imagesEpiscopul Ioachim Băcăuanul a călcat strâmb. Iar a aplicat canoanele Bisericii după bunul plac abuzând de autoritatea episcopală pentru a ascunde starea de cădere duhovnicească în care se găsește.

PS Ioachim Băcăuanul a adus acuze necanonice unui preot din eparhia sa pentru că acesta a mărturisit Adevărul.

    Părintele Elefterie Tărtăcuţă a fost alungat de la catedrala unde slujea de multă vreme pe motivul că „a făcut schismă”. Episcopul Ioachim aplică articolul 22 din documentul 6, pe care l-a semnat in Creta, folosindu-se abuziv şi necanonic de anumite canoane care nu se pot aplica în contextual actual deoarece victima ierarhului nu poate fi încadrată la acuzele aduse. 

În acest sens, duhovnicul Elefterie lamureşte lucrurile printr-o scrisoare în care îi explică încă o dată episcopului Ioachim modul eronat în care îşi justifică decizia dictatorială.

Scrisoarea părintelui Elefterie:

Înaltpreasfinţite Părinte,

În atenţionarea pe care mi-o trimiteţi, mă somaţi să mă dezic de “utopica, necugetata şi eretica decizie de a nu mai pomeni la slujbe chiriarhul acestei eparhii” şi mă informaţi că sunt “oprit de la lucrarea celor sfinte pentru neascultare şi apostazie”.

În conformitate cu canoanele: 31 Apostolic, 18 al Sinodului al-IV-lea Ecumenic, 10, 31, 34 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, 6 al sinodului din Gangra, 10, 11, 62 ale sinodului din Cartagina, 5 al sinodului din Antiohia şi 12, 13, 14, 15 I-II Constantinopol, recurgerea la nepomenirea ierarhului de către preot din orice motive (“pentru oarecare vinovăţii”)în afară de erezie a ierarhului se consideră schismă, nicidecum erezie sau apostazie. Potrivit părţii a doua a canonului 15 I-II (invocat de canonul 31 Apostolic) nepomenirea pentru motiv de erezie a ierarhului nu este nici măcar schismă, ci izbăvire a Bisericii de schisme şi împărţiri.

Schisma este definită de către dreptul canonic ortodox ca o separare de Sfânta Biserică pe motive administrative sau teologice uşor de surmontat (cf. Canonul 1 al sfântului Vasile cel Mare), însă fără niciun motiv dogmatic. Schisma nu implică nicio diferenţă de credinţă dogmatică a celor consideraţi schismatici, ci doar o rupere administrativă de Biserică.

Erezia înseamnă, potrivit dreptului canonic, aderarea la o învăţătură greşită, pe care Sfânta Biserică nu o propovăduieşte.

Apostazia este, potrivit dreptului canonic, lepădarea de dreapta credinţă şi îmbrăţişarea unei credinţe noi.

Tâlcuirea canonului 31 Apostolic de către Zonaras şi Balsamon, cei mai mari canonişti ai lumii ortodoxe spune: Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”1. Iar ultimele două teze ale canonului 15 I-II prevăd: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri2.

Prin urmare, preoţilor le este interzis să se despartă de episcopul lor pe orice alt motiv invocabil, dar au dreptul să se despartă prin nepomenire de episcopul dovedit ca învăţând erezii. Potrivit profesorului de drept canonic român diac. prof. univ. dr. Ioan Floca despărţirea preotului de episcopul eretic este atât un drept, cât şi o obligaţie3. Tâlcuirea canonului 31 Apostolic face ea însăşi legătura cu canonul 15 I-II, demonstrând că partea a doua a acestui canon (15 I-II Constantinopol) nu se referă doar la relaţia dintre mitropolit şi patriarh, cum greşit se interpretează, ci la orice treaptă clericală care reacţionează faţă de o erezie mărturisită pe faţă de către ierarhul nemaipomenit la sfintele slujbe.

Atitudinea mea de întrerupere a pomenirii Înaltpreasfinţiei Voastre se bazează pe faptul că aţi semnat documentelesinodului din Creta, ale căror prevederi sunt eretice. Pentru demonstrarea caracterului eretic vădit al acestor documente, este de ajuns să aduc următoarele argumente:

