Mitropolitul Ierotheu al Navpactului

             În Anaforaua Dumnezeieștii Liturghii a Sfântului Vasilie cel Mare se menționează despre „dezbinările (schismele) Bisericilor”. Sfântul Vasilie cel Mare, printre altele, se roagă lui Dumnezeu: „Să înceteze dezbinările Bisericilor”.
Unii teologi contemporani, ca să justifice orosul Biserică și pentru eterodocși, invocă această propoziție și argumentează că Sfântul Vasilie cel Mare numește Biserici și comunitățile ereticilor și, prin urmare, așa cum susțin ei, aceasta ne dă dreptul să considerăm pe toți creștinii din afara Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, că aparțin unor Biserici.

La prima vedere aceasta ar părea rațional, dar dacă vom analiza subiectul, vom constata că astfel de erminii atribuite Sfântului Vasilie cel Mare sunt greșite.
Mai întâi că imediat după rugăciunea „să înceteze dezbinarea Bisericilor”, urmează rugăciunea: „Răzvrătirile eresurilor strică-le degrabă cu puterea Sfântului Tău”. Aceasta înseamnă că aici se face distincție între dezbinări (schisme), care trebuie să înceteze a mai exista, și răzvrătirile eresurilor, care trebuie să se strice cu puterea Duhului Sfânt. Și aceasta pentru că ereziile sunt produsele duhului viclean, a puterilor demonice. Apoi, în aceeași rugăciune a Anaforalei, se roagă: „Pe cei risipiți îi adună, pe cei rătăciți îi întoarce și-i unește cu Sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică”. Astfel, există Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică și „cei rătăciți”, care s-au îndepărtat de ea și trebuie să se întoarcă din nou la ea.
Cel care nu poate face distincție între schisme și eresuri, nu poate să înțeleagă cuvântul Marelui Vasilie și în felul acesta îl răstălmăcește și-l nedreptățește.
Dovada că Marele Vasilie face distincție între schisme și eresuri se vede din Canonul 1 al său, care a fost acceptat de Sinodul V-VI ecumenic și prin urmare are valabilitate sobornicească.
În acest Canon important Sfântul Vasilie cel Mare face distincție între erezii, schisme și parasinagogi (adunări nelegiuite). Analizând acest subiect el scrie la tâlcuirea acestui loc: „(Părinții din vechime) au numit eretici pe cei care s-au despărțit cu desăvârșire și s-au înstrăinat de însăși credința în Dumnezeu, schismatici pe cei care se certau pentru oarecare pricini bisericești lesne de îndreptat, iar parasinagogi pe preoții și episcopii cei nesupuși, care căzând în oarecare greșeli, au fost opriți de a săvârși cele ale preoției și arhieriei lor, dar ei nevoind să se supună Canoanelor, lucrau deosebi cele ale preoției și arhieriei lor”.
Iată câteva exemple din realitatea de atunci pentru a mă face mai înțeles:
Când Marele Vasilie se ruga „să înceteze schismele (dezbinările) Bisericilor”, se referea la întreruperea temporară a comuniunii bisericești dintre unele Biserici pentru chestiuni ce se pot vindeca, în timp ce pentru eresuri se roagă în chip diferit. Făcând această distincție, scrie limpede că Părinții din vechime au rânduit ca „(Botezul) ereticilor să fie cu desăvârșire lepădat”, iar Botezul schismaticilor să fie acceptat, deoarece „tot din Biserică sunt ei”, de vreme ce s-au rupt de Biserică pentru „chestiuni lesne de vindecat”, iar nu pentru cele ale Credinței. Cât despre Botezul celor care aparțin de parasinagogi, „dacă se îndreaptă prin pocăința cea binecuvântată și întoarcere, să fie uniți iarăși cu Biserica, iar de multe ori sunt primiți în aceeași rânduială, împreună și cei care au plecat cu cei indisciplinați și care au avut un oarecare grad bisericesc”.
Marele Vasilie motivează teologic de ce ereticii nu aparțin Bisericii și de ce nu poate fi acceptat Botezul lor, spunând: „Cei care s-au lepădat de Biserică nu mai au Harul Sfântului Duh peste ei; căci s-a oprit transmiterea (Harului), deoarece s-a întrerupt continuitatea”. Aceasta înseamnă că toate comunitățile creștine care primeau erezia, nu mai aveau continuitate apostolică și nu au Taine valide, de vreme ce i-a părăsit Harul Sfântului Duh.
Epoca în care a trăit Sfântul Vasilie cel Mare a fost o epocă tulburată. A premers Sinodul I ecumenic, însă îndată după acest Sinod s-au creat dispute. Avea loc multe discuții despre orosul de-o-ființă și alte orosuri referitoare la Dumnezeirea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, precum și la Dumnezeirea Sfântului Duh. Astfel, unele comunități creștine s-au îndepărtat de Biserică ca eretice, deoarece episcopul căzuse în erezie, altele au devenit schismatice pentru motive personale și de administrație, de vreme ce încă nu se stabilise sistemul administrativ, iar altele au devenit parasinagogi. Toate acestea au fost rânduite de către Sinodul II ecumenic, care a avut loc în anul 381, la doi ani după adormirea Marelui Vasilie. Sinodul acesta nu a anulat aceasta distincție a Sfântului Vasilie, ci a păstrat-o, deoarece pune condiții esențiale și canonice pentru primirea Botezului celor care au plecat din Biserică.
Astfel distincția între erezie, schisma și parasinagoga dăinuie și astăzi. Eretici sunt toți cei care au introdus abateri de la Credința Părinților. Filioque, actus purus, analogia entis, analogia fidei sunt erezii și la ele s-au afiliat creștinii apuseni. Monofizismul și monotelismul sunt erezii și la ele s-au afiliat creștinii orientali. În afară de aceștia există Biserici care din motive administrative nu au comuniune bisericească, precum Patriarhia Antiohiei a întrerupt comuniunea bisericească cu Patriarhia Ierusalimului.
Prin urmare, atunci când Sfântul Vasilie cel Mare se ruga „să înceteze dezbinările Bisericilor”, se referea la întreruperea temporară a comuniunii bisericești dintre Biserici pentru chestiuni ce se pot vindeca, în timp ce pentru erezii se roagă în mod diferit, adică: „Răzvrătirile eresurilor strică-le degrabă cu puterea Sfântului Tău Duh” și: „Pe cei risipiți îi adună, pe cei rătăciți îi întoarce și-i unește cu Sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică”.
În această perspectivă trebuie să se interpreteze Epistolele pe care Marele Vasilie le-a trimis pentru pacea Bisericii.
Se cuvine să fie oprită această răstălmăcire a învățăturii Sfântului Vasilie cel Mare. Toți cei care au puncte de vedere diferite au dreptul să și le exprime, însă neapărat trebuie să se oprească de a-l răstălmăci pe marele nostru Părinte, pe arhiepiscopul Cezareii Capadociei și arătătorul celor cerești Vasilie.

Sursa: http://marturieathonita.ro/schismele-bisericilor/

Anunțuri