257672-p

Monahii de la Mănăstirea Esfigmenu au fost

condamnați la închisoare între 10 și 20 ani.

Scrisoarea Starețului Metodie către ziarul Ortodoxos

Typos. Divergenţa dintre Patriarhii Ecumenici şi Esfigmeniţi

Un cititor Justin pe data de  Feb 04, 2017 @ 06:11:40 [Editinformeză  Graiul Ortodox că pe : «1 Februarie, 2017, săptămâna aceasta, Tribunalul din Tesalonic l-a condamnat în mod ilegal pe starețul Mănăstirii Athonite Esfigmenu, la 20 ani de inchisoare, și pe mai mulți monahi ai mănăstirii, la câte 10 ani de inchisoare. [Mănăstirea Esfigmenu a încetat pomenirea patriarhului ERETIC Bartolomeu acum câtiva ani, iar Bartolomeu a solicitat în repetate rânduri, cu succes, sa fie trimiși jandarmii să ii scoata afară cu forța pe monahi]. Adresa de e-mail a patriarhiului Bartolomeu este la acest link:
http://www.esphigmenou.com/

Opt călugări din mănăstirea athonită Esfigmenu au fost condamnați la închisoare între 10 și 20 ani / IATĂ MOTIVUL

Pe blogul katanaxi  găsim pe 30 Ianuarie, o chemare la protest împotriva deciziei de condamnare a Părintelui Metodie la 20 de ani de închisoare.

257673-p

Protestul este programat pentru Miercuri, 1 Februarie 2017, la ora 18:00, în faţa Ministerului de Externe, în centrul Atenei.

Un comunicat detaliat împotriva deciziei de condamnare a Părintelui Metodie a fost eliberat de reprezentantul celor 35 de asociaţii elenortodoxe [din Grecia], medicul director, chirurg Athanasios N. Papagheorghiu, profesor la Universitatea din Atena.

Din pricina cocktail-urilor Molotov, egumenul Mănăstirii Esfigmenu primește o pedeapsă de 20 de ani de închisoare

Opt călugări de la Mănăstirea Esfigmenu, una dintre cele douăzeci de mănăstiri mari din Muntele Athos, inclusiv Egumenul Metodie (Papalamprakopoulos), au fost condamnați la închisoare vineri, de către Curtea Penală mixtă cu jurați din Salonic, raportează Mystagogy.

Călugării au fost acuzați de instigare la violență și de aruncare de cocktail-uri Molotov spre ofițerii de poliție într-un incident din iulie 2013, în capitala athonită Karyes. Egumenul Metodie și monahul Antypas, principalul agresor, ambii au primit pedepse de douăzeci de ani, cu executare imediată. Ceilalți șase călugari au fost acuzați ca complici, primind sentințe de zece ani și patru luni, care sunt atacate cu apel.

Mănăstirea Esfigmenu a fost în schismă cu restul Sfântului Munte, cu Patriarhia Ecumenică și cu  restul lumii ortodoxe de mai mulți ani, în semn de protest față de activitatea ecumenistă a Patriarhului Constantinopolului cu Biserica Catolică, și altele. Din păcate zelul lor împotriva greșelilor din stânga i-a dus în eroare pe partea dreaptă, spre deosebire de restul Sfântului Munte, care nu a plecat din Biserica lui Hristos.

Incidentul în cauză a avut loc atunci când executorii judecătorești au sosit la sediul administrativ Esfigmenu din Kareia, la 29 iulie 2013 pentru a evacua călugării schismatici, care au răspuns prin aruncarea a trei cocktail-uri Molotov și un dispozitiv exploziv. „Mănăstirea Esfigmenu este casa noastră; vom muri acolo”, unul dintre călugări a spus instanței, potrivit Associated Press .

O declarație eliberată de noua obște a Mănăstirii Esfigmenu, înființată în anul 2005, prevede: „Decizia instanțelor, care este executorie și imediată, pentru ambii acuzați, este de măsura bunului simț. Și anume că un lucru este mărturisirea de credință și un altul este utilizarea explozivilor și comiterea infracțiunilor grave. Dezacordurile spirituale și alte negări ale regulilor Sfântului Munte și statul sunt un alt lucru.

