Sfântul Nicolae Velimirovici nu este sfânt!

Rezultatul documentelor din Creta

sfantul-nicolae-velimirovici

 

Exemplu de dialog între ortodocși și catolici.

Sfințenia Sfântului Nicolae Velimirovici pusă la îndoială

de către Arhiepiscopul romano-catolic, Stanislav Hocevar

Dialog ecumenic și răgăciuni ecumenice,… acest lucru îl auzim în fiecare zi din gura  ierahilor noștri. Rezultatul:

Arhiepiscopul romano-catolic Stanislav Hocevar

stanislav-hocevar-1Comunicatul Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe cu privire la declarațiile Arhiepiscopul romano-catolic de Belgrad, Stanislav Hočevar

„Împărțind cu tot poporul sârb ortodox, precum și cu alți ortodocși și, de asemenea, cu mulți creștini non-ortodocși din întreaga lume, închinarea în rugăciune către personalitatea Sfântului episcop de Žica și Ohrid, Nicolae Velimirovici, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe simte datoria de a-și exprima în mod public indignarea prilejuită de declarațiile nepotrivite și răuvoitoare ale Arhiepiscopului [romano-catolic, n. tr.fr.] de Belgrad, Monsenior Stanislav Hocevar, date ziarului belgrădean „Politika”, pe 28 octombrie, anul acesta, prin care, acesta din urmă și-a luat libertatea după criterii de el cunoscute, de a pune la îndoială sfințenia noului Gură de Aur [a Sf. Nicolae Velimirovici, n. tr. fr.], mergând până să-l compare cu cardinalul Stepinac [beatificat de Papa Ioan-Paul al II-lea în oct. 1998 n.tr.], sau chiar să-l proclame echivalentul sârb al acestuia.

Spre deosebire de Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, care împreună cu Patriarhul sârb, Irineu, în Catedrala Sf. Paul din Londra a marcat recent, în mod solemn, centenarul aniversării discursului istoric al lui Nicolae [a Sfântului Nicolae Velimirovici, n. tr. fr], Arhiepiscopul romano-catolic al Belgradului nu este obligat să cunoască lucrarea pastorală și spirituală a Sfântului Ierarh de Ohrid, Bitola și Zica, nici activitatea sa  internațională inter-eclesială. El nu are nevoie, mai ales, să se intereseze de lucrările sale teologice și literare, inclusiv „Centenar de caritate” și experiența sa cu inamicul, ca „un prieten brutal”, spre deosebire de Stepinac, care a scris că „Ortodoxia bizantină” este „blestemul Europei” și că croații și sârbii, în consecință, sunt două lumi incompatibile.Nu este obligat să cunoască, faptul că, spre deosebire de Stepinac, Sfântul Nicolae a fost internat în timpul celui de-al doilea război mondial, la Ljubostinja, Vojvolica și în cele din urmă în lagărul de trista amintire de la Dachau.

Noi nu-i negăm dreptul de a pune în discuție sensul deciziei șefului propriei sale Biserici, Papa Francisc, de a forma o Comisie mixtă, constituită din membrii Conferinței Episcopilor din Croația și Biserica Ortodoxă Sârbă, care trebuie să examineze în mod responsabil și în conformitate cu adevărul, rolul lui Alois Stepinac înainte, în timpul și după al doilea război mondial. Sfântul Sinod al Episcopilor, cu toate acestea, contestă dreptul de a utiliza angajamentul său în favoarea vizitei Papei Francisc în Serbia, ca monedă de schimb pentru a se infecta –  în mod inconștient, sau probabil conștient – relațiile Bisericii Ortodoxe Sârbe cu Sfântul Scaun. Această dorință, suntem siguri, nu va avea succes. 

Președintele Sfântului Sinod al Episcopilor, Episcopul de Backa, Irineu, membru al Sfântului Sinod și purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Sârbe”

***

Comunicatul Eparhiei de Valjevo (Biserica Ortodoxă Sârbă) cu privire la afirmațiile Arhiepiscopului romano-catolic, Stanislav Hocevar fata de Sfantul Nicolae de Žica [Velimirovici n.tr.]

În urma afirmațiilor Arhiepiscopului romano-catolic de la Belgrad, Stanislav Hočevar cu privire la Sfântul Nicolae de Žica, publicate în cotidianul sârb „Politika„, PS Milutin, episcop de Valjevo (eparhia unde se află moaștele sfântului [Nicolae Velimirovici n.tr.]), a emis următoarea declarație:

Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (I Ioan. 03:18)

Profund afectați de încercarea – care, din păcate, nu este prima – de a pune la îndoială chipul și lucrările Sfântului Episcop Nicolae Velimirovici, avem datoria și necesitatea de a ne pronunța în mod public.

A trecut deja [mai bine de n.tr.] o săptămână (care este mai mult decât suficient pentru a confirma sau a nega ceea ce deja a afirmat), de când Arhiepiscopul romano-catolic de la Belgrad, Stanislav Hočevar, într-un interviu din ziarul „Politika”, aplicând cunoscuta metodă de „incitare la îndoială” (fără a menționa vreun fapt), a încercat să diminueze sfințenia Episcopului Nicolae Velimirovici. Tentativa a fost subtilă, dar, ca orice insinuare rău intenționată, ea a rămas stearpă și ratată.

În mod evident, încercând să-și apere pozițiile sale, Arhiepiscopul Hočevar a imaginat o idee genială: de ce, în dificultatea de a ridica pe cineva [i.e. Cardinalul Stepinac, n. tr. fr], n-am încerca să-l scădem și să-l contestam pe altul [i.e. Sf. Nicole Velimirovici n.tr.fr]? Această idee nu este în nici un caz nouă, dar nu este demnă de rangul și răspunderea Arhiepiscopului.

Simțim nevoia, în calitate de păstrători ai moaștelor Sfântului Episcop Nicole, de a transmite experiența sfințeniei sale și minunile sale. El a fost și va rămâne un luminător al teologiei, al credinței și al vieții în Biserica Ortodoxă și al poporului sârb. Viața sa ascetică, lucrarea sa pastorală, mărturisirea de credință, suferințele și dragostea lui față de aproapele nu au nevoie de „apărare” sau de „dovezi”. În special, toate acestea nu necesită nici o apărare atunci când avem de a face cu afirmații rău intenționate. Sfinții, așa cum este bine cunoscut, după trecerea în Împărăția cerească, nu încetează să împlinească lucrări de dragoste și de milostenie. Cel mai bun exemplu este Sfântul Episcop Nicolae și binefacerile sale pentru cei care i se închină și îl slăvesc.

Reiese în mod clar, din interviul Arhiepiscopul Hočevar, că el însuși nu a avut ocazia (după ultima lui declarație, motivul este evident) de a veni printre oamenii din regiunea Valjevo și de a constata dacă există sau nu o unanimitate în opinia poporului sârb cu privire la Sfântul Episcop Nicolae. Ar fi fost suficient ca Arhiepiscopul Hočevar să audă vorbindu-se doar despre slujba schimbării veșmintelor sfintelor sale moaște în 2013 sau să fi  văzut afluxul poporului lui Dumnezeu în valea Lelic pentru a slavi gigantul spiritual. Vocea poporului lui Dumnezeu este cea mai bună „comisie” pentru pecetluirea sfințeniei, și poporul ortodox al Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică resimte profund atragerea plină de har a Sfântului Episcop Nicolae, slăvind-l ca „episcop al întregului popor„.Astfel, nici o umbra de îndoială, rău intenționată, nu poate păta viața lui sfântă. Mai degrabă, astfel de declarații și afirmații similare, nu fac decât să ne incite să păstrăm încă și mai mult comoara pe care o avem în persoana Sfântului Episcop Nicolae, și ne încurajează să ne rugăm pentru a atinge iubirea și măreția lui.

După tot ceea ce a fost spus de către Arhiepiscopul Hočevar, rămâne pentru noi o întrebare inevitabilă: declarația lui merge în sensul dialogului în care se angajează atât [de mult n.tr.]? Este acesta un exemplu de dragoste adevărată și sinceră la care suntem chemați?Noi credem în mod profund că nu este cazul căci, un alt sfânt al zilelor noastre, Sfântul Iustin de Celije ne învață și ne avertizează: „Nu există adevăr fără dragoste și nici dragoste fără adevăr„. Este edificator, cu această ocazie, de a aminti cuvintele Sfântului Iustin cu privire la un alt mare ierarh al timpului său, Mitropolitul Antonie (Khrapovitzky, +1936), și pe care le putem aplica pe bună dreptate Sfântului Episcop Nicolae: „Acest luminos ierarh și acest înțelept stăpân dumnezeiesc, este în fața noastră, și noi, după el. El este ghidul iar noi ucenicii Lui. El, marele ierarh ortodox, mare în blândețe și smerenie, iar în urma lui noi, mici, mizerabili, suntem praf și țărână”.

+ Episcopul Milutin de Valjevo

sf-nicolae11
Anunțuri