  1. Sinodul din Creta a legiferat participarea oficială a Bisericilor Ortodoxe la Mişcarea Ecumenică, considerată de către mari teologi (sfântul Iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, părintele Iustin Pârvu, acad. preot prof. univ. dr. Dumitru Stăniloae etc.), dar şi de sinoade ale Bisericilor locale (sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, Sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene) drept erezie sau chiar panerezie eclesiologică.
  2. Prin citarea unor documente ecumeniste: Constituţiile CBM şi Declaraţia de la Toronto, sinodul din Creta a transformat aceste documente în izvor de drept bisericesc ortodox cu forţă juridică pentru Biserica noastră, deoarece acest sinod este cea mai înaltă instanţă juridică eclesială ortodoxă la ora actuală. Cele două documente cuprind de la un capăt la altul erezia eclesiologică a ecumenismului, care consideră că “Biserica lui Hristos” este mai cuprinzătoare decât fiecare dintre membrele CMB (inclusiv Biserica Ortodoxă), că “trebuie refăcută unitatea văzută a creştinilor” (teoria protestantă a unităţii pierdute a creştinilor), că există “biserică în afara Bisericii” (ecclesia extra ecclesiam), erezie protestantă care infirmă postulatul sfântului Ciprian al Cartaginei, care spunea că “în afara Bisericii nu există mântuire” (extra ecclesiam nulla salus) şi multe alte erezii protestante la care Bisericile Ortodoxe sunt asociate acum, împotriva deciziilor sinoadelor ecumenice care au condamnat învăţăturile acestor culte şi confesiuni eretice (sinodul al II-lea ecumenic a condamnat erezia pnevmatomahică, sinodul al IV-lea ecumenic a statornicit cinstirea Maicii Domnului, condamnându-i pe cei ce nu o cinstesc, sinodul al VII-lea ecumenic a condamnat lipsa de respect faţă de icoane, faţă de Sfânta Cruce, faţă de moaşte etc., sinodul sfântului Fotie şi cel al sfântului Grigore Palama au condamnat direct romano-catolicismul).
  3. Prin recunoaşterea “denumirii istorice de biserici” unor erezii occidentale, în spiritul documentelor ecumeniste, care consideră că toate membrele, inclusiv Bisericile Ortodoxe, sunt “biserici” egale şi posesoare ale unor rămăşite (vestigia Ecclesiae) ale “Sfintei Biserici Catolice mărturisite de Crezuri”, şi prin acceptarea aplicării iconomiei bisericeşti în materie de căsătorii mixte se încalcă definiţia Simbolului de Credinţă de la Niceea-Constantinopol, care afirmă “Într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”, respectiv canonul 72 Quinisext, care interzice cu desăvârşire căsătoriile mixte. În conformitate cu canonul 8 al Sinodului al III-lea Ecumenic, orice hotărâre sinodală care contravine sinoadelor ecumenice este lipsită de orice valabilitate, ceea ce face ca aceste prevederi ale sinodului din Creta să fie nule de drept. Un sinod care are prevederi contrare sfintelor sinoade anterioare nu poate fi ortodox în ansamblul său.
  4. Prin decizia de a participa la “evenimente ecologice internaţionale” Bisericile Ortodoxe s-au angajat să susţină ecologia, care este arma ideologică a ereziei contemporane numite New Age.

Pentru toate aceste motive, consider că Înaltpreasfinţia Voastră v-aţi făcut părtaş la erezia eclesiologică a ecumenismului, pe care aţi propovăduit-o în mod public, în faţa întregii planete, prin semnarea documentelor sinodului din Creta, şi pe care o susţineţi “cu capul descoperit”, adică cu convingere şi emfază, şi împotriva celor ce condamnă acest sinod şi ecumenismul în general.

Adaug la acestea practica colaborării cu cultele eretice din regiunea noastră, în special cu cel romano-catolic, sau afirmaţiile făcute de către consilieri eparhiali care au elogiat, atunci când i-au răspuns părintelui Macarie de la Oituz, “unitatea în diversitate”4. În realitate, “unitatea în diversitate” este în sine o erezie eclesiologică, un concept ecumenist inaplicabil din punct de vedere ortodox, deoarece nu poate exista unitate în diversitate dogmatică, canonică sau liturgică între Ortodoxie şi heterodoxie, aşa cum propun cultele şi confesiunile din CMB.

Ţinând seama de toate cele expuse până acum, Vă rog să luaţi notă de faptul că:

  1. Motivul pentru care eu am oprit pomenirea Înaltpreasfinţiei Voastre este părtăşia pe care o aveţi cu erezia, ceea ce Vă obligă să judecaţi gestul meu potrivit prevederilor canonului 31 Apostolic şi 15 I-II Constantinopol cu privire la nepomenirea pentru motiv de erezie vădită a ierarhului, nicidecum după canonul 13 I-II Constantinopol, care pedepseşte oprirea de la pomenire de către preot pentru “orice vinovăţie” în afară de erezie.
  2. Măsura nepomenirii ierarhului, pe care am adoptat-o, este perfect legitimă, deoarece, în conformitate cu interpretarea canonului 31 Apostolic şi cu prevederea părţii a doua a canonului 15 I-II Constantinopol, în calitate de slujitor al altarului, am dreptul să mă îngrădesc împotriva ereziei ecumeniste înainte de cercetarea sinodală a ereziei propovăduite de către chiriarhul locului, iar pentru acest lucru nu se cuvine să fiu supus canoniceştii cercetări, adică nu se cuvine să mi se aplice niciun fel de sancţiune: nici mustrare, nici oprire de la slujirea celor sfinte, nici caterisire.
  3. Nepomenirea ierarhului din orice motiv invocabil se poate constitui cel mult în schismă, nicidecum în erezie sau apostazie, iar în cazul nepomenirii pe motiv de erezie este interzis să se considere că nepomenirea ar fi schismă.
  4. Prin aplicarea unor sfinte canoane nu am săvârşit niciun fel de neascultare faţă de Înaltpreasfinţia Voastră, săvârşind, în schimb, ascultare desăvârşită faţă de Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi faţă de Sfintele Canoane ale acesteia.

Prin urmare, consider că avertismentele pe care Înaltpreasfinţia Voastră mi le-aţi dat şi măsura de a mă opri de la slujire nu au absolut nicio bază canonică sau au o încadrare canonică total eronată, motiv pentru care, respectuos Vă rog să reveniţi asupra lor şi să dispuneţi repunerea mea în toate drepturile pe care le am în calitate de slujitor al altarului.

12.09.2016

Cu fiască supunere,
Protosinghel Elefterie Tărcuță

  1. Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.
  2. Ibidem, p. 362.
  3. Diac. prof. univ. dr. Ioan Floca, Canoanele explicate, p. 24.
  4. https://mont.ro/stiri/?editia=20160720&pagina=1&articol=43106. “Cât despre unitatea în diversitate se vorbeşte, de asemenea, de multă vreme. Suntem diverşi, dar trebuie să fim uniţi întru Hristos”.

Sursa: http://psaltirea.ro/files/Rasp%20Pr%20Elefterie-12.09.2016.pdf

Anunțuri