Între timp, Alkiviadis Grigoriadis, avocat pentru inculpați, a declarat că disputa a fost despre dogma religioasă și ar trebui „în nici un caz” să nu fie soluționată în instanță.

Adresându-se vechii obști a Mănăstirii Esfigmenu rămase, noua obște continuă: „Obștea și conducerea mănăstirii sunt dispuse să îmbrățișeze orice frate care ar veni cu intenții bune și de a face toate eforturile pentru împăcare. Cu toții putem contribui cu calm și fără fanatism pentru a pune capăt ocupației persistente și inutile, fără nici un rezultat constructiv, a spațiilor mănăstirii.”

[http://ortodoxinfo.ro/2017/01/30/opt-calugari-din-manastirea-athonita-esfigmenu-au-fost-condamnati-la-inchisoare-intre-10-si-20-ani-iata-motivul/#.WKOOJPmLSqc]

Scrisoarea Starețului Metodie către ziarul Ortodoxos Typos

Obştea asediată a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu

dă răspuns minciunilor Patriarhului Ecumenic

Printr-o declaraţie scrisă, trimisă spre publicare ziarului nostru, Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, Arhimandritul Metodie, şi obştea dezmint minciunile Patriarhului Ecumenic, potrivit cărora obştea canonică a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, aflată acum într-o adevărată stare de asediu, ar fi aderat la un Sinod vechi-calendarist şi ar pomeni un episcop vechi-calendarist. „Toate sunt minciuni” se subliniază, arătând că ei recunosc instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar nu pomenesc numele actualului Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, pe care îl numesc eretic. Iată textul integral al declaraţiei adresate  ziarului „ὈρθόδοξοςΤύπος” (O.T.):

«Datorită răspândirii pe internet şi pe alte căi a zvonului despre presupusa subordonare a istoricei şi tradiţionalei Mănăstiri Esfigmenu faţă de Sinodul vechi-calendarist al Arhiepiscopului Calinic, declarăm tuturor cu îndrăzneală că niciodată nu ne-am subordonat vreunui Sinod vechi-calendarist. Am întrerupt pomenirea Patriarhului Constantinopolului, kir Bartolomeu, denunţându-l ca eretic şi ne-am separat de el potrivit canoanelor Bisericii (al 15-lea de la Sinoadele I şi II Ecumenice şi al 31-lea al Sfinţilor Apostoli). Recunoaştem instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar continuăm să denunţăm pe actualul Patriarh ca eretic şi ca unul care nu respectă nici Tradiţiile Bisericii, nici Legea Sfântului Munte (Carta Juridică a Sfântului Munte) şi nici condiţiile internaţionale. Declarăm deci cu îndrăzneală tuturor celor care se îndoiesc că niciodată nu am pomenit alt Patriarh sau Episcop. Urmăm prin harul lui Dumnezeu această bună luptă pentru Credinţă, până la deplina îndreptăţire a Sfintei noastre Mănăstiri. Nu ne vom abate nici în cel mai mic amănunt de la linia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a Sfinţilor noştri înaintaşi Athanasie şi Efthimie, trecuţi la Domnul. Vom aştepta deplina dreptate de la Chivernisitoarea Sfântului Munte, de la Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, sau cu ajutorul acesteia suntem gata să murim – dacă timpul o cere – pentru cele ce credem şi nu vom deveni cu nici un chip trădători ai Credinţei noastre şi ai Spiritualităţii Patriei noastre, care este Sfântul Munte, pentru nici o plată sau cinstire.

Cu binecuvântări şi dragoste,

Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu,

Arhimandritul Metodie

şi fraţii mei în Hristos».

 Semnalăm că Patriarhul Ecumenic, kir Bartolomeu, în timpul recentei sale vizite la Sfântul Munte a cerut aici şi acum „alungarea” obştii canonice din Sfânta Mănăstire şi instalarea obştii „rânduite” de acesta, pe care o caracterizează drept „canonică”.

