Prima pagină

Colecția „The Orthodox Word”- 1965- 1982 editată și tipărită de Părintele Serafim Rose- download

Lasă un comentariu


Deoarece multe dintre scrierile Părintelui Serafim Rose sunt azi distorsionate sau cenzurate și deoarece multe din textele sale sunt de mare folos pentru vremurile prin care trece Ortodoxia astăzi, vă oferim revistele (în format pdf) ” Cuvântul Ortodox” . Sunt scanate doar revistele din perioada în care a trăit Părintele Serafim Rose, reviste cu articole de mare valoare, în mare parte culese ăi tipărite de Sfinția Sa.

Câteva articole traduse în limba română din:

 THE ORTHODOX WORD

•  Graiul Ortodox – Pustia Davit-Gareji. Povestea vechiului complex monahal georgian- CELE 20 DE MĂNĂSTIRI- INEDIT

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/02/17/18o-pustia-davit-gareji-povestea-vechiului-complex-monahal-georgian-inedit/

Se pot descarca de la adresa:  http://tinyurl.com/z3652wd

Sursa: https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/05/17/colectia-the-orthodox-word-1965-1982-editata-si-tiparita-de-parintele-serafim-rose-download/

18o) Pustia Davit-Gareji. Povestea vechiului complex monahal georgian- CELE 20 DE MĂNĂSTIRI- INEDIT

2 comentarii


INEDIT

 flickr-6952324176-hd[1]

Pustia Davit-Gareji

Povestea vechiului complex monahal georgian

de monah rasofor Adrian

Viaţa monahală din Sf. Munte Athos şi din Valaam – Mănăstirele din Rusia sunt bine cunoscute ca bastioane ale creștinismului – republici monastice unde mii de călugări au lucrat pentru mântuire. Puțini, însă, sunt conştienți de vechiul complex monahal din Georgia: Pustia Davit – Gareji. Situat la granița dintre Georgia și Azerbaidjan, regiunea se află la doar patruzeci și cinci de mile sud-est de Tbilisi . În antichitate, zona pustie și sălbatică a fost nelocuită, motiv pentru care,  primii călugări georgieni s-au stabilit acolo în secolul al 6-lea.

david monastery main[1]

          De-a lungul secolelor, călugării au continuat să vina în regiune, ducând la stabilirea a douăzeci de mănăstiri si nenumărate schituri. In timpul Evului Mediu, pustia a devenit un centru cultural pentru Georgia, unde regii și nobilii işi trimiteau copiii lor să fie educaţi. Mai târziu, incursiunile repetate ale armatele mongole și persane din regiune au martirizat pe asceți, care au continuat să lucreze pentru Hristos în peșterile și gropile de la Davit – Gareji .

1. Sf. Davit și fondatorul Lavrei Davit-Gareji

            În secolul al 6-lea treisprezece asceți sirieni au ajuns în Georgia, aducând cu ei tradiţiile vieții monahale. Liderul lor, Sfântul Ioan Zedazeni, şi-a trimis ucenicii în teritoriile georgiene pentru a evangheliza oamenii și să facă cunoscute învățăturile vieţii monahale pustniceşti. Unul dintre aceştia a fost călugărul Davit, care s-a stabilit inițial în împrejurimile Tbilisi-ului, împreuna cu uceniculsău Lukiane.
          Viața sfântă a Sf. Davit și minunile pe care le săvârşea a întors pe mulți de la Zoroastrism făcându-i să îmbrățișeze creștinismul. Alarmat de renumele Sfântului, câţiva închinători la foc l-au acuzat de adulter în încercarea de a-l discredita în ochii oamenilor. Ca un „martor” au convocat o prostituată însărcinată, care îl acuza de a fi tatăl copilului.
Cu credinţa în Dumnezeu, Sfântul Părinte a atins pantecele prostituatei și a poruncit fătului să declare adevărul.

          Din pântece, copilul a rostit numele adevăratului tată. Mulţimea, indignată de calomnia prostituatei, au condamnat-o pe femeie la moarte.
Sf. Davit s-a opus acestei hotărâri, dar nu a putut să convingă mulțimea furioasă. Profund deranjat de aceste evenimente, el și ucenicul său Lukiane s-au retras la Pustia Gareji în căutare de singurătate.

