns, ca un păstor bun;

Bucură-te, cel din nou robit de păgâni, dar liber în Hristos;

Bucură-te, rugător pentru poporul dreptcredincios;

Bucură-te, cel ce ai pătimit de la păgâni mucenicește;

Bucură-te, cel pe care nelegiuiţii te-au ucis mişeleşte;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 9

Prin tăierea trupului tău în bucăți, în chinuri cumplite sfârşit mucenicesc ai luat, iar călăii în grabă sub apă te-au tăinuit și cu defăimare te-au acoperit, Sfinte, însă, în acest chip, cunună de biruinţă ai dobândit în ceruri şi cinstire pe pământ, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Adevărul morţii tale de martir, neamul nostru creştinesc duhovniceşte înțelegându-l, a prețuit iubirea ta jertfelnică pentru Hristos, iar pilda vieții și pătimirii tale în toată lumea propovăduindu-se, ne îndeamnă să-ţi cântăm:

Bucură-te, mărturisitor al Preasfintei Treimi în faţa păgânilor;

Bucură-te, cel ce ai iubit Crucea, arma tare a creștinilor;

Bucură-te, cel ce ai socotit surghiunul prilej de nevoință;

Bucură-te, monah desăvârșit în smerenie, răbdare și credință;

Bucură-te, cel ce slava deşartă cu smerenia ai biruit-o;

Bucură-te, cel ce numai voia lui Dumnezeu ai împlinit-o;

Bucură-te, slujitor credincios al cerescului Împărat;

Bucură-te, cel ce doar de poruncile Lui ai ascultat;

Bucură-te, cel ce ai pătimit din porunca păgânilor sultani;

Bucură-te, lumină pusă în zadar sub obroc de dușmani;

Bucură-te, cel ce cu sabia ai fost tăiat într-un loc neștiut;

Bucură-te, cel al cărui sfârșit mucenicesc s-a făcut cunoscut;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 10

 

Vestea despre sfârşitul tău pământesc pe poporul cel dreptcredincios l-a îndurerat atunci, dar mai slăvit ocrotitor îi eşti acum, prin neîncetatele rugăciuni către Hristos. Drept aceea, cinstim sfântă pătimirea ta, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Viaţa ta cea minunată, pilda slujirii tale smerite şi pătimirea ta plină de răbdare ne întăresc acum pe noi, cei aflaţi în necazuri, în ispite, în boli şi în primejdii;
drept aceea, cu smerenie te lăudăm, grăind unele ca acestea:

Bucură-te, închinător în Duh şi Adevăr al Preasfintei Treimi;

Bucură-te, cel ce, prin Didahii, ai învățat ale țării mulțimi;

Bucură-te, cel ce prin Sfânta Agata ai primit tainic vestire;

Bucură-te, cel chemat să ridici în București sfântă mănăstire;

Bucură-te, cel ce pe aceasta ai închinat-o Sfinților toți;

Bucură-te, cel ce ai sculptat în lemn ale bisericii porți;

Bucură-te, cel ce cu măiestrie ai dăltuit în piatră stâlpii ei;

Bucură-te, cel ce ai pictat icoana Sfinților ocrotitori ai tăi;

Bucură-te, iconar al frumuseţii chipului omenesc îndumnezeit;

Bucură-te, ctitor, împodobitor și slujitor al lăcașului sfințit;

Bucură-te, cel ce tâmplă de piatră ai așezat sfântului altar;

Bucură-te, cel ce slove preafrumoase ai încrustat pentru tipar;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 11

Învăţăturile şi cuvintele tale sfinţitoare peste veacuri strălucesc nouă, asemenea unor comori de mare preț, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, şi ne îndeamnă pururea să cântăm lui Hristos cu toţi Sfinţii: Aliluia!

Icosul 11

Toate lucrările tale în lume le-ai arătat ca izvorând, Sfinte Antim, din dragoste fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, iar prin sfârşitul tău mucenicesc, turma păstorită de tine ai încredinţat-o Mântuitorului Hristos, pentru care, cu multă bucurie, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, cel ce ai alungat din popor întunericul neștiinței;

Bucură-te, cel ce ai oprit năvala eresurilor și a necredinței;

Bucură-te, cel ce ai făcut mănăstirea ta vatră de sfințenie;

Bucură-te, cel ce ai rânduit acolo a se face adesea milostenie;

Bucură-te, întemeietor de izvor duhovnicesc în cetate;

