Hotărârea finală a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare referitoare la Sinodul din Creta

«Sinodul din Creta nu este nici Mare, nici Sfânt, nici Panortodox»

synodbulgaria

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a emis hotărârea ei finală referitoare la Sinodul din Creta și la textul cu titlul: „Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine”. Prin hotărârea ei unanimă, cu toți episcopii prezenți la ședința Sinodului, care a avut loc la 15 noiembrie 2016, Sfântul Sinod:

  1. A amintit că la 1 Iunie a cerut amânarea Sinodului și că același lucru l-au făcut în continuare și alte trei Biserici Ortodoxe Locale Autocefale (Patriarhia Antiohiei, a Georgiei și a Rusiei).
  2. A observat că au fost chemați să urmărească Sinodul reprezentanți ai mass mediei și ai diferitelor grupări religioase eterodoxe, dar nu au fost chemați, nici măcar ca observatori, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe a Americii, care este recunoscută ca Biserică Autocefală de către Patriarhia Bulgară.
  3. A observat de asemenea că textul cu titlul: „Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine” nu a fost semnat de o mare parte de ierarhi care au participat la Sinod, dintre care unii sunt teologi ortodocși proeminenți.

În continuare hotărârea Sfântului Sinod s-a referit, mai în detaliu, la diferite puncte problematice ale textului sinodal. Mai concret:

  • În ceea ce privește paragraful 4 al textului, Sfântul Sinod explică că rugăciunea Bisericii pentru „unirea tuturornu înseamnă restabilirea unității cu alți creștini, ca și cum unitatea este ceva care s-ar fi pierdut de către Biserică, ci se referă la întoarcerea în sânul Bisericii prin Botez, Mirungere și Dumnezeiasca Euharistie a celor care au căzut. Mai mult, Sfântul Sinod face cunoscut că Biserica Ortodoxă nu poate accepta diferitele teorii despre această unitate, teorii care persistă la eterodocși, cum ar fi „teoria Bisericii nevăzute”, „teoria ramurilor” și „teoria egalității dogmelor”, precum și teoria de curând formulată a „teologiei baptismale”, potrivit căreia există o unitate primitivă într-un „botez comun”. Sfântul Sinod a făcut cunoscut că toate aceste teorii au legătură cu doctrina despre „harul creat” al Sfântului Duh, care a fost condamnată de către Biserică. Și încheind, Sfântul Sinod face cunoscut, de asemenea, că respinge doctrina care se află în Decretul privind Ecumenismul a Conciliului Vatican II, ca expresie a aceluiași concept eclesiologic greșit menționat mai sus.
  • În ceea ce privește paragraful 5 al textului, mai concret, declarația că Biserica Ortodoxă participă la inițiativele ecumeniste „cu scopul căutării unității” pierdute „a tuturor creștinilor”, Sfântul Sinod o consideră inacceptabilă și de neîngăduit, datorită faptului că Biserica Ortodoxă nu și-a pierdut niciodată unitatea ei. Dimpotrivă, ceea ce s-a întâmplat este că ereziile care au apărut și schismele care s-au făcut au căzut din Biserică, fără ca aceasta să însemne că Trupul lui Hristos va putea vreodată să piardă integritatea ontologică originală – o unitate indisolubilă, care rezultă din ipostasul ontologic indisolubil a lui Hristos.
  • În ceea ce privește mult-discutatul paragraf 6, Sfântul Sinod consideră că fraza: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte biserici și comunități eterodoxe care nu se află în comuniune cu ea”, este de fapt în opoziție cu paragraful 1 al aceluiași text, care menționează că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una. Dogmele și Canoanele Bisericii fac imposibilă acceptarea existenței mai multor biserici. În același chip, această frază se vede că este în opoziție și cu paragraful 2 al textului, care menționează că „Biserica Ortodoxă fundamentează unitatea Bisericii pe faptul întemeierii ei de către Domnului nostru Iisus Hristos și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și prin tradiția patristică și este trăită până astăzi în ea”. Sfântul Sinod nu consideră că prin adaosul acceptării „denumirii istorice” și prin explicarea că bisericile și comunitățile eterodoxe nu se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă, textul ar fi păzit în felul acesta de primejdia înșelării. Dimpotrivă, acceptarea denumirii istorice implică în mod necesar și acceptarea realității exprimată de această denumire. Dacă cei care au semnat textul au înțeles că referirea la acceptarea „denumirii istorice” nu s-a făcut cu scopul de a corespunde cu o realitate istorică, adică nu intenționa să se refere la biserici, textul ar fi trebuit să menționeze aceasta. Altfel, acceptarea „denumirii istorice” face să se subînțeleagă existența altor biserici în afară de Biserica Ortodoxă cea Una, fapt care se află în evidentă contradicție cu paragraful 1 și cu cuvintele cu care începe paragraful 6 (care fac cunoscut că Biserica este Una și Ortodoxă).
  • În ceea ce privește paragraful 12, Sfântul Sinod consideră că afirmația că „în timpul desfășurărilor dialogurilor teologice scopul comun al tuturor este restabilirea finală a unității în dreapta credință și în dragoste” este foarte naivă și nu reflectă natura multidimensională a procedurii. Unitatea implică unitatea în credință, în modul de gândire și în făptuire, cu privire la definițiile dogmatice și la Canoanele care au fost aprobate de Sinoadele ecumenice, precum și la tradiția liturgică și viața duhovnicească în Sfântul Duh. Calea pentru atingerea unității trece prin pocăință și prin mărturisirea Credinței Ortodoxe și a Botezului ortodox.
  • În ceea ce privește paragraful 12 (care de fapt este paragraful 20), Sfântul Sinod propune ca la fraza: „Perspectivele dialogurilor teologice… sunt determinate totdeauna în baza… criteriilor canonice ale tradiției bisericești deja formulate”, propoziția „ale tradiției bisericești deja formulate”, va trebui înlocuită cu propoziția „ale tradiției Bisericii Ortodoxe”.
  • În ceea ce privește impresia de ansamblu generată de textul referitor la „Relațiile…”, Sfântul Sinod consideră că există multe expresii și termeni neclari și multe inconsecvențe referitoare la eclesiologie. Mai mult, Sfântul Sinod consideră că textul nu formulează clar scopul principal și principiile constitutive ale diferitelor dialoguri și ale participării la mișcarea ecumenică, și anume întoarcerea eterodocșilor în sânurile Bisericii Ortodoxe. Dimpotrivă, textul – și mai ales paragraful 16 – legalizează Consiliul Mondial al Bisericilor, la care, din fericire, menționează Sfântul Sinod, Biserica Ortodoxă Bulgară a hotărât de multă vreme să întrerupă participarea.
  • De asemenea, Sfântul Sinod nu este de acord cu modul concis și foarte scolastic prin care se reglementează cum va trebui să se desfășoare diferitele dialoguri, o abordare scolastică care cuprinde tot textul (paragrafele 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 15).
  • În sfârșit, în ceea ce privește paragraful 22, care afirmă că „păstrarea Credinței Ortodoxe curate este asigurată numai prin sistemul sinodal”, Sfântul Sinod spune că, dimpotrivă, criteriul final al acceptării Sinoadelor bisericești este conștiința dogmatică trează a întregii plinătăți ortodoxe (a plinătății Trupului). El afirmă că Sinodul ecumenic nu asigură în mod automat sau mecanic corectitudinea credinței pe care o practică creștinii ortodocși.