7251276636_6aeee4fd61_z[1]

          Părinţii s-au stabilit într-o peşteră şi s-au dedicat rugăciunii, hrănindu-se numai cu plante. Când a venit vara si vegetaţia s-a uscat, Dumnezeu le-a trimis o căprioară, care a oferit lapte pentru părinţi. După ce ucenicul Lukiane mulgea caprioara, aducea laptele la St Davit. Venerabilul parinte, facea atunci semnul Sf. Cruci peste lapte si se transforma în brânză.

david icon deer[1]
          Odată, un grup de vânători au venit la păriţi şi au fost martori când Lukiane mulgea căprioara. Văzând modul lor de viaţă, vânătorii au informat populaţia din imprejurimi cu privire la aceşti pustnici care trăiesc în Pustia Gareji. Curând, mulţimile au început să se adune în jurul sfintilor, si părinţii au fost forţaţi să-şi abandoneze viaţa lor pustnicească şi să fondeze o mănăstire.
          Sf. Davit este, probabil, cel mai bine amintit de un incident care a avut loc in timpul pelerinajului său la Ierusalim. Văzând de departe oraşul, sfântul a slăvit pe Dumnezeu. A căzut în genunchi, şi cu lacrimi a plâns nevrednicia sa de a intra pe poarta oraşului şi a merge pe urmele Domnului. Pentru a-şi alina dorul după Jerusalim, Sf. Davit a ales trei pietre pentru a le lua cu el in Georgia.

                                  Pe drumul de întoarcere spre Georgia, în timp ce încă se afla in Ţara Sfântă, a fost oprit de trimişi din partea Patriarhuluidavid1[1] Ierusalimului. Ei au spus că un înger al lui Dumnezeu s-a arătat patriarhului şi i-a spus ca un călugăr a luat trei pietre de la Ierusalim,  şi cu aceste pietre el a luat tot harul din Ţara Sfântă. Patriarhul, a cerut sfântului să întoarcă două dintre pietre, spunând ca ii este indeajuns una pentru el. Sf. Davit, ascultător, a întors două dintre pietre, şi a treia adus-o la mănăstirea sa. Această piatră a devenit o sursă de vindecare şi de minuni pentru cei credincioşi. Sf. Davit a adormit în pace, la sfârşitul secolului al 6-lea. După odormirea sfântului, regiunea Gareji a devenit cunoscută sub numele de Pustia Davit – Gareji. Astăzi, moaştele sale şi cele ale ucenicului său Lukiane, se află în Biserica Schimbarea la Faţă din Lavra Sf. Davit – Gareji. 

2. Sf. Dodo și dezvoltarea Vieţii monahale

              Viața ascetică în Gareji a început în simplitate: Sfinții Davit și Lukiane s-au stabilit într-o peșteră naturală, mâncând tot ce Dumnezeu le oferea. Mai târziu, urmașii lor au extins peștera naturală și au săpat noi peşteri în roca-nisipoasă moale. Potrivit dr. Lado Mirianashvili, președintele Fundaţiei Ştiinţifice Udabno, „chiliile tăiate in piatra de la Gareji au fost la început destul de mici și neregulate. Ele au fost în mod intenționat săpate incommode deoarece acestea au fost destinate pentru o viață de ascetism. Urmând tradiția de Est, pustnicii și călugări eremiti trăiau în imediata apropiere a celorlalţi. Ei slujeau împreună într-o biserică comună.” Multe dintre chilii au fost săpate în pereţii stâncilor, pentru a proteja călugării de raidurile tâlharilor și invadatorilor.

          Printre mulții călugări atraşi de Comunitatea Sf. Davit a fost şi ieromonahul Dodo. Un membru al familiei regale Andronikashvili, părintele Dodo a fost tuns în monahism în timp ce era încă un adolescent. El a trăit ca un pustnic în Ninotsminda în regiunea Kakheti, nu departe de locul unde se nevoia Sfântul Davit.

          Auzind de minunile făptuite de către Sf. Davit, el a decis să îl viziteze pe acest om sfânt. El a rămas pentru o perioadă acolo, şi în timp Sf. Davit a recunoscut sfințenia vieţii parintelui Dodo și l-a trimis să trăiască pe partea opusă a muntelui cu un grup de alți ucenici.                                                                                                 

          Acolo, lucrând în rugăciune, călugării si-au săpat peşteri in piatră. In scurt timp, din cauza zelului părinților pentru viața monahală, mănăstirea a crescut la două sute de călugări. Sf. Dodo a continuat să ducă o viaţă ascetică strictă, chiar și în aceste condiții: chilia lui era o nișă mică sculptată în stâncă  unde abia era loc pentru el să se întindă. După adormirea sa, călugării l-au îngropat în acea chilie. Moaștele sale au fost în cele din urmă mutate la Biserica Schimbarea la Față din Lavra Sf.Davit.