Bucură-te, săditor al rugului aprins prin rugăciuni neîncetate;

Bucură-te, cel ale cărui cuvinte le păstrăm cu prețuire;

Bucură-te, cel a cărui jertfă ne îndeamnă spre mărturisire;

Bucură-te, cel ce ești dătător de învățături duhovnicești;

Bucură-te, cel ce, în ceasul nedumeririlor, ne povățuiești;

Bucură-te, îndemnător spre spovedanie și îndreptare;

Bucură-te, călăuzitor spre dumnezeiasca asemănare;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 12

Pentru toate ostenelile ştiute şi neştiute, pentru nevoinţele cele de taină sau descoperite, Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, cu mare cinste te-a preamărit şi cu darul muceniciei te-a încununat, iar acum cu toţi Sfinţii cânţi neîncetat: Aliluia!

Icosul 12

Tu, Sfinte, având cuget temător de Dumnezeu, ai săpat adânc, cu litere de foc dumnezeiesc, în inimile noastre, numele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul; iar acum, cu sufletele înfiorate de măreţia jertfei tale arhiereşti şi muceniceşti, cântăm ţie cântare duhovnicească aşa:

Bucură-te, cel ce arhieria muceniceşte ai săvârşit-o;

Bucură-te, cel ce, turma încredinţată, la cer ai povăţuit-o;

Bucură-te, adevărat păstor sufletesc, celor năpăstuiţi ajutător;

Bucură-te, cel a cărui luptă dreaptă este pildă tuturor;

Bucură-te, cel ce ai lepădat bogăția și cinstea cea vremelnică;

Bucură-te, pildă de slujire sfântă şi de dragoste jertfelnică;

Bucură-te, sprijinitor al dreptei credințe cu bunăvoință;

Bucură-te, cel căruia ortodocşii de pretutindeni îţi datorează recunoştinţă;

Bucură-te, cel ce, şi în Ardealul mult încercat, dreapta credinţă ai apărat;

Bucură-te, cel ce pe Constantin Vodă Brâncoveanu curajul muceniciei l-ai învăţat;

Bucură-te, cel ce ne acoperi pururea sub al tău omofor;

Bucură-te, a noastră călăuză și pentru toți rugător;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 13

O, Sfinte Părinte, Ierarhe şi Mucenice Antim, primeşte de la noi aceste laude şi cere Mântuitorului Hristos, Cel preamilostiv, să dăruiască Bisericii Sale întărire şi neclintire în dreapta credinţă, iar nouă, nevrednicilor Săi robi, să ne dăruiască iertare de păcate şi sporire în toate faptele cele bune, ca, mântuindu-ne, împreună cu tine şi cu toţi Sfinţii, să-I cântăm: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi rostim iarăși Icosul 1, după care rostim această:

Rugăciune

O, Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarhe şi Mucenice Antim, care pe pământ toate necazurile şi ispitele de la cel rău, cu darul lui Dumnezeu, le-ai biruit, roagă-te neîncetat şi pentru noi nevrednicii şi păcătoşii, ca să primim, prin rugăciunile tale, daruri duhovniceşti: puterea de a ne vedea păcatele, dezlegare de greşeli prin mărturisire curată, vreme de pocăinţă cu lacrimi, răbdarea necazurilor ce vin asupra noastră din pricina nevredniciei noastre, puterea de a ierta pe cei ce ne-au greşit, voinţă neînduplecată de a lupta cu păcatul, îndelungă răbdare în încercările trimise de Dumnezeu spre folosul nostru, rugăciune curată întru trezvia minţii, discernământ al gândurilor, deosebirea duhurilor, nefăţarnică smerenie şi, mai ales, sporire în credinţă, în nădejde şi în dragoste către Dumnezeu, către toţi semenii noştri şi către toată făptura. Cu negrăite suspine te rugăm: Sfinte Părinte Antim, cere-I Mântuitorului Hristos, înaintea Căruia ai aflat sfântă îndrăznire, să trimită şi asupra noastră harul Său cel curăţitor, luminător şi sfinţitor, ca, întărindu-ne în gând, în cuvânt şi în faptă, să ne ajute a sluji lui Dumnezeu şi aproapelui nostru în toată vremea, spre mântuirea sufletelor noastre, ca şi prin noi nevrednicii să fie mărturisit și slăvit numele Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin!

Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădește.

După citirea Acatistului, rostim rugăciunea:

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Dacă este preot, acesta rostește ectenia întreită, după care face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.

Amin.

 

 

Anunțuri