Divergenţa dintre Patriarhii Ecumenici şi Esfigmeniţi

de Gavriil Th. Lampsidis

Nu mai e mult până la împlinirea a patru decenii de la începutul divergenţei care desparte pe patriarhii Ecumenici (atenţie, şi nu instituţia Patriarhiei Ecumenice) de monahii răzvrătiţi ai Sfintei Mănăstiri Esfigmenu din Sfântul Munte. Pe durata acestei mari perioade de timp, nici Sfânta Epistasie[1] a Sfântului Munte, nici Patriarhii Ecumenici (Athenagora, Dimitrie, Bartolomeu) nu au reuşit, deşi se presupune că erau luminaţi de Dumnezeu, să pună un sfârşit acestui conflict care dintr-o chestiune administrativă a conducerii monahale a sfârşit în a fi socotită o chestiune de vârf a divergenţelor pe teme de credinţă.

Neputinţa patriarhilor de a regla această chestiune se explică prin faptul că nu aveau dreptatea de partea lor, iar deschiderile lor faţă de cei de alte credinţe (mai ales îngăduinţa lor faţă de mai-marii Vaticanului) i-au privat de privilegiul veridicităţii, ori de câte ori acţionau sau se exprimau ca patriarhi ortodocşi. Pentru că Ortodoxia nu este o schemă administrativă, nici o putere axiomatică, ca să se exercite având ca unice instrumente poziţia în sistem. Sfânta Evanghelie şi Însuşi Domnul prin dumnezeiasca Sa înţelepciune, le-a pus pe toate în rânduială, promiţându-ne că rânduielile Sale ne vor fi de ajuns până la sfârşitul lumii.

În Ortodoxie, nu e nevoie ca întâiul să copieze metodele papei paranoic şi să îi supună pe toţi prin puterea sa lumească. În Ortodoxie, întâiul e dator să fie slujitorul tuturor. Iar că să se înţeleagă acest lucru, Domnul a spălat picioarele ucenicilor săi, dar patriarhii şi vlădicii de azi trăiesc în lumea lor, stârnind mânia lui Dumnezeu. De aceea nu mergem înainte. De aceea ne pierdem. Şi nu facem aici de figuri de stil. Ca un credincios ce sunt şi nu doar ca un „creştin de buletin”, aşa cum ne vor patriarhii şi vlădicii, nu am nici o problemă să afirm cu toată seriozitatea că noi, grecii, ca creştini, suntem încercaţi atât de aspru în aceste vremuri, pentru că am tolerat şi continuăm, din păcate, să tolerăm asemenea patriarhi şi vlădici.

Câtă vreme ni s-a dat, prin bunăvoinţă dumnezeiască, adevărata credinţă prin Revelaţie, din pricina faptului că patriarhii şi vlădicii au părăsit şi credinţa şi ne-au părăsit şi pe noi – ei nemaifiind nici pe departe modele de slujitori creştini ai sfintelor taine, în comparaţie cu Părinţii de-dumnezeu-purtători din vremurile mai vechi, foarte grele şi ele – ne-am pierdut cu totul drumul. Faptul că Biserica oficială, stăpânită acum de un cuget secularizat, lumesc, ne-a părăsit, reprezintă principalul motiv, pentru care am primit influenţe străine, ajungând să preferăm gunoaiele Occidentului şi ale Orientului în locul tezaurelor culturale şi duhovniceşti ale moştenirii noastre. Suntem vinovaţi, desigur, şi noi, dar turma fără păstor nu are valoare.

Scriptura de-Dumnezeu-insuflată ne luminează întru toate! Şi foarte sugestiv ne aminteşte cum a cerut Domnul de la Petru să-I arate că-L iubeşte. Patriarhii, vlădicii şi câţi preoţi se ocupă doar cu cei îmbisericiţi (adică abia 2%), dar şi cu aceştia doar superficial, să-şi amintească fie şi numai o dată pe an, ceea ce a pus Hristos mai presus de toate obligaţiile lor? Şi, oricât ar fi de târziu – şi spun asta, pentru că răul s-a săvârşit deja – socotesc totuşi deosebit de necesar pentru toţi să pun înainte aici cuvintele Domnului din Evanghelia după Ioan (capitolul 21):

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele”.