          De-a lungul următoarelor secole, aproximativ douăzeci de mănăstiri au fost fondate în regiune. Deșertul a devenit un oraş, cu peşteri funcţionând nu numai ca si chilii și biserici, dar, de asemenea, ca şi hambare, brutării, ateliere, magazine, și grajduri. Călugării au început să cultive pământul, să amenajeze terase din munte, să cultive plante. Apa era o problemă în timpul sezonului uscat, și așa călugării au „conceput un sistem eficient de a utiliza apa din precipitații. Ei au tăiat un sistem de fisuri între fețele de dealuri abrupte care canalizau apa de ploaie in imense rezervoare tăiate in piatră, fiecare cu o capacitate de 30,000-50,000 litri. Există şi azi patru astfel de rezervoare în Lavră. Apa colectată astfel, a fost folosită nu numai pentru scopuri de irigare, dar chiar şi pentru băut. Plăcile din rocă de var (calcar) cu care au fost căptușite bazinele au servit drept dezinfectant natural. Jgheaburi pentru adăparea animalelor, au fost tăiate aproape de rezervoare.”[1]

3. Evul Mediu

              Secolul al 9-lea a marcat o nouă eră pentru mănăstirile de la Davit – Gareji. Unul dintre cei mai mari nevoitori din această perioadă a fost Sf. Ilarion Georgianul. Deja tuns in monahism încă din tinerețe, Sfântul a venit la Lavra St Davit Gareji la vârsta de șaisprezece ani, în căutarea unei vieți mai pustniceşti. El s-a alăturat asceților de acolo, trăind într-o peșteră înghesuită, pe o faleză înaltă, pentru următorii zece ani.

          Oameni din tot ținutul georgian veneau să audă cuvintele părintelui și să vadă modul său minunat de viață. Sfatul său pentru cei asaltaţi de războiul interior era „adu-ţi aminte de ultima ta zi, şi nu vei mai păcătui niciodata.”

              El a fost în cele din urmă hirotonit preot și la scurt timp după aceasta înscăunat ca stareț al mănăstirii. Când a fost presat de către localnici ca să devină episcop, el a demisionat din staret și a plecat pe jos in pelerinaj la locurile sfinte din Palestina.     Șaptesprezece ani mai târziu, după mari nevoinţe ascetice în pustia Iordania, Sf. Ilarion s-a întors la Lavra Sfântului Davit. La moartea mamei sale, pr. Ilarion a donat jumătate din averea ei la mănăstire. Unchiul dinspre mamă al Sf. Ilarion s-a amărât când a descoperit că o mare parte din averea imensă a surorii sale a fost dată mănăstirii. Fiind un caracter războinic, el a lansat un asalt asupra mănăstirii, și s-a intors la pocăință numai după ce s-a îmbolnăvit de epilepsie și a fost vindecat prin rugăciunile Sf. Ilarion.

          Cu fondurile sale, Sf. Ilarion a extins pestera-chilie a Sf. Davit, locul de odihnă a moaștele sale, și a transformat-o într-o biserică, care există încă și astăzi . Sf. Ilarion a început trendul bisericilor de dimensiuni mai mari, și de-a lungul secolelor 9 si 10, biserici cu mici bolte și cupole au fost tăiate în stânca peretiilor Mănăstirii Gareji.[2]

??????????

          Sf. Ilarion, confruntându-se din nou cu pericolul de a fi numit episcop, plecă în Bizanț, stabilindu-se mai întâi pe Mt. Olympus în Asia Mică și în cele din urmă odihnindu-se în Tesalonic. El a fost renumit în întreagul Imperiu Bizantin ca un mare făcător de minuni și a fost iubit de cătreîmpăratul Vasile Macedonianul (867-886) .

          În timpul Evului Mediu, în ciuda incursiunilor devastatoare ale turcilor selgiucizi, mănăstirile Davit – Gareji au devenit un centru pentru școala Kakhetiană de pictură. Unele dintre caracteristicile distinctive ale aceastei școli este simplitatea compoziţiei şi culorile pale[3], reflectând mediul arid din jur. Această înflorire a iconografiei a fost parțial favorizată prin construirea bisericilor de formă dreptunghiulară și simetrice[4] – un proces care a fost inițiat de către Sf. Ilarion. Multe exemple din iconografia acestei perioade supraviețuiesc până in prezent, și oamenii de știință au descoperit chiar fresce datând din secolul al 8-lea.