În concluzie, Sfântul Sinod rezumă hotărârea sa, declarând că Sinodul de la Creta nu este nici Mare, nici Sfânt, nici Panortodox și dând următoarele motive și explicații:

  1. Datorită neparticipării unor Bisericii Autocefale și din pricina unor diversiuni organizatorice și greșeli teologice. Cu toate acestea, Sfântul Sinod prețuiește strădaniile care au fost depuse de organizatori și participanți în vederea înfăptuirii Sinodului.
  2. În urma unui studiu atent al textelor adoptate de Sinodul de la Creta, Sfântul Sinod a ajuns la concluzia că ele conțin abateri de la Tradiția Ortodoxă, de la tradiția dogmatică și canonică a Bisericii și de la duhul și litera Sinoadelor Ecumenice și Locale.
  3. Sfântul Sinod consideră că textele care au fost adoptate de către Sinodul de la Creta vor trebui supuse în continuare unei cercetări și discuții teologice, în scopul îmbunătățirii, editării, corectării și/sau înlocuirii lor cu alte documente noi care se află în duhul și tradiția Bisericii.

Biserica Ortodoxă Bulgară constituie un mădular indisolubil și viu al Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Ca mădular al Trupului lui Hristos, Biserica Ortodoxă Bulgară va continua să se afle în comuniune frățească, euharistică, duhovnicească, dogmatică și canonică cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Locale, atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care nu au participat. Biserica nu este un organism lumesc, ci unul divino-uman. În călătoria și viața ei, Biserica nu este influențată și nu trebuie să fie influențată de interese politice și sociale și de disensiunile care decurg din ele. Capul ei este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care este: „Calea, Adevărul și Viața”.

În sfârșit, principiile autocefaliei și a sobornicității în viața Bisericii nu numai că nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă, se completează reciproc, una decurgând din cealaltă, fiind într-o deplină unitate.

Orthodox Ethos

Traducere: Ieroschimonah Ștefan Nuțescu

Sursa: http://marturieathonita.ro/hotararea-finala-a-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-bulgare-referitoare-la-sinodul-din-creta-sinodul-din-creta-nu-este-nici-mare-nici-sfant-nici-panortodox/

Anunțuri