Cu toate acestea, pentru lumea care nu ştie sau nu îşi aminteşte amănunte şi mai multe date exacte despre această istorie a divergenţei dintre patriarhii ecumenici şi esfigmeniţi nu sunt de ajuns ştirile şi reportajele pe această temă, aşa cum s-a întâmplat recent cu vizita patriarhului ecumenic Bartolomeu la Sfântul Munte, care a fost însoţită de dezaprobări. Pentru câţi ştiu, kir Bartolomeu este ultimul care ar trebui să se mire de poziţia Esfigmeniţilor. Căci, nu numai că nu este exemplar în ce priveşte cugetul ortodox şi apărarea luptătoare a acestuia, ci chiar a devenit purtător de stindard al ecumenismului, deschizând nu una, ci multe porţi celor de altă credinţă, răspândind îndoieli şi idei noi printre credincioşi.

Însă creştinii catehizaţi cunosc şi au fost foarte adânc răniţi de prea multele încălcări ale Patriarhului Ecumenic. A ajuns în punctul – halul, este un cuvânt mai corect! – să-l primească pe arhiereziarhul, schizofrenic şi paranoic, conducător al statului Vatican, pe papa, în cetatea împărătească, purtând un panou pe care a scris imnul îngerilor către Domnul şi Dumnezeul nostru: „Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului”! Binecuvântat papa! Am păcătuit, Doamne! Binecuvântat acesta care se consideră pe sine… infailibil şi are ca ambiţie de vârf a sa primatul?! Am păcătuit, Doamne! Creaţia, aş afirma cu toată seriozitatea, nu prevăzuse apariţia păcătosului acestei căderi abisale.

Deci, acest apostat care-şi face treaba în Biserica Ortodoxă ca pe un teren viran, acest stegar al ecumenismului viclean, subminator şi trădător, nu poate să îi caracterizeze drept „schismatici” pe zeloţii (zeloţi ar trebui să fim toţi creştinii, dacă ni s-ar fi dat cateheza corectă) monahi esfigmeniţi doar pe baza Cartei stature a Sfântului Munte, care îi recunoaşte supraveghere duhovnicească asupra Sfântului Munte. Monahii esfigmeniţi sunt trup şi suflet dedicaţi schimei monahale şi Ortodoxiei şi au ca stindard, nu acel panou pe care l-a făcut apostatul patriarh pentru papa fără de minte, ci un panou cu promisiunea ca până la moarte să apere adevărata noastră credinţă: „Ortodoxie sau moarte!”.

Creştinii şi cetăţenii neluminaţi, din pricina indiferenţei „Bisericii” care s-a făcut roabă Cezarului, cunosc totuşi că Mişcarea Ecumenică şi Consiliul Mondial al Bisericilor ţin de Noua Ordine a Lucrurilor în domeniul religiilor. Creştinii ortodocşi ştiu de asemenea că nu există multe Biserici, ci Una este cea adevărată (creştinismul ortodox nealterat), deoarece deţine adevărul revelat.

Tronurile ecumenice şi episcopale nu stabilesc drepturi precum acelea care au transformat graniţele patriarhiilor şi mitropoliilor „în mici imperii” (acolo unde se întâmplă acest lucru). Doar îndatoriri de slujire a turmei şi de această slujire a păstorilor se leagă şi demnităţile lor ierarhice. Pentru că Patriarhul Bartolomeu nu are o libertate duhovnicească integră, aşa încât să-şi corecteze mersul şi să devină exemplu de ierarh ortodox, continuă cu acţiuni care îi bucură doar pe duşmanii Ortodoxiei şi pe toţi câţi pizmuiesc unicitatea Sfântului Munte şi le este o bârnă în ochiul întunecat istoria milenară şi slava acestuia.

