Ce sărbatorim de Anul Nou?

Colinzile și Sfântul Vasile cel Mare

 

de Pr. Daniel Terpea

Noi Românii colindăm și de Sfântul Vasile!

Colinzile la români încep pe 6 decembrie și se termină pe 7 ianuarie seara târziu! Cei care nu au reușit să-și colinde și prietenii mai au timp. Vă îndemn să colindați!

De Anul Nou civil noi ortodocșii în România sărbătorim ”Tăierea – împrejur  cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos”, pe Sfântul Vasile cel Mare și pe mama sa Sfânta Emilia,  o zi cu rădăcini creştine, ancorată în marea sărbătoare a Crăciunului – fiind denumită şi Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului-   și NU sărbătorim mersul cu capra sau cu ursul care sunt de origine păgână și NU marcăm practici magice şi ritualuri,[1] precum sunt ””Semănatul„, „Pluguşorul”, „Plugul cel Mare” şi „Vasilica” în care au fost incluse importante texte „magice” care se rostesc în prima zi a anului şi au o valoare colectivă puternică, fiind adresate individual, fiecărui gospodar în parte, dar cu un conţinut care  se referă şi se repetă pentru fiecare membru al comunităţii.

646x404

La trecerea dintre ani ciocnim paharele, iar dimineața în zori mergem la Biserică veseli și voioși la Sărbătoarea Domnului și a Sfântului Vasile.

I. Tăierea – împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos și norocul din noaptea dintre ani

pizap-com14834090160521

Noi creștinii ortodocși nu recunoaștem decât sfințenia lui Hristos Dumnezeu și a sfinților care au făcut minuni și care prin sfințenia lor și-au transmis harismele ucenicilor lor și care au făcut astfel mai ușoară unirea cu Hristos și îndumnezeirea noastră.  

      În Viețile Sfinților pe ianuarie scrie: ”Pentru aceea S-a tăiat împrejur la trup, ca să ne aducă nouă duhovnicească tăiere împrejur; pentru că, sfârşindu-se legea cea veche, care era după trup, a început cea nouă, duhovnicească. Precum omul cel vechi, trupesc, tăia împrejur pe omul cel simţit, aşa şi cel duhovnicesc este dator a-şi tăia împrejur patimile cele sufleteşti: iuţimea, mânia, zavistia, mândria, necurăţia şi alte păcate. Iar a opta zi S-a tăiat împrejur, scriindu-ne nouă cu sângele Său viaţa cea viitoare, care de învăţători se socoteşte a fi a opta zi. ”[2] ”Apoi s-a pus numele fericitului prunc „Iisus”, nume care s-a dat din cer de Arhanghelul Gavriil în vremea când a binevestit Preacuratei Fecioare zămislirea Lui şi mai înainte până a nu se zămisli în pântece, adică mai înainte până a nu se învoi Preasfânta Fecioară cu cuvintele Binevestitorului, sau mai înainte până a nu zice: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Pentru că la acele cuvinte ale ei, îndată Cuvântul lui Dumnezeu trup s-a făcut, sălăşluindu-Se în preacuratul şi preasfântul Ei pântece.”[3]

         In tradiția ortodoxă bizantină mai găsim un text foarte vechi pe care Biserica Ortodoxă îl păstrează cu sfințenie în Mineiul pe luna ianuarie la stihirile praznicului, alcătuite de Vizantie, se zice așa: ”Mântuitorul, pogorându-Se la neamul omenesc, a primit înfășare în scutec. Cel de opt zile  după mamă și fără de început după Tată nu S-a rușinat de trupeasca tăiere împrejur. Acestuia, noi credincioșii să-I strigăm: Tu ești Dumnezeul nostru, mântuiește-ne pe noi.” [4]

    Se cuvine a şti şi aceasta: că tăierea împrejur în Aşezământul cel vechi era rânduita în chipul Botezului şi al curăţirii păcatului strămoşesc, măcar că acela nu se curăţa cu totul prin tăierea împrejur, până la sângele lui Hristos cel de voie vărsat pentru noi, pentru că tăierea împrejur era numai închipuire a înainte curăţirii celei adevărate, iar nu adevărată curăţire, pe care a săvârşit-o Domnul nostru, scoţând păcatul din mijlocul lumii şi pironindu-l pe Cruce. Iar în loc de tăierea împrejur din legea cea veche, a legiuit Botezul darului celui nou, care este din apă şi duh. Tăierea împrejur a fost atunci ca o pedeapsă pentru păcatul cel întâi făcut şi spre semnul acesta, cum că pruncul ce se taie împrejur este zămislit întru fărădelegi, după cuvântul lui David: …în păcate m-a născut maica mea; pentru care rana rămâne pe trupul pruncului.[5]

15826908_353543131681552_8714940010605856481_n

        Tradiţia păgână românescă se referă la cu totul altceva, la superstiții și anume la: ”norocul din noaptea dintre ani”, când se spune că e bine să fie mult zgomot în casă pentru a alunga spiritele rele, iar cei care se sărută sub vâsc vor avea mult noroc în dragoste sau  că în ultima zi din anul vechi şi în prima zi din cel nou nu este bine să facem cheltuieli sau să arunci ceva din casă – nici măcar gunoiul – pentru că, odată cu el, dăm afară și norocul[6].

       Aici apare o mare contradicție pentru că Hristos alungă spiritele rele și nu noi…, prin zgomot. Norocul în dragoste vine doar prin ascultare, respect și răbdare, iar  a nu cheltui poate însemna a nu face milostenie. Deci noi NU sărbătorim ”norocul din noapte dintre ani”, ci Tăierea împrejur a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Dumnezeul Ortodocșilor, sărbătoare care începe seara pe la orele 18 în ziua de 31 decembrie  și se termină tot seara  la orele 18 in ziua de1 ianuarie, străbătând toată noaptea dintre ani. Apoi tot din Mineiul pe ianuarie la Vecernia Mare, la întâi ale lunii,  se citesc paremiile  din scrierile Vechiului Testament de la Facere (XVIII, 1-12, 14) scrisă de proorocul Moise, unde se zice așa: Arătatu-S-a Domnul lui Avraam și i-a zis: ”Eu sunt Dumnezeul tău; fă ce este plăcut înaintea Mea și fii fără prihană. Și voi pune legământul Meu între mine și între tine, și te voi înmulți foarte; și vei fi tată a multe neamuri. Și nu se va mai chema numele tău Avram, ci va fi numele tău Avraam, că tată a multe neamuri te-am pus. Și te voi crește foarte-foarte și te voi pune întru neamuri, și împărați din tine vor ieși. Și voi pune legământul Meu între Mine și între tine și între seminția ta după tine, întru neamurile lor spre legământ veșnic, și le voi fi lor Dumnezeu. … “ [7]

 II. Sfântul Vasile cel Mare

      Dacă  de Crăciun  sărbătorim nașterea lui Hristos la care cei trei magi[8]: Gaspar, Melchior, Baltazar au dus ca daruri: aur, smirnă și tămâie Pruncului Iisus,  de anul nou  Biserica ortodoxă îl sărbătorește și pe Sfântul Vasile cel Mare, pentru că a adormit pe 1 ianuarie 379 d.Hr

       Sărbătoarea a avut doar o conotație religioasă, credincioșii sărbătorindu-l și cinstindu-l pe Sfântul Vasile cu evlavie și cucernicie nu numai pentru cadourile sale care au rămas în memoria colectivă sub numele de ”darurile Sfântului Vasile, ci pentru binecuvântările și ajutorul dat copiilor, oamenilor săraci și celor neputincioși.

    Renumitul Profesor de Folclor și Academician, grec de origine, Gheorghios Megas scria foarte semnificativ: «Anul Nou capătă o conotație deosebită, deoarece este sărbătorit în memoria unuia dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Vasile cel Mare. Prin personalitatea sa, Sfântul Vasile dă viață și strălucire sărbătorii. Se face mijlocitor și garant al rugăciunilor și al binecuvântării pe care omul, aflat la începutul unei noi perioade cronologice, nădăjduiește să le primească de la Dumnezeu, Dătătorul tuturor bunurilor ».[9]

     O scriere bizantină păstrată tot în Mineiul pe luna Ianuarie, la slujba Veceniei Mici în stihirea pe galsul 3, alcătuită de Ghermano zice: ”Sălășluind în sufletul tău pe Hristos, Izvorul vieții, prin viața ta curată, tâlcuitorule al Sfintelor Taine, Vasile, ai izvorât lumii râuri de învățături drept-cinstitoare de Dumnezeu, din care adăpându-se poporul cel credincios al Bisericii, aduce rodul buzelor care mărturisesc harul Celui ce a premărit pomenirea ta, în veacul veacului.”[10]

      În zilele de sărbătoare, copiii îl așteaptau doar pe Sfântul Vasile, cântau colinde, mergeau la biserică, participau la masa festivă, unde preotul tăia vasilopita [plăcintă cu răvașe de Anul Nou] etc.

De vreme ce, într-o versiune de colinde, Sfântul Vasile este înfățișat ca elev, se spune că el este creația copiilor care cântau: «Vasile al meu, de unde vii și încotro te îndrepți? De la maica mea vin și mă duc la școală…». …..

020100091

     Cât de apropiat lor îl considerau! În mod paradoxal, numele s-a schimbat în «Moș Crăciun» și, fără să aibă vreo legătură cu cel pe care îl serbam, s-a înrădăcinat, firește, și în tradiția ortodoxă, încercând de atunci nu numai să o eclipseze (am putea spune că a și reușit deja!), ci să o desființeze, în măsura în care îi vom permite acest lucru!

       In anul 2014 de Crăciun  Primăria Kifisiei, împreună cu  Mitropolia Kifisiei, Amarusiu și Oropu a adresat o invitație tuturor copiilor din orașul  Kifisia, Atena, Grecia sub forma unei scrisori a Sfântului Vasile scrisă pentru un copil ,  pentru a petrece o zi împreună :

Dragul meu copil,

%ce%b5%ce%b9%ce%ba%cf%8c%ce%bd%ce%b1-304mă numesc Vasile. M-am născut în 330 după Hristos în Kesarea Kapadociei și pe părinții mei îi chemau Vasile și Emilia.

 Familia mea a fost numeroasă adică, am avut mulți frați. Unul dintre frații mei este Grigorie, care mai pe urmă a studiat teologia, și care este cunoscut ca Grigorie de Nissa.

Am iubit mult pe bunica mea Macrina care mi-a vorbit de Hristos al nostru și m-a făcut să-l iubesc.

Mi-a plăcut mult să citesc și pentru aceasta am studiat retorica, filosofia, astronomia, geometria, medicina, fizica. etc. În Atena l-am cunoscut pe Iulian care mai târziu a ajuns Impăratul Bizanțului și mai apoi dușmanul creștinismului și pe Grigorie de Nazianz cu care am devenit foarte buni prieteni.

Am fost hirotonit preot iar mi târziu episcop în orașul Kesarea și am creat o serie de instuții filantropice (așezăminte medicale, bolnițe) care au devenit cunoscute sub numele de ”VASILIADA”, pentru că iubesc mult pe cei care au nevoi și în particular voi, copiii mici.

Nu m-am oprit niciodată să-l iubesc pe Hristos și pentru aceasta atunci când din când în când, împăratul Oualis, l-a trimis pe epitropul Modest  și m-a amenintat că o să îmi ia proprietățile, o să mă trimită în surghiun, adică departe de țara mea, mai mult, să mă omoare, i-am răspuns:

-«Puține haine uzate și câteva cărți constituie întreaga mea avere, deci nu mi-e frică că o să mi le iei. Exilul nu-l iau la socoteala, pentru că toate țările sunt patria mea. Nici de martiriu nu mi-e frică, deoarece consider că moartea este binefăcătoare, întrucât mă va conduce mai repede la Dumnezeu»

Sunt unul dintre cei trei Ierarhi, împreună cu Grigorie de Nazianz si Ioan Gură de Aur și suntem protectorii literelor, ai școlilor și  elevilor.

Sărbătoarea mea este pe 1 Ianuarie în fiecare an.

M-am gândit că la anul de ziua aceasta să sărbătorim împreună ca să mă cunoști mai bine, cu colinzi tradiționale românești  și grecești, care vor fi cantate de voi copii, cu schimburi de cadouri pe care le va oferi fiecare către fiecare și cu multele altele încă…»

Vasile al Kezareei

Graiul Ortodox

––––––––––––––––––––––––-

[1]  Vezi și 12 Ritualuri populare revelion-anul nou

 http://www.horoscop-urania.com/horoscop-urania/12-ritualuri-populare-revelion-anul-nou/

[2] Viețile sfinților pe luna ianuarie, ediția a II-a , Editura Mănăstirea Sihăstria  2005, p. 9

[3]  Vieșile Sfinților pe Ianuarie p.11

[4]  Mineiul pe luna Ianuarie, editura Reîntregirea, Alba Iulia 2005,  p.11.

[5] Vieșile Sfinților pe Ianuarie, p.10

[6] Vezi și TRADIŢII, SUPERSTIŢII ŞI RITUALURI DE ANUL NOU de Mirela Beatrice DOBRIN

https://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Traditii%20ritualuri%20de%20anul%20nou%20de%20Mirela%20Beatrice%20Dobrin.htm

[7] . [7]  Mineiul pe luna Ianuarie, editura Reîntregirea, Alba Iulia 2005, p.7

[8] Părintii Bisericii învață că magii de la răsărit dețin un rol foarte important în iconomia mântuirii, pentru că închinarea acestora lângă ieslea din Betleem reprezintă sfârșitul păgânismului sau a idolatriei. Mag, magi= Persoană care prezice viitorul după poziția aștrilor, ghicitor în stele, astrolog- astrologie/Din aceeași categorie ghicitorii și vrăjitorii.

[9] Teme antieretice: Cum a pătruns și de ce este promovat așa de mult ”Moș Crăciun”  de  ”Coca Cola” https://graiulortodox.wordpress.com/2011/12/26/91-cum-a-patruns-si-de-ce-este-promovat-atat-de-mult-mos-craciun-de-coca-cola/

[10] Mineiul pe luna Ianuarie, editura Reîntregirea, Alba Iulia 2005,  p.11.

Anunțuri