Mai des intâlnite sunt frescele pictate între secolul 10 și secolul 13. Cele mai bune realizări ale școlii Gareji de pictură supraviețuiesc în Mănăstirea Bertubani, situată la sud de Lavra Sf. Davit.
          În 1121 regele Davit Constructorul a învins o mare coaliție de Turci în bătălia de la Didgori. Cu expulzarea turcilor selgiucizi din Georgia, mănăstirile au cunoscut o epocă de aur a culturii, până in Secolul al 13-lea. În această perioadă de dezvoltare spirituală și culturală, pustiei Davit-Gareji a atins apogeul său. Au fost construite noi mănăstiri, cum ar fi Udabno, Bertubani și Chichkhituri, și cele vechi au fost extinse și organizate.

4. Era martiriului

              Invaziile Mongole din secolul al 13-lea au inaugurat declinul Mănăstirilor Davit -Gareji. Barbarii au jefuit și distrus mănăstirile, au ucis călugări și au ars manuscrise.  In următoarele șase secole călugării s-au confruntat cu un val după val de invadatori cu intenția de a distruge modul lor de viață ascetic.
          În 1616, sheihul persan Abbas Întâiul a invadat Georgia cu o imensă armată. După ce a devastat o mare parte din ţinutul de est al Georgiei,6-000-neoi-osiomartyres-1616-georgia[1] sheihul și armata sa s-a retras la Mănăstirea Gareji pentru a-şi petrece timpul la vânătoare. A campat tabăra nu departe de Lavra St Davit, şi în noaptea de Sf. Paști, Sheihul a spionat un traseu de lumini ce se desfăşura in jurul muntelui. El a fost imediat informat că o mănăstire se află acolo și că monahii au sărbătorit Învierea lui Hristos.
           Sheihul însetat de sânge a ordonat imediat oamenii săi să atace mănăstirea și să ucidă pe toți cei găsiţi acolo. Când soldații au ajuns, călugării săvârşeau Sfânta Liturghie. Părinții au cerut permisiunea de a termina Liturgia și de a lua Sfânta Împărtășanie.

          Când Sfânta Liturghie a fost incheiată, călugării s-au predat singuri la persani. Musulmanii au ucis prima data pe stareţul Arsenie și apoi pe restul călugărilor din Lavră. După aceea, perşii s-au separat in batalioane şi au pornit spre celelalte mănăstiri ucigând toţi călugării pe care i-au întâlnit.

          Pe drumul spre Mănăstirea Chichkhituri, musulmanii au găsit doi tineri călugări care au fugit din Lavră. Fiind puşi să aleagă între a se converti la islam sau a primii martiriul, tinerii au mărturisit pe Hristos și au fost imediat uciși. O tufă de trandafiri a răsărit acolo și a continuat să înflorească și să producă un parfum minunat până în secolul al 19-lea.

georgia_375_davitgarejimonastry2[1]

          Conform Patriarhului Anton I, moaştele a Șase mii de martiri din Davit – Gareji au fost în cele din urmă aşezate în Martirium-ul Motsameta. Moaştele lor au fost puse să se odihnească într- un satsnakheli, o cutie de piatră folosită pentru a zdrobi strugurii, care simbolizează pătimirea.[5] Astăzi, moaştele lor se află în Biserica Schimbarea la Fată din Lavra Sf. Davit.

Chipul Sfinţilor 6000 de Mucenici din Mănăstirea Sfântului David Garengeli, Georgia (26 aprilie) ]

      La sfârșitul secolului al 17-lea, mai întâi regele Teimuraz și mai târziu Regele Archil au încercat să reînvie viața monahală în Davit – Gareji. Acest lucru a fost realizat în cele din urmă, sub conducerea Sfântului Onopre ( Machutadze ), care în anul 1690 a fost numit stareţ. Înainte de a îmbrățișa monahismul, Sfântul Onopre a fost un nobil bogat. Cu permisiunea soției sale, el a plecat la mănăstirile Davit – Gareji și s-a angajat la o viață ascetică strictă.
          La acel moment, mănăstirile au fost supuse la raiduri frecvente din partea Tâlharilor din Daghestan. Pe lângă faptul că tâlharii au martirizat mulți călugări, ei au capturat pe Sf. Onopre, care însă a fost cruțat de la moarte de intervenţia lui Dumnezeu.

