-Audio și Transcript-

Părintele Antim de la  Mănăstirea Bistrița și părintele Hariton din Sfântul Muntele Athos în dialog despre Marele Sinod:

Ce vom face, unde ne mai spovedim, unde ne mai împărtășim, unde mai mergem la Liturghie?”

Parintele Antim de la manastirea Bistrita a oprit pomenirea, in mod canonic, ierarhului sau care a semnat documentele eretice din Creta. In urma acestui gest radical, staretul sau l-a apostrofat, dar pr Antim nu s-a lasat afectat de acest gest.

Vazand ca staretul sau se complace situatiei, acceptand deciziile acestui sinod ecumenist, parintele Antim a decis sa se delimiteze de tot ce il leaga de erezia ecumenista, parasind manastirea Bistrita pana la noi hotarari ale Sinodului BOR care vor repara situatia.

In cele ce urmeaza vom relata o convorbire dintre parintele Antim si unul dintre cei mai mari duhovnici ai muntelui Athos, parintele Hariton, din iulie 2016:

 

Iată și transcriptul:

Părintele Hariton din Muntele Athos de vorbă cu părintele Antim Gâdioi despre soborul de la Creta și nepomenirea ierarhului. Iulie 2016.

Pr.A.:

-Părinte Hariton, fiindcă Sfinții Părinți spun că ”cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească, atunci și noi, mânați de acest îndemn pentru mântuire am venit să întrebăm lucruri duhovnicești privitoare la situația care s-a creat acum în Biserica Ortodoxă și în fiecare Biserică locală. În Biserica Română toată ierarhia care a participat la acest Sinod au semnat. Noi nu mai avem de cine ne mai lega acum. Ei, cei care au semnat, s-au coalizat cu cei care au rămas în țară, ceilalți sinodali episcopi, și acum pur și simplu nu ai de cine te lega. Asta-i frământarea noastră. Noi știm că ereziile au fost în decursul veacurilor, dar acum ecumenismul, cum spune și Sf. Iustin Popovici, le face vârf la toate ereziile. Ceea ce s-a întâmplat, cum știe și sf. voastră și cum am aflat, ceea ce s-a întâmplat în Creta, ei au atacat dogma privitor la Biserică. Pentru că în Simbolul de Credință în ultimile articole de la 7 la 12 este și textul ”Una Sfântă, Sobornicească, Apostolească Biserică”. Indiferent de forma pe care au dat-o ei, că zice ”Ortodoxia acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe. Deci așa considerăm, și așa cum spun mai mulți, și ierarhii Hierotheos Vlachos sau Serafim de Pireu, sau Athanasie de Limasol, Ieremia de Gortina, spun destul de clar că indiferent de contextul care a fost, nu trebuiau numite biserici. Pentru că biserica așa cum spun Sfinții Părinți, este Una! Celelalte sunt erezii!
Însă ei acum vor să ne ia prin învăluire, că ei totuși au luptat, mai ales ai noștri din țară, ierarhii noștri, că au luptat pentru Ortodoxie și că nu au schimbat dogme, nu au schimbat nimic. La toate Sinoadele, cum știm, ecumenice, lucrurile au fost destul de clare și precise. Și atunci, când vedem această confuzie și, mai știu eu…, o lucrare duplicitară, nu ne rămâne decât să stăm pe poziția Sfinților și Hotărârilor Sinoadelor, eu ca persoană, pentru că eu mă gândesc și cei care sincer doresc mântuirea, se tem de acel mare blestem al anatemei. Asta ar fi așa, în mare, referitor la problema bisericii, greșeala care s-a facut acolo. Apoi, în acest sinod s-a hotărât și referitor la acest for omenesc, pământesc care este CMB, care este numit for fundamental în care bisericile care au intrat în el trebuie să facă tot ce este posibil pentru a ajunge la unitate. Dar noi știm, și noi și sf.voastră și toți…, că Biserica nu a pierdut niciodată unitatea cu capul ei care este Hristos. Întodeauna a fost unită. Indiferent de numărul credincioșilor, că-s mai mulți, că-s mai puțini, întodeauna a avut această unitate. Socotim că și aceasta este o greseală socotindu-l un for fundamental. Biserica Ortodoxă nici nu ar avea ce căuta acolo, pentru că ea este, cum știm, o instituție divino-umană, Dumnezească și omenească și atunci ea nu trebuie să se supună unei organizații pământești, unui for pământesc. Cu atât mai mult, să stea în această organizație, să se supună și în final să caute ”unitatea pierdută”.
Pr.H.:

-Precum spune sf.voastră, așa stând lucrurile, Biserica în istoria ei de 2000 de ani, nu s-a înspăimântat niciodată mai mult decât de eres. Nu s-a înfricoșat de prigoană, nici de idolatri, nici de turci, cât s-a înfricoșat întotdeauna de eretici și de erezii. Prigonitorii scot mucenici, în timp ce eresurile, și când sunt eretici în mijlocul bisericii și nu-i acuză Biserica, ci îi lasă…, e un rău foarte, foarte mare. Pentru că spune un proverb: ”toate cetățile cad din interior”. Sunt legături foarte clare cu New Age. Ecumenismul este o ramură a New Age, noua epocă. Vor să unească toate religiile. S-a întemeiat în 1938, dar scopul lor, ținta lor, să se unească toți creștinii și pe urmă cu celelalte religii, a fost cu mult mai în urmă. De pe timpul lui Ieremia al III-lea s-a făcut o enciclică, o scrisoare patriarhală către toate Bisericile autocefale: România, Bulgaria,Rusia …, ca toate Bisericile să înceapă legăturile către unire.
Prima scrisoare a fost in 1902. În 1920 Patriarhia de Constantinopol a făcut încă o scrisoare de genul acesta. În această a doua scrisoare în 1920, i-au numit deja pe anglicani, pe protestanți, pe catolici, i-au numit biserici. În 1923 a apărut schimbarea de calendar. Nu s-a făcut în toate patriarhiile ortodoxe, din 14 numai 6 au ajuns să schimbe. Schimbarea calendarului a fost primul pas în desfășurarea ecumenismului. S-au împarțit de atunci cu noul și cu vechiul calendar. Nu se consideră vechiul-noul calendar ca dogmă, dar a creat ruptura, împărțirea Bisericilor, a Patriarhiilor pe vechi, pe nou…, de exemplu când noi avem Crăciunul, ceilalți au Sf.Spiridon… Ecumenismul a produs împarțirea Bisericii Ortodoxe. Alți pași care au fost în program să-i faca, au fost să facă rugăciunile în comun, căsătoriile mixte, schimbul de studenți, să meargă de la noi la ei, de la ei la ortodocsi …
Pr.A.:

La noi, în România, cam din 2000 este în fiecare an săptămâna de rugăciune ecumenică. Cred că suntem singura țară din Ortodoxie cu astfel de lucrare care nu-i după Sfinții Părinți. Acum continuați, că v-am întrerupt…!
Pr.H.:

-De o sută de ani se străduiesc să facă unirea aceasta cu papa, cu ”biserica” catolică. Sinodul acesta din Creta ce înțeles are pentru noi? Are mare greutate pentru noi, pentru că sinodul acesta se consideră legal pentru noi. Până în prezent făcea fiecare episcop în felul lui… rugăciunea… veneau aici…, dar acum… La sinodul acesta, s-au recunoscut ca biserici și catolicii și protestanții, si care mai sunt…! Ca să ne încurce însă, textul spune prima data că se referă la numirea istorică, ca și cum ar spune ca papa a fost episcopul Romei, o știm asta! Până în secolul zece a fost, știm, dar dupa aceea nu a mai fost. Când devine eretic cineva, iese din trupul Bisericii, nu este nici episcop, nici biserică nu are, nici sfințenie, preoție nu are. De zece secole nu există pentru noi episcopul Romei. Noi nu primim această numire istorică. Pentru noi nu există așa ceva! Spun că nu au comuniune cu noi nici catolicii, nici protestanții și sunt eterodocși, adică au alte dogme, dar le recunosc ca biserici.
Pr.A.:

– Când le recunoști așa ceva, le recunoști implicit taine, preoție, succesiune apostolică … Nu-i o formulare clară! Ca sa le cadă bine lor…!
Pr.H.:

– Ăsta nu-i duhul lui Hristos, ăsta numai duh dracesc poate să fie! Dacă e biserică, nu e eterodoxă, dacă e eterodoxă nu e biserică! Nu poate fi și una și alta! Simplu de înțeles! Problema noastră este că sinodul acesta a recunoscut că toți aceștia din Apus sunt biserici. Asta înseamnă ca toți cei care primesc aceste hotărâri ale sinodului, nu cred în Simbolul Credinței Ortodoxe. Ca avem o singură Biserică! Cine nu crede că e o singură Biserică nu crede că este un singur Hristos! Hristos în care credem noi nu e acelalși Hristos de care vorbesc anglicanii, protestanții și alții…
Pr.A.:

– Nu mai are Adevărul! Hristos este cu Adevărul și Adevărul este cu Hristos!
Pr.H.:

– Ei nu cred în același Hristos al nostru! Cu aceștia nu avem nici un hristos, nici o biserică! Așadar cei care cred în aceste hotărâri ale sinodului, devin eretici! Pentru că nu cred în Simbolul de Credință Ortodoxă. Noi ce să facem? Trebuie să spunem, ca suflete în primul rând, pr.Antim, pr. Flavian, pr. Hariton, primim sau nu primim!? Fiindcă în Biserică suntem un singur trup: călugari, clerici, mireni, trebuie să urmărim ordinea bisericească, firească. Așadar noi ca și monahi, ca și preoți, trebuie să ne adresăm, trebuie să cerem socoteală episcopilor, și la cei care au semnat, și la cei care nu au semnat. Să spunem: ”Părinți Sfințiți, s-a întâmplat aceasta! Să ne spuneți, pentru dv. cum a fost acest sinod? Ortodox sau neortodox?” Noi, ca aghioriți, asta am făcut! Am făcut o scrisoare către Sfânta Chinotită, și după sinod să faceți și dvs sinaxe (duble) și să ne spuneți.
Pr.A.:

– Dar, stați, aici e vorba de o parte din mănăstiri, sau toate mănăstirile, sau numai o parte din chilioți, cine a făcut această scrisoare?
Pr.H.:

-Chilioții au făcut! În Sf. Munte cei mai mulți sunt chilioți! Întodeauna a fost așa.
Pr.A.:

– Dar ei pot să spună: noi oficial recunoaștem numai cele 20 de mănăstiri, și ceilalți îs niște răzvrătiți, fanatici …!
Pr.H.:

– Ca om construiesc aici, în minte …, dar în fața lui Dumnezeu și în Biserică nu există așa ceva! Și Sf. Nicodim Aghioritul chiliot a fost!
Pr.A.:

-Știu asta, dar am pus întrebarea tocmai pentru că văd, în ansamblu, cum se întamplă! Că lupta-i mai mult de la chilioți! Aici încă, sa ajute Dumnezeu și să vă întărească, încă duceți lupta cea bună! La noi aproape îs adormiți toți! Călugări, maici, egumeni! O frământare mai serioasă este mai mult la laici, la mireni. Acum reluați…!
P.H.:

-Da, să nu adăugăm de la noi nimic, conform Sf. Părinți! Spune și Sf. Evanghelie, dacă ai ceva cu fratele tău să mergi și să-i spui: am ceva cu tine! Dacă nu te aude să mai iei unul cu tine ca să ai martor. Dacă nici așa, spune-l în sobor. Și noi facem la fel! În scrisoarea asta nu suntem numai chilioți, sunt și din chinovii din mănăstiri. Exprimăm toți Sf. Munte. Și dacă nu suntem nimic ca organizare, suntem membrii Bisericii! Avem datoria și dreptul să le cerem păstorilor noștri să ne spună dacă mai cred drept sau nu! Asta cerem, nu cerem nimic altceva!
Pr.A.:

-Și dacă ne duc pe calea mântuirii!
Pr.H.:

-Ăsta-i drumul Sf.Părinți! Au răspundere în credință toți membrii Bisericii, și un copil mic! Ne-am străduit să facem aceasta, asteptăm chinotita să facă sinaxa dublă, toți stareții, reprezentanții mănăstirilor, să ne spună după sinaxa asta dacă sinodul a fost corect, ortodox sau nu. Însă precum vedem că se clatină lucrurile și în afară și înăuntru, lăsăm o perioadă de timp, cam o lună de zile. Dacă nu iau nici o hotărâre …, tăcerea lor înseamnă ca au primit hotărârile sinodului. După aceasta noi vom fi obligați să aplicăm canoanele Sf. Părinți de la sinoadele ecumenice. Sfintele canoane ale Bisericii spun că toți Sfinții Părinți ai Bisericii când existau erezii au făcut sinoade, și după aceea au scos canoane. Au spus: ăsta-i ortodox, ăsta-i eretic! Sunt canoane care ne spun ce trebuie să facem cu un episcop care a primit erezia. Așadar noi nu facem nimic de la noi, fiecare dintre noi nu poate să spună ca eu vreau să fac așa, eu vreau să fac altfel… Facem ascultare de Sfinții Părinți în Biserică. Exista un canon în Biserică al Sf. Fotie cel Mare, canonul 15, acest canon vorbește foarte clar: când un episcop propovăduiește public erezia, atunci preotul sau păstorul, înainte de judecata sinodului, poate să întrerupă pomenirea respectivului. Și spune canonul că cel care va înceta pomenirea episcopului este vrednic de laudă în Biserică și nu face schismă pentru că se desparte de episcop, ci dimpotrivă pazește Biserica de schismă pentru că desparte Biserica de erezie.
Pr.A.:

-Ei or să ne acuze că am rupt Biserica, or să vină și cu acuze de astea!
Pr.H.

-Pot sa spună ce vor…, nu ne interesează ce spun ei, ne interesează ce spune Biserica! De fiecare dată când mergem la Constantinopol, l-au pomenit ca epicop al Romei (pe papa), unitatea ei au făcut-o, rămâne problema cu poporul acuma să o facă!
Pr.A.

-La noi la Iași (întrerupem oleacă…), cand a murit papa Paul Ioan al Ilea, Mitropolitul Iașilor la Liturghie i-a facut veșnica pomenire și Trisaghion.
Pr.H.

– Pentru asta… deci ei îl socotesc episcop al Romei, s-a facut unirea! Adică în epoca noastră este foarte grosolan eresul. Și noi de un secol, ca să nu facem probleme Bisericii, tot așteptăm, poate nu-i greșeala, poate,…hai să mai așteptăm…! Ne îndreptățim, sau îi îndreptățim pe ei! Nu-i corect așa! Pentru că sfinții niciodată nu au facut asa! Când există eres, rapid trebuie… Un exemplu ca să înțelegem: o mâncare stricată care ne otrăvește înăuntru, ne întreabă trupul nostru dacă să vomităm sau nu? Imediat o scoate afară! Dacă nu scoate afară otrava, merge în sânge, merge la inimă și moare! Când intră un eres în Biserică nu trebuie să-ți spună episcopul sau patriarhul: stați, așteptați să analizăm noi, să hotărâm noi, să vedem noi dacă e bine sau nu-i bine! Pentru aceasta Dumnezeu și Duhul Sfânt au prevăzut canoanele Bisericii să fie scrise, ștampilate de Sfinții Părinți, de la Sfântul Duh adică, ca să nu vină vreun episcop să ne spună: ce să facem acum? Ce spune Biserica, ce spun canoanele, asta vom face!
P. H.:

-Există acum și o altă înșelare. Zic :”de ce strigați acestea ? Vreți informații directe de la Dumnezeu?”Aceștia, care spun lucrurile acestea, înseamnă că ei nu au citit și ei nu știu ce înseamnă Biserica. Când apare câte un eres de acesta nu o să stea Dumnezeu în fața mea, sau să-mi trimită vreun înger să-mi spună stai să-ți arăt eu cum să faci! Fă ascultare de Biserică, ce spun Sfintele Canoane!
P.A.:

-De Sfinți! Că ei pot să zică că ei sunt Biserica! Episcopii pot să zică: dar noi suntem Biserica!
P.H.:

-Când spune un episcop: ”eu sunt Biserica!”, este papist! Sfinții Părinți niciodată nu au spus că ei sunt Biserica, ci au spus Hristos este Biserica! Episcopul e icoana lui Hristos. Este icoana lui Hristos atunci când aplică Simbolul de Credință. Nu spunem nimic de la noi, ce spune Biserica.
P.A.:

-Ei, și cu CMB, și aceea o mare greșeală …ce s-a hotărât acolo! I-am cerut Mitropolitului nostru să facem niște demersuri ca să ieșim, ca și Biserică, din acest for omenesc. Și i-am spus de Georgia, de Bulgaria, cum s-a întâmplat în Georgia cu stareți care au întrerupt pomenirea Patriarhului … Și a spus că … încet, să mai avem răbdare! Câtă răbdare? Zice: o să iasă Grecia și pe urmă poate o să ieșim și noi… Numai presați din spate dacă s-ar putea…!
P.H.:

-Cine să-i preseze?
PA.:

-Masele, credincioșii! Ei sunt presați din spate de alte… de forurile acestea oculte ca să rămână acolo! Deci, în concluzie, la noi e critică situația. În România nu avem de cine ne lipi, de un episcop! Eu i-am spus Starețului și Mitropolitului că dacă nu se dezic de hotărârile sinodului din Creta nu o să-i mai pomenesc, nici pe el nici pe Mitropolit, și răspunsul lor a fost, mai ales al Mitropolitului a fost: ”vedeți ce spun athoniții, vedeți ce spun ierarhii care nu au semnat, cum este Hieroteos Vlachos, și dacă ei vor întrerupe pomenirea Patriarhului Constantinopolului, atunci mă dezic și eu de ceea ce am semnat acolo! ”Eu i-am spus Mitropolitului: ”Î.P. Sfințite, acum, să-mi fie cu iertare, în Athos nu mai este un Sf. Nicodim Aghioritul, nu mai este un Sf. Grigorie Palama, nu mai este un Sf. Paisie Aghioritul, sunt și ei … părinți, și nu mai sunt un reper. Dacă ei nu vor întrerupe pomenirea noi ce facem? Nu trebuie să vedem asta în lumina învățăturilor Sf. Părinți?” Și el a zis: ”dar voi, după cum văd, îi cinstiți numai pe sfinții din vechime!” Și i-am spus: ”Î.P.Sfințite, dar Sf.Iustin Popovici e sfânt din vechime? El spune despre ecumenism că e erezia tuturor ereziilor! Și ceea ce s-a întâmplat la Creta a legalizat Ecumenismul! Sau ce spune, de la noi Sf. Paisie Velicikovschi, la fel înfierează pe papistași!”
P.H.:

-Asta să împrăștiați la oameni, să știe poporul!
P.A.:

-Cu ce?
P.H.:

-Lucrurilea acestea, și contra papei, și ce spun Sf. Părinți…!
P.A.:

-Am spus de astea… de ani de zile, și în Sihăstria, acum de 8 ani de zile de când sunt în Bistrița, am pus pliante de acestea gratuite, așa…!
P.H.:

-De aici începe…de la popor!
P.A.:

-Poporul e cam adormit! Știți ce se întâmplă? Mitropolitul a zis așa: ”hotărârile de la sinodul din Creta vor fi preluate de pliroma Bisericii, adică de creștini, le vor asimila în 6-7-8 ani!” Dar zic: ”ÎPSfințite, pliroma e adormită! La Radio Trinitas, la TV Trinitas se dă Liturghia în fiecare zi. La terminarea Liturghiei spune: astăzi în Biserica Ortodoxă se prăznuiesc sfinții cutare, cutare…! În biserica catolică se prăznuiesc sfinții cutare, cutare…! Ce reacție să mai aibă pliroma? Ei deja zic: păi și catolicii îs biserică, și ei au sfinți! ”Și a spus: ”nu am știut, o să spun la București! ”Pe urmă i-am zis: suntem singura țară cu săptămâna de rugăciune ecumenică unde se roagă ortodocșii cu catolicii, reformații, monofiziții, anglicanii…, și atunci dacă creștinii văd la televizor lucrurile acestea spun: ”da’ce-i rău să ne unim?” Și apoi zic, ÎPSfințite, în facultăți de teologie se predă din manual de ecumenism! Ora de Ecumenism! Și atunci, însăși preoțimea este adormită pe tema asta! Și atunci pliroma dimpreună cu preoții ce vor accepta? Ecumenismul! Unirea!
P.H.:

-Au lucrat foarte mult, mare pagubă…! Dacă vrem, în fața lui Dumnezeu, să nu ne judece, și să nu ne judece și Sfinții,noi trebuie să spunem: GATA! S-A TERMINAT! Trebuie să urmăm numai pe Sf.Părinți, canoanele sfintelor sinoade!
P.A.:

-”Unii, ca persoana mea sau alții, și sunt puțini aceștia în România, nu vor avea altă cale decât ieșirea din mănăstire. Că nici nu mai poți sta! Deci calea retragerii …! Dacă am avea stareți care să fie împreună cu obștile după gândirea sfinților, ar fi o luptă în comun, dar așa nu este…! Și durerea mare…, încă sunt creștini care sunt frământați de lucrurile acestea sinceri pentru mântuire și întreabă: ce vom face, unde ne mai spovedim, unde ne mai împărtășim, unde mai mergem la Liturghie? Asta-i durerea mare! Le-am spus: fraților, dacă o să fie…, o să ajungem ca Sf. Maria Egipteanca. Nu a avut nici icoană, nu a avut nici anafură, nici aghiasmă, nici biserică, nici preot, nici spovedanie, nici Liturghie, nici …nimic! Pocăința, lacrimile și celelalte ne unește cu Hristos! Le-am spus și lucrurile acestea, mai ales la ucenici de-ai mei.
P.H.:

-În aceeași idee suntem, cu aceleași probleme, în aceeași situație suntem și noi! Romania, Grecia, suntem în unire din punctul acesta de vedere. Biserica acum… Să vă spun ceva frumos de la Sf. Grigorie Teologul: După Sf.Constantin, a venit la domnie fiul lui, Constanțiu. Aproximativ 20 de ani după primul sinod, când l-au acuzat pe Arie. În Constantinopol, pentru 50 de ani, nu au existat ortodocși. Nici episcop, nici preot, erau puține familii… Nu numai Constantinopolul, ci și Asia Mica. Deci inima Ortodoxiei a fost Capadochia, Sf. Vasile cel Mare, pentru aceasta acum înțelegem de ce în timpul Sf. Vasile cel Mare mulți nu voiau să se facă episcopi, a fost Sf. Grigorie Teologul care a vrut să se facă isihast, pustnic. Să nu ia satele și zona aceea, să nu le ia arienii. După Constanțiu a fost Wuoales care a fost arian, și a trimis un general la Sf. Vasile să-l preseze să devină arian. I-a zis:
”-De ce nu ții credința împăratului?”
”-Pentru că eu sunt ortodox!”
-”Nu te înfricoșezi că pot să-ți iau toată bogăția ta?”
”-Înainte să mi le iei tu, le-am dat pe toate! Am rasa asta și puține cărți”
”–Nu te înfricoșezi că te trimit în exod?”
”–Unde voi pleca, există Dumnezeu!”
”–Nu ti-e frică, că am să-ți tai capul?”
”–Așa de bolnav sunt și de slab, că dacă numai așa îmi faci, cad jos și mor!’
A zis apoi:”-Măi, pentru prima dată îmi vorbește astfel un episcop!”.
”-Prima dată vorbești cu episcopul!”
Asta lipsește astăzi: episcopii lipsesc! Când a murit Sf. Vasile, a dat poruncă Sf. Grigorie Teologul să nu plece în pustie, să plece în Constantinopol să învie Ortodoxia. Și a făcut ascultare. A plecat în Constantinopol. Acolo era numai o familie cunoscută, o verișoară de-a lui căsătorită cu cineva din autorități. A mers acolo, l-au primit și îl întreabă unde vom face Sf. Liturghie? Nu avem nimic aici, nici biserică…! Le-a zis: trebuie să facem Sf. Liturghie! În afara casei aveau o gradină. Vede acolo un depozit de lemne. Zice: acolo ce-i? Zice: ”un depozit de lemne! Zice: ”Curățați-o să devina biserică!” Și au făcut Liturghia acolo! Acolo se numește Biserica Sf. Anastasia. În depozitul acela de lemne s-au pus bazele, cumva, ale teologiei pe care o citim noi astăzi. Pentru Sf. Treime, pentru Sfantul Duh… Încet, încet creștinii au prins curaj și s-au adunat.
”-Nu avem nimic, toate ni le-au luat ereticii!”
”-Nu vă supărați, nu vă neliniștiți, ereticii au bisericile, ca și clădiri, nu au pe Duhul Sfant! Noi Îl avem pe Hristos! ”
Adică ei au luat cladirile, și noi Îl avem pe Hristos!

P.A.:

-Din Cer nu te poate scoate nimeni!
P.H.:

-Să nu ne uităm ca ne dă afară, că nu avem unde ne duce! Să nu ne uităm la asta! Hristos ne va călăuzi, în mâinile Lui suntem! Biserica a trecut de foarte multe ori prin ceea ce trecem noi astăzi și au rămas foarte puțini ortodocși. Și cu iconoclaștii, cei mai mulți episcopi au fost… Să nu ne înfricoșăm, să nu ne înfricoșeze nimeni că unde vom merge, nu am mănăstire, pentru că bucuria pe care o avem…, nu ne mai trebuie nimic!
P.A.:

-Pentru noi e mai simplu! Creștinii se frământă, cine le va mai boteza copiii, cine va mai cununa tinerii, cine le va mai îngropa morții. Asta-i frământarea lor! Deci, orice ar fi, acesta este și un îndemn de la sf. voastră, să mergem cu Hristos înainte!
P.H.:

-Da părinte! Să avansăm conform Sfinților Părinți! Eu personal nu pomenesc Patriarhul de trei ani la chilie! După sinod nu merg nicăieri! Dacă ma duc, nu voi pomeni! Sf. Părinți spun clar, nu că aș vrea sau n-aș vrea să o fac! La 1274 Mihail Veckos a vrut să facă unirea la Lion cu catolicii și părinții aghioriți au scris o scrisoare de 21 pagini, toate le-au spus după Sf. Părinți, toate le-au scris acolo. Atunci pomenea pe împărat și pe urmă pe Patriarh! Au zis: vom opri să vă pomenim pentru ceea ce faci cu papa, și au scris în scrisoare când pomenim noi pe episcop ce însemnătate are. Și poporul, și preotul! Din început, de la Sfinții Apostoli, pomenirea episcopului, a ierarhului, înăuntu, la Sf. Masă este comuniunea cu credința episcopului! O considerau comuniune cu credința ierarhului! De exemplu eu când îl pomenesc pe Bartolomeu înseamnă ca eu am aceeași credință cu Bartolomeu! Nu există să explici altfel! E idee absolută, clară, nu există alt înțeles! Absolut înseamnă perfect, nu există alt înțeles, nu poți să o dai stânga, dreapta! Nu există! Deci, încă o dată, pomenirea Patriarhului de către preot și de către popor în Biserică reprezintă, eu ca preot și ca popor, sunt în aceeași credință cu ierarhul pe care îl pomenesc.
P.A.:

-Daca el are o credință dreaptă sunt în comuniune adevărata cu el și cu Cerul, dacă are o credință rea, sunt în aceeași credință cu el spre pierzare!
P.H.:

-Da, mă molipsesc și eu de la el! Cum spunem noi acum în Sf. Munte: îl pomenesc, nu am treabă cu el da îl pomenesc! Sfinții Părinți nu binecuvântează acest lucru! Când pomenesc numele lui, sunt în același nume cu el, am aceeași credință cu el! Dupa axion, întâi pomenește Doamne… episcopul nostru care mărturisește Adevărul! Acolo sunt îngerii… întreabă: măi preote, dar care episcop spune Adevărul de care spui tu aici? Eu să fac ascultare!?
P.A.:

-Ascultarea-i de Hristos! Cum au spus Sf. Apostoli: ascultarea e mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
P.H.:

-Zice și o istorioară: în 1924 când a fost schimbarea de calendar, au oprit pomenirea Patriarhului de atunci tot Sf. Munte, numai o mănăstire a mers pe nou, Vatopedu! Au început încet, încet să trimită Patriarhului câte o scrisoare, să trimită comisii încoace și încet, încet câte o mănăstire, câte o mănăstire, au ajuns, nu toate, dar majoritatea s-a întors. Noi spunem către Europa: noi nu trădăm Ortodoxia, noi spunem despre Ortodoxie în Europa! 50 de ani, pana în’ 74 nu au pomenit pe Patriarh. Zicea Pr. Paisie când a ajuns la Esfigmenu spunea numai de trei ani, dar el nu pomenea mai de mult, la Esfigmenu nu au pomenit deloc… Nu o să vorbim numai de Sf. Paisie Aghioritul, Sf. Munte era plin de sfinți atunci. Toate Liturghiile săvârșite 50 de ani aici, nu au fost valabile? Mulți spun că dacă nu pomenești Patriarhul nu-i valabilă Liturghia. Înțelegeți? E vrăjmășească treaba asta! Ca să se teamă preoții și să-l pomenească! Pr. Dionisie…
P.A.:

-Știu! Chiar eu am slujit acolo o dată sau de două ori, și mi-a zis: părinte, te rog să nu pomenești pe nume pe Patriarh!
P.H.:

Când au mers tinerii la Vatoped, Efrem egumenul și cu Iosif, printr-o poruncă de la Constantinopol, pentru că pr. Dionisie avea un nume bun, i-a spus ca din momentul acela să-l pomenească pe Patriarh. Adică au găsit un moment potrivit, și de atunci pomenesc. Pe timpul pr. Dionisie, l-a chemat la mănăstire și a început să-i spună și starețul Efrem, ca să nu se scandalizeze părinții, să avem pace aici… să începeți să-l pomeniți pe Patriarh. Și i-a zis pr. Dionisie: am frații acolo, o să discut cu ei și o să vă anunț. Nu a spus ca o să-l pomenească. Și i-a zis părintelui Ioan Șova, părinte uite mi-a zis mănăstirea să-l pomenim pe Patriarh, și îl intreabă: părinte ce spui? – ”Nuuu,bree!”
CONVORBIREA (2)
Pr H.:

-A plecat în altă zi la mănăstire și îi zice: ”să-ți spun despre asta, ce mai întrebat! (Și Efrem era bucuros, că o să-i spună da!) Am gândit și am analizat despre asta, cu pomenirea…!” Și scoate din buzunar cheia mare de la Chilie, și îi zice: ia cheile, noi nu-l pomenim! Și Efrem zice: nuu, Gheronda, stai liniștit, lasă…!
Pr.A.:

-Ai văzut hotărâre?
Pr.H:

-Mulți români au fost în Kapsalla, pr. Fanurie, pr.Trifon, pr. Mina…, și nici unul nu a pomenit! Azi am pierdut Tradiția …și le e frică…!
Pr.A.:

-Dar cu nădejdea tot Sus!
Pr.H.:

-Și asta a fost pentru calendar! Dar dacă ar fi fost situația asta…, ce ar fi făcut astăzi ?
Pr.A.:

-Și calendarul nu-i dogmă! Părinte, mulțumim din suflet! Cu smerenie vă spun, m-am folosit de poziția fermă și să ajute bunul Dumnezeu să ridice mai mulți! Nu vă spun pentru slavă deșartă, să ridice mai mulți din Athos așa, cu gândirea și poziția pe care o aveți! Să ajute Dumnezeu și în România să se ridice oameni care să se lupte. Am cam murit! Vă spun, e un duh de amorțire…de…!
Pr.H.:

-Credință și dragoste! Pentru Dumnezeu și Biserică! Nimic altceva! Pentru slava lui Dumnezeu și pentru Ortodoxie! Asta ne dă putere să mărturisim! Și nu te înfricoșa de nimic! Nu fac nimic pentru mine, sunt obligat să fac asta! Credința e temelia!
Pr.A.:

-Și încă o rugăminte! Pentru Dumnezeu, să nu mă uitați și pe mine păcătosul, o să vă pomenesc și eu în slabele mele rugaciuni! Antim! Să ne iertați că v-am răpit din timpul…
Pr.H.:

-Când mai veniți în Sfantul Munte, să treceți iar pe aici!”
Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!

Sursa: http://www.aparatorul.md/recomandam-parintele-hariton-din-muntele-athos-despre-soborul-de-la-creta-si-nepomenirea-ierarhului-iulie-2016/ via https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/06/audio-si-transcriptul-parintele-antim-ce-a-parasit-manastirea-bistrita-si-parintele-hariton-muntele-athos-discutand-pe-tema-marelui-sinod-ce-vom-face-unde-ne-mai-spovedim-unde-ne-ma/

Anunțuri