Lumea nu cunoaşte, iar în zilele noastre este bulversată de problemele economice. Citeşte, deci, în ziare, aude sau vede prin mass-media că există, zice-se, o altă „obşte” în afara Sfintei Mănăstiri şi un alt stareţ, şi el tot „în afara” mănăstirii, care, fără să aibă nici o legătură cu Sfânta Mănăstire Esfigmenu aspiră ca prin tertipuri juridice să se instaleze în Sfânta Mănăstire înlăturându-i pe monahii stăpâni acolo, pe fraţii lor – se presupune – în Hristos! Cine a îngăduit acestea? Bartolomeu!

Esfigmeniţii nu au nici ei toată dreptatea de partea lor. Am prezentat chestiunea în stil jurnalistic şi cu subiectivitatea durerii noastre, ca nişte credincioşi şi nu ca… nişte provocatori de scandaluri. Cunoaştem şi noi care este situaţia. Ştim: Esfigmeniţii sunt datori să-şi corecteze poziţia. Sunt datori să se conformeze literei şi duhului Cartei statutare a Sfântului Munte. Sunt datori să-l „sacrifice” pe actualul lor stareţ, pentru că, doar el şi nimeni altul, a fost hirotonit de un „mitropolit” vechi-calendarist. Sunt datori să trimită un reprezentant în Sfânta Epistasia (Supraveghere) şi să fie de acord cu câte se hotărăsc, cu rugăciune, la sinaxele acesteia. Esfigmeniţii nu pot susţine că toate cele 19 mănăstiri sunt pe un drum greşit şi doar Mănăstirea Esfigmenu se află pe drumul cel bun. Esfigmeniţii au întors spatele chiar şi judecăţii bunului simţ şi se primejduiesc într-adevăr să cadă şi să devină din zeloţi, eretici.

Ne-am ocupat cu toate aceste chestiuni şi când a fost nevoie ne-am aflat vreme de patru zile la mănăstire. Dar, aşa cum spuneau mai înţelepţii noştri străbuni din antichitate, să se păzească adevărul de istorii, la fel şi în cazul adevărului lor. Patriarhul, se pare, recurge la soluţia de a-i îndepărta cu forţa pe Esfigmeniţi.  Asta înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât ca statul grec să-şi scoată singur ochii, trimiţând în Sfântul Munte trupe speciale! De aceea, susţinem că, din punctul nostru de vedere, în reglarea acestei chestiuni mai mult decât toţi va trebui să contribuie înşişi Esfigmeniţii. Am obosit şi suntem adânc mâhniţii noi, creştinii simpli, văzând neputinţa clericilor şi a monahilor de a-şi rezolva între ei problemele. Erau datori cel puţin să recunoască faptul că pentru această situaţie este de vină ignorarea Tradiţiei, care vrea ca toate cele din spaţiul Bisericii să se regleze prin împreună-lucrarea clericilor şi laicilor şi nu aşa cum se întâmplă azi cu patriarhii şi vlădicii care, încălcând orice rânduială a moralei creştine, se vor stăpâni absoluţi, conlucrând doar cu mireni supuşi lor, iar în chestiunile divergenţelor cu clerul simplu ei sunt şi acuzatorii, şi judecătorii. Doamne, ai milă!

 Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 noiembrie 2011, nr. 1901, pp. 1, 7.

Traducre:  Mihail Ilie (G. O.) 

Graiul Ortodox

Notă. OrtodoxInfo

Evident site-ul OrthoChristian.Com (provoslavie.ru) este de partea ecumeniștilor, afirmând despre monahii mărturisitori din Esfigmenu că ”sunt în schismă”, ”spre deosebire de restul Sfântului Munte, care nu a plecat din Biserica lui Hristos”. Acești monahi athoniți au mărturisit și au rămas în Biserica lui Hristos, dar au greșit prin atitudinea lor agresivă, care putea provoca și pierderea unor vieți.

Nu în acest fel trebuie mărturisită credința, prin violență și aruncarea de explozibili.

Iar pentru faptul că s-au apărat împotriva evacuării forțate din mănăstire, fie și prin folosirea de cocktail-uri Molotov, poate că nu meritau o condamnare așa de mare.

Graiul Ortodox

 

Anunțuri