          Spre sfârșitul vieții sale Sfântul Onopre a fost tuns în schima mare și a luat un jurământ de tăcere, purtând lanțuri grele și dormind doar pe o rogojină zdrențuită. El a devenit un împlinitor neîncetat al rugăciunii lui Iisus și și-a văzut mai dinainte sfârșitul său, odihnindu-se în pace de sărbătoarea Botezului Domnului. El este prăznuit la 29 septembrie.
          Din această perioadă si până la mijlocul secolului al 18-lea, complexul Davit-Gareji a format singurul centru pentru literatură din Estul Georgiei. Mănăstirea Dodorka a fost nucleul acestei școli. Călugării au scris multe lucrări religioase originale și  au copiate multe manuscrise.

5. Epoca modernă

          Viața monahală a încetat complet după anul 1921, când Uniunea Sovietică şi-a impus sistemul de credință atee asupra statului georgian. În 1948 regiunea Davit-Gareji a fost transformată într-un poligon pentru instrucţii militare pentru armata sovietică. Soldații sovietici au folosit mănăstirile sculptate în stâncă, ca ținte pentru rachete, rezultând în distrugerea de peșteri și fresce. În 1991regiunea a fost returnată Bisericii, dar totuşi instrucţii militare la scară mică (fără artilerie) sunt efectuate şi astăzi acolo.
          De puţin timp, arheologii au început să studieze și să excaveze zona Mănăstirii. În timpul unei expediții din anul 1995 organizată de fundaţia Ştiinţifică Udabno, o mănăstire absolut necunoscută a fost descoperită. Arheologii au numit-o locul „Mravaltskaro” (mai multe izvoare). Acolo ei au găsit cinci biserici parțial sau în totalitate pline cu nămol.Conform Dr. Lado Mirianashvili una dintre acestea este unică în arhitectură. Domul este în formă de trei cilindri descrescători în diametru (cum ar fi un tort mare de nuntă). Nicăieri în Georgia sau în restul lumii nu a fost găsită o biserică de arhitectură similară. Au fost descoperite fresce într- una dintre capele, împreună cu o imensă colectie de graffiti medievale.
De la descoperirea sa, biserica principală a fost complet golită de pământ, și slujbe au avut loc, din nou, acolo.
          În anul 2000, Biserica Schimbarea La Faţă din Lavră, unde se aflau moaștele Sf. Davit, a fost excavată. Mormintele Sf. Davit și Sf. Dodo au fost reconstruite, iar noi pietre funerare au fost plasate pe ele.
          În prezent, fundatia Ştiinţifică Udabno, în colaborare cu Institutul de Teologie al Universitaţii din Zurich, studieză istoria, arta și arhitectura de la Mănăstirea Dodorka. După Lavră aceasta este cea mai veche mănăstire din complex, cu multe caracteristici arhitecturale unice.
          În 1988 Erekle Makharadze s-a mutat la Pustia Davit – Gareji în scopul de a cerceta și dezgropa complexul monahal pentru muzeul sovietic. În timpul său liber el a studiat caligrafia și s-a angajat să copieze Evangheliile de mână. Acest fapt l-a adus în atenția Sanctităţii Sale Patriarhul Catolicos – Ilia al II-lea, care i-a cerul lui Erekle să copieze Evangheliile şi pentru el. În câțiva ani, Patriarhul l-a hirotonit pe Erekle și l-a numit director spiritual al Davit – Gareji.

                             Bisearica nou reconstruita din Lavra Sf. Davit              

4ae98257e8bcde061a84b76460e8b6dc[1]

În această perioadă el a înviat viața monahală și a primit tunderea in monahism, primind numele de Davit, in cinstea Sf. Davit din Goreji. El a fost numit în curând episcop și este în prezent Mitropolit de Alaverdi.

          Astăzi, Lavra Sfântului Davit este înfloritoare. O obște frumoasă s-a dezvoltat în jurul actualului stareț, arhimandritul Ilarion, și prin muncă intensă de reconstrucție, Lavra a recâștigat o mare parte din frumusețea sa originală. În prezent, trei ieromonahi, doi călugări, trei rasofori, și doi fraţi trăiesc în mănăstire. De asemenea, se fac incercări pentru a revigora viața monahală la Mănăstirea Sf. Ioan Botezatorul. Până în prezent, există doar un singur frate, împreună cu un grup de laici care slujesc mănăstirii. Odată cu învierea Bisericii Ortodoxe din Georgia, se speră că va înflori si viața ascetică din Pustia Davit-Gareji şi că ea va fi un centru de Credință pentru poporul georgian.

© 2009 Sfântul Herman de Alaska Brotherhood
THE ORTHODOX WORD
Traducere de Presbitera Boga Florina (G.O.)
Graiul Ortodox
Sursa traduceri din Revista infințată de Sfântul Serafim Rose in anul 1965 THE ORTHODOX WORD http://theorthodoxword.com/back%20issues/2006/Index.html


[1] Lado Mirianashvili, “Overview of Davit-Gareji Monasteries,” http://www.itic.org.ge/udabno/Laura_er.zip

[2] Tinatin Khoshtaria, “TheWall Painting of the Chapel-martyrium Motsameta in

the Rock-cut Monastery Complex of Udabno David-Gareji,” http://eprints

.st-andrews.ac.uk/archive/00000390/01/Art_2_Vol_9.pdf

[3]  Ibid.

[4] Lado Mirianashvili, “Overview.”

Vezi și:  

Cuviosul Dodo de la Mănăstirea Gareji, Georgia

https://www.pemptousia.ro/2014/06/cuviosul-dodo-de-la-manastirea-gareji-georgia-2-iunie/

• Mănăstirea Sfântul David din Gareji

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-david-gareji-121291.html

Copyright

Aceste traduceri ne aparţin şi sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Traducerile apar cu numere de ordine (   1), 80), 126)…) sursa de proveniență, numele traducătorului x și în paranteze rotunde G.O.).

Ele pot fi preluate integral pe alte bloguri sau site-uri, dar nu pot fi preluate spre publicare în cărți, ziare, cotidiene, de mass-media fără un acord scris. Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii aceaste traduceri, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

•Toate materialele preluate de pe Graiul Ortodox (G.O.) trebuie să fie însoţite de indicarea sursei în felul următor: Sursa: Graiul Ortodox şi apoi inserarea link-ului exact pentru redirecţionarea către materialul în cauză.  Materialele ce reprezintă exclusivitate nu pot fi reproduse sub absolut nicio formă.

•Niciun material al G.O. nu poate fi vândut, folosit pentru comercializare/publicitate sau folosit în scop promoţional chiar dacă are ca si gazdă bloguri sau site-uri.

•Niciun material nu poate fi folosit în programe (tv, radio etc.), articole scrise/on-line sau în publicaţii scrise/on-line care defăimează G.O.

•G.O. îşi rezervă dreptul exclusiv de a cere ştergerea/eliminarea imediată a oricărui material al său aflat pe un format extern.

[5] Khoshtaria, “Fresce”

Graiul Ortodox

În amintirea Părintelui Marcu Manolis: ” Viaţa duhovnicească este să păşeşti pe zăpadă şi să nu laşi urme “

Dragostea se bucură de adevăr

"Credinţa se alienează, dogmele ortodoxe nu sunt băgate în seamă, rătăcirea triumfă şi cei mai mulţi tac. Însă această tăcere, cum de multe ori am scris, este – după marele sfânt Grigorie Palama, cel care l-a învins definitiv pe monahul apusean Varlaam Calabrezul şi teologia scolastică papistaşă – al treilea tip de ateism. Primul este negarea existenţei lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigurează adevărul despre Dumnezeu, iar al treilea liniştirea (ἐφησυχασμός = relaxare), tăcerea care contribuie la răspândirea celorlalte două tipuri de ateism." -- Pr. prof. Theodoros Zisis

ADRIAN NĂSTASE

Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!

Veve's place

Compasiunea este un pacat etern. -Adolf Hitler

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!

"Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!!!"........."23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele. 24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică." (Ps.138: 23-24)

casa creștinului

Blog de educație creștin - ortodoxă

duhovnic

ortodox.duhovnic@yahoo.ro

D&D: "Enjoy the silence!"

D&D: "Să trăim cât suntem în viaţă!”

Elohim.ro

Avertisment: Acest site contine multe informatii tehnice sau trimiteri catre terte surse care sunt diferite de tipul general de educatie formala publica, puteti profita de aceasta vizita aici, daca "cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" , "Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta" Osea 4:6

lenalina

Just another WordPress.com site

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

George Mocanu

„Diseară vântul va lustrui stelele din nou…”

† Doar ortodoxia †

† Ortodoxia fără compromisuri †

FluidpixelsBlog

pixel your mind

History Of The Ancient World

Look back over the past, with its changing empires that rose and fell,and you can foresee the future too -Marcus Aurelius-

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

%d blogeri au